Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Flori de câmp

De-a pururi ucenici măiestrei lire
ce-a dat noblețe slovei românești,
prin secoli mulți poeți au să se-nșire,
dar nu vor fi nicicând doi Eminești.

La zvonul codrului, murmuitor,
la al legendelor trăind prin vreme
atenți precum la cristalin izvor,
ați auzit cum glasu-i vrea să cheme

atâtea umbre și lumini din cer,
credință și durere, magi și sori,
tot ceea ce-i pe lume efemer
și aștri care sunt nemuritori.

Eternizând dulceața din cuvinte,
ivind simboluri proaspete în veac,
EL ne presară flori de câmp nainte
și-n suflet ierburi tainice, de leac...

poezie de din revista "Catedra" (ianuarie 1992)
Adăugat de Corneliu VasileSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Scriitorul vremii vremea scriitorului" de Corneliu Vasile este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -25.20- 16.99 lei.

Citate similare

Ați auzit, voi, glasul?

Ați auzit, voi, glasul
Chemărilor duioase?
De ce grăbiți voi pasul
Spre stări mai dureroase?

Ați auzit cuvinte
Ce vin din alte sfere?
(O, nu de prin morminte
Doar colb pot ofere.)

Ați auzit expresii
Ce modelează ființa
Și pot crea impresii
Ce-mpodobesc dorința?

Ați ascultat vreodată
Mesajele din Slavă?
Viața nepredată
E încă în epavă.

Ați auzit de-o lume
Lipsită de probleme?
De vreți numai renume
EL nu o cheme.

Ați auzit apelul
La trai fără orgolii?
De ce lăsați voi zelul
Să zacă pe fotolii?

De-ați ști ce împlinire
Din Paradis coboară
Ați vrea o întâlnire
Cu Cel ce-i o Comoară...

Ați vrea chiar azi Lumina
Să vă cuprindă lin
Și-ați arunca neghina
Și-ați vrea un sfânt destin.

Lăsați, deci, pătrundă
Rostiri ce dau viață
C-a lor suavă undă
Topește-un simț de gheață.

poezie de (13 ianuarie 2017)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Dana Ene

La mulți ani, Femeie!

poetul o îmbracă în cuvinte,
în flori,
în simboluri,
apoi o plimbă
prin lumea lui imaginară.

cerul atârnă deasupra lor
ca un fagure imens
în care stelele eclozează.

o îmbrățișează,
da, o îmbrățișează
dar ea are copii de născut,
semințe de pus la încolțit,
apa de dat în clocot,
pământul de afânat,
viața de luat la picior,
aerul puternic al fiecarei zile
de tras în piept.

oh, are atâtea de făcut
și nimeni n-o oprește!
poetul o îmbracă în cuvinte,
în flori,
în simboluri,
dar femeia trăiește!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

La mulți ani, Alexandra!

Sufletul tău e darul cel mai de preț, pe care,
Divinitatea însăși, de mic copil ți-a dat...
Ți-a dat spre veșnicie, o inimă, din care,
Ca dintr-o pâine coaptă, la cei flămânzi ai dat.

Candoarea din ființă e înger de lumină...
Îmbelșugată lume cu centrul virtual
În trupul tău și-n gândul de stea diamantină
Prolifică, perpetuă, pe plan transcendental...

Ți-e frumusețea taină și-n nerostite umbre,
Te-ascunzi de necuvinte la fiecare ceas...
Eu îți doresc din suflet, mulți ani și fericire,
Iubire și lumină la fiecare pas...

O, turn de modestie, angelică mireasă
A celor ce de vremuri, în suflet te-au iubit,
Să-ți fie viața lină, lipsită de durere
Și lacrimă-ngânată de plâns, -ți fie schit.

În energii celeste -ți prinzi îmbrățișarea,
Tu, moleculă vie-a eternului firesc...
Din lacrimi -ți răsară dumnezeiască lume,
Căci mulți din lumea asta, de-a pururi, te iubesc!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Iordache

Voievodul Bădița

Mângâierea ne-o aduci prin vreme
Iubitorilor de neam și țară
Harul tău a prins să cheme
Acel fior din suflete și din poiană
Imboldul de păstrare prin cuvinte
Luminilor din veac și-a celor dinainte.

