Amintire?

Reţii, când îmi erai iubită
-Nu te aveam, erai cu altul-
Făcusei zilnica-mi ispită;
Erai soţie, eu amantul?

Revezi, cotloane unde-ascunşi
Şi plini de patimi revărsate
Ne căutam, întrepătrunşi
În zbuciumul vecin cu moarte?

Resimţi arome slobozite;
Amestec de parfum şi trupuri
Când ne-mbătam dorinţi trezite
Din aşteptări, din începuturi?

Rescrii misterul neînţeles
De pasiuni înzdrobitoare;
Cum varsă-albina din cules
Veninul din nectar de floare?

Revii în gându-ţi de presomn
La erotismul în fantasme
Ce ne-ofeream în ritm molcom
Printre suspinuri-pleonasme?

Ne repetam, reţii, revezi,
Cuvinte de amor... nebuni?!
Resimţi, rescrii, trăieşti, visezi,
Revii, îţi simţi ecou, răsuni?!

Te-aştept, în braţe iar să-mi cazi,
Să-mi fi din nou o desfrânată
Cu buze rug, alin să-mi arzi
Să mori sleită, iar, o dată!

Colac să-mi faci, din mâini, picioare
Să mă salvezi din gânduri tulburi,
Să-mi dai răsuflu-ţi de răcoare;
..."Sunt doar a ta", perfid să-mi murmuri!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui în fiecare zi că eşti,
Să-mi murmuri cald că sunt şi că ţi-e dor.
Să-mi dărui pacea şi să mă iubeşti,
Să mă înalţi, să mă cobori uşor.

Să-ţi iei tainul de frumos din flori,
Să strângi în braţe gându-mi fremătând,
Să-ţi umpli inima cu mine-n zori,
Să-ţi fie, ziua, sufletul flămând.

Să-mi faci, din seri, senine dimineţi,
Să-mi fii lumină, dragoste să-mi fii!
Să fii tu sensul-ntregii mele vieţi,
Să nu mai pleci nicicând, să vii, să vii...!

poezie de Georgeta Minodora Resteman
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţare

Aşa aş vrea, să mori de dor
şi-n zbor să-mi vii de după nor,
unde am cuib mereu senin
şi stau îngenunchiat... Mă-nchin.

Doar să pluteşti la braţ cu mine
aş vrea... Să ştii că sunt suspine
când plouă ultima speranţă
şi cad tot destrămat... O zdreanţă.

Te vreau în braţe vaporoasă
din lacrimi, ce mi-am făcut casă;
să te pătrunzi din mine iară,
să pot să muşc... Să-ţi fiu iar fiară...

... Sânge s-amesteci printre buze
în şoapte îngânat confuze.
Să tremuri iar în cald fior,
să-mi zgudui piept... Să simt că mor!...

... Şi când adormi c-un fir de zâmbet,
prins în suviţă-n colţ de-un zumzet
respirat printre dulci parfumuri...
Să mă-nalţ ars, sleit în fumuri.

De nu veni-vei, să mă plâng
în picuri mari să cad, să strâng
în juru-ţi dragoste-n maree...
Să te port val de-o epopee.

De dor să mori, aşa aş vrea,
înger să-mi fii, numai a mea
din toată lumea trecătoare...
Să-mi fii sublima înălţare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să împărţim!

Să împărţim!
Eu să-ţi dau cuvintele.
Să-ţi cauţi în ele răspunsul.
Tu să-mi dai tăcerea
Să-mi caut în ea întrebarea.
Iar din îmbinarea firească
Să construim
O poveste.

Să împărţim!
Tu să-mi dai visul
Să-mi caut în el ipoteza.
Eu să-ţi dau realitatea
Să-ţi cauţi în ea tot cuprinsul.
Iar din îmbinarea voită
Să desenăm
O poveste.

Să împărţim!
Eu să-ţi dau bucuria
Să-ţi cauţi în ea nemurirea.
Tu să-mi dai nevăzutul
Să-mi caut în el stăruinţa.
Iar din îmbinarea cerută
Să colorăm
O poveste.

