Cântecul primăverii
Izbucnește primăvara prin toți porii-ntregii firi
Iarna-i o monedă calpă, azvârlită-n amintiri;
Despre berze, rândunele despre ce vreți să vă cânt?
Raiul printre noi coboară când e verde pe Pământ.
Râde soarele în barbă, găsind brume-n zori de zi
Doar c-o singură privire, dintr-o dat', le va topi!
Uriaș talger de aur, de sub culmi când se ridică,
Palid, speriat de moarte, frigul tremură de frică.
Muguri, vesel, liliacul, să-și deschidă-i pregătit -
Și când va-nflori, e vremea, să fiu iar îndrăgostit.
Verdele trezește-n mine și-n oricine - dulce dor
Și-nfloresc iubiri, năprasnic, cu învăpăiat fior.
În amiază, din albastrul mării cerului înalt,
Soarele-și veghează servii - rege generos, galant.
Veșnic gureșele vrăbii, chicotesc sub raza sa,
Visând clipa, mult dorită, când în praf se vor scălda.
Văzând abur cald cum iese, din pământ, ca un fuior
Cresc în piept dorințe tandre și-mi simt sufletul ușor.
Mânjii bolții, în hârjoană, rând pe rând, în zi se trec
Și mă îmboldește gândul, într-o doară, să-i întrec.
Ploi de stele scaldă noaptea... Tainic, Universu-ntreg,
Preamărește primăvara și de ce, pot să-nțeleg...
Neclintit, Divinitatea, ne insuflă gând duios
Și orice suflet, cât de sumbru, redevine iar frumos.
Primăvara-i anotimpul cu parfumul cel mai pur,
Ce reinventează viața - cu smarald și cu azur;
Unde ești, copilărie, cu zburdălnicia ta
Să simt, iar, cum mă veghează ca o mamă, steaua mea?...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre suflet
- poezii despre râs
- poezii despre religie
- poezii despre primăvară
- poezii despre iubire
- poezii despre gânduri
- poezii despre dorințe
- poezii despre înălțime
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Iubiri pierdute în noroi...
Prin cețuri albe de tăcere,
Vin amintirile-n șuvoi,
Și sufletul din nou îmi cere,
Iubiri pierdute în noroi.
Plutește-n aer primăvara,
Și ninge iar cu flori de tei,
Dar gândul meu e tot la vara,
Cu sărutări printre alei.
Și simt în suflet grea durere,
Când dintr-o poză ochii tăi,
Mă scaldă într-o mângâiere,
Deși acum îmi sunt călăi.
Și nici măcar nu pot a-ți spune,
Ce dor e în inima mea,
Sau despre jalea ce-mi răpune,
Speranțele și dragostea.
Când soarele plin de căldură,
Adună-n mine umbra ta,
Apar din nou ghețari de ură
Și-n cale nu le poate sta.
Dar ochii mei nu vor să creadă
Și se întorc mereu spre ieri,
Chiar dacă văd numai o stradă,
Pe care scrie " Nicăieri "
poezie de Dorina Omota din Iubiți și nu lăsați să moară clipa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre tei, poezii despre sărut, poezii despre ochi sau poezii despre ninsoare
Iubiri pierdute în noroi
Prin cețuri albe de tăcere
Vin amintirile-n șuvoi,
Și sufletul din nou îmi cere,
Iubiri pierdute în noroi.
Plutește-n aer primăvara,
Și ninge iar cu flori de tei,
Dar gândul meu e tot la vara,
Cu sărutări printre alei.
Și simt în suflet grea durere,
Când dintr-o poză ochii tăi,
Mă scaldă într-o mângâiere,
Deși acum îmi sunt călăi.
Și nici măcar nu pot a-ți spune,
Ce dor e în inima mea,
Sau despre jalea ce-mi răpune,
Speranțele și dragostea.
Când soarele plin de căldură,
Adună-n mine umbra ta,
Apar din nou ghețari de ură
Și-n cale nu le poate sta.
Dar ochii mei nu vor să creadă
Și se întorc mereu spre ieri
Chiar dacă văd numai o stradă
Pe care scrie " Nicăieri "
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De primăvară
Din streșini lăcrimează gheața
De palma vântului atinsă
Și înviorată-i dimineața
Când gura gerului e-nchisă.
