Cimitir globular - Oceanul Pacific de Nord
φ = 023o20'16"N
λ = 122o54'53"E
Ca fumul diurn, nimic mai statornic
peste Marea de Est, nimic mai vizibil
și nimic mai real ca umbra ce încerca,
obsesiv, să o purifice de opacizare.
Nu, era o femeie, vă jur! Cheng I Sao,
închinând desăvârșirii influența totală.
Fără îndoială, marinarii trebuiau să realizeze
o unitate de profunzime
care să se orienteze către adânc,
iar ea avea tatuate înscrisuri
pentru existența tăcută
de dincolo de răsăritul Mării de Est.
Cu toții primeau a treia zi, răsplată,
irumperea ritului.
Cu un gest se suspendă adierea
și fumul coborî în adânc,
sus, steaua de vară.
Este normal să te poți rătăci astfel.
Umbrele stăteau ghemuite
înaintea numelor și amintirilor,
stăpâne doar pe registrele
atmosferei încinse.
Descendenții ordinelor medaliate
priveau sacadat circulara tăcere
numărând grupurile de vele
care prevesteau o nouă furtună.
Scheletele soldaților
încărunțiseră la pândă.
La schelă, mesagerul
născut din cupola divină
pe vii cheamă, fulgerele frânge.
poezie de Vasile Durloi din Nautica poesis
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele
- poezii despre răsplată
- poezii despre promisiuni
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre ocean
- poezii despre naștere
- poezii despre marină
- poezii despre fum
Citate similare
Cimitir globular - Oceanul Antlantic de Sud
966; = 006o37'S
955; = 033o58'W
Alberta. Pe punți, polipi și alge,
chefalul galben și rândunica ;
stânjenitor, bucăți de bordaj
dezveleau osatura,
trepte străjuite de sidefați,
primejdioasă încordare.
Nu este ademenit decât ceea ce se destramă
din spiritul destinului
și numai potrivit slăbiciunilor dintâi.
Ca niște nori încărcați de mânie,
zorii răbufneau în adânc
redescoperind ceea ce se crezuse
împovărare într-o rigidă xilogravură.
Nimic nu este acuzat că ar fi,
nimic diafan ori miraj,
un punct liniștit, în ciuda altor lucruri,
eroare, pur adevăr.
Rechini nereușiți închideau hublourile
cu durerea tandreții de-a preveni.
Amețitoare lumină.
Cei care încă stăteau în picioare,
cu orizontul nehotărât,
deveniseră cunoscătorii
unei largi respirații.
Nu ar fi fost indicat să se cânte
"cincisprezece erau pe lada mortului,"
prieteni și dușmani,
păzeau masa plină cu iluzii,
iar deasupra lor,
tambuchiuri deschise larg
să iasă fumul de pipă.
La schelă, mesagerul
născut din cupola divină
pe vii cheamă, fulgerele frânge.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre încordare, poezii despre rândunele, poezii despre prietenie, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre picioare, poezii despre pericole sau poezii despre nori
Cimitir globular - Oceanul Pacific de Sud
966; = 026o01'S
955; = 111o16'E
Cea mai adâncă depresiune
suferă de aer adiționat
și de trupuri rigide
cufundate într-un somn amniotic.
Pe Sydney,
seră de alge expertizate,
vinciul de ancoră spart,
iar în imediata apropiere
George Booth ordonând
strigătele către farul
ce se aprinde la răsărit.
De pe luciul mării cad făclii aprinse
spre adânc deosebit
și nimeni nu se uită într-acolo,
limbile se preling peste punțile epavelor,
sfârâind ca o tânguire,
cerșind facila și statica fericire.
Ceva izbutește să deschidă
cu incursiuni polarizante
un spațiu imens.
Cu primul răgaz, stafiile,
cum vor martirii să-i mai insulte,
pierd din vedere și din transparență
un grad,
la al treilea răgaz,
sarea nu mai este gemă
ci unic principiu conservator.
Imaginea fricii și a disperării
niciun damnat,
nimeni care să-și prindă
cu mâinile craniul,
toți dorm în cușete,
aliniați.
La schelă, mesagerul
născut din cupola divină
pe vii cheamă, fulgerele frânge.
poezie de Vasile Durloi din Nautica poesis
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre somn, poezii despre superlative, poezii despre principii, poezii despre mâini, poezii despre imagine, poezii despre frică sau poezii despre fericire
Cimitir globular - Oceanul Arctic
966; = 081o47'30"N
955; = 120o 30'14"E
Din fracturi legănate cu aerul că ar fi silabisite,
ori din alte mii de chinuri dezarticulate,
se alege semnul de întârziere,
ispita concordanțelor ostentative
și albă, normalitatea acordului lăuntric.
Veghea obosită de îngheț,
suflet în sine,
cu indiferență pentru străini,
se arată dorință împotriva altei dorințe.
