Ora bordului

Dacă n-aş fi urmărit îndelung
acele vinovate de Nord, nu aş fi ştiut
că împotriva aparenţelor
straniul cuvintelor tale
împodobeşte zbaturile epavelor cu statui.
Sângele înserării s-a revărsat
peste ţărmuri
şi a trebuit, bufonul pe oase,
de la semn, să cobor ;
stau chiciură vorbele tale
pe copastia întâiului gând,
statuile, renegate pe punte,
zâmbesc de pe zbaturi
prudent, ciudat şi profund.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stau în faţa

focului zglobiu şi frig frunze
coc plânsul unei amante
torn gaz din ochii tăi furioşi
mi-e dor de tine de-mi vine
să fug în braţele tale
foşneşte sângele la tâmple
sub părul alb prezentul a trecut
şi-mi pare rău că umblu bântuit
de dragoste prin pădurea de aramă

stau la foc şi ucid o melancolie
cu ochii aruncaţi în carul mare
pe cer se pierd între norii-caracatiţă

nici nu mai simt irişii tăi cum străpung
epiderma trasă pe dinţi şi oase
smulg încet luna de pe cer şi pornesc
cu ea în mâinile astea blânde
vreau să ajung la tine şi s-o depun
la picioarele tale lungi până la cer

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ta arată astăzi exact aşa cum ţi-ai creat-o până în acest moment. Gândurile tale (conştiente şi inconştiente) au determinat alegerile tale, iar alegerile tale ţi-au modelat comportamentul şi acţiunile. Dacă nu-ţi place cum arată viaţa ta acum, observă care sunt acele gânduri (credinţe limitative, frici, prejudecăţi şi aşa mai departe) care te-au determinat să ajungi în acest punct, renunţă la ele şi înlocuieşte-le cu altele cu care simţi că rezonezi. Asumă-ţi 100% responsabilitatea gândurilor, cuvintelor şi acţiunilor tale, asumă-ţi responsabilitatea şi pentru întâmplările din viaţa ta (deoarece tu ai atras acele lucruri) şi, odată ce ai conştientizat că tu deţii puterea, schimbă-ţi viaţa. Foloseşte-ţi puterea interioară!

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea era liniştită

Timpul s-a scurs în talazuri
şi te ascult, te ascult la timonă, cutumă albastră,
ora lacrimii o secundă de pe punte plângea
exact peste această mare şi atunci,
ceaţă s-a făcut, de toamnă şi nautofon,
iar valul bordajul gri săruta,
miroseau răspunsurile a ciudă şi alge,
vântul între pavilioane...
brusc, sosia s-a aruncat peste balustradă
în mare, crezând că este altceva, sau cineva,
eu reparam hublourile la stele
sperând că poate nu se va afla,
apoi pavoaze, rinite şi vele,
delfinul răscumpărat mă însoţea,
sosia, sosia, s-a aruncat în mare...
observatorul la prova veghea.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu-ţi concentrezi ideile-n gând, ca particulele într-un nucleu atomic, n-o să ai electroni curioşi, interesaţi să se învârtă-n jurul cuvintelor tale.

aforism de Cornel Stelian Popa (18 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înca

Prin sângele meu
se mai aude
foşnetul şoaptelor tale,
înca mai simt
sărutul trupului tău.

Mângâierile tale
curg peste sânii mei
ca o ploaie de vară,
iar privirile tale
ma sorb înlăuntru.

Foc aprins,
sufletul meu te caută
şi te cuprinde:
în singurătate
cu tine se pierde!

poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Habere Artem (2013), traducere de Aneta Timplaru Horghidan
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintelor tale fă jug şi cumpănă, iar gurii tale fă-i uşă şi încuietoare.