Scăpată firea de zăpadă
Când soarele sărută geamul
Și-un ghiocel iese să vadă
De nu cumva-nverzit-a ramul.
Pe garduri gureși guguștiucii
Înadins își întețesc gâlceava
I-ascult și gândurile-mi negre
Se risipesc în vânt, ca pleava.
E-un zvon de vrăbii guralive
Și gârlele se-ntrec în clocot
Iar mânjii bolți-n înserare
Se tachinează-n vesel ropot.
Se hârjonesc zburdalnici miei
-Vag firul ierbii se ițește
Cu toporași și cu brândușe
Natura iar se primenește.
Fuior de abur izbucnește
Din reavănul miros de glie
Și-un ciripit sfios solește
Gingașul tril de ciocârlie.
Pe-ntreaga fire e stăpână
Fără tăgadă primăvara
Și zile calde or să vină
Să înverzească-ntreagă țara.
O, Doamne, mulțumescu-ți, dară,
Pentru-acest nou belșug de soare
Și, rogu-te, fă să răsară
Speranțe noi în fiecare.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre Soare
- poezii despre țări
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zile
- poezii despre vrăbii
- poezii despre vorbire
- poezii despre vinovăție
Primăvară
Ghicește-se prin strai de ceață
Un fir de aur surâzând...
Cu barba-i strălucind de gheață
S-a trezit streșina plângând.
Se simte miros de pădure
Mireasmă reavănă de lut -
Și plâng și dealurile sure,
Iar muguri mustăcesc tăcut.
Se azvârl din cuiburi vrăbii calde
Prin ceața deasă chicotind
Veni-va vremea să se scalde
În praf de țărnă dogorind.
E un soi de tandră veselie
Prin curțile mustind de glod...
Iar s-aud triluri pe câmpie
Și vântul suflă mai slobod.
În inimă tresar imbolduri
Uitate, parcă, de-un văleat
Și înghițind cu grele noduri,
Mi-e dor să fiu de soare beat.
Mi-e dor de verde și de soare
Mi-e dor să mă mai simt copil,
Să sorb din ochi albastra zare
Țărâna s-o sărut umil.
.. Din cer coboară primăvara
Golașă dar cu trainic rost
Și va goni, domol, răceala
Și pâcla iernilor ce-au fost...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și poezii despre uitare, poezii despre păduri sau poezii despre plâns
Simț
Te simt când te gândești la mine
Și din mândrie nu mă chemi
Te simt când îți e rău și bine
Te simt când dormi și când te temi
Să fie totul din iubire
Să fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc să fii cu mine
Și cum te chem din gând în gând
De te lovești cumva odată
Îți simt durerea pe-acel loc
Și încordat mă simt deodată
Și-mi simt același loc în foc
Te simt când te gândești la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ți ție
O simt curgându-mi și în somn
Să fie cerul legătura
O ață dură între noi
Să fie simțul o frântură
Să fie scris să fim în doi
Te simt mereu și-n toate cele
Te simt plângând, te simt râzând
Te simt uitându-te la stele
Și te visez în nopți la rând
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre încordare, poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre simțuri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre noapte sau poezii despre mândrie
Întoarcerea cuvântului risipitor
Sculatu-s-a verdele din morți
cu verde pre verde călcând
și-au dat în muguri zăvoarele la porți
să intre primăvara în cuvânt
Cu verde pre verde călcând
dau în floare pașii pe câmpie
un pas spre verde-i orice gând
cuvântul vine hăt din veșnicie
Tăcerea dă în floare pe hârtie
iar mugurii sunt parcă niște porți
pe unde primăvara ne îmbie
sculatu-s-a verdele din morți
Cu verde pre verde călcând
iată primăvara iese din cuvânt
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre muguri, poezii despre moarte, poezii despre hârtie sau poezii despre flori
Din când în când...
Eu te-am iubit îmi pare-un veac, tu nici măcar din când în când,
Și nici ai vrut să alinezi al meu amar din când în când.
Erai frumoasă cum nu e nimic în cer și pe pământ;
Azi nu mai ești precum ai fost, frumoasă doar din când în când
Și ochii tăi ce străluceau mistuitor și înfocat
Sunt osteniți și se aprind cu mult mai rar din când în când.