Fiecare se predă observației
după sfera de oxigenare,
iar contemplația poate să nască
reîntorcându-se la suprafață.
Mai întâi au sosit cei care ar fi trebuit
să croiască o cale,
pe urmă, îmbulzeala și căldura
separării în elemente.
Se striga, se urla, se înjura,
cu o unitate fonetică,
dintr-o singură suflare.
Unii mărturiseau
pescărușul alb
aflat în vârful catargului alb,
alții încercau să întindă
picioarele lor,
picioarele altora,
înnobilând mărturia nonexistenței
care își etala înțelesul
în relevment adevărat.
Pe urmă au sosit săniile
și de atunci, n-au mai venit.
La schelă, mesagerul
născut din cupola divină
pe vii cheamă, fulgerele frânge.
poezie de Vasile Durloi din Nautica poesis
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre alb, poezii despre săniuș, poezii despre suflet, poezii despre indiferență sau poezii despre gheață
Cimitir globular - Oceanul Indian
966; = 011o10'05"S
955; = 084o25'47"E
Catarg, martingala desprinsă,
sarturi peste corali
șovăieli îndelungi,
umbre mucegăite,
suprastructuri.
Un singur delfin
ascuns semnificației
de anemonele-de-mare,
ceilalți îmbrăcați în părinți,
stropii de ploaie,
fierbinți.
Starea gripată
împinsă de-o stea în genune
depășește raza
riscând să-i iasă nume rău,
de perfecțiune.
Gravitează rândunica-de-mare
trasând hotar pentru absidă,
pe stânci vor monta catargele albe
sfințite la treceri
prin întunecatele strâmtori.
Preasărații pe punte se strâng
sub o ploaie de perle.
Amiralii ațipeau, gesticulând
din ce în ce mai rar, în hamacuri,
fiecare sub valul competenței sterile,
epavele par de argint
sub porturi și faruri stelare,
o singură cale își caută ochiul
conștient devenit în ritmul moralei.
La schelă, mesagerul
născut din cupola divină
pe vii cheamă, fulgerele frânge.
poezie de Vasile Durloi din Nautica poesis
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre ritm, poezii despre prăpăstii, poezii despre porturi, poezii despre ploaie, poezii despre perle sau poezii despre ochi
Nu răstorn lumea nimănui
uită-te în ochii mei
vezi
nu e nimic din ce cauți
nicio certitudine
nimic clar
nu pare că dincolo de ei ar fi vreun adult responsabil
dar nici un copil care gângurește
uită-te adânc și ai să vezi
până dincolo de începutul lumii
genunea
focul
și raiul și iadul
dar nimic din ce cauți
niciun fluture nătâng răsucind curcubee
doar o mare picurând cuvinte
pe o veșnică plajă nouă
două urme de nicăieri
felul meu ciudat de a iubi
fără să întorc lumea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre început
- poezii despre responsabilitate
- poezii despre rai
- poezii despre plajă
- poezii despre iubire
- poezii despre iad
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iubite ne cheamă marea
Iubite, ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Și ținându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.
Iubite, ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Și să zburăm pe aripile dragostei!
Iubite, ne cheamă marea,
Cu un glas frumos și blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!
Iubite, marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Și parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre zbor, poezii despre plimbare, poezii despre femei, poezii despre aripi sau poezii despre Soare
Iubite ne cheamă marea
Iubite ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Și ținându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.
Iubite ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Și să zburăm pe aripele dragostei!
Iubite ne cheamă marea,
Cu un glas frumos și blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!
Iubite marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Și parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.
poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile de singurătate
ieri nu a fost nimic
a fost o reflexie a luminii în spațiu
ieri a fost doar suspinul
unei mari iubiri
ieri a fost înălțat și mai sus zidul
acela de singurătate
pe care îl ridicăm în fiecare zi
din praful drumurilor
prin care trecem fără rost
la nesfârșit
azi nu va fi nimic
astăzi va fi același strigăt
de neputință
aceeași inconsistență socială
azi va fi aceeași singurătate densă
pe care o poți tăia cu cuțitul
aceeași falsă declarație de dragoste
aceeași tăcere îngrozitoare
care aproape că îți vorbește
spărgându-ți timpanele
mâine aproape că nu va fi deloc
mâine va fi o nouă pregătire pentru apocalipsă
o nouă rotație nesigură a pământului
o nouă promisiune de dragoste nețărmurită
mâine va fi pregătită o nouă rețetă
pentru singurătatea mondială
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre prezent, poezii despre zile, poezii despre vorbire, poezii despre viitor, poezii despre trecut sau poezii despre timp
Cimitir globular - Oceanul Antlantic de Nord
966; = 048o60'N
955; = 036o06'W
Volturno. Dimensiunile reperului
pe o scară neconvențională zero!
nicio guvernare,
presiunea, densitatea și căldura
au hotărât soarta răzlețelor vestigii.