Sub bolta frunții tale prelucrate
Acele datini ce-au lăsat străbunii
Dau liniștea păstrării lor prin fapte
Omagiul pentru marii voievozi ai națiunii
Virtutea, simplitatea-n gând și port
E înmănuncheată-n suflet de român,
Aduce dovada a ce-a fost în vreme
Necontenitul crez statornic de stăpân
Universul unei opere peste vreme.

acrostih de din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ghid de intoxicatii acute la copil" de Constantin Iordache este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.

Luceafărul poeziei românești

În prea puține cuvinte, de Eminescu amintim,
Și-n tot atâtea momente, memoria lui o cinstim.
Cum -l uiți pe Eminescu, cel care-a văzut "albind",
Și-a auzit "glăsuirea, pădurilor de argint"?
Eminescu-a dat lumină, poeziei românești,
Eminescu e poetul, trăirilor omenești.
Cu el am ieșit în lume, și-am rămas acolo sus,
Despre glia strămoșească, am spus tot ce-aveam de spus.
Strălucește-n veșnicie, precum zorii dimineața,
Luceafărul poeziei ne călăuzește viața.

poezie de (16 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Mirela Grigore

Sunt ceea ce nu sunt!

Spun lumii ceea ce nu sunt,
Doar prin ce fac și ce rostesc,
Spun dimineții ce nu sunt,
Prin ce sărut și ce iubesc.
N-am mers pe unde merge drumul,
Am mers pe unde nu-i cărare
Și am lăsat în flori parfumul
Tot verdelui din larga zare.

În zile lungi am pus refren,
În nopți pustii am pus un cânt
Și-n suflet un copac peren,
Să-mi lase rodul pe pământ.
Nu mi-am uitat în vorbe ruga
Și-am prins în palme focul vieții,
Mi-am cufundat în verde fuga
Și-n roșu, clipele tristeții.

Mi-am construit un vis al meu,
Iar din căderi înalț izvor,
Din tot ce-a fost în viață greu
Deschid ferestre-n viitor.
Iubirilor le-am dat culoare
Și-am scris povești de dor, cu foc,
Iar în poeme-am pus cicoare
Și izul fin de busuioc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Magi și magi

Cu magi din Est, străini de cruce,
Ajuns-am vai de steaua noastră;
Dar cei din Vest ne vor aduce
Aștri pe-o flamură albastră.

epigramă de din Reflexe (și reflecții) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Șarpele iubirii ținut de subsiori

M-am făcut șarpe de umbre și lumină,
M-am strecurat prin ierburi și prin flori,
M-am hrănit cu rouă sfântă de sulfină,
Am pocnit fierbinte cu biciul pe sub nori.

Tu ai scuipat în sân petalele de frică,
Cruce ai făcut și ai privit spre nalt,
Ai urcat vânjos pe-o buturugă mică
Și pe suflet, cu-un zâmbet, m-ai călcat.

M-am pitit cu tact în inima-ți vioaie
Și-am rămas uimit cât de frumoasă ești,
M-ai descântat și am ieșit din ploaie
Iubire minunată, pictată în povești.

Nu mă mai strecor prin umbre și lumină,
Prin ierburi din fânețe și prin flori,
Sunt jumătatea ta din veșnica sulfină,
Sunt șarpele iubirii ținut de subsiori!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Ileana Nana Filip

* * *

Răsare soarele, pe aleea mea,
Răsare soarele și-mi dă speranța
Răsare-n inimi și în suflet,
Răsare fără a mai apune iară,
Suntem mai atenți la lucruri simple
Suntem parte din viața noastră,
Suntem persoanaje principale,
Suntem cer plin de cuvinte,
Sunt margele prinse-n nemurire,
Ascultam cum vom putea,
Până ce dimineata va trezi
O parte din noi, o parte din vis.
Viața și inima se vor armoniza
Până ce orice moment va fi special
Frumos și plin de cuvinte frumoase
Pe care micuța Elena Camelia le va scrie.
La mulți ani, România mea iubită,
La mulți ani, sănătoși mie și tuturor românilor de pretutindeni
La mulți ani, românilor din țară,
La mulți ani tradiției curate românești
La mulți ani, frumoși și luminoși.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte pustie

Parcă-am rămas eu singur pe pământ,
În cer, ca-ntr-o clopotniță uitată
E-un clopot greu care-a uitat bată
Cu funia purtată-n nori de vânt.

