Criticii

Având la îndemân-o sapă
Şi-un elixir de apă vie,
Ei hotărăsc pe cine-ngroapă
Şi, respectiv, pe cine-nvie!

epigramă de Victor Macarevici din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexamdru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

critic

Criticii

Sunt literaţi, ce-având o sapă
Şi-un elixir cu apă vie,
Ei hotărăsc pe cine-ngroapă
Şi, respectiv, pe cine-nvie.

definiţie epigramatică de Victor Macarevici din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sapă, frate, sapă, sapă

Sapă, frate, sapă, sapă,
până când vei da de apă.
Ctitor fii fântânilor, ce
gura, inima ne-adapă.

Prinde tu-n adânc izvoare -
de subt strat stihie blândă.
Să se-aleagă din argilă
ochiuri lucii, de izbândă.

Călători cu turme vie
să se-aplece, să se mire
de atâta adâncime
şi de basmele din fire.

Să se curme-n piept cuvântul,
când s-arată că pământul
stele şi-năuntru are -
nu numai deasupra-n zare.

Osteneşte-te-n amiază
să aduni răsplată dreaptă.
O privelişte de noapte
negrăită te aşteaptă.

Zodii sunt şi jos subt ţară,
fă-le numai să răsară.
Sapă numai, sapă, sapă,
până dai de stele-n apă.

poezie celebră de Lucian Blaga din Vârsta de fier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sapă, sapă, sapă, sapă
N-aştepta să te doboare
Setea grea şi să n-ai apă...
Căci acel ce nu se-adapă
Din Apa Vieţii, moare!

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vale, şi-un firişor de apă vad îşi sapă.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia de pământ

Pe stradă îi vedeau cum sapă
Şi te-ntrebau, pe cine-ngroapă?
I-am lămurit, fiu de ţăran ce sânt
Lăsaţi-i bre, că vor să-şi ia pământ!

epigramă de Gheorghe Gurău (1990)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destine

Îi vezi, pe ploaie şi pe vânt,
Şi după zile fără pâine,
Cum dorm alături – pe pământ –
Doi vagabonzi: un om şi-un câine.

epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui rebel

Ţara-i dă pâine şi apă,
El la rădăcini o sapă.
Ţara asta îl hrăneşte,
El o-njură şi-o huleşte.

epigramă de Victor Becheanu (1 decembrie 2008)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor judecători

În cadrul strictelor uzanţe,
Atinşi de-a gloriei văpaie,
Ei hotărăsc pe cin'să-nalţe
Şi respectiv, pe cin' să taie.

epigramă de Gheorghe Penciu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Fântânarul sapă, sapă
Până când găseşte apă,
Iar beţivul bea şi bea
Şi nicicând nu dă de ea.

paradox epigramatic de Ionel Iacob-Bencei din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeno cuantic

Versul meu?
– un fel de apă vie,
o transcendere-a fiinţei dinspre filosofie.

În logica binară a existenţei,
asumându-şi inerent spectacolul imanenţei,
pe calea undelor gravitaţionale – arhetípale
ia formă de conuri de lumină dureros de reale,
însă – din miezul conceptelor simple, atemporale,
având ştiinţa acută a (s-)ensului
cu propria fiinţă urcând
pe scara infinită
a universului,
ca un gest
ritualic –
versul meu
dezlimitează învolt
mirajul obiectiv al cuvântului –
întruchipări în spaţiu şi timp ale gândului,
astfel încât faţă-n faţă cu viaţa, dedalic,
prin efectul Zeno cuantic valorizând piatra ce curge,
el tot apă vie rămâne în matricea limbii române.

Versul meu?
– un fel de apă vie,
o transcendere-a fiinţei dinspre filosofie.

poezie de Dumitru Găleşanu din Tratat pentru nemurire (13 septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirea este apă vie,
Chiar şi-un suflet mort învie.

distih de George Budoi din Dicţionarul dragostei (2 aprilie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei ce te sapă

Nu toţi cei care sapă
în jurul tău
vor neapărat să-ţi dăruiască
o fântână cu apă
proaspătă.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem politicieni hotărâţi; se hotărăsc tot timpul.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apă vie, apă moartă

De cum am gustat din acel lichid,
Am şi devenit autocefal,
Ca biserica de răsărit,
Cu multele-i turle de vis opal.

Fermecat în mâini ţineam şipul,
Plin ochi de vrăjitele picături,
În fiecare picătură-mi vedeam limpede chipul,
Zguduit de fantastice furnicături.

Ce bine c-am dat eu de apa vie,
Căutată de toate poveştile laolaltă.
Ba e moartă - mi-a spus o ciocârlie -,
Apă moartă, luată din baltă.

Atunci, cum se face că are efect?
Am întrebat firoscoasa de ciocârlie.
- Aceeaşi apă ce palpită în piept,
Pentru unii e moartă, pentru alţii e vie.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focuri de comori

Caii albi
Jucau în mlaştini
Rugini smulse din comori
De pe cer cădea o pânză
Iarbă ruptă dintre nori
Se frângea pământu-n două
De la pasărea ce ouă
De la gărgăriţa vie...
Se umflau purceii-n vie
Duduiau vinele frunţii
Hăuind poteca, munţii
Caii suri
Jucau în şea
Sus pe grindă lângă stea
Nimeni nu dormea în pace...
Broasca râde-n carapace
Şi pe-această formă vie
Se întinde o câmpie...
Curge cerul, mă-nspăimânt
Se coboară pe pământ
Ca o volbură, o oază!
Roua frunţii scânteiază
Sare ruptă să devie
Un măcel de bucurie
Că-n acest tăiş de sapă
Astăzi sunt un ster de apă!

poezie de Constantin Păun din Patima izvoarelor (1995)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o staţiune

Dragostea venind deodată,
E normal că au uitat:
Ea, că nu e divorţată,
El, că este însurat.

epigramă de Victor Macarevici din ziarul "Viaţa Buzăului" (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Paşti

Cu această sărbătoare,
Spune chiar arhimandritul,
Am sfârşit cu postul mare,
Însă nu şi cu "postitul"!

epigramă de Victor Macarevici din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna-n vie...

Vie moartă; moartă-n vie
stă de strajă o mumie
vin ţăranii s-o învie
vie moartă, moartă-n vie...

Morţi pe dealuri stau aracii
stau în vii sfidând copacii
via-nvie şi-o s-o ţie
doar de-o fi să fie vie...

Via s-a uscat şi-nvie
numai dac-ar fi să vii
s-o stropeşti cu apă vie
vie moartă... nu învii?...

Vii la vii să vezi de vie
vrei s-o uzi să o reînvii
te-ntâlneşti cu cea mumie
şi te pui să tai la vii...

Vii la noi toamnă târzie
printre frunze ruginii
vii să vezi ce fac prin vie
morţi ţăranii după vii...

Vie moartă... nu învii?!

poezie de Gheorghe Gurău din Volumul "Cochetând cu muzele" (2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Potrivit unui proiect de modificare a Constituţiei, numărul parlamentarilor se va reduce cu o treime, dar parlamentarii nu se hotărăsc care să fie aceea.

aforism de Victor Martin din Plimbare cu telemobilul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flagrant delict

- Ce cauţi, suflete străin,
În buzunarul de la spate?
- Încerc şi eu să îmi menţin
Reflexe condiţionate!

epigramă de Victor Macarevici din ziarul "Viaţa Buzăului" (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!