Sunt lângă tine...

Sunt lângă tine, te iubesc
Şi văd cum altul te sărută,
Şi-n loc să ţip, eu vă zâmbesc
C-o bucurie prefăcută.

Ca şi cămila sunt, ce poartă
Prin largi pustiuri africane
Apa întregii caravane
Şi ea de sete pică moartă...

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantilenă

Iubita mea e moartă
Şi-n păr c-un trandafir,
Încet, încet, o poartă,
Un dric spre cimitir.

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantilena

Iubita mea e moartă
Şi-n păr cu-n trandafir
Încet, încet o poartă
Un dric spre cimitir.

Ea doarme albă, albă
Ca florile de crin
Purtând la gât - sub salbă
O cruce de rubin.

Adânc mormânt îi sapă
Gropar, pentru sicriu...
Ca doi în el să-ncapă:
O moartă şi un viu!

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năluca

Şi cea din urmă, albă ca o moartă,
Plecând din prag s-a-ntors... parcă zâmbea.
Sunt singur. Plouă. Vâmtul geme-n poartă.
Nălucă-ai fost şi tu, iubirea mea!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda

D-asupra patului ce-şi frânge de mult icoana venerată,
În apa ei, oglinda râde din răsărit până-n amurg,
Şi stă pe zid, mai albă vara şi iarna mai întunecată,
Clepsidră-n care nu se vede nisipul clipelor ce curg.

Se schimbă tot ce are o formă, dar ea rămâne neschimbată.
Şi soarbe gesturile noastre în ochiu-i rece şi fatal,
Iar, martoră, nepăsătoare, ea stă în veci ne-nduplecată,
Atât în nopţile de doliu, cât şi-n luminile de bal.

Şi viaţa noastră-ntreagă tace în fundul tainicei oglinde;
Revăd pe mama cum s-apleacă d-asupra leagănului meu,
Văd zâmbetul blajin al tatei şi-nduioşarea mă cuprinde,
Simţind că umbră cum sunt dânşii curând-curând voi fi şi eu.

Şi mâine altul o să vie în apa ei să-şi vadă chipul,
În cadru-i trist punând o formă ce se va şterge cum s-au şters
Atâţia paşi pe malul mării, împrăştiaţi ca şi nisipul
Pe care vântu-l ia şi-l duce, cum poartă faima câte-un vers.

Şi trecător şi el ca mine prin viaţă ca printr-o oglindă,
Văzând-o-n negru-mbrobodită, cum stă pe zid nepăsător,
În sfâşierea dureroasă ce sufletul o să-i cuprindă,
Va înţelege plânsul tainic al lucrurilor ce nu mor.

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maestrului Cincinat Pavelescu, prezident - epigramist

Oricând prezida şedinţa
Cincinat, avea loc drama:
"Părţile"-aşteptau sentinţa,
El venea cu... epigrama

epigramă de Aurelian Păunescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cel ce dă bidiviilor bice

Mă văd copil printre aglice
Ori lângă tufele de coacăz
Şi-mi văd bunelul cum dă bice
Căluţilor sătui de ovăz.

Mă văd apoi elev la şcoală,
Oştean în termen la pifani,
Îl văd pe tata cum se scoală
Cu noaptea-n cap, să facă bani.

O văd pe mama lângă plită
Cum fierbe oala la foc mic,
Mă văd jucând, în piepţi, c-o sută
Şi apoi nu mai văd nimic.

Trezit din vis, culeg aglice
Şi-ascult în vale cânt de cuc,
Sunt cel ce cailor dă bice,
Prea bine şti'nd unde mă duc.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El: Ce faci, domnişoară, când te sărută cineva?
Ea: Ţip.
El: Dar ce-o să faci dacă te sărut eu acum?
Ea: N-aş putea să ţip, pentru că sunt răguşită.

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Cincinat Pavelescu

Cincinat – săgeată fină –
Tânăr mi-a rămas în gând...
Pomii, ce rodeau lumină,
Nu îmbătrânesc nicicând!

madrigal de Ion Ghera din Săgeţile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe de viaţă

Sunt clipe
când te iubesc
atât de mult
încât dacă te-aş săruta
ţi-aş lăsa sufletul
pe buze.
Sunt clipe cu dor
şi clipe
ce dor
cât o eternitate.
Sunt clipe
când
îmi simt durerea
umblând prin măduvă
şi cerşesc
un transplant
de bucurie.
Iubesc clipa
întâlnirii cu tine.
Cred că ne-a fost dat
să ne fim clipe;
clipa unuia
pentru altul.

poezie de Angelina Nădejde (3 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt lângă tine

Sunt lângă tine deşi nu mă vezi,
Sunt lângă tine când eşti jos sau sus,
Sunt lângă tine când nici tu nu crezi,
Sunt lângă tine, a spus Isus.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (1 decembrie 2021)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefaţă la volumul de epigrame iscălit de Ionel, Cincinat şi Mircea Pavelescu

Între Mircea sprinten şi-ntre Ionel,
Ce-şi ironizează fratele prea chel,
Cincinat în toga vârstei ne apari
Un Isus ce iartă pe cei doi tâlhari!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspuns

Cum o fi la trup duduca?
Mijloc strâmt sau spete largi?
O fecioară e ca nuca:
Ca s-o guşti, trebui s-o spargi!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care pocesc numele lui Cincinat Pavelescu

Nu-i Cincinescu Pavelat
E Pavelescu Cincinat
Şi-oricât vrei tu să îl poceşti
E prea isteţ să reuşeşti.

epigramă de Andrei Lupu
Adăugat de wolfpress
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului Cincinat Pavelescu

În adevăr sunt Eugeniu!
Odată însă avui geniu:
În clipa când am decretat
Că Cincinat e... talentat.

epigramă de Eugen Lovinescu din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţii de răsfăţ

Prinse-n al vântului dans,
Crengile sunt în balans,
Frunzele sunt răsfăţate
Şi pe faţă şi pe spate.

Doamne, fă-mă-n loc de om,
Vânt, pe mândra frunză-n pom...
Şi o toamnă-n loc de viaţă,
Dă-mi, s-o văd cum se răsfaţă...

N-o s-o bat, făgăduiesc,
Numai o s-o dănţuiesc
Până mi-o s-o văd cum pică
De plăcere, nu de frică...

Va fi, promit, declarată
Frunza cea mai răsfăţată,
Iar eu voi fi declarat
Vântul cel mai răsfăţat.

poezie de Marius Robu (13 octombrie 2016)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În goana artei

Nebun, sălbatic, fără frâu,
Prin arătură şi prin grâu,
Peste livezi, peste câmpii,
Sărind bariere şi hotare
Şi şanţuri largi şi garduri vii,
Fugea un cal, fugea mai tare
Ca vântul prin pustii.
Sub el pământul tremura
Şi orice piatră scăpăra
Scânteietor...
..........

poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt, nu sunt, tu ştii mai bine...

Sunt un trecător prin viaţă,
Ca şi alţii, ca şi tine,
Depăn firul meu de aţă,
Nu ştiu dacă mă mai tine.

Sunt actor şi joc o piesă,
Am un rol prestabilit,
Timpul strânge sub o presă
Cât mai am din ce-am trait.

Sunt un clovn râzând cu lacrimi,
Râd de mine cei din jur,
Unii văd în mine patimi,
Văd în mine omul şnur.

Sunt un om ca orişicare,
Aşa mi-aş dori să vezi,
Dăruiesc şi câte-o floare,
De ai timpul să mă crezi.

Sunt, nu sunt, tu ştii mai bine,
Ai un loc şi-n el m-aşezi,
Până când sătul de mine,
Voi dormi sub pomii verzi.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clubului epigramiştilor "Cincinat Pavelescu"

Clubul este patronat
De - post mortem - Cincinat.
Deci e sigur, nu-i poveste:
Cel puţin un spirit este.

epigramă de Leonida Secreţeanu din Culegere de epigrame (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunul

Am îndrăgit, fără nădejde,
Pe zâna moartă — Fericirea.
Să nu vă bateţi joc de mine,
Sunt om — ca voi — în toată firea...

Şi-o văd, în fiecare noapte,
Mireasa tânără cum vine;
Ca o vedenie uşoară
Încet s-apropie de mine.

Din creştet, vălul alb, subţire
De-a pururi faţa i-o ascunde.
Prin străvezimea lui, se vede
Zăpada formelor rotunde.

În părul lung şi negru poartă
Uscate flori de lămâiţă...
— Fiinţă-aievea ori părere,
Eu te iubesc de mult, zeiţă!

Dar ochii tăi, ascunşi vederii
Nu vor, cu dulcea lor otravă,
Să-mi vindece durerea-nfiptă
Adânc, în inima bolnavă.

O, vino, vino mai aproape,
Aruncă vălul de pe faţă!
Să simt fiorul sărutării,
Să te cuprind odată-n braţe!...

— De la-nceput ţi-am fost ursită,
Dar o putere ne desparte
Şi ne-a menit să fim, iubite,
În veci aproape şi departe.

Pierdut eşti pentru totdeauna,
De-mi ceri să-ţi dau o sărutare,
Că, dacă mă cuprinzi în braţe,
Ca fumul, trupul meu dispare.

E vai de cel ce-n viaţa asta,
În suflet, taina mea o poartă.
Când toţi vor crede că sunt vie,
El singur ştie că sunt moartă!...

.....................

Plutind, porneşte pe alee,
S-ascunde-n umbră de palate
Şi stă, o clipă, lângă banca
Unei perechi înamorate...

În cimitir acuma intră,
O văd cum trece înainte:
O arătare luminoasă
Păşind încet peste morminte.

Şi-n colţ m-aşteaptă lâng-o groapă:
E amăgirea cea din urmă...
Cu braţele întinse dornic,
Alerg... Puterea mi se curmă...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubind "natura moartă"

Deşi nu mă declar un fan,
Observ tendinţele din artă,
Ce-acum cu mult succes se poartă:
La modă-i sânul dolofan...
Natura dacă momentan,
Ingrată-a fost, nu-i loc de ceartă
Căci siliconu-ţi intră-n soartă,
Cum face orice şarlatan
Femei apoi îţi fac fasoane,
Precum o divă-n lei avută
Şi-astfel, bărbaţi cuprinşi de toane,
C-o pasiune gravă, mută,
Admiră, mângâie, sărută,
Cu mare poftă, silicoane!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!