O, spune-mi, suflet dulce, tu, pe care-atâta l-am iubit,
Dac-ai aflat în calea ta vrun solitar din când în când,
Care de-adâncul meu amor atâta de nemărginit
Măcar ca-n vis să-ți fi adus aminte iar din când în când.
Nu! Ai trecut din mâni în mâni prin toți acei oameni de rând,
Tu, trupul tău cel dulce plin le-ai dat în dar din când în când,
Cu al tău suflet așa cald ș-adormitor nu i-ai atins,
O, și nici unul n-a-nțeles atâta har din când în când.
Cu câtă inspirare eu, cu cât înalt ceresc avânt
Apropiam de gura mea acest păhar din când în când!
O, iubeam umbra ta și tot ce e în tine, tot ce ești
Și astăzi dacă mă gândesc, nebunesc iar din când în când.
Dar vai! pierdută astăzi ești, orice dorință a pierit;
Tot încă visu-l urmăresc și, în zădar din când în când,
Tot te mai văz naintea mea plutind ca-n vis, pierdută da,
Cu buze supte, c-un obraz ca și de var, din când în când.
Pasărea Phoenix, numai ea, răsare din cenușa ei,
Dar oameni ce se mistuiesc nu mai răsar din când în când.
Că a mea viaț-ai chinuit, iertai demult, ci-mi pare rău.
L-al tău trecut eu mă gândesc cu-atât amar din când în când.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre trup și suflet, poezii despre timp, poezii despre singurătate sau poezii despre păsări
Iubește-mă
Iubește-mă când Primăvara vine
și se adună toată în ale tale brațe
intrând în tine cu parfumul florilor, tiptil,
ce au dormit sub pătura de-omăt o vreme,
lungă.
Iubește-mă când palmele sunt moi
din săruturi albe ce au fost de gheață
boboci ce vor aduce înfiorări în trup
cu calda lor trezire din razele de Soare,
sfânt.
Iubește-mă când ale tale tălpi sunt înverzite
de cuișoarele ieșite din pământul negru
adevăratele minuni ce știu a strânge trupuri
în brâurile ierbii crude ce-așteaptă trupuri,
de îndrăgostiți.
Iubește-mă când trupul tău e încălzit
de răsăritul Soarelui scăpat prin frunze
ce te apucă tainic de mijloc și de umerii tăi albi
să te îngenuncheze ca pe-un rob în coapse
de femeie.
Iubește-mă când simți că ești furat
de toți nuntașii Primăverii răsăriți în a ta fire
de miile de ghiocei ce se doresc uciși pe rând
în cozi de Evă despletite de-un Adam cu gura,
dulce.
Iubește-mă când Luna se coboară
pe fruntea ta cu toate colierele de stele
în ceasul când toți clopoțeii caută s-adoarmă
sub sprâncene umede de lungi săruturi,
ale nopții.
Iubește-mă cât ține nunta Primăverii
răsai in mine și apoi ascunde-te ca și un Soare,
bea din mine toate ploile și lacrimile bucuriei
s-avem o Primăvară veșnică în noi,
iubindu-ne.
Iubește-mă cât are viață Primăvara
de restul o să se ocupe Timpul
un Timp ce o să țină ghioceii treji în noi
cu ploi de stele și divine lămpi
dacă iubim din suflet.
Iubește-mă, si-adăpostește-te în mine
Pentru o viață și o Primăvară veșnică
E tot ce pot să-ți cer și să-ți ofer iubite
În scurta mea călătorie pe acest Pământ.
poezie de Adelina Cojocaru (26 februarie 2019)
Adăugat de Cojocaru Adelina-(Noapte Argintie)
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre ghiocei, poezii despre alb sau poezii despre viață
Iubita mea lumina mea albastră
Cu ce lumină-albastră cerul tău
Cer presărat, intens, cu praf de stea
Lin învelește-n doruri lutul meu
Ce-i rece și sleit, iubirea mea.
Sclipesc în noaptea rece ochii tăi
Cu dulce și aprins aleanul lor
Stârnind în mine flăcări-vâlvătăi,
Ce fac să simt că sunt nemuritor.
Tu nici nu știi, măcar, azurul meu,
Cum te privesc și obraznic și curat..