Ben-Sirah în Cartea Înţelepciunii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă o persoană pare netrebnică, nu o alunga. Trezeşte-o cu ajutorul cuvintelor tale, ridică-o cu ajutorul faptelor tale, vindecă-i rănile cu bunătatea ta. Nu o alunga; alungă-i netrebnicia.

citat din Lao Tse
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

– Să crezi în dragoste, chiar dacă-i izvor nesecat de durere. Nu-ţi încătuşa nicicând viaţa inimii tale.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

– Iubita mea, sufletul nu este făcut decât să trăiască între lacrimă şi cântec.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

– Bucuria are viaţa scurtă ca picătura de rouă. Atunci când surâde, moare. Durerea este puternică şi de neînfrânt. Lasă fiorii dragostei să-şi trezească din nou lacrimile durerii în ochii tăi.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

– Floarea de lotus voieşte mai bine să se răsfeţe o clipă doară în lucirea soarelui, ca apoi să moară, decât să trăiască veşnicia iernii într-un biet mugur.
– Nu, nu, prietene al meu. Vorbele tale sunt întuneric şi nu le pot pricepe.

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aş fi ştiut...

De n-ai fi fost în viaţa mea, iubite,
N-aş fi ştiut ce-i zborul spre înalt,
N-aş fi ştiut ce-s marile ispite
Şi nici noian de fluturi în asalt...

N-aş fi ştiut că-n ochi adânci ca marea
Se-aprind scântei pe irişi de azur,
Că ai furat din cer senin culoarea
Când m-ai cuprins cu braţul împrejur

N-aş fi ştiut cât foc aveai pe buze
De n-ai fi pus, pe-a" mele, flori de mac
Ce semăna cu freamătul de frunze
Când vântul viscoleşte prin copac

N-aş fi ştiut nici dorul ce înseamnă
De nu m-ar duce paşii în pustiu
Când vocea dinăuntru mă îndeamnă
Să te găsesc... Dar unde eşti... nu ştiu...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sălbatecul

Şi el din mamă s-a născut
Ciudat
A plâns şi el la început
Ciudat
Cânta şi dânsul uneori
Ciudat
Sorbea mireasma şi de flori
Ciudat
Ciudat şi el îşi amintea
Ciudat
De-un feciorelnic trup de nea
Ciudat
Privea şi cerul înstelat
Ciudat
Ciudat că nu m-a devorat
Ciudat.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hologramă

M-ai trezit plângând un gând
din viitoarea mea nefericire
ca să-ţi alin fiind, durerea,
prin conştient inconştient.
Secunda primitivă s-a ascuns
într-o dimensiune pururi viitoare
punând distanţă între ape
acele trei globule surde, de pământ,
ce devenite roşii prea devreme
au relevat privirii tutelare
cum un hormon îşi naşte neuronul
prin însumare fără de consens.

poezie de Vasile Durloi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul tău dual

purtam îmblânziri pe vârful degetelor ce-mi rătăcesc în roz
pentru focul tău dual...
acelaşi ştiut eram, din acelaşi parc,
sub aceeaşi lună ce azvârle demnitate de inel răcoros
peste lucruri şi ispite,
numaidecât să stingă îndrăgostirea de nord.

demagogia privirii fără busolă o lăsam înotând
prin pulsaţiile tale oarbe
de sub ocupaţia sentimentului reaprins
pe o joacă de seară cu trandafirii mov.

gânduri amfibii pluteau nemuncite
prin lacrimile serii
în salvări am trimis silueta unui suspin fâlfâind
şi goluri se aprindeau sunând sclipiri
în calea fericirii geamului
sub care arsă de vise tu te aşterni.
din suburbia înfăţişării tale extrăgeam
dialectele surâsului tău primar
şi o piruetă se legifera de la mine la tine
neştiind dacă e de ajuns.

de ce n-aş crede, zău,
în stele ce se aprind ad-hoc
şi-n umbra unui ritm tu refugiată luptând
cu marele tumult de dantelă?
sau că te amăgeşti de acţiunea altei lumi
c-un univers simfonic scurs
prin degetele tale ditirambice şi acefale,
univers menit să stingă focul tău dual
de iubit şi trăit,
când mila în zdrenţe, supusă stă cu faţa la odaie?

