Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cimitir globular - Oceanul Indian

φ = 011o10'05"S
λ = 084o25'47"E

Catarg, martingala desprinsă,
sarturi peste corali
șovăieli îndelungi,
umbre mucegăite, –
suprastructuri.

Un singur delfin
ascuns semnificației
de anemonele-de-mare,
ceilalți îmbrăcați în părinți,
stropii de ploaie,
fierbinți.
Starea gripată
împinsă de-o stea în genune
depășește raza
riscând să-i iasă nume rău,
de perfecțiune.

Gravitează rândunica-de-mare
trasând hotar pentru absidă,
pe stânci vor monta catargele albe
sfințite la treceri
prin întunecatele strâmtori.

Preasărații pe punte se strâng
sub o ploaie de perle.

Amiralii ațipeau, gesticulând
din ce în ce mai rar, în hamacuri,
fiecare sub valul competenței sterile,
epavele par de argint
sub porturi și faruri stelare,
o singură cale își caută ochiul
conștient devenit în ritmul moralei.

La schelă, mesagerul
născut din cupola divină
pe vii cheamă, fulgerele frânge.

poezie de din Nautica poesis
Adăugat de Vasile DurloiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cimitir globular - Oceanul Arctic

φ = 081o47'30"N
λ = 120o 30'14"E

Din fracturi legănate cu aerul că ar fi silabisite,
ori din alte mii de chinuri dezarticulate,
se alege semnul de întârziere,
ispita concordanțelor ostentative
și albă, normalitatea acordului lăuntric.

Veghea obosită de îngheț,
suflet în sine,
cu indiferență pentru străini,
se arată dorință împotriva altei dorințe.
Fiecare se predă observației
după sfera de oxigenare,
iar contemplația poate nască
reîntorcându-se la suprafață.

Mai întâi au sosit cei care ar fi trebuit
croiască o cale,
pe urmă, îmbulzeala și căldura
separării în elemente.

Se striga, se urla, se înjura,
cu o unitate fonetică,
dintr-o singură suflare.

Unii mărturiseau
pescărușul alb
aflat în vârful catargului alb,
alții încercau întindă
picioarele lor,
picioarele altora,
înnobilând mărturia nonexistenței
care își etala înțelesul
în relevment adevărat.

Pe urmă au sosit săniile
și de atunci, n-au mai venit.

La schelă, mesagerul
născut din cupola divină
pe vii cheamă, fulgerele frânge.

poezie de din Nautica poesis
Adăugat de Vasile DurloiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cimitir globular - Oceanul Pacific de Sud

φ = 026o01'S
λ = 111o16'E

Cea mai adâncă depresiune
suferă de aer adiționat
și de trupuri rigide
cufundate într-un somn amniotic.

Pe Sydney,
seră de alge expertizate,
vinciul de ancoră spart,
iar în imediata apropiere
George Booth ordonând
strigătele către farul
ce se aprinde la răsărit.
De pe luciul mării cad făclii aprinse
spre adânc deosebit
și nimeni nu se uită într-acolo,
limbile se preling peste punțile epavelor,
sfârâind ca o tânguire,
cerșind facila și statica fericire.

Ceva izbutește deschidă
cu incursiuni polarizante
un spațiu imens.

Cu primul răgaz, stafiile,
cum vor martirii să-i mai insulte,
pierd din vedere și din transparență
un grad,
la al treilea răgaz,
sarea nu mai este gemă
ci unic principiu conservator.
Imaginea fricii și a disperării –
niciun damnat,
nimeni care să-și prindă
cu mâinile craniul,
toți dorm în cușete,
aliniați.

La schelă, mesagerul
născut din cupola divină
pe vii cheamă, fulgerele frânge.

poezie de din Nautica poesis
Adăugat de Vasile DurloiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cimitir globular - Oceanul Pacific de Nord

φ = 023o20'16"N
λ = 122o54'53"E

Ca fumul diurn, nimic mai statornic
peste Marea de Est, nimic mai vizibil
și nimic mai real ca umbra ce încerca,
obsesiv, să o purifice de opacizare.
Nu, era o femeie, vă jur! Cheng I Sao,
închinând desăvârșirii influența totală.

Fără îndoială, marinarii trebuiau realizeze
o unitate de profunzime
care să se orienteze către adânc,
iar ea avea tatuate înscrisuri
pentru existența tăcută
de dincolo de răsăritul Mării de Est.

Cu toții primeau a treia zi, răsplată,
irumperea ritului.