Ce dulce paradox e-n mersul tău
Lasciv și inocent e, totodat'!
Când mă săruți, gingaș, adeseori,
Cu buze moi, arzând catifelat,
Tu mă reînvii, fără să mă omori
E-un simțământ neînțeles, ciudat.
Cum se revarsă-n noapte ploi de stele
Din cerul de catran, cum se desprind!
Dar cea mai arzătoare dintre ele
Ești tu, iubito-n brațe când te prind.
Când trupurile noastre se despart,
E un dezastru în ființa mea
De, parcă, ceru-ntregii lumi s-a spart
Și mi-a căzut în cap un ciob de stea!
Atunci, buimac, privesc plecarea ta,
Printre copacii-abia îmbobociți
Și sunt cuprins de-o disperare grea
Căci ani și oameni ne țin despărțiți.
Deci, ce ești tu? Lumina mea albastră!
Ce-mi curgi fierbinte-n sângele-ngroșat
Și-mi luminează-a ochilor fereastră
Cu cer albastru când nu e înstelat.
Iar gândurile tale trec prin mine
Adesea pleacă, dar mai des rămân...
Și ntinerit, simt când îți este bine
Când nu ți-e bine mă simt trist, bătrân.
Iubirea mea, lumina mea albastră
Noi, împreună, n-o să adăstăm...
Dar, undeva, unită-i soarta noastră
Și nu ni-i interzis ca să visăm...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre albastru sau poezii despre tristețe
Culoarea curcubeului
Sufletul meu e un fenomen optic si meteorologic,
El se manifestă după ploaie când soarele,
Sufletului tău îl lumineză puternic,
Iar lumina soarelui se reflectă
În apa argintie din atmosferă,
Formând un curcubeu lung si miraculous precum e Iubirea.
Sufletul meu e colorat E ROGVAIV, adică:
Roșu ca focul tau din privire,
Oranj ca razele de soare scaldate în părul tău de castană,
Galben ca spicul de grâu adunat de tine vara
Verde ca livada mea de smarald,
Unde Albastrul cerului infinit Se oglindește în apa iazului tău,
Iar Indigo e cerul visului meu de cerneală,
Și în sfarșit Violet toporașul tău fraged
Ce iese primăvara în gradina ta.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curcubeu, poezii despre culori, poezii despre roșu sau poezii despre păr
Lăsați-mă vă rog să plâng
Să mă lăsați vă rog să plâng...
Să mă lăsați vă rog să plâng
Cum plâng doar florile din crâng,
Când gerul le ucide orice speranță,
Și nu au nici o șansă de a reveni la viață.
Sa mă lăsați vă rog să plâng
Văzându-mi zilele cum trec pe rând
Iar înapoi să le aduc nu pot
Clepsidra s-a umplut de tot
La jgheab de amintiri privesc
Nimic ce să-mi surâdă nu zăresc,
Doar sufletul rănit până la sânge,
Prea plin cu lacrima ce încă curge.
Doar un regret mai am când am să plec
Și doar un gând mă însoțește permanent,
Regretul ca trecând prin asta viață
Clipa de fericire să o simt n-am avut șansă...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger sau poezii despre sânge
Zeul nopții
Când noaptea își va recunoaște vina
Și va pleca, lăsându-mi dezvelit
Un trup ce-l voi privi, îndrăgostit,
Tu nu vei ști, vei fi precum lumina
Ce-mparte viață-n drumu-i nesfârșit
Prin lumea-n care simt că-s numai eu
Privindu-te, zeiță, ca un zeu.
Pe chipul tău, îmi voi citi menirea
Și-mi voi lua, din ochii tăi, avânt
Spre culmi, cu o putere ca de vânt
Pornit ca o rafală spre iubirea
Ce-i cârmuiește viața pe Pământ
Și-l face să se simtă ca un zeu,
Așa cum simt, în clipa asta, eu.
Îți voi șopti, când noaptea se va trece,
Cuvintele ce-n suflet ți le-am scris
Când inima ți-a tresărit în vis,
Iar ochii nu știau ce se petrece
Și, pentru-o clipă, doar, ți s-au deschis,
Privind, prin întuneric, cum un zeu
Ți se-nchina. Eram, acela, eu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric
Nu plânge, mamă...