Cum înainte nu mai este vreme
În urma mea, din nu știu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu știu cine cheme.

Și pașii mei rasună după mine
Ca niște bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot in jur așa prelung,
Tot golul-n care nimeni nu mai vine.

Începe a umbla singurătatea,
În jurul meu ca o mulțime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care
În mușuroaie mari, pustietatea.

Se năruie-ntunericul din nou,
Și-n noaptea-n care-s singura ființă,
Pământu-mpovărat de suferință,
Culcându-se-ngenunche ca un bou.

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Victor Eftimiu

Cununile de laur

Parcă-am rămas eu singur pe pământ,
În cer, ca-ntr-o clopotniță uitată
E-un clopot greu care-a uitat bată
Cu funia purtată-n nori de vânt.

Cum înainte nu mai este vreme
În urma mea, din nu știu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu știu cine cheme.

Și pașii mei răsună după mine
Ca niște bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot în jur așa prelung,
Tot golul-n care nimeni nu mai vine.

Începe a umbla singurătatea,
În jurul meu ca o mulțime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care
În mușuroaie mari, pustietatea.

Se năruie-ntunericul din nou,
Și-n noaptea-n care-s singura ființă,
Pământu-mpovarat de suferință,
Culcându-se-ngenunche ca un bou.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Paunasul codrilor" de Victor Eftimiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 8.99 lei.

Suntem mai mulți...

suntem atât de diferiți, tu ești ca ziua, eu sunt noapte,
tu ești ca roua peste câmp, eu sunt ca luna într-o parte,
tu ești ca apa de izvor, eu sunt ca setea nesătulă,
tu ești un cer, eu sunt un nor, tu ești o floare, eu tulpină

suntem atât de-asemuiți, ca doi copaci cu frunze dese,
suntem lumini din cerul sfânt, suntem ca stelele răzlețe,
suntem petalele la flori, perechi, perechi, de câte două,
de cade una suntem goi, suntem ca lacrimi când nu plouă

suntem atât de colorați, tu o culoare, eu culoare,
una aprinsă, una azi, una uscată, una moare,
una în dungi trasate des, una cu cercuri desenată,
una cântată de poeți, una dorită, una ștearsă

suntem cu toți un furnicar, un grup compact, un stol de noapte,
suntem de mână sau hoinari, dar toți legați cu ce se poate,
suntem aici sau nicăieri, suntem tăcere, gălăgie,
suntem din cer un univers, suntem mai mulți, mai mulți de-o mie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un mărțișor! (1 Martie)

Atâtea ființe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.

Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.

Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.

Atâtea lucruri finuțe,
Atâtea mărțișoare drăguțe.
Atâtea doamne și domnișoare,
Azi! Un mărțișor pentru fiecare!

poezie de (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu KerekesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte pustie

Parc-am rămas eu singur pe pământ,
În cer ca-ntr-o clopotniță uitată
E-un clopot greu, care-a uitat bată,
Cu funia purtată-n nori de vânt.

Cum înainte nu mai este vreme,
În urma mea, de nu știu care veac,
Prin noaptea cu aripi de liliac
Începe nu știu cine cheme.

Și pașii mei răsună după mine
Ca niște bulgări care nu m-ajung,
Răsună tot în jur așa prelung,
Tot golu-n care nimeni nu mai vine.

Începe a umbla singurătatea,
În jurul meu ca o mulțime mare,
Prin beznă cad furnici ce vor să care,
În mușuroaie mari, pustietatea.