Să împărţim!
Tu să-mi dai un suflet
Să-mi caut în el jumătatea.
Eu să-ţi dau iubirea
Să-ţi cauţi în ea fiinţarea
Iar din îmbinarea lor senină
Să trăim
O poveste.

poezie de Gabriela Chişcari (7 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anonim

Treci pe stradă, iar, pedestră.
Lasă-mi iris să te-atingă
Şi din inima-mi ecvestră
Să-ţi las paşi, pe gând să-ţi ningă!

Hai, te-aşează, iar, în parc,
Să-ţi mângâi, ce-i loc lăsat!
De pe bancă, să-mi simt arc
Suflet... Să-mi pierd respirat!

Spune, iar, din buze, şoapte,
Să le îngân în descifrare,
Ce nici de e-n zi, sau noapte,
Nu mă-nşel... De-i depărtare...

Lasă-ţi adieri pe urme
'n iz, din florile ce atingi,
Să mă îmbeţi... diurn, să-mi curme
Numai vise... nopţi să-mi stingi!

Treci, spune, hai lasă-ţi clipe
Ce ai din ani, ce-ţi aparţin...
Şi din micile-ţi risipe,
De ai vreun dor, mă chemi... şi vin!...

Neştiut... Un anonim!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 august 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetu' lu' Gică Sonetistu'

Mi s-a părut, ori iar ai vrut să-mi dai,
Aşa cum o mai faci din când în când,
Papucii, draga mea cu păr bălai?
Păi, tu nu ştii răspunsul meu? "Nici gând!"

Când tu mi-i dai, să mor eu de-i încalţ!
Poţi tu să-ţi dai ceva-ul de pământ,
Căci eu, spre tine, ode îmi înalţ,
Chiar de sunt vorbe goale şi în vânt.

Iar dacă eu îţi spun, cumva, "Te du!",
Ar trebui să mă cunoşti, să ştii
Că eu nu vreau să pleci, eu vreau ca tu
Să-mi vii în braţe, pururea să-mi fii.

Aşa că, blonda mea şi, încă, iubiţică,
Să nu uiţi că mă cheamă Contra Gică!

sonet epigramatic de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş

Îţi spun de veşnicie,
Mă sperii cu "un pic"...
Şi dintre slove
Îmi răsari "peltic"
Când te-aş cânta să-mi fii...
Aş vrea să pleci
Aş vrea să mai rămâi!

Îţi înmânez întregul
Tu-mi tai din jumătăţi...
Şi dintre rânduri
Îmi iubeşti doar "părţi"
Când te-aş cobi să-mi dai...
Aş vrea să fugi
Aş vrea şi să mai stai!

Îţi strâng din dor cuprinsul
Tu-mi vinzi din stăruinţă...
Şi dintre strofe vechi
Îmi scuturi din credinţă
Când te-aş iubi să ştii...
Aş vrea să treci
Aş vrea să mai revii!

poezie de Gabriela Chişcari (1 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi spui

Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate... să-ţi descui
din ceaţă, frigul să-ţi răpui.

Să-mi spui când nimeni nu te-aude
şi-ai vrea să strigi şi lumi sunt surde...
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ţi fiu icoană, rugi să pui.

Să-mi spui de nu mai poţi să zbori
de prinsă-n mreje... să-ţi tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.

Să-mi spui când nu mai ai speranţe,
să-ţi compun versuri la romanţe
să-ncânte timp plecat hai-hui
în urmă-ţi... că-i al nimănui.

Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ţi fiu
cum voal de păr, miresmi să-ţi ţiu
să nu se-mprăştie nu ştiu cui,
ce nu păstrez, căci alta nu-i.

Să-mi spui în gând -că tot voi şti
de-mi cauţi suflet, dorinţi vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum eşti tu, să-mi spui, să-mi spui.

Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poţi să spui;
că înger eu îţi sunt, de-mi spui...

Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topeşti de glas ce spui...
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erai atât de roză azi...

erai atât de roză azi
şi părul revopsit îţi şade bine,
privirea-mi te dorea puţin să arzi
când ochii îndreptai tăcuţi spre mine

şi m-a durut ceva când ai plecat,
credeam că mi-a trecut dar iată,
parfumul tău cu tine aromat
m-a secerat în inimă, nevinovată

şi am sperat o clipă pe ascuns
că poate de revii mă prinzi de mână,
să mă ajuţi, să fiu din nou pătruns,
de fericirea veche, azi străină

cu paşii obosiţi îmi caut cărări,
nu vreau să iau taxiul către casă,
vreau să-mi rămâi în gând, mă uit la flori,
le-aş strânge în buchete, doar să-ţi placă

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Bântuie vântul toamnei
să-mi spulbere anii,
să-mi prăfuiască gândurile
cu polenul din spicele uscate,
ce nu mai dau rod,
iar ploile mă inmoaie cu spălatul sufletului
de iubiri,
uitându-le,
până îmi vor îngheţa
în fulgi criotici,
depuşi pe geamul conştiinţei
sub formă de flori de gheaţă...
Să nu sufli,
că risc să-mi topeşti
şi ultimele amintiri!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întruchipat în aşteptare

Pe unde mergi, să-ţi calc pe urme
Şi unde gânduri îţi rosteşti,
Să ţi le prind din zbor, trupeşti
Să le adulmec, să mă îndrume?

În care timp, din calendar,
Îţi pui amprente de solstiţii,
Să-ţi caut ierni din dispariţii,
Să ştiu când vara o porţi dar?

Pe care pagini le citeşti,
Să-ţi pătrund literă în pupilă,
În priviri caste de-o idilă
Trupul de iris să-mi clăteşti?

În care anturaj te învârţi,
Să-şi sorb din dulcele de albină
Din zbor floral de balerină,
Să mă încânt, când taci şi asculţi?

Pe când să te aştept, senină
Ca Soarele spălat de nori,
Cu raza să-mi topeşti fiori,
Să mă aprind... cum Luna, plină?

În care stea sălăşuieşti
Şi când cobori, din nou, lumină,
Să-ţi ating luciu-n cer, ce-anină
Privirea mea, de mă zăreşti?!

Neştiut sunt, ca noua floare
Din fulg de iarnă... în aşteptare.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vor îngerii să-mi dea copilăria

În casa-mi din pădurile virgine
Ades coboară îngerii tiptil,
Cerându-mi să devin iar un copil
Să am deschise porţile divine.

Vor îngerii să-mi dea copilăria
Pierdută undeva-ntr-un anotimp,
Când nu ştiam ce e acela timp,
Crezându-mă egal cu veşnicia.

Şi vor cu ei spre stele să mă poarte,
Să ne jucăm, să fiu copil din nou,
Dar Domnul le răspunde cu ecou
Că pot visa la stele doar din carte.

Şi-atunci mă lasă îngerii-n tăcere
Şi se întorc la Tatăl lor din Cer
Şi îi aud, din casa mea, cum cer,
Să-mi dea copilăria la-nviere!

poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să te-nvăţ...

Am să te-nvăţ să mă iubeşti
Cu cerul tot pe un prag de stele
Să-mi pui pe umeri dintre aştri
Doar ochii tăi cu doruri grele
Să mă mângâi cu primăveri
Să-mi faci altar pe sâni din rouă
Să-mi plângă nuferii din ierni
Când inima mi-o rupi în două
Să mă săruţi am să te -nvăţ
Să-mi pui pe buze mirul verii
Să mă-nveleşti într-un răsfăţ
În seara tainică a plăcerii
Amurgului răsfrânt în noapte
De plânsul ochilor din inimi
Şi de cutremurul din şoapte
Când umbra mea-i topită-n chinuri.
Am să te-nvăţ să mă iubeşti
Să mă cuprinzi înr-o tăcere
Când toamne-n gând îmi împleteşti
În veacul care-ncet ne piere
Am să te-nvăţ să-mi spui pe nume
Când inima la piept mi-o strângi
Şi să fugim departe-n lume
Numai prin ochii mei să plângi.

poezie de Valentina Ştefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ofertă

Sunt copilul de flori de mai
Şi-am iubirea în pumn s-o dai.
Mă găseşti la răscruci de vii
Să-mi culegi vise, mii!...