Nu plânge, mamă, lacrima-ți mă doare,
Mai bine-n veselie îți scaldă al tău dor,
Așa și pentru mine va fi mult mai ușor,
Și zâmbet drept răspuns spre tine o să zboare.
Nu plânge mamă, fiind același trup
Tristețea ta prin mine o să treacă,
Și lacrima-ți o simt cum mă îneacă
Și din durere ta ajung să mă înfrupt!
Nu plânge mamă, doar mângâie-mă-n gând,
Sărută-mă ca ieri cu drag, pe ochi, pe gene
Și leagană-mă iar, la pieptul tău fă-mi rând
Norocul mi-l trezește și nu urzi blesteme,
Căci nimenea nu știe măicuță cât am plâns
Și nici cât dor de tine în pieptul meu am strâns.
sonet de Valeria Tamas Iacob (2008)
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre noroc, poezii despre mamă, poezii despre durere sau poezii despre dor
Fata de pe stâncă
Pe-o stâncă așezată la marginea mării,
O fată tăcută ca gândul,
Răsăritul vieții scălda în priviri cu ochii dilatați,
Simțea nerăbdare mării înspumate de-a săruta țărmul,
Ca și iubirea ce-n sufletul ei tânăr de mult clocotea.
Cum munții după îmbrățișarea mării tânjesc,
Cum păsările cerului coboară din zbor
Să arate că și ele știu să iubească,
Domnul spre fată privea drăgăstos
Știind ce destin frumos o așteaptă.
Căci nici o cutezanță omenească doamne,
Oftă cugetând printre clipe, fata de pe stâncă,
Nu mi-e atât de râvnită ca dragostea mea
Fără de care viața mi-ar fi zăvorâtă.
Doamne ocrotește-mi-o! în gând se ruga,
Când el cu sarea mării pe piept, radiind de iubire
Cu drag frumoasa visătoare de pe stâncă o îmbrățișa,
Făcând-o să învie, când soarele din mare răsărea.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre frumusețe sau poezii despre tinerețe
Depresie de toamnă
În acest an de stihii năpădit
Și încărcat de ură mult prea crunt
Nici pomii, nici iubirea n-au rodit
Nici crizanteme, parcă, nu mai sunt.
E o toamnă tristă, plină de mâhniri,
Tristeți rodesc în suflet și-n grădini...
Ca-ntr-un blestem, măntorc în amintiri
Și anii mei îi simt tot mai puțini.
Prilej de veselie nu găsesc
În acest început de veac hain...
Nici nu mai știu ce-nseamnă să iubesc
Și-n inima-mi se adună mult venin.
Doar cârcotesc la fiecare pas,
Ce tot mai greu prin viață mi-l târșesc...
Și vorbe de ocară, al meu glas
Despre-al meu trup și suflet des rostesc.
Și gânduri sumbre mintea-mi otrăvesc,
Dorințe vagi de trecere-n neant...
Doar despre morți îmi place să vorbesc
Și tot mai des cu huma sunt galant.
O! Ce fior năvalnic ar putea
Să-mi salte ochii stinși către azur?!
Să lumineze stearpă viața mea
Să mă simt tânăr și să mă simt pur.
E prea târziu, aceste-s doar visări,
Regrete, doar regrete mă-nconjoară...
S-au stins ale speranțelor vii mări
Ființa mea tânjește să dispară...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre toamnă
Unde? Când? De ce?
Unde se duc iubirile când pier
Și unde pleacă îngerii să doarmă?
Unde se-ascunde oare, primăvara
Și când dispare copilul din noi?
Cine ne-amână, iarna, răsăritul
Și ne scurtează zilele pe rând?
Suntem fire de praf într-o clepsidră,
Sau vajnici luptători cu un destin?
De ce ne este trupul vulnerabil,
De ce ni-i sufletul așa plăpând?
Unde-i Raiul, să mergem toți acolo,
De ce-așteptăm, mai întâi, să murim?
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre rai
Tu, Doamna mea frumoasă...
Tu, Doamna mea frumoasă și veșnic fetișcană
Și-n inima-mi fierbinte, mereu, deschisă rană,
Oare-mi mai simți dorința, neostoitul dor
Și mai simți, câteodată, un neînțeles fior?