Se năruie-ntunericul din nou,
Și-n noaptea-n care-s singura ființă,
Pământu-mpovărat de suferință,
Culcându-se,-ngenunche ca un bou.

poezie celebră de din Povestea omului (1923)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Vadim Tudor

Lui Eminescu

Voi nu mă știți, firește, luminăția voastră
pe-atunci eram sămânță, sau nici măcar atât
umblam prin labirintul trupesc al unor oameni
din care unii, poate, vă vor fi și văzut

știu doar că-n ziua-n care voi v-ați născut pe lume
trei magi cu guri de aur, călăuziți de-o stea
s-au pogorât din munții Moldovei vestească
un prunc domnesc cu fruntea heraldică și grea

O super-novă, parcă, a explodat în iarnă
a fost și un cutremur de tei în univers
(aceste semne, toate, le-au scris de fapt bătrânii
prin pravili și cazanii, cu seve de neșters)

și ați crescut ca feții-frumoși, și erați geamăn
cu candela de miere a limbii românești
aud că ființa voastră lăsa prin aer urme
de forma unui clopot oceanic tras de pești

Ați păstorit o țară, apoi, cu sceptrul minții
bătut tot în luceferi, argint și-onihinos
și astfel cum Danubiul ne străjuiește sudul
la nord stă duhul vostru cel sfînt și mânios

luminăția voastră, voi nu mă știți, firește,
îngăduiți-mi, însă, a mă-nchina la voi
vă ating cu buze evlavioase dreapta
picioarele bolnave în mirt vi le-nmoi

Și orice vas de sânge din trupul meu nevrednic
în clipa când se lasă la chei, în zori de zi
îl botez cu vinul cel vechi al slovei voastre
fără de care, doamne, nici c-aș putea trăi

îngăduiți-mi, dară, vă urez din suflet
somn lin, și raiul dulce, și cugetu-mpăcat —
încolo, neamul vostru e bine și v-ascultă
așa cum se cuvine s-asculți de-un împărat!...

poezie celebră de din Epistole Vieneze (1979)
Adăugat de AuditusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

Mai scotocesc, iubito!

Am scotocit, iubito, prin nourii din cer
Și-n aburul ce iese din humă, efemer,
Am răscolit sipetul cu dalbele năframe,
Am nevoit cu mintea și-n ultimele scame

Rămase din hârjoana iubirii ca o foame,
Când mi-adânceam privirea în ochii-ți două poame;
Mi-am chinuit gândirea, deschis-am cartea firii
Să-mi readuc în minte cum ne dedam iubirii

Și în sfârșit aflu trădării motivarea
Și cum, supuși uitării, sunt mugurul și floarea.
Când fost-ai lângă focul din venele-mi arzânde
Iar tu râvneai la raze de lună cam plăpânde.

C-ai nemurit păcatul, strivind în agonie,
Dulceața amintirii de dor și armonie.
.........................................
Mai scotocesc iubito prin nourii din cer
Și-n aburul ce iese din humă, efemer...

Din zi în zi iubire, mai cercetez safirul
Ce strălucea serafic, mai caut trandafirul
Lipit pe fila-n care înscrisu-ne-am fiorul
tot o veșnicie ne-om duce-n suflet dorul...

Și află că-n străfunduri mă ard și mă subjugă
Văpaia de păcate și somnu-i pus pe fugă
Că mă frământă-acuma amara întrebare:
Cum ai jucat tu piesa? Ești saltimbancă, oare?

Ai sufletul de stâncă?... De unde-atâta fiere?
Cum poate o femeie nască-așa durere?
De despărțirea noastră vuiește presa toată,
E curioasă lumea și zvonul trece roată.

Că ai lăsat vadă o liniște-aparentă
Iar între noi acuma e dragostea absentă!
Iubitul se agită, oftează, se-ntristează
Și ce mă înspăimântă e mintea lui cea trează.

Căci jalnica poveste pe dânsa nu o mișcă
Nici cât ar fi în ciorbă... așa... puțină frișcă.
Plictisul o-nconjoară cu șarmul lui sublim:
La celular, spre seară, poftim ce auzim:

,, Am luat o hotărâre, deci lasă-mă în pace,
Eu am plecat cu altul, cu tine nu-mi mai place
Că e modern acuma faci ce îți convine
Te informez că moda din occident ne vine.''

