Naştere "cu repetiţie"

Necaz cumplit de ai avut
Şi reuşeşti să scapi de el
Îi zici norocului fidel,
C-a doua oară te-ai născut...
În anii ce i-am petrecut,
Necazurile fel de fel
Le-am ignorat, ca ins rebel,
Şi-n "naşteri noi" m-am întrecut
Le mulţumesc la ursitori
Şi sorţii ce îmi fuse dată:
Ea m-a urmat din noapte-n zori,
Amabilă şi devotată,
Născându-mă de-atâtea ori,
Spre a muri, firesc, odată.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unui ins fidel

A fost mereu un ins fidel
Şi niciodată n-a-nşelat,
În viaţa lui a fost model
Şi pentru alţii de urmat.

Consoarta tot i-a reproşat
Că l-a văzut făr' de inel,
Deşi era un ins fidel
Şi niciodată n-a-nşelat.

Şi i-a mai zis când l-a certat
Că n-are "verzi"' în portofel;
E supărată c-a gafat,
Dar mulţumită-i întrun fel

Că insul... e căţel fidel.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot spune că m-am născut de două ori: o dată când m-am născut eu, în Hong Kong, a doua oară când am născut-o pe Alexandra, în Boston.

citat din Flora Chan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu existam când te-ai născut

Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Regreţi că m-am născut târziu,
Regret ca te-ai născut devreme.
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Mi-am dorit să fi fost născuţi în aceeaşi zi,
Ne-am fi petrecut toată viaţa împreună.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Eram atât de departe de tine,
Era atâta distanţă între noi.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Aş fi devenit o floare îmbrăţişându-şi fluturele,
Adormind în iarba înmiresmată noapte de noapte.

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E firesc

E firesc că râuri curg,
Văi adânci ferestruind,
Ca sunt zori, că e amurg,
Că-n cer stele se aprind.

E firesc s-apară nori
Şi să plouă cătinel,
În grădini să crească flori
Şi legume fel de fel.

E firesc că valuri trec
Şi că marea e-n balans,
Că delfinii se întrec
În magnificul lor dans...

În acest frumos decor,
Ca un vis împărătesc,
Îmi simt sufletul uşor
Şi-i firesc că te iubesc.

poezie de Octavian Cocoş (9 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De câte ori m-alungi
Printre idei şi vise
De-atâtea ori străpungi
Poeme interzise.

De câte ori mă vrei
În inimă şi-n gând
De-atâtea ori mă iei
În zbor de pe Pământ.

De câte ori mă strigi
În noapte să îţi vin
De-atâtea ori înfigi
Cuţitul în destin.

De câte ori îmi vii
Pe buze şi în tâmple
De-atâtea ori tu ştii
Că tot o să se-ntâmple.

De câte ori compui
Poemul printre vise
De-atâtea ori îmi spui
Cuvinte interzise.

Tot de-atâtea ori
Te voi iubi senin
În veşnicele ploi
Tu îmi vei fi destin.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu existam când te-ai născut

Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Regreţi că m-am născut târziu,
Regret ca te-ai născut devreme.
Nu existam când te-ai născut,
Erai deja femeie când m-am născut.
Mi-am dorit să fi fost născuţi în aceeaşi zi,
Ne-am fi petrecut toată viaţa împreună.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Eram atât de departe de tine,
Era atâta distanţă între noi.
Nu existai când m-am născut
Eram deja femeie când te-ai născut.
Aş fi devenit o floare îmbrăţişându-şi fluturele,
Adormind în iarba înmiresmată noapte de noapte.