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea in editie de lux

sunt foarte îngrijorat de faptul că Elisabeth a acceptat să îşi sărbătorească ziua de naştere în mijlocul unui lan de grâu,
e atât de sensibilă încât mirosul viitoarelor pâini îi poate provoca un sentiment de inutilitate.
acum stă cu mâinile înţepenite pe volan şi mă pândeşte cum scriu versuri nesperat de lungi despre tristeţea ei.
dincolo de portiera argintie e o lume nouă, aşa o mint, ne putem tăvăli prin praful pierdut de hainele unor zei şchiopi, va fi minunat...

sunt prea lungi versurile tale, ţipă Elisabeth, trena rochiei mele se încurcă în prepoziţiile compuse şi verbele tale îmi ard faţa
aşa să ştii...
am văzut asta, nu e nevoie să te repeţi la fiecare oprire în lanurile aurii,
trena rochiei tale oricum e de mult timp sfâşiată de colţii geloziei iar versurile mele sunt lungi, da, foarte, foarte lungi...

până la urmă am aruncat-o cu forţa în mijlocul toamnei, şampania s-a revărsat peste sânii ei domolindu-i panica
în loc de cupele cu un singur picior am folosit palmele aspre ale disperării...
gustul băuturii s-a schimbat de parcă ar fi fost prea devreme să ne strigăm pe nume,
ciudat,
foarte ciudat...

la plecare, ploaia ne-a murdărit inimile cu fulgere,
am evitat să ne privim feţele
iar unul din noi
a murit.

poezie de Eduard Dorneanu (12 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre statui

Din trup de pământ
Suflet de statui,
Iarbă şi vise
Prin fruct de gutui.

Din munţii semeţi
Idei şi statui,
Prin apă şi foc
Trupul cerului.

Dincolo de noi
Prin dălţi de statui
Vorbele-s rupte
Poartă dorului.

Crezuri urcate
Pe socluri statui,
Păsări în rugă
Stau albe statui.

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ale toamnei

n-am ştiut
că neliniştile tale
îşi pierd culoarea
în umbra
cuvintelor...
dezgolindu-mi privirea
am crezut
că tu eşti lumină...
"je suis l'automne...
les traces de ton silance
cachent la solitude..."
n-am ştiut că-n frunze,
că-n ochii de lemn ai copacilor
eşti tu.

poezie de Raluca Ştefania Mihai
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi ceva

Spune-mi ceva, după vorbele-acele
Tânjesc de-o vecie. Oricare din ele,
Dulce-nfioară inima mea.
Spune-mi ceva...

Spune-mi ceva. Nimeni n-aude, nu ştie,
Straniu, vorbele tale leagănă-adie.
Ca şi o floare, vorbele tale m-ar mângâia.
Spune-mi ceva...

poezie celebră de Adam Asnyk
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

despre chiciură –
arta tăcerilor tale
dincolo de zid

haiku de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-mă paznicul depărtărilor tale

Fă-mă paznicul depărtărilor tale,
fă-mă să am pentru pietre-ascultare,
dă-mi ochi pe care să-i desfăşor
pe-a mărilor tale însingurare;
să însoţesc a fluviilor cale
şi de pe malurile-asurzitoare,
departe-n zvonul nopţii să cobor...

În ţările-ţi pustii să mă trimiţi,
de vânturi nemiloase răscolite,
cu mari mânăstiri ce stau ca veşminte
în jurul netrăitelor vieţi.
Acolo vreau cu pelerinii să rămân,
prin nici o amăgire despărţit
să nu mai fiu de al lor glas şi chip,
şi-n dosul unui orb bătrân,
s-apuc pe-un drum nebănuit.

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a treia - Cartea despre sărăcie şi moarte, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă n-ai aminti nici o vorbă despre Hristos, chiar dacă n-ai avea dar să spui ceva frumos despre mântuirea sufletului, tu totuşi predici neîncetat. Viaţa ta, purtările tale, smerenia, evlavia, răbdarea, vorbele şi mai ales faptele tale sunt o minunată predică.

Iosif Trifa în Cum să aducem suflete la mântuire
Adăugat de Tudor Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am urmărit niciodată să obţin o poziţie care să îmi declanşeze atâtea gânduri sau atâtea semne de întrebare. Nu am urmărit decât să încerc să ajung la inima şi sufletul spectatorilor. Am urmărit, cu teamă, ca vorbele mele să ajungă la spectatori şi să nu cadă în fosă.

citat din Alexandru Arşinel
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!