Și-nchide celularul. Ce poți ca mai zici?
Acolo sunt deștepții!... Aici, doar proști și mici...

Mai scotocesc iubito prin nourii din cer...

poezie de din Simfonia luminii (2010)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.
Corneliu Neagu

Titanul

Pe curba directoare a miturilor scoase
din zvonuri aruncate în noul anotimp
îl plânge încă Omul pe cel care furase
secretele păstrate de zeii din Olimp.

Legenda regăsită ajunsă peste vreme
prin cărțile ascunse de asprele priviri,
în iernile haine încearcă să ne cheme
cernem adevărul din false amintiri.

Din forja lui Hefaistos luase focul magic
-l ducă omenirii pe timp nedefinit,
apoi veni pedeapsa – între hilar și tragic
fie el, Titanul, de-a pururi țintuit.

Pedeapsa fără seamăn ne înspăimântă încă
și-n cumpăna de timpuri, adusă uneori,
revarsă peste lume aceeași teamă-adâncă
cernându-și din legendă temuții săi fiori.

poezie de din Timp și destin, Ed MATRIXROM, Bucureși, 2018 (2018)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lucian Blaga

Umblăm pe câmp fără popas

Umblăm pe câmp fără popas
sub zodii prin târziul ceas.
Hotare, veac, tărâm s-au șters.
Mai suntem noi și-un univers.

Pierdem în noapte, rând pe rând,
tot ce sub noi era pământ.
Și mergem iar în gând, la pas.
Un cer deasupra ne-a rămas.

Vreo stea când cade din țării,
fără vrei, spre ea te ții
și poala-ți potrivești, s-o prinzi.
Lucirea numai i-o cuprinzi.

Și cumpănim ce e, ce-a fost.
Noroc înalt, pornit cu rost,
ne-ntâmpină de sus prin vânt,
să nu ne-ajungă-n văi nicicând.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trilogia cunoasterii" de Lucian Blaga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -66.47- 46.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Clipa de zbor

Era atât de... altfel, de singur într-un zbor
Prin galaxii pe care nicicând nu le-a parcurs,
Dar, totuși, cunoscute din timpuri ce s-au scurs,
De când era un suflet născut... în viitor.

Purta în el cunoașteri, și singure-au crescut,
Odată cu atâtea învățături ce-ar fi
Menite să-i ofere puterea de a ști
Lumina o poarte spre tot ce-i decăzut.

Scânteie-n întuneric, bucată din destin,
Iubire-n neființă cu zborul efemer,
Sămânță de lumină alunecând pe cer,
Dorință de-ntrupare și mesager divin.

Își simte rătăcirea de-o clipă într-un zbor
Pe care îl parcurge doar pentru a găsi
Acea pereche care e tot ce și-ar dori
În viața efemeră a unui muritor.

Să mai fi fost vreodată cu ea? E un mister!
Dar știe că menirea-i deplină, pe Pământ,
E numai s-o găsească, să nu se lase-nfrânt
În marea căutare, sub doar un singur cer.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Printre rânduri

Stau ascunse-ntre cuvinte
Vorbe calde, vorbe sfinte,
Ce îți cad din cer pe-o coală
Par că-s scrise cu cerneală

Dar găsești lacrimi prin ele
Suferințe, zile grele,
O mătase îngerească
Care vrea să te-nvelească

Tu încearcă, le privește,
Fii ce poți fii, iubește,
Simți căldura lor în suflet
Cum te-ndeamnă la un zâmbet?

Cel ce e, e lângă tine,
Vrea -ți fie pururi bine
Inima citind o știe
Ritmul ei e poezie

Tu simți dragostea firească
Mantia dumnezeiască
Rânduri, rânduri... de ce oare?
Nu e tot ceea ce pare?

poezie de (13 iulie 2018)
Adăugat de Anna GheorghiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook