Asigurare de viață
Cum viața semne de-ntrebare
Ne pune fără eleganță,
Să am o bună siguranță,
M-am dus să-mi fac asigurare
Ideea rezonanță are,
Și rudele de circumstanță
S-au bucurat cu nonșalanță
C-or să profite fiecare
De-o fi să plec spre "alte zări",
Ei totuși nu pot profita
C-am fost luat la întrebări:
- Amice, nu mai insista,
Noi nu-ncheiem asigurări,
La vieți de câine, ca a ta...
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- citate de Dan Căpruciu despre viață
- poezii despre asigurări
- poezii despre siguranță
- poezii despre rude
- poezii despre prietenie
- citate de Dan Căpruciu despre prietenie
- poezii despre câini
Citate similare
"Anomalie normală"
Că e nebun, nu dau crezare,
Acelor zvonuri, dar constat,
Că tipul e puțin sonat,
Zicând că mă-sa-i fată mare
Și totuși, semne de-ntrebare
Se nasc în mod inopinat
Că-n logică n-a derapat,
Nu sunt și alte probe clare
E totuși o justificare,
Așa cum el a explicat,
Dar lumea nu-i dă ascultare
-E-un obicei cam perimat-:
Și-o mamă este fată mare,
Când e copilul înfiat!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi poezii despre virginitate, poezii despre nebunie, poezii despre naștere, poezii despre mamă, poezii despre logică sau poezii despre copilărie
Cărarea vieții
Dreptate dânsul cred că are,
Pe când afirmă cu fereală:
E o enormă plictiseală,
Să mergi pe-o singură cărare
Cărarea vieții i se pare,
Croită-a fi la nimereală
De un destin ce mai înșeală
Și-ți pune semne de-ntrebare
De-aceea, caută scăpare
S-o ocolească la-ntâmplare
Și, căutând amic de soi,
Răspuns găsește la-ntrebări:
Ți-ajută prietenul butoi,
Să mergi pe alte trei cărări.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și poezii despre dreptate
Nepotisme și nepoți
Azi în politică, cinismul,
Aduce peste noi netoți
De granguri mari, perverși nepoți,
E-o plagă mare nepotismul
Ei au uitat de mult civismul,
Și îi catalogăm ca hoți,
Iar uneori ca mafioți,
A dispărut patriotismul
Dar sunt și semne de-ntrebare
Vizând nepoți, iar eu socot,
Cu analiza de rigoare:
Să îi blamez pe toți nu pot
Căci până și Ștefan Cel Mare,
A fost la rândul său, nepot.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre Ștefan cel Mare, poezii despre uitare, poezii despre prezent, poezii despre politică, poezii despre patriotism sau poezii despre mafie

De-o fi să plec
De-o fi să plec și crezi că-i prea curând
Să nu mă cerți și să nu-mi porți ranchiună,
De lumea asta nu mă rup râzând,
Cu siguranță nu de voie bună!
De-o fi să plec te rog doar să mă ierți.
Am inima de-atâtea lacrimi plină...
Și nici cu cerul nu vreau să te cerți
Și nici nu vreau să cauți lumii vină.
Atât mi-a fost de lungă-a vieții ață,
Prea scurt popasul pe acest pământ.
Cum să trăiești în lipsa mea învață
Și poartă-mă în suflet și-n cuvânt.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vinovăție, poezii despre suflet, poezii despre inimă, poezii despre iertare sau poezii despre cuvinte
Eu am iubit...
eu am iubit,
fiind iubit
cum n-a mai fost nicicând
nici nimeni pân' la mine...
