Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Unghi

Bolnav de singurătate poetul
din coliba lui ca o insulă fermecată
de întuneric
vede orbitoarele salturi în noapte
ale pegasului cu nări fremătând
așteptându-l la fiecare fereastră.

Spre nemărginire l-ar duce
calul alb al văilor domoale,
spre mărginitul de soare orizont
calul murg al câmpiilor plate,
spre înaltul cocorilor
roibul căluț de munte,
spre adâncimi calul arămiu
de pe străvechi funduri de mare.

Dar poetul trece pe rând
pe la fiecare fereastră a colibei
ciocănind pe dinafară cu degetele
ciudățenia aceea incandescentă
plină de cai
lăsând în zbor dâre întunecate,
cu nările astupate de fum
fără să aștepte să urce
pe coamele lor, între aripi,
bolnav de atâta lume, poetul.

poezie de (1984)
Adăugat de Corneliu VasileSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Scriitorul vremii vremea scriitorului" de Corneliu Vasile este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -25.20- 16.99 lei.

Citate similare

Adrian Păunescu

Calul călare

Calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.

La ora când toți, în secunda când toți,
bolnavi, sănătoși, unii vii, alții morți,
ies noaptea din casele-n care
s-au dus petreacă în destrăbălare
și vor încalece și vor se ducă
și vor -și ia caii legați de ulucă,
o, și-a găsit fiecare,
o, și-a găsit fiecare
calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Vladimir Potlog

A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)

În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.

A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,

Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărțit,
A murit poetul cel mai iubit!

Și toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!

A murit un înger...

poezie de (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!

De drum nebun

Îmi e calul obosit
de atâta galopat,
spre un câmp mai înverzit
unde poate a plouat

și mă duc pe calea mea
spre soarele ce apune,
sus nu este nicio stea
s-o iubesc nescrisă-n rime.

Aud pietrele călcate
și crăpate unele,
deranjate sunt pe moarte
invocând copitele.

Îmi e calul obosit
și încă mă duce-n spate,
de mers mult e umilit
și mă duce până poate.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Poetul nu este ghidul nefericiților

prin hățișurile iubirii
nu întinde mâna
nici orbilor
nici surzilor
fără suflet
însetați de asprimea cuvintelor

poetul macină absolutul
și fiecare particulă incandescentă
se așază pe degetele lui înfrigurate
de aici
exact din punctul acesta sublim
viața se scrie fără regret
și moartea la fel
pumnalul înfipt
pentru a nu știu câta oară
devine
clar
o necesitate

poetul nu este ghidul nefericiților
prin toate încrengăturile iubirii
și nici pansament ocazional
poetul are suflet
dacă nu știați
un suflet care și-a pierdut demnitatea
în fața unei singure iubiri

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Any Drăgoianu

Poetul macină absolutul și fiecare particulă incandescentă se așază pe degetele lui înfrigurate.


Adăugat de Any DrăgoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Calul alb

în salonul septic nr 23 sânii tăi
aduc turlele bisericii mai aproape
linia lor perfectă mă face visez
că d-zeu e chirurg și operează fără
bisturiu doar cu mâinile goale în
patul de lângă fereastră poetul costel
așteaptă ședința chimio se ține tare
nu varsă o lacrimă și nici nu dă bacșiș
la doctori decât cărțile lui în 2 3 zile
va fi externat cu regim o va mai duce 2
poate 3 ani cu el împart zacusca și amin
tirile tale primesc în schimb poezii atât
de luminoase că par profeții uite aici
scrie că tu plictisită de atâta așteptare
ca de istoria literaturii lui manolescu
te-ai hotărât îl ceri de bărbat pe
primul necunoscut care îți iese în cale
între stația de metrou și spital stai
liniștit mi-a spus poetul costel și ime
diat a adăugat versuri în care eu mă
plimbam prin intersecție cu flori în mână
și un cal alb o imagine atât de reală că
zău îmi pare că sunt chiar acum în pijama
pe trotuar țin de căpăstru un cal alb și
când trecătorii întreabă al cui e domle
așa mândrețe de cal răspund cu mândrie
al unui prieten imaginar

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adriana Dandu

Poetul este turlă de cetate

Poetul care-i turlă de cetate,
și în cetate își caută universul,
aprinde zilei focuri mari de astre
și prin aorta inimii își trece versul.

Poetul ce-i stindard gravat în sânge,
nu-și zămislește bustul în senin
ci scormonește-n lava ce se scurge
din craterul fatalului destin.

Pentru poetul străfulgerat de viață,
ca lama prin carnea unui măr,
nu onomastica statuilor e lege
ci neornamentalul adevăr.

Cu-această grefă de sinceritate
pe cordul lui deschis spre patru zări,
el sapă în tăcerea pietrelor suspectă
tranșee de lumină și infinite scări.

El nu e spectatorul de serviciu
la un regal de scene-n travesti
ci este curierul unei nații,
pe-adresa noastră de fiecare zi.

Poetul se ridică la puterea
a milioane de răni nevindecate,
și pentru toate și pentru fiecare,
poetul este turlă de cetate.

Și ca o turlă răstignită-n zare,
pe care piatra începe să o doară,
POETUL este idealul unanim
ce nici nu are voie mai moară

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Calul plângând

Calul plângea. Era deja seară.
În spatele casei grânele așezate în stog scânteiau
lumini ieșeau din ele
încât cu inima ușoară cu greu ai fi trecut
pe sub acoperișul uscat de arșiță.

Calul plângea. Cine a observat nu mai știu
Toată familia a părăsit veranda
alergând în livadă unde rezemat de gard
calul nostru plângea

Și i-au sărutat calului nările
i-au prins în coamă funtițe și pene de păun
Ovăz și trifoi i-au pus la gură
cineva i-a adus o jucărie dar calul
n-a vrut se joace
a dat-o de-o parte cu capul plângând

Atunci au început -i cânte psalmi
cântece de război Au încercat se apropie
de el în caschetă militară
în pielea de vită a lui Gingis Han
dar calul plângea stând tolănit
în animalice lacrimi

Și plângea și atunci când toți
pe brațe l-au purtat cântând
și ca pe bolnav în dune de puf
l-au învelit din toate părțile

Calul plângea. În urma lui stogul
se freca de livadă scutura ovăzul
necheza animalic.

poezie celebră de din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Valeriu Barbu

de-o clipă (Preambul la