"Anomalie normală"

Că e nebun, nu dau crezare,
Acelor zvonuri, dar constat,
Că tipul e puţin sonat,
Zicând că mă-sa-i fată mare
Şi totuşi, semne de-ntrebare
Se nasc în mod inopinat
Că-n logică n-a derapat,
Nu sunt şi alte probe clare
E totuşi o justificare,
Aşa cum el a explicat,
Dar lumea nu-i dă ascultare
-E-un obicei cam perimat-:
Şi-o mamă este fată mare,
Când e copilul înfiat!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curiozitate

- Fată mare, fată mare,
Ai crescut, sau mi se pare?
- Tare te înşeli, bădică,
Mare-am fost când eram mică...

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţie maternă

Printr-o banală întâmplare,
Adela, rumena fetiţă,
Tot se-ntreba la grădiniţă,
Cum este când eşti fată mare?
Ea admirase cu candoare,
Pe câte-o tanti cu fustiţă,
Cu pedichiură şi codiţă,
Şi tocuri cui ispititoare
Dorind urgentă rezolvare,
Îi puse mamei o-ntrebare
Iar buna mamă, cu răbdare,
Fetiţei sale îi explică:
Iubita mea, tu, fată mare,
Eşti doar acuma, când eşti mică!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De carte infiat...

Ochiul lucid al Cărţii îmi disecă
Şi îmi traduce gându-nnoitor –
Cartea îmi este înger păzitor.
Eu sunt copilul tău, Bibliotecă.

De Carte înfiat, de ea crescut,
Simt, tainic, glasul Cărţii când mă cheamă.
Cu drag, îi zic Bibliotecii mamă,
Şi pentru ea – sunt sabie şi scut.

Norocul e mereu altundeva,
Dar niciodată nu e prea departe –
Zgârcit cum este, totuşi ne împarte
Câte puţin din avuţia sa...

Când vine ziua norocoasă-a mea,
Aş vrea să cred că m-a visat o carte...

sonet de Maria Gonta (15 martie 2016)
Adăugat de Maria Gonta
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Timiditate"

Ea nu-i femeie oarecare!
Sfioasă ca o fată mare,
Se ruşinează din nimica,
Prostituata... Virginica.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asigurare de viaţă

Cum viaţa semne de-ntrebare
Ne pune fără eleganţă,
Să am o bună siguranţă,
M-am dus să-mi fac asigurare
Ideea rezonanţă are,
Şi rudele de circumstanţă
S-au bucurat cu nonşalanţă
C-or să profite fiecare
De-o fi să plec spre "alte zări",
Ei totuşi nu pot profita
C-am fost luat la întrebări:
- Amice, nu mai insista,
Noi nu-ncheiem asigurări,
La vieţi de câine, ca a ta...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ireal itinerant

Dezbracă teii de floare
trupul tău prea ireal
trupul tău de fată mare
înflorind pe-al nopţii val

Trupul tău prea ireal
care totuşi parcă este
nufăr tragic tras la mal
dintr-o magică poveste

Care totuşi parcă este
trupul tău de fată mare
pe pământ ultima veste
dezbracă teii de floare

Trupul tău ca o poveste
care nu-i atunci când este

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răzbunare de fată mare

Te ferească soarta ta
De o cruntă răzbunare
Dacă pe o fată mare
O pupi... şi o laşi aşa!

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Catrene prin gaura cheii (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concluzie plauzibilă

Epigramistul Ics-Cutare,
Ce scrie-n stilu-i mioritic,
E acuzat că-i prea prolific
Şi naşte semne de-ntrebare
De unde-atâta-ndemânare,
O fi vreun protejat politic?
Ori e bigam, un ins atipic,
Ce două muze totuşi are?
Prin comportarea-i desuetă,
El provocase o anchetă
Iar analiza ce-l viza
Şi practic, dar şi teoretic,
A dovedit că muza sa,
"Modificată e genetic!"

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai iubit om din istorie, Iisus Hristos, n-a avut servitori, şi totuşi I se spunea Stăpân. N-a avut diplomă, şi totuşi I se spunea Învăţător. N-a avut medicamente, şi totuşi I se spunea Vindecător. N-a avut armată, şi totuşi se temeau de El. N-a câştigat niciun război, şi totuşi a cucerit lumea. N-a comis nicio crimă, şi totuşi L-au răstignit. A fost înmormântat, şi totuşi trăieşte şi azi.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepotisme şi nepoţi

Azi în politică, cinismul,
Aduce peste noi netoţi
De granguri mari, perverşi nepoţi,
E-o plagă mare nepotismul
Ei au uitat de mult civismul,
Şi îi catalogăm ca hoţi,
Iar uneori ca mafioţi,
A dispărut patriotismul
Dar sunt şi semne de-ntrebare
Vizând nepoţi, iar eu socot,
Cu analiza de rigoare:
Să îi blamez pe toţi nu pot
Căci până şi Ştefan Cel Mare,
A fost la rândul său, nepot.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fată mică, fată mare

Femeia-i eterna poveste,
Pe care o dorim noi, fiecare
Şi care, din păcate, nu mai este
O fată mică... fată mare.

epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aburitoarea

"Eşti prea deştept", mi-a zis cândva o fată
Eu nu eram aşa deştept... Pesemne
C-o atrăsese altceva la mine
Ceva... ştiţi voi... care nu lasă semne.