și infinit de pământesc
și copleșit
de nopți cu stele căzător de filistine...
eu am iubit,
cum n-am crezut c-am să mai pot
să mai iubesc
la fel fiind iubit de tine...
o lume-ntreagă insista că-i un complot
iubirea noastră
izbitor de clandestină...
eu am iubit,
și-acuma pot muri
știind c-am fost iubit
și-ncă mai sunt
de tine
ci voi să știi că despre noi
prin lume circulă un mit
despre iubirea noastră
jignitor de androgină....
poezie de Iurie Osoianu (14 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- citate de Iurie Osoianu despre iubire
- poezii despre stele
- citate de Iurie Osoianu despre stele
- poezii despre noapte
- citate de Iurie Osoianu despre noapte
- poezii despre moarte
- citate de Iurie Osoianu despre moarte
- poezii despre infinit
- citate de Iurie Osoianu despre infinit
- poezii despre Pământ
- citate de Iurie Osoianu despre Pământ
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Spre alte zări frumoase
Mă întreb dacă stelele sunt aprinse
pentru fiecare din noi,
pentru a fi lumină
și să ne găsească într-o zi
cei de pe alte planete.
Apoi să zburăm deasupra tuturor
pe-un nor ce lin ne va purta,
spre alte zări frumoase,
iar cerul ar fi mai albastru,
mai pur și plin de culoare.
poezie de Eugenia Calancea (9 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre planete, poezii despre lumină, poezii despre frumusețe sau poezii despre albastru
Concluzie plauzibilă
Epigramistul Ics-Cutare,
Ce scrie-n stilu-i mioritic,
E acuzat că-i prea prolific
Și naște semne de-ntrebare
De unde-atâta-ndemânare,
O fi vreun protejat politic?
Ori e bigam, un ins atipic,
Ce două muze totuși are?
Prin comportarea-i desuetă,
El provocase o anchetă
Iar analiza ce-l viza
Și practic, dar și teoretic,
A dovedit că muza sa,
"Modificată e genetic!"
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre protecție, poezii despre genetică sau poezii despre epigrame
Doar un câine
Uneori oamenii îmi spun "las-o baltă, e doar un câine" sau " cheltui atâția bani, e doar un câine".
Ei nu știu întregul drum parcurs, nu înțeleg timpul petrecut împreună și sentimentele trăite cu "doar un câine".
Multe din momentele mele fericite s-au petrecut alături de "doar un câine".
De multe ori am avut companion "doar un câine", și nu m-am simțit singur.
Unele din momentele mele triste mi-au fost provocate de "doar un câine", iar în zilele negre m-am bucurat de atingerea caldă al "doar un câine", care m-a ajutat să merg mai departe.
Dacă tu crezi că e "doar un câine", probabil folosești de asemenea expresii ca " doar un prieten", "doar un răsărit de soare", "doar o promisiune".
"Doar un câine" poate-însemna întreaga esență-a prieteniei, a încrederii și, totodată, farmecul bucuriilor simple-ale vieții.
"Doar un câine" aduce în viața ta răbdarea și compasiunea, care fac din tine un om mai bun.
Datorită-acelui "doar un câine" mă scol dimineața devreme, fac plimbări lungi și privesc viitorul cu încredere.
Pentru mine și pentru cei ca mine, nu-i vorba de "doar un câine", ci de o întruchipare a tuturor viselor și speranțelor, de amintirile dragi din trecut, de bucuria clipei.
"Doar un câine" scoate la lumină ce-i mai bun în mine, îmi alungă gândurile negre și multe din grijile zilei.
Sper că într-o bună zi vor înțelege și ei că nu-i vorba de "doar un câine", ci de ceva mai mult, care mă face om și care mă ține departe de singurătatea de a fi " doar un bărbat sau doar o femeie".
Așa că atunci când veți auzi sentința "doar un câine", zâmbiți.... pentru că cei care o spun sunt " doar plini de neînțelegere."
poezie de Richard Biby, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre încredere, poezii despre bucurie, poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre visare sau poezii despre viitor

Ultimul mesaj
Se scurg zilele din viața ce-am iubit-o cu drag,
Mă voi duce de acum spre ultimul și îndepărtatul meleag,
Voi locui și eu, ca și alții ce s-au dus, printre milioane de stele,
Doar eu, cu frumoasele și dragele, visele mele.