De aur aripile celui care se reîntoarce
și pleacă imediat,
într-un dialog mut
cu eul destinului său.
Ca o lumină care bate între două carturi,
copleșitoarea liniște
în care totul se trezește
fără a te duce cu ea până se pierde,
fără să mângâie nesfârșirea trecerii ei.
Sunt ochi care veghează competențe
arborate drept pavilioane eterne,
umbre scuturate de tremur
și ridicate din ceața gălbuie,
ultimele care mai cred
în existența noastră.
În calitate de martor,
cel desemnat să indice Nordul
cobora odată cu sine
marca de identificare.
Rugul fusese înălțat
pentru familiile înrudite
chiar în fața hublourilor sparte,
iar unii și-au asumat sărbătoarea
în timp ce alții consultau manuale
de tactică navală.
Din refuzul de a mai căuta ce nu se află,
pentru prima dată, apa obosi până în adânc.
Vin zorii.
Cel desemnat să indice portul
notează penibilul realității
ca pe o falsificare planificată.
În fața rugului stins
trebuia continuată vorbirea,
pavilioanele erau coborâte în bernă,
iar pe platou jucau reflexele lunii.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre realitate, poezii despre lumină, poezii despre galben sau poezii despre familie
Primăvara este aici dar nu lucrurile nu sunt cu nimic mai bune
primăvara este aici
dar nu lucrurile nu sunt cu nimic mai bune
omul pentru care nu există tratament nu poate schimba
faptul că va muri
femeia lipsită de frumusețe
este cu un an mai bătrână
asta-i ceea ce eu aș numi " insultă peste rană"
cineva care a așteptat și-a tot așteptat
a sfârșit prin a deveni nebun
incapabil să înfrunte curgerea timpului
cineva care a trăit o viață trepidantă
va sfârși bolnav fără leac
toate se întâmplă din cauza zbuciumului neîndurător
pentru cineva prăbușit adânc în depresie
glumele sunt o completă pierdere de timp
iar pentru un idiot
cel mai sincer sfat este o completă pierdere de timp
când cineva deja departe pe drumul către dezastru
ajunge în vârful stâncii
se va arunca în hău
fără cea mai mică ezitare
poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre umor, poezii despre sinceritate, poezii despre sfârșit, poezii despre sfaturi sau poezii despre schimbare
Un om s-apleacă peste margine
M-aplec peste margine:
nu știu - e-a mării
ori a bietului gând?
Sufletul îmi cade în adânc
alunecând ca un inel
dintr-un deget slăbit de boală.
Vino sfârșit, așterne cenușă pe lucruri.
Nici o cărare nu mai e lungă,
nici o chemare nu mă alungă.
Vino sfârșit.
Pe coate încă o dată
mă mai ridic o șchioapă de la pământ
și ascult.
Apă bate-ntr-un țărm.
Altceva nimic, nimic,
nimic.
poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1922)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină, poezii despre gânduri, poezii despre degete, poezii despre cenușă, poezii despre boală sau poezii despre apă
Fără îndoială, înțelepciunea aceea eminentă și divină constă în a pătrunde adânc lucrurile omenești și a le cunoaște bine din experiență; a nu fi surprins de nici o întâmplare, a nu socoti imposibil nimic înainte de a se întâmpla.
citat celebru din Cicero
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înțelepciune, citate de Cicero despre înțelepciune, citate despre imposibilitate, citate despre cunoaștere sau citate de Cicero despre cunoaștere
baby_00: Nimic plus Nimic... egal Nimic. Dar... Nimic minus Nimic? Ca să nu mai vorbim de... Nimic ori Nimic. Sau... Nimic împărțit la Nimic! Niciodată n-am fost bună la Aritmetică... cu atât mai puțin la aritmetica Nimicului! Kirillov avea dreptate: nu sunt decât o babă proastă...
replici din romanul Îngere, vii? de Gheorghe Truță (2010)
Adăugat de Gheorghe Truță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre aritmetică, citate despre vorbire, citate despre prostie, citate de Gheorghe Truță despre prostie sau citate despre dreptate
Cântecul nimicului
Din nimic - zidesc nimicul
Soarele, pe boltă sus,
S-a urcat, săltând buricul
Noaptea-n fund de iad s-a dus.
Vrăbii, vânt și disperare
Zac - de doruri părăsit;
Din nimic - nimic răsare
Unde-i tot ce-am îndrăgit?
Frica tot mai des mă paște
Zi de zi și ceas de ceas
Din nimic nimicul naște
Șovăie stingheru-mi pas.
Gânduri negre-mi sunt stăpâne
Nu mai am nimic de-ascuns
Din nimic nimic rămâne
Zile am trăit de ajuns.