Am rezolvat problema-n două zile
Ce-atâta abureală... eu consimt!
Dacă m-a provocat aburitoarea...
Norocul ei că nu eram vreun sfânt.

Am experimentat o vară-ntreagă
Şi-am inventat o altă Kamasutra
( Cea indiană rămăsese mică)
Şi ne-a stricat amoru', una Cutra.

Şi Cutra mă credea deştept, chiar unul foarte
Aşa că-n probe m-a băgat şi ea
Fiind cam excesiv de nimfomană
M-a stors ca pe-o lămâie... pana mea!

Amorul nostru a ţinut o toamnă
Apoi mi-am luat concediu, să-mi revin
Până-ntr-o zi când cunoscui o doamnă
O văduvă, cam tânără... ce chin!

Avea doar douăzeci de ani şi-o lună
Şi soarta îi fusese nemiloasă
Nu cunoscuse vreun orgasm vreodată
Na... începui, uşor, să dau din casă!

Noroc cu mine, ea-nvăţă degrabă
Că actul sexual are un rost:
Nu-i numai pentru procreere
Iar de-l tratezi aşa, eşti fix un prost.

Sunt multe de vorbit pe tema asta
Voi face-o-n alte poezii, precis
Voi staţi aproape să nu pierdeţi ritmul
Dac-am promis, înseamnă că-s decis!

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Erotica" (24 mai 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ionel Iacob-Bencei - Care, prin epigrama "După reproşuri", promite că pentru însurătoare face curte la o fată mare, în ciuda faptului că tatăl său prevede finalul că este mai mare curtea decât fata

Cu tâlc zise al tău tată
Ca să slobozeşti pe fată,
De-ţi puneai mintea cu ea,
Fată mare rămânea.

epigramă de Valeriu Ene
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire totală

Când eşti burlac, visezi o floare
Şi-n ea, femeia devotată,
Ce te iubeşte dedicată
Şi niciun interes nu are
Gigel găsise o splendoare,
Şi-o îndrăgise de îndată,
Deşi ca văduvă, nu-i fată,
Dar asta nu-l frământă tare
Când o zărise prima dată,
Cu ochi de-azur, cu şolduri mici,
Ca o gazelă minunată,
El o dori, precum un pici
Iar ea, se oferise toată,
Cu plozi, părinţi şi cu bunici...

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fascinaţie

Această fată mofturoasă,
Vadem că pică de frumoasă,
Problema-i cum se vede treaba,
Că n-a picat nicicând degeaba.

epigramă de Dan Căpruciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrea să se însoare cu o fată mare

Ca prieten bun ce-mi eşti,
Eu îţi spun să bagi de seamă:
Este una cum doreşti,
Dar... să ştii că are mamă!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metabolism interzis

De forma unor sâni ţi-e sete
a unor sâni de fată mare
să o dezbraci pe îndelete
ameţind brusc de mirare

Ce sâni de fată mare
sunt parcă nişte porumbei
privirea care-i vede doare
de lacrimi ochii sunt mai grei

Sunt parcă nişte porumbei
când o dezbraci pe îndelete
fiebinţi cad florile din tei
de forma unor sâni ţi-e sete

A unor sâni de fată mare
dar taina lor e-n muguri oare

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima frustrare

În seara-aceea de sidef,
A fost o mare sărbătoare
Şi-i prooroci o ursitoare,
Că mă-sa îl născuse şef
De-atunci, fu scos în relief,
Iar ca director, ascultare
I se dădea fără-ncetare
Acasă, la servici, la chef
Când decedă, fu jale mare,
Şi subalternii mult spăşiţi
L-au plâns cuprinşi de întristare
Iar el, cum poate bănuiţi,
La groapă-avut-a o frustrare,
Că nu-i spun cioclii: să trăiţi!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fată mare, oare...

Unii zic cu fermitate:
Pentru ea bag mâna-n foc!
Dar întreaga facultate
I-a tot pus-o în alt loc.

epigramă de Sorin Finchelstein din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noua pensie aprobată de guvern

Cum vorbesc astăzi prin sat babele clevetitoare,
În sfârşit, s-a aprobat "pensia de fată mare"
De al nostru parlament ce se zbate an de an,
Să ne-aducă, evident, la nivel european;

Şi, cum sunt pensionaţi, bâlbâiţi, cu capul tare,
Chiar peltici, ori... deocheaţi, nu îmi este de mirare
Să aud, creştin sadea, făr' să am o altă vină,
Că şi-o babă poa' să ia pensie c-ar fi virgină!

Nu îi trebuie decât, de la popă o hârtie,
În care să scrie-atât, că pe barba lui o ştie,
Şi nu-ncape îndoiala că ar fi făcut păcat
În figuri, sau mântuială, de când e, cu vr'un bărbat...

Chiar... de ar avea copii, cin' să o mai ia la rost,
Când ştim de la liturghii de un caz ce a mai fost!
Plus, c-un "docoment" semnat, de "Prea Sfântul", fiecare
Ia-n mod cert şi garantat "pensie de fată mare"!

Dar... cu noi e mai nasol, nu ne dă popa hârtie,
Cum el, fără Interpol, de la cârciumă ne ştie,
Unde, parcă-am fi ursiţi, când ne apucăm şi bem...
Nu o mai lungesc, că ştiţi, ce lăudăroşi suntem!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!