Poezia a fost scrisă in jurul anului 1075, când poetul Su Shi îşi visa soţia moartă. S-a căsătorit cu ea in 1054, cand ea avea cinsprezece ani. Din nefericire, a murit 11 ani mai târziu. Anul următor, a reînmormântat-o în cimitirul familiei din ţinutul Sichuan şi a plantat câţiva pini in jurul criptei.

poezie clasică de Su Shi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nici un fel

aer de te-ai fi născut,
m-aş fi ridicat spre tine odată
cu vântul,
cu cerul,
din colbul pământului,
ţi-aş fi pus pânzele corăbiilor năframă
iar norii s-ar fi prefăcut
în balauri albi
să nu mi te ia nimeni
atunci când nu mai pot să
te respir,

de te-ai fi născut apă,
te-aş fi înotat până la izvoare,
ţi-aş fi pieptănat valurile cu degetele
pe nisipuri,
ţi-aş fi adus păstrăvi de aur
la rădăcina stâncilor prăbuşite în neant
de giganţi,
m-aş fi împietrit într-un ostrov,
într-un dor,
să te regăsesc în adâncimea nopţilor,
şi a tăcerii malurilor,
ţi-aş fi băut toată ploaia risipită
pe obrazul oamenilor,
în apusurile sângerii,
în setea deşertului
până la tine,

foc dacă te-ai fi născut,
te-aş fi păstrat în miezul rotund
al pământului,
în lava vulcanilor
stinşi,
să te mai pot aprinde
din amintiri de cenuşă,

de te-ai fi născut ţărână,
m-aş fi îngropat de viu,
să nu mai pot muri
de tine,
în nici un fel.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? Sunt bucuria
din locu-n care m-am născut
când colindam odinioară
de la Bădeni pân' la Maxut.

Şi sunt pământul ce-l călcară
părinţii mei până-n Jiori
de la Scobinţi la Pietroşica
de-atâtea ori, de-atâtea ori...

Eu vin din anotimpuri multe
şi amintiri îmi port în spate
de la Hârlău pe Zagavia
de la Feteşti prin alte sate.

Cine sunt eu? Unul ca tine
ce se întreabă zi de zi
de ce oare inima-mi mai bate,
de ce trăiesc?
Dar pentru ce-aş muri?!

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sisif pe orizontală

Să nu mă nasc a doua oară
să-mi placă ziua-n care m-am născut
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
iubirea cu arcuşul ei să-mi dea sărut

Să-mi placă locu-n care m-am născut
ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să am Carpaţii-n braţe şi pe scut
când merg spre fericire vai pe jos

Ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
să-ntorc şi fericirea chiar pe dos
să nu mă nasc a doua oară

Îmi place neamu-n care m-am născut
şi dacă e nevoie o iau de la-nceput

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Francofonie"

Aşa drăguţ, "merci" îmi spui,
Eşti francofonă şi nu-i rău,
De mult aştept să îmi zici "oui",
Că m-a vrăjit "pardonul" tău.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostituata de lux

O groază de dolari i-am dat,
Dar nu m-a mulţumit perfida...
Cu frumuseţea m-a sfidat
Şi n-a avut măcar nici SIDA...

epigramă de Dan Căpruciu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiţi binecuvântate zi, lună, an şi ceas

Fiţi binecuvântate zi, lună, an şi ceas,
Şi ţară prea frumoasă şi loc şi punct în care
Privirea ei cea dulce şi învăluitoare
M-a fost pătruns, şi-n mine de-a pururi a rămas.

Binecuvânt şi-ntâia mea dulce întristare
Din clipa când iubirea, vicleană, m-a robit,
Şi arcul şi săgeata ce m-a străpuns cumplit,
Şi rana până-n suflet adânc sfredelitoare.

Binecuvânt şi zvonul stârnit de mine-n lume
Când chem Madona dragă de-atâtea ori pe nume,
Şi dorul şi suspinul şi plânsul ne-ncetat.

Binecuvânt şi gândul născut numai de Ea,
Şi stihurile-mi toate şi osteneala mea
Prin cari iubitei faimă pe veci i-am câştigat.

sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţigări şi whisky şi femei nebune, nebune

(dintr-un cântec)

Poate m-am născut în genunchi,
m-am născut tuşind într-o iarnă nesfârşită,
m-am născut aşteptând sărutul norocului,
m-am născut cu o anumită impetuozitate –
şi, totuşi, cu trecerea anilor,
am învăţat repede despre bariere,
despre frustrare, despre mirosul clismelor.
Am învăţat foarte devreme să nu îngenunchez,
să nu sper, să-mi cultiv pasiunile în debara
unde nu se află nimeni, doar păpuşile, perfecte şi îngrozitoare,
cărora li se poate vorbi în şoaptă sau pot fi aşezate jos pentru a muri.