Socotelile de-acasă
Nu s-au potrivit în târg
Cum nimicu-mi este casă
Din nimic nimic dă pârg.
Amăgiri și vise nu-s
Bun tovarăș mi-e nimicul!
Soarele, pe boltă sus
S-a urcat săltând buricul.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vrăbii, poezii despre visare sau poezii despre muzică
* * *
cândva copiii mării
făceau un pas în fața
neprihănirii
întâlneau răsăritul
și se împrieteneau
cu briza necondiționată
prețuiau buzele crăpate
și sărutările ce aveau
să le urmeze
veneau de la cutreierarea
pământului
erau încredințați că nimic
nu le-ar tulbura gloria
nimeni nu era ca ei
stăteau pe cenușă
nu vedeau nimic
de propria lor piele
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre copilărie sau poezii despre briză
Conspirație în cer
Astfel că până la urmă acolo era nimicul.
El a fost pus înăuntrul nimicului.
Nimic nu i-a mai fost adăugat
Iar pentru a dovedi că n-a existat
Nimicul fost zdrobit de nimic
Ciopârțit cu un nimic
Amestecat într-un nimic
Întors cu înăuntrul în afară
Și împrăștiat deasupra nimicului
Astfel încât toată lumea a văzut că n-a fost nimic
Și că nu mai era nimic de făcut
Așa că toate a fost lăsate baltă. Aplauze prelungi în cer.
A lovit pământul și s-a spart deschizându-se
Acolo zace Cioara, cataleptică.
poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viața și cântecele ciorii, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre ciori, citate de Ted Hughes despre ciori, poezii despre Pământ sau citate de Ted Hughes despre Pământ
Când m-am hotărât să cercetez infinitul
palme grunjoase
pe umerii ei
și toate-acele nume de femei
care-ntrebau despre nimic
sau măsurau incandescența
becurilor din bordel
era și el
cumva la fel de plictisit
tot încerca asocieri
cu o-ntâmplare elocventă
ții minte cum ne-am întâlnit?
normal că nu
cea mai recentă femeie demnă de-a fi sclavă
era o văduvă bolnavă
care avea în loc de cecuri
incandescența unor becuri
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre becuri, poezii despre văduvie, poezii despre sclavie, poezii despre infinit sau poezii despre cercetare
Înălțimi
da te-am iubit
în acele timpuri imemoriale
în care amândoi eram făpturi
de aer și de tăcere
săream de pe un munte pe altul
cu pași elastici și hotărâți
ne sprijineam de brazi și de nori
alergând alergând
lumea era diafană și fără de pată
niciun ochi nu ne sulița cu reproș
soarele apunea mai des pe atunci
și umbrele ni se alungeau subțiate
până dincolo de zenit
căutând un ghețar pe care să poposească
acolo e steaua polară îmi arătai
înălțându-ți brațul spre noapte
iar eu te priveam
plângând plângând
vom mai fi vreodată atât de fericiți
ca acum
când nu avem nimic
decât întunericul
și liniștea de granit?
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre întuneric, poezii despre noapte sau poezii despre munți
Se așezară liniștiți și priviră de jur-împrejur, atât cât puteau cuprinde cu ochii. Cupola orașului artificial nu putea fi încă observată din locul în care se aflau ei, dar se vedeau vârfurile altor munți, unii mai înalți, alții mai joși. Stăteau, fără a se teme că ar putea fi atacați de cine știe ce animale, pentru că nu erau acolo nici urși, nici lupi, nici râși, șerpi, vulturi, nici măcar căprioare, iepurași sau alte viețuitoare, fie ele naturale, ori artificiale. De fapt, nu era nimic, nici măcar plante, fie ele artificiale; era pustiu... Doar roci, stânci, pietre, nisip; nimic altceva. Nici urmă de pomi, iarbă, flori sau altceva asemănător. Senzația de pustietate era la fel de apăsătoare ca și pe suprafața acestei imense planete.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre animale, citate despre înălțime, citate despre șerpi, citate despre zoologie, citate despre vulturi, citate despre urși, citate despre stânci, citate despre roci sau citate despre plante
Marea nu pierde nimic
MAREA este întinsă.
Marea îmbrătișează țărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
și ultima stea, dimineața, deasupra culcușurilor de stridii,
și bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâșie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea șansei.
Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.
Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării și-atât de multe plânsete-ale mării.
Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărțit, odată, un pește fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.
Marea știe mai multe despre ei decât ar putea ști vreodată ei înșiși.
Ei știu doar cum îmbrățișează marea și că nu-ți mai dă drumul niciodată.
Marea este întinsă.
Marea trebuie să știe mult mai multe lucruri decât oricare din noi.
poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zaruri, poezii despre uitare, poezii despre plâns, poezii despre pești, poezii despre nisip sau poezii despre dimineață