E gândul meu, ce-nfrânge prea-ndepărtate zări
Șin stare să te afle chiar peste mări și țări,
Sub cerul plin de stele sau de măreț azur,
Tu întruchipezi iubirea în sensul cel mai pur.
Căci, derbedeul care, îți scrie rânduri vagi,
Flămând este de gura ta cu miros de fragi,
De trupul tău-vioară, căruia fin arcuș,
Aș vrea să-i fiu pe-al vieții, bolovănos urcuș.
Azi, vreau să las în urmă trecutul meu neclar
Și să-ți zidesc palate din gânduri de cleștar
Sau măcar o căsuță, dar nu din piatră rece
Ci doar din dor de tine, care nicicum nu trece.
Ce vorbe-ți scriu, de parcă, în veacul decadent
S-ar zice că sunt tânăr, mereu adolescent! -
Dar nu sunt decât, numai, un biet îndrăgostit,
Ce vrea să lase-n urmă trecutul său smintit.
Și din căderi prea dese, aproape de neant,
Să salte, să-și ridice, privirea spre înalt
Și aprins să te iubească, duios și-nverșunat
Iubirea-i măreție nu-i, nicidecum, păcat.
Din viața mea, preaplină de falsuri și de ceață,
Tu-mi ești o-nrourată, curată dimineață,
Cu care îmi spăl ochii, mereu aprinși de dor,
Când simt că-i prea fierbinte, de alean, privirea lor.
... Tu, Doamna mea frumoasă, tu veșnic fetișcană
Pe care-o port în suflet, deschis-arzândă rană,
Mi-e dor de ochii-ți tandri, de scânteierea lor
De gura ta mi-e sete s-o sorb ca pe-un izvor...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Toamnă fără decor
E toamnă, iubite,
Afară și-n gând,
Sunt frunza ce cade,
Iar tu-mi ești pământ;
Aștepți să te-acopăr
Cu suflet și dor
Și vrei să fiu iarăși
Al toamnei decor.
Nu pot azi toamnei
Să-i fiu o podoabă
Căci frunza căzută
Pe tristul pământ,
E arsă de soare
Rănită de ploi
Ucisă iubite....
De frigul din noi.
poezie de Angelina Nădejde (15 septembrie 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze
Auzi, iubito...
auzi, iubito, florile pe câmp
cântă cu iarba și pământul,
cântă și pomii rând pe rând,
în frunza lor cântă și vântul
pe cer aleargă printre nori
un stol de păsărele,
se prind de aripi, se cobor
și urcă iar spre stele
dar cerul n-are nici o stea,
doar ele știu unde sunt ele,
la noapte noi le vom vedea
împresurate de inele
auzi iubito, greierii,
orchestră fac de dimineață,
dorințele cu unduiri
ni se citesc, în ochi, pe față
ești mai frumoasă ca oricând,
iubita mea cu buze coapte,
dă-mi mâna să cântăm râzând,
aceste clipe ale noastre
când te întinzi peste pământ
ești floarea cea mai înflorită,
parfumul tău îl simt prin vânt,
vreau să-ți respir clipa dorință
întinși pe iarbă printre flori
îți simt căldura, o chemare,
am amețit de-atâtea ori
sub trupul tău ușor de floare.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre superlative sau poezii despre nori
Vis II
Să mă trezesc din somn
la început de lume,
lucrurilor din jur
să știu să le pun nume
Cuvinte de lumină
să stea înscrise-n piatră,
să pot să aflu astfel
pământul ce mi-e vatră
Și soarele de sus
să-mi lumineze-n creștet
gândul ce-l am de spus,
chipul să nu-l am veșted
Să am credință-n mine
cum n-am avut vreodată,
să pot trece ca Moise
prin marea despicată
Ca Eva să iubesc
cele ce nu cuvântă,
să simt iubirea-n piept
din plin cum se avântă
Prin mâna mea să treacă
pornire de fior
când le ating pe creștet,
să-mi crească-n suflet dor
Un dor de Tine, Doamne,
când Îți cobori Duh Sfânt
pe ierburi și pe poame,
pe oameni și pământ.
poezie de Olga Alexandra Diaconu din Năstrapa nevăzută (26 august 2008)
Adăugat de Olga Alexandra Diaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni sau poezii despre mâini