Acum, că am scris atâtea cuvinte
şi am renunţat la multe iubiri,
rămânând tot cine am fost întotdeauna –
o femeie a exceselor, a ardorii, niciodată îndestulată,
găsesc că efortul a fost inutil.
Nu mă uit în oglindă
în aceste zile
şi văd un şobolan beat care îmi evită privirea?
Nu-mi simt dorinţele la fel de acut,
că aş prefera să mor decât să le privesc
în ochi?
Îngenunchez încă o dată,
în caz că norocul ar putea trece totuşi
în secunda următoare.

poezie de Anne Sexton, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convieţuire

În pat comun, viaţa toată
Dormiră cum le fuse scris,
Dar, din păcate, niciodată
Nu au avut acelaşi vis.

epigramă de Dan Căpruciu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convieţuire

În pat comun, viaţa toată,
Dormiră cum le fuse scris
Dar din păcate, niciodată,
Nu au avut acelaşi vis.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durere paternală

la 7 ani l-am rănit prima dată pe tata
cînd i-am dat cu ciocanu peste mînă
nu i-am zis nici azi
tată-mi pare rău
dar ai meritat-o
n-a fost de-ajuns cînd te-am strîns de gît înapoi
cui pe cui se scoate
dar te-ai supărat
ştii eu n-aveam voie să ţi le-ntorc
că-mi articulai vreo două
dar cînd te-am strîns de gît prima oară chiar m-a durut
mai mult pe mine mă crezi sau nu
a doua la fel
a treia am ştiut de ce o fac
că dacă nu meritai mă opream
şi din contra strîngeam mîinile cît strîngeam din dinţi
urlam cu tine tată
de durere şi dispreţ
de ce nu mi-ai spus niciodată că mă urăşti?

poezie de Simona Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plictiseală...

E-un fel de lene ori de oboseală,
Un fel urât de-a nu mai fi frumos.
E un butoi plin ochi cu plictiseală,
În care stau lejer cu faţa-n jos.

E-un fel de am să plec şi să revin,
Un fel de nu ştiu ce şi nu ştiu unde.
Neverde, ne-ntristare, nesuspin,
Nedrepte, nepătrate, nerotunde.

E-un fel sfârşit aproape ne-nceput
În care mă tot aflu neuimită,
Neacră, neamară, ne-ndulcită...
În care m-am dorit dar nu m-am vrut.
Ca în final de iarnă, plictisită
Şi neavând ce face... m-am născut.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plictiseală...

E-un fel de lene ori de oboseală,
Un fel urât de-a nu mai fi frumos.
E un butoi plin ochi cu plictiseală,
În care stau lejer cu faţa-n jos.

E-un fel de am să plec şi să revin,
Un fel de nu ştiu ce şi nu ştiu unde.
Neverde, ne-ntristare, nesuspin,
Nedrepte, nepătrate, nerotunde.

E-un fel sfârşit aproape ne-nceput
În care mă tot aflu neuimită,
Neacră, neamară, ne-ndulcită...

În care m-am dorit dar nu m-am vrut.
Ca în final de iarnă, plictisită
Şi neavând ce face... m-am născut.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plictiseală...

E-un fel de lene ori de oboseală,
Un fel urât de-a nu mai fi frumos.
E un butoi plin ochi cu plictiseală,
În care stau lejer cu faţa-n jos.
E-un fel de am să plec şi să revin,
Un fel de nu ştiu ce şi nu ştiu unde.
Neverde, ne-ntristare, nesuspin,
Nedrepte, nepătrate, nerotunde.
E-un fel sfârşit aproape ne-nceput
În care mă tot aflu neuimită,
Neacră, neamară, ne-ndulcită...
În care m-am dorit dar nu m-am vrut.
Ca în final de iarnă, plictisită
Şi neavând ce face... m-am născut.

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problema e dacă mai reuşeşti sa ieşi din ceva, odată ce te-ai născut.

citat clasic din Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!