Cu un gest se suspendă adierea
și fumul coborî în adânc,
sus, steaua de vară.

Este normal te poți rătăci astfel.
Umbrele stăteau ghemuite
înaintea numelor și amintirilor,
stăpâne doar pe registrele
atmosferei încinse.

Descendenții ordinelor medaliate
priveau sacadat circulara tăcere
numărând grupurile de vele
care prevesteau o nouă furtună.

Scheletele soldaților
încărunțiseră la pândă.

La schelă, mesagerul
născut din cupola divină
pe vii cheamă, fulgerele frânge.

poezie de din Nautica poesis
Adăugat de Vasile DurloiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cimitir globular - Oceanul Antlantic de Sud

φ = 006o37'S
λ = 033o58'W

Alberta. Pe punți, polipi și alge,
chefalul galben și rândunica ;
stânjenitor, bucăți de bordaj
dezveleau osatura,
trepte străjuite de sidefați,
primejdioasă încordare.

Nu este ademenit decât ceea ce se destramă
din spiritul destinului
și numai potrivit slăbiciunilor dintâi.
Ca niște nori încărcați de mânie,
zorii răbufneau în adânc
redescoperind ceea ce se crezuse
împovărare într-o rigidă xilogravură.

Nimic nu este acuzat că ar fi,
nimic diafan ori miraj,
un punct liniștit, în ciuda altor lucruri,
eroare, pur adevăr.

Rechini nereușiți închideau hublourile
cu durerea tandreții de-a preveni.

Amețitoare lumină.
Cei care încă stăteau în picioare,
cu orizontul nehotărât,
deveniseră cunoscătorii
unei largi respirații.
Nu ar fi fost indicat să se cânte
"cincisprezece erau pe lada mortului,"
prieteni și dușmani,
păzeau masa plină cu iluzii,
iar deasupra lor,
tambuchiuri deschise larg
să iasă fumul de pipă.

La schelă, mesagerul
născut din cupola divină
pe vii cheamă, fulgerele frânge.

poezie de
Adăugat de Vasile DurloiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ploaie cu parfum de femeie

Plânge cerul prin pletele tale,
Șuvoaie negre se împletesc furibund.
Stropii se strâng în mari cruciade
Care fie primul pe sânul rotund.

Gelos pe ei îi sorb fără milă,
Coapsele albe se înfig în pământ.
Mătasa aleasă din trup de copilă
Aleargă prin soare ca un fir de argint.

Furtună am fiu când se adapă norii
Din vadul cu ploi timpurii
Să înot fermecat de malul mării
Când mareea – ți sărută nurii zglobii.

Ploaie ești tu sau parfum de femeie
Dulce beție cu stropii fierbinți?
Rămân veșnic îndrăgostitul de tine
Când plângi peste mine și mă alinți!

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Brume...

afară-i o căință de toamnă și de vânt
cu frunze-n referință și iarbă la pămînt
și brumă argintie sculptată ca un crez
în raza cenușie de soare în amiezi...

-o ploaie plumburie cu stropii din senin
își cerne-n jingașie prin sită de venin
aluatul disonanței întins paliativ
pe talgerul speranței din boțu-i cognitiv

o strună de vioară se macină de zor
la apele din moara cu murmur de izvor
și starea depresivă cu aripi de argint
s-așterne convulsivă și vie în mormînt....

poezie de (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visul meu

Visul meu împletește
Cununi ce nu pier,
Stele-albastre,
Miresme de ierburi și cer;
Valul cald mângâind
Pescărușul în zbor,
Gânduri vii,
Pași ce-adesea mă dor.
Visul meu s-a născut
Din genune și foc,
Din cădesri și urcuș,
Dintr-un fluier de soc;
Din lumina filtrată
Prin voal de argint,
Din vârtejuri de ape
Țâșnind don pământ.
Visul meu împletește
Cununi ce nu pier,
Luminițe ivite
Din tainic ungher;
Păsări albe țintind
Către cerul înalt,
Râuri vii, șiroind
Printre munți de bazalt.

poezie de (25 mai 2018)
Adăugat de Florina Emilia PîncotanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Singur în ploaie