Voi fi mereu de acuma departe de tine;
Îți vei mai aminti oare peste timp de mine,
Cum doream mereu să te văd și în brațe să te strâng?
Am să fiu mereu singur și iubirea am să-mi plâng.
Ai fost în viața mea o apariție divină,
Frumoasa mea blândă și cuminte copilă.
Plec totuși fericit, c-am putut să te iubesc,
Cu acest curat și cald simțământ omenesc.
Voi rămâne o mică stea în Universul acesta "infinit"
Și voi afla, în fine, dacă acesta, care are început, are și un sfârșit.
Te vei uita prin telescoape, ca să mă vezi,
Care te vor face să înțelegi și să mă crezi.
Să-ți rămân pe veci în amintirea ta aș vrea,
Femeie mult iubită, ce-ai fost iubita mea.
Și să-ți amintești așa, fără nici un fel de apel,
De cel ce pentru tine a fost și rămâne... Cornel.
poezie de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre telescop sau poezii despre sfârșit
Pe aripile vântului
Am început să uit, Cynara! S-au dus pe-a vântului aripă
Rozele spre alte zări; cu rozele și crinul care-ai fost
S-a depărtat în colb de ani; și totuși parcă-a trecut o clipă...
Dar, vechea pasiune, fie spus, atârna de-acuma greu,
Căci a dansul a fost lung, îl știam buchea cap-coadă pe de rost;
Dar ți-am fost credincios, Cynara! Bine'nțeles, în felul meu.
poezie de Ernest Dowson din Non Sum Qualis Eram, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre vânt, poezii despre trecut, poezii despre trandafiri, poezii despre roz, poezii despre religie sau poezii despre dans
Ultima pregătire
Mă pregătesc, cu chiu cu vai,
Bagajele din timp să-mi fac
-Spre iad, Olimp, e tot un drac
Și nu știi "colțul" când îl dai
Dar în sicriu loc nu prea ai,
Și-atunci, bagajul mi-e pe plac,
Sub formă de pomeni să-l fac,
Îl duc și-așa, nu-i niciun bai
Am luat cinci tone de vin "vrac",
O mie sticle de coniac,
Și-a fost pomana ca un vis
Am dat ce vrei și ce nu vrei,
Dar principalul l-am omis:
Uitasem totuși, de femei...
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre iad, poezii despre greutate, poezii despre femei, poezii despre draci sau poezii despre Olimp

De vorbă cu viața
viața asta
bună, rea
ce să fac acum cu ea
să o vând la târg
pe o sticlă de horyncă
ha-ha-ha.
ce bună e ideea mea
mă întorc în vechiul burg
să beau, să beau
din noapte în zori
apoi să plâng de viața mea
să plec în crâng
să mă spânzur de un gând
să joc apoi cântând cu viața mea
să râd, să plâng
de mine mai curând
viața asta, bună, rea, e doar a mea
habar nu am
ce să mai fac acum cu ea
tu știi ceva...
vorbește prietene, vorbește
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre râs, poezii despre plâns, poezii despre jocuri sau poezii despre gânduri

Spre alte zări
Mă lumina cândva scânteia
S-ajung pe unde mulți s-au dus,
Dar văd c-abia la vârsta treia
Mă-ndrept, în fine, spre APUS!
epigramă de Nicolae Bunduri din Antologia epigramei românești, 2007 (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe epigrame despre lumină sau epigrame despre vârstă
Astăzi te-am văzut
Astăzi mă plimbam, ușor abătut
Și când m-am întors, chipul ți-am văzut
Inima-mi bătea să-mi crape de tot
Însă nicio vorbă n-am putut să scot.
Și-atunci cineva te-a luat de mână
Păreai fericită și c-o soartă bună.
Chipul tău frumos, iar l-am admirat
Chiar de-un alt bărbat locul mi l-a luat.