De ce nu m-ai lăsat, pe veci,
Trup cu gândul să-mi furi, să pleci
Din trăiri ce-ai promis că vrei;
Dor să stingi, să mi-l iei?...

Tu, fecioara din colţ de stradă,
Mă topesc, când te văd, de dragă;
Îţi număr paşii plecării, venirii,
Îţi sunt rezerva iubirii!...

Mă dau suflet, cadou, să mă tai în felii,
Să mă spargi în pietriş pe alei, să revii
Ruj, de ceara-mi din lacrimi, ce-mi curg în şiroaie...
Fă-ţi-l leacul la seceta dragostei... ploaie!

Îmi eşti chipul sublim de-orice fată
Alb cum fulg, în omătul de vată;
De te-ating îmi dai cald, mă topeşti,
Sfânta mea, înger eşti!...

În genunchi -de-aş putea ca să-ţi stau
Tălpi s-alergi în etern ca să-ţi dau-
Mâini pot pune pe veci în priere,
Pentru-o lună de miere!...

Mi-eşti fuiorul de fum de ţigară,
Îţi sunt aburul, stând, într-o gară...
Fi-mi eterul, în nări, pe vecie,
Mă închină-n sclavie!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost cândva

Au fost cândva zile de mai,
Au fost cândva zile de vis,
Când lângă mine erai
Şi trăiam ca-n paradis.

Multe-au fost, azi nu mai sunt.
Au fost luate de vânt.
S-a dus vremea când erai
Pentru mine colţ de rai.

Din când în când îmi amintesc,
Aş vrea din nou ca să trăiesc
O zi fumoasă de mai,
Tu alături, să-mi fii rai.

poezie de Dumitru Delcă (20 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere...

Te aştept cu braţele deschise
Am mii de lucruri ca să-ţi spun
Să depănăm trăiri şi vise
Să-mi fii Regină, eu nebun.

Să stăm în parc, la o terasă,
Să iau o bere, tu un suc
Să-ţi ridici voalul de mireasă...
Să fii fecioară, ca-n trecut.

Să pierdem timpul... Bani de costă,
Putem să-l cumpărăm din nou,
Să facem noapte, zi anostă...
Să fii tu zână, eu erou.

Să-mi dai lumina ta de zâmbet
Să mă aprinzi, să îţi fiu far
Când licuricii pleacă în zumzet...
Să ne mâncăm, la un grătar.

Să râdem ca nişte copii
Eternul să ţi-l dau în dar
Să-ţi sorb din ochii-s străvezii...
Uitaţi de timp, de calendar.

Să bem cafeaua în miez de noapte,
Să ne sculăm când ne-am culcat
Să nu vorbim decât în şoapte...
Să nu mai ştim, cum e îmbrăcat.

De pleci, să am mirosul tău,
Suflarea ta, ca s-o respir.
De pasul tău să-mi fie rău;
De nu-l am puls şi elixir.

Voi sta pion la paza ta
Cu gând, nebunul, la mutare...
Te-aştept, din nou, Regina mea
Să-ţi fiu din nou... o întâmplare!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papa

Papa, te am din nou în minte
Atât de blând, uman şi drept;
Cel ce-mi cerea să fiu cuminte,
Mai înţelept ca el, deştept.

Îţi simt pe-obraji perii din barbă
Când mă strângeai la piept de dor,
La Montreal în parc, pe iarbă...
Te lăudai; "Am un fecior...!"

Îţi simt pe umăr palma caldă
Şi râsul ţi-l aud, ştrengar.
Din sânge, al tău, inima-mi scaldă...
Te-aud; mă-nveţi abecedar!

Îmi pipăi piept -că sunt ca tine
Cu forme un pic mai voluptoase-
Să fiu şi eu sprijin de bine...
Un trup şi suflet, carne, oase.

Nu mai am altul de prieten,
Căci azi numele-a dispărut
Şi-n loc de aproape... suflet ieften!
Cu ochi închişi te ating... Trecut!

Sunt pana ta de mandolină;
Ţine-mă în degete pe strună
Să-mi spui şi mie, moartea-i lină?
Să-ţi fiu aproape os, tăciună!?...

... Sau lasă tată, poate-oi sta
Încă puţin, să te port fiu;
Să-ţi spun din când în când papa,
Doar eu, cuvânt să te ţin viu!