Aș vrea fiu singur, singur,
Să-mi aud gândurile cum țipă la mine,
Sufocate de greaua mea indiferență,
Să-mi aud bătăile inimii nebune
Ce mă-ntreabă idilic: vrei trăiești?
Să-mi ascult sângele
Cum se scurge printre vene,
Cu aripile luate dintr-un fir de vânt
Purtând cu ele purpura vieții,
Desprinsă din amurgul unui cer.
Aș vrea fiu singur, fiu al ploii
Al ploii din mine, al ploii din noi,
Să gândesc în picuri de rouă
Să respir picuri de ploaie
Să m-ascund într-un picur de ploaie.
Aș vrea mă numesc fiu al ploii și să cad:
Să plutesc adesea peste însetate simțuri,
Să răscolesc setea cu un cârlig de argint
Și dau tuturor un moment de respiro.
Aș vrea fiu singur, în ploaie:
S-ascult cum cade peste sufletul
Ce nici măcar umbrelă n-are.
Să mă visez un strop de ploaie:
Căci e mai simplu, mult mai simplu
Să simt și să vibrez,
Să le desprind înțelesurile,
Să le ascult muzica,
Să fiu eu însumi harpa lor de vis.
N-am reușit, trăiesc încă un eșec:
Nu pot fiu picurii ploii,
Nu pot m-ascund într-un bob de rouă
Căci nici ploaia nu m-ar crede.
N-am reușit fiu decât... o ploaie,
O ploaia searbădă și tăcută,
O ploaie insipidă de cuvinte.

poezie de (25 august 2010)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Strigoiul

... cădea o ploaie dintr-un anotimp obscur
în altul mult mai fin și mai rapace
și stropii lini se transformau în ace
iar acele în sentiment de vină, dur
cădea o ploaie peste un deja-vu latent
cu stropi rostogolind în zare trepte
în scări cât lumea și cât pururea de drepte
le cobor și să le urc concomitent
cădea o ploaie peste liniștea din noi
și peste clipa largă ca un soare
atâta doar - se mai zbăteau zboare
aripile din tine. De strigoi...

poezie de (16 mai 2018)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Primăvara aceasta

Sfioasă și blândă,-mbrăcată în verde,
Mai trece aleea - un gând printre gene,
Sub voaluri de ploaie, prin ramuri și plete,
Țesând în miresme iubiri efemere...

Condurii-i lila - fulgerări de lumină...
Sărut lunecos peste plaja de mov.
Pârâul sticlos - o poveste divină,
Lumină și farmec țâșnind din ceaslov.

Iubire de semeni, Dumnezeu și frumos...
Trec îngeri pe cer într-un dans unicrom,
O "Fată Morgană" într-un dans sinuos,
Un zâmbet de vis peste-al "Verdelui" tron.

În sângeri habotnici o ultimă rugă
Spre jadul cu umbre tremurând în aval.
Sunt roze și crini braț la braț. Vor umple
De lacrimă ochiul și-al iubirii pahar.

Șerpuielnice umbre ne-nvelesc... Și ne cheamă
În adânc de lumină, în povești, transcendent,
Mirt și must, fericire, dar și tainica seară
Răscolesc în clepsidra unui ochi inocent.

Ne ascunde tăcut închisoarea luminii,
Serpentine de clipe sângerânde ne dor,
Primăvara aceasta s-a născut pentru mine
Și-a apus pentru mine pe un cer policrom.

Rug de rugă - cuvânt și nespusă tăcere
Roi de albe lumini, un quasar rătăcit
Pe altarul de gri, pe apuse și terne
Partituri rătăcind pe-un amvon prăfuit.

poezie de din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Harpa vieții

Se tânguie harpa... În dans de egretă,
Cuvintele trec pe-un gri portativ.
Femeia – un înger, la fel de cochetă,
Mai caută-n lacrimi decât un motiv

De-a trece pe dealuri cu tălpile goale,
În scârciumul vieții să-și pună dorinți,
Atât de fragile și-atât de banale.
Și stropii de ploaie să cadă cuminți...

O ploaie de îngeri danseze sub pleoape,
Sub ploaie de frunze și flori, repetat,
Să-i fie și lumea și cerul aproape,
Să fie iubire! Așa a visat...

Se roagă-n tăcere, se roagă la sfinți,
Uitate biserici lumină să-i deie,
Să aibă lumină, bunici și părinți,
Să fie de-a pururi, fie femeie.

Își pleacă genunchiul.. E-atât de frumoasă!
Un voal de lumină la tâmple-am zărit.
Femeia aceasta se-ntoarce mireasă
La liniștea nopții ascunsă în schit.