În inima mea tu n-ai cum să scazi
Și m-am bucurat că te-am văzut azi.
poezie de Rhonda J.P, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre bărbați sau poezii despre admirație

Omul și fapta
Din viața mea am rupt bucăți și-am împărțit la fiecare,
fără să am prejudecăți: de-mi e prieten sau oricare!
Munceam cinstit un ban să am, nu m-am gândit să-mi fac un rost,
ce-mi prisosea îl împărțeam și alții m-au luat de prost!
Eram un visător ciudat, credeam în pilde și povețe
și mulți de mine-au profitat că eram bun și cu blândețe!
Eu chiar nu mă gândeam la rău, gândeam că Răul nu există
și proiectam în capul meu un ideal în lumea tristă!
Din cărți mă inspiram mereu, gândind că-s scrise după Viață,
dar m-amăgeam așa mereu, umblând cu visele prin ceață!
De sentimente nu mai spun c-am risipit ca un nabab,
c-aveam un suflet de nebun și mare cât un baobab!
Și risipind mereu avutul ajuns-am și eu la strâmtoare,
că toate mi s-au dus ca vântul să văd și viața ce chip are!
S-au depărtat cu toți de mine când n-am avut ce să mai dau
și-n loc să îmi aud de bine numai batjocură primeam!
Acei pe care-i ajutasem abia de mă mai cunoșteau,
că nu prieteni câștigasem, ci doar dușmani ce mă loveau!
"Amicii" îmi zâmbeau stingheri, dar pe la spate mă bârfeau,
că deveniseră hingheri și ca pe-un câine mă-ncolțeau!
Vedeam acum o altă viață, cum nu credeam că poate fi,
ce-mi lua o pânză de pe față, dar nu o mai puteam iubi!
Nu am mai fost bun de nimic, decât să îmi primesc osânda,
că totul devenise mic, iar în cădere-mi fu izbânda!
S-a pustiit totul în jur și pustiire-mi fu în fire,
că Viața devenise ciur, din bunătate și iubire!
Și, poate, numai Dumnezeu mi-o mai fi plâns, cumva, de milă
când eu mă chinuiam din greu, ceilalți doar mă priveau cu silă!
De m-am salvat sau nu din moarte, doar Sfântul Duh poate mai știe
sau, poate, încă stau în Noapte și-mi picur Viața... pe hârtie!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre bine și rău sau poezii despre tristețe
Rezon
O fi un noroc
c-am fost cazon,
nu-ndelungat;
doar un sezon
străjer de-un crez,
disciplinat...
un amorez
un pic baroc?!
O fi fost bine
c-am învățat
fără o plăcere,
aproape-n silă,
m-am îmbătat
de dor sau milă...
vrând mângâiere,
de-un nu știu cine?
Aș vrea pardon
dac-am greșit;
dar cui să fac
o spovedire
c-am fost mințit
că scap de-un "drac"
de-o omenire
cu blazon?
Dreptatea-i "don"
și-o fi corect
să nu fiu un eu,
tu doar să riști
să fii un drept;
să nu exiști
fără tupeu
de dregător!?
... Doar simplu muritor...
e oare un rezon?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre plăcere, poezii despre noroc, poezii despre greșeli, poezii despre existență, poezii despre dor sau poezii despre armată
Regăsire
Când mi se face dor de noi
cutreier mintea cu-ntrebarea,
de pot să cern din strigăt mut
un tunet ca să rup visarea.
Talazuri ce se sparg cu vuiet
îneacă visuri de demult,
ce încă vor să meargă-n taină
să te dezmierde-n așternut.
Contemplu-un gând ce se înalță
din zări ranite de-ntrebări,
ce îmi întemnițează ființa
cuprinsă azi de remușcări.
Îmi sprijin tâmpla de-o simțire
gândind la lucruri ce-au apus,
la ce e azi și va fi maine
la tot ce incă nu s-a spus.
Descui un cufăr vechi din suflet
dorind iar clipe ce-au trecut,
și-au fost atunci un vis măiastru
iar azi s-au dus și nu mai sunt.