Să nu mă uiţi, pe unde-oi fi,
Că-ţi port nume şi gene, lacrimi
Şi braţe să-mi întinzi... Să ştii
Că vin să-mi spovedesc din patimi!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râs

E timpul meu să râd, să fiu iar vesel
Chiar fără de motiv, doar pentru tonic
Să-mi fac mintea cu suflet tot armonic
Şi inimii, de-are necaz, să îi zic... lese-l.

Să simt că fruntea descreţeşte-adâncuri,
Că ochi-mi sunt lucioşi, se sparg în stele
Şi dinţi umbriţi scot albul de sub piele
De buze se-aninând de colţuri, din rărunchiuri.

Trup să-mi tresalte-n zvâcnete, avalanşe,
Poate şi lacrimi să îmi dea de-atâta bine
Şi să mă-ngenunchiez, mă prăvălesc pe vine...
Din poze, instantanee pereţii să-mi fac planşe.

Şi glasul cu inflexiuni în descărcări promise
Doar să irumpă-n hohote-unicat, să m-umple;
Să simt că nu mai pot -fragil ferice în tâmple-
De atâta râs, de OM... Singur ce-o fac... şi-n vise!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-mi scrii...

Să-mi scrii un poem, mai profund dintre toate,
Infinit să-i dezghioc sâmburi plini, fără moarte,
Dar, te rog, să-l respiri cu, de buze, fierbinte,
Să-mi amâne ninsori de pe tâmplă, cuvinte,

Cu o rouă plăpnâdă, ce cu palme de mamă,
Se mângâie pe frunza, răstignită de toamnă,
Să îmbraci cu mov lin, plinul din călimară,
Ca nici ploaia de lacrimi, să nu-i muşte din vară...

Te mai rog, dacă vrei, să-l scrii lung, cât un dor,
Să-mi hrănesc însomnii cu speranţele-n cor,
Îl voi trece prin minte, să-l răsfire prin os,
Să mi-l ungă pe suflet cu balsam luminos...

Scrie-mi versul cu chinul din clipe deşarte,
Ce-au croit aşteptări să ne treacă prin moarte,
Poate-astfel măguleşti dulce-amarul blestem
sângelui, ce-ţi visează etern mângâiere-poem.

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

Sunt iar un gând, pe strada
Dintr-un oraş himeric,
Acum, visând balada
De amor, trăit feeric.

Mi se topeşte piept
La glas de sub timpane.
În vele-n vânt... mă-ndrept
Spre forme diafane.

Cu sufletul la gură
Aştept din nou apel,
Să pier în aventură...
Fără, în minte, ţel.

Doar să-ţi simt iar parfum,
Amestecat cu tine
Şi să te-ajung din drum,
Pe unde-oi fi, cu cine...

Şi nu mai dorm, sleit,
De-atât extaz să-nviu
Suflet, de atunci murit
Şi trup, în trup să-ţi fiu.

Dar gândul nu-i îndeajuns
Că-i doar un vis, nefiinţă
Şi-aştept să-mi iau răspuns,
Să-mi caut suferinţă...

... Şi păşesc tremurând
Pe strada de-un oraş,
Cu drog de tine-n gând...
Un sniff de pătimaş...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troc

Să-ţi dau ca să îmi dai,
Ce sens!
Îţi dau din timp, din aripi, mers
Ca-n suflet să îmi stai:
Intens!

Să-ţi spun ca să îmi spui,
Ce greu!
Îţi spun din dor, din vină, eu,
Ca-n braţe să îmi cazi:
Al meu!

Să-ţi cânt ca să îmi cânţi,
Ce joc!
Îţi cânt din mâini, din buze, foc,
Ca-n versuri să m-alinţi
În troc.

Să vin ca să îmi vii,
Ce mers!
Îţi vin din ochi, din paşi, divers,
Ca-n goană să mă scrii:
Imens.

Să te iubesc să-mi fii
Ce jar!
Te iubesc des, uşor, stupid, arar,
Ca-n toate să m-alegi
În dar.

poezie de Gabriela Chişcari (24 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!