Își caută umbra ascunsă-n uitare...
E-atâta tăcere în sufletul ei,
Că harpa îngână un imn de-ntristare
Și vraja durerii se-ascunde. Și-n zare,
Își clatină timpul secunde-cercei.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Edward Thomas

Ploaie

Ploaie, ploaie la miezul nopții, doar ploaia dezlănțuită
Căzând peste cabană sumbr㠖 și solitudinea, și eu,
Amintindu-mi iarăși că o să mor
Și că nu voi mai auzi ploaia, nici nu-i voi mulțumi
Pentru că mă spală și-s mai curat decât am fost vreodată
Din clipa în care m-am născut în această singurătate.

Binecuvântați sunt cei morți pentru că plouă peste ei;
Iar eu aici mă rog ca nimeni din cei pe care i-am iubit
Să nu moară-n noaptea asta sau zacă, încă treaz,
Singur, ascultând ropotul ploii,
Fie-n durere, fie împăcat,
Neputincios printre cei vii și cei care s-au dus,
Ca o apă rece printre trestii rupte,
Miriade de trestii rupte, liniștite și încremenite,
Sau ca mine care n-a avut nicio iubire pe care-această ploaie
Dezlănțuită n-o dizolve, mai puțin iubirea pentru moarte,
Dacă-aceasta se-îndreptă spre tot ce-i perfect și
Nu poate, furtunile-mi spun, dezamăgească.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pânze pe catarg

când inima în piept se zbate larg
și soarele pe cer e umbră lungă
ridic a tale pânze pe catarg
ca nici un vânt nu ne mai ajungă

și să plutim în doi prin mari adânci
și hăul universurilor noastre
acolo unde nu-s ghețari și stânci
și unde plâng doar florile albastre...

ancorăm în porturi de granit
în nopți cu claritate carnivoră
și iar ne iubim la infinit
și valuri albe spumege la proră...

poezie de (26 februarie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Noapte de toamnă

Murmur lung de streșini, risipite șoapte
Cresc de pretutindeni și se pierd în noapte.
Rareori prin storuri o lumină scapă
De-mi aprinde-n cale reci oglinzi de apă
Și-mi trimite-n față raza ei răsfrântă...

Ploaia bate-n geamuri, streșinile cântă.
Dar treptat, cu larmă potolită scade
Cântecul acestui tremur de cascade.
Tot mai des în preajmă umbre vii răsar,
Ploaia peste case pică tot mai rar

Și-n grămezi de neguri apele se strâng...

Lumea-ntreagă doarme, streșinile plâng.
Până când o rază de argint în zare,
Lămurind pe boltă straturi de ninsoare,
Lin desface umbra și de crengi anină
Scânteieri albastre, boabe de lumină.
Iar acum din taina cerului deschis,
Peste firea mută cad lumini de vis
Și-n troiene albe norii se desfac...

Dar când iese luna, streșinile tac.

*

Dormi, iubire dulce!...
Numai eu întârziu, singur pe cărare,
Farmecul acestei clipe călătoare...
Gândurile mele vin te deștepte,
Din pridvorul tainic cobori pe trepte.
Să cobori în toamna limpede și rece
Și, visând cu mine clipa care trece,
Să-mi sporești tristețea ceasului târziu
Când, străin de tine, sufletu-mi pustiu
Va porni zadarnic, rătăcind pe drum,
Să sărute urma pașilor de-acum.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.
Ionuț Caragea

Nu sunt singur

nu sunt singur, am o umbră fugărindu-mi zilnic pasul,
am și-un tunet rupt din ceruri când îmi obosește glasul,
am și Soarele și Luna, am și bolta înstelată,
am și-o poză cu o fată cu rochița dantelată.

nu sunt singur, am oglinda încruntată riduri-riduri,
am speranțe-n depărtare, am și ziduri după ziduri,
am și-o muză ce mă doare printre vise fără număr,
am și stropii grei de ploaie picurându-mă rar pe umăr.

nu sunt singur, am credința și mă rog la sfânta cruce,
am și vise colorate, am și lacrime caduce,
am și-o inimă ce bate, bate-ntruna ca o toacă,
am și-un înger și un demon îndemnându-mă la joacă.

nu sunt singur, am un suflet rătăcit printre cuvinte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă morții din morminte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă valul când se sparge,
nu sunt singur într-o mare scufundare de catarge.

poezie de din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Stropi de ploaie

Dau năvală stropii-n văi
Biciuie copaci și căi
Și în piept de stâncă-oval,
Sună calcaru'-a metal.

Dintr-o negură din cer
Unde stele-albastre pier,
Nori de ploaie se armează,
Zarea fulgere-o brăzdează.