Acum când gânduri de cenușă
se zbat mocnind sub clop de foc,
sorbind din cupa nazuinței
gândesc că totuși incă pot,
Să mă cufund în regăsire
zburând spre taine din trecut
și să-mi aștern iarăși in suflet
speranța unui început.
poezie de Sorin Mădălin Birceanu (24 septembrie 2013)
Adăugat de Sorin Mădălin Birceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre foc sau poezii despre cenușă

Omul și fapta (după Neagu Vasile-Scânteianu)
Din viața mea am rupt bucăți și-am împărțit la fiecare
fără să am prejudecăți: de-mi e prieten sau oricare!
Munceam cinstit un ban să am, nu m-am gândit să-mi fac un rost,
ce-mi prisosea îl împărțeam și alții m-au luat de prost.
Eram un visător ciudat, credeam în pilde și povețe
și mulți de mine-au profitat că eram bun și cu blândețe.
Eu chiar nu mă gândeam la rău, gândeam că Răul nu există
și proiectam în capul meu un ideal în lumea tristă.
Din cărți mă inspiram mereu, gândind că-s scrise după Viață,
dar m-amăgeam așa mereu, umblând cu visele prin ceață.
De sentimente nu mai spun c-am risipit ca un nabab,
c-aveam un suflet de nebun și mare cât un baobab.
Și risipind mereu avutul ajuns-am și eu la strâmtoare
că toate mi s-au dus ca vântul să văd și viața ce chip are.
S-au depărtat cu toți de mine când n-am avut ce să mai dau
și-n loc să îmi aud de bine numai batjocură primeam.
Acei pe care-i ajutasem abia de mă mai cunoșteau,
că nu prieteni câștigasem, ci doar dușmani ce mă loveau.
"Amicii" îmi zâmbeau stingheri, dar pe la spate mă bârfeau,
că deveniseră hingheri și ca pe-un câine mă-ncolțeau.
Vedeam acum o altă viață, cum nu credeam că poate fi,
ce-mi lua o pânză de pe față, dar nu o mai puteam iubi.
Nu am mai fost bun de nimic, decât să îmi primesc osânda,
că totul devenise mic, iar în cădere-mi fu izbânda!
S-a pustiit totul în jur și pustiire-mi fu în fire,
că Viața devenise ciur, din bunătate și iubire.
Și, poate, numai Dumnezeu mi-o fi mai plâns, cumva, de milă
când eu mă chinuiam din greu, ceilalți doar mă priveau cu silă.
De m-am salvat sau nu din moarte, doar Sfântul Duh poate mai știe
sau, poate, încă stau în Noapte și-mi picur Viața pe hârtie!
poezie de Petre Prioteasa, după Neagu Vasile-Scânteianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea
Ideea lui Platon trăiește,
Și Platon nu-i deloc învechit.
Ideea, lumea urnește,
Fără idee totu-i împietrit,
Ce-am fi fost noi, oamenii, fără idei?
Am fi rămas niște bieți hominizi,
Rătăcind prin tenebre, noapte și zi,
Fără speranță și fără temei.
Ideea făurește prezentul,
Și aprinde-o lumină în viitor,
Ea ne separă de trecutul,
Primitiv, fără zor.
Ideea transformă deșertul
Într-un sol roditor,
Și poate să aducă pământul,
Mult mai aproape de cer.
Viața ne este-o idee.
Prin idee astăzi trăim,
Ideea e cea care ne cerne.
Cu idee noi reușim.
Ideea este sămânța
Înnoiri din noi,
Ideea este speranța
Unei lumi pline de nevoi.
poezie de Gheorghe Alionte (30 ianuarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre idei sau poezii despre deșert
Celibatara
La femeie, celibatul
Pune semne de-ntrebare:
Ori nu suferă bărbatul,
Ori îi place... fiecare!
epigramă de Paul Dumitrescu din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe epigrame despre femei și bărbați, epigrame despre femei sau epigrame despre bărbați