Prin pădurea înverzită
În al ceții sân dosită
Stropii reci fără cruțare,
Șterg a păsării cântare.

Ploaia deasă-o să rămână
Peste tot acum stăpână
Pe ogoare, munți și văi,
Se dezmață stropii săi.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

Curg muguri

ating o stea cu tâmpla mea de ploaie
și ofilite degete de lut
frământ tot cerul ca pe-o pâine
și nu găsesc sfârșit, nici început.

din iedere urcate într-o altă lume
curg muguri plini cu răsărituri vii
lagune cu aripi de lacrimi în catarge
răsfață rugii cruzi cu trilogii.

pășesc încet printr-un pastel de ploaie
și mângâi picături ce-s perle moi
din ochii cerului mai storc câte-o octavă
și mi-o așez pe umerii mei goi.

se scutură văzduhuri într-o doară
și îmi aștern sub tălpi atâtea rapsodii
și număr prin deșertul trist din palmă
chemări din oazele pustii.

se frâng tiare prin albastrul rece,
pribegi luceferi prea săraci murind
pe tâmpla mea, o stea din carul mare
adoarme printre gânduri vechi plângând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un zvon de primăvară

Un zvon de primăvară îl simt candid pe pleoape,
Miros de ierburi crude, de muguri, zbor.... aproape.....
Mă- nvaluie în stoluri. Vin fluturi și petale
Să îmi sărute tâmpla, - mi fie zbor și cale.

Tresar sub stropii limpezi de ploaie cristalină
Și mă- nveșmânt în clipa desăvârșită, fină.
De azi, din Primăvară, îmi voi sorbi nectarul,
Din cupe neatinse, preaplinul, dulce - harul.

E o feerie astăzi și buzele- mi cuvântă
Cântări de bucurie și mulțumire - adâncă.
Din aripa de ceară aprinde- voi altare,
Cu alte aripi, albe, mă voi porni în zare

S- adun albastre ceruri în ochii mei de fluturi
Și stropii de lumină. Să nu mai merg prin luturi.
În zbor de porumbiță, cu ramuri de sulfină,
S- adast, așa, o vreme, în palma Ta divină.

poezie de din În palma cerului (2023)
Adăugat de Florina Emilia PîncotanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lacrimă de pescăruș

Te-apleacă peste valul înspumat
Și iartă-l dacă după tine încă plânge,
Sărută-l dacă pescărușii n-au aflat
Câți dintre ei la mal vor mai ajunge.

Abisuri se mai zbat în căutări de vis,
Catargele mai cheamă din valuri pe cei morți,
În ochiul meu o lacrimă visează-un paradis
Prelinsă-n așteptarea vieții și a visatei sorți.

Am naufragiat de mult pe valuri tremurânde,
În mine e-ntuneric și nu găsesc alt drum,
Te-aștept mă salvezi de periculoase unde,
Ce par că-s liniștite dar viața ți-o sugrum.

Întinde-mi mâna ca mă tragi la mal,
Din brațele-nghețate ale morții mă smulgi,
Vom poposi apoi iubindu-ne pe-un val,
Și-apoi s-adormi visând în ale mele brațe dulci.

poezie de (februarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mihaela Banu

Atât de singur

Mă simt atât de singur și de uitat de lume,
În mica mea odaie ce-aduce-a închisoare.
De pe pereți m-apasă tablouri sfidătoare,
De la strămoșii noștri, ce mi-au purtat cel nume.

Iar sufletu-mi se strânge, când ploaia bate-n geamuri,
M-afund într-un fotoliu, m-apasă gânduri negre,
Aducerile-aminte ce mi-au rămas integre,
Îmi bântuie prin mintea mea trează, ca vii flamuri.

Îmi cercetez statura în luciul din oglindă.
Mă uit cu nepăsare la fratele meu geamăn,
La fruntea lui brăzdată, privirea fără seamăn,
La umbra ce îmi ține de urât, până-n tindă.

Mă simt atât de singur, atât de gol mi-e pieptul.
Povara grea din anii-mi mai rău mă încovoaie.
Un gând hain îmi spune, prin picurii de ploaie,
Că poate-n vârsta-a treia, nu am călcat cu dreptul.

Mă simt atât de singur, ca un străin în noapte,
Pe drumuri neumblate, pe steiul 'nalt de munte,
Pe pietrele din râuri, pe șubreda lor punte.
Din vorba-mi răspicată, rămas-au numai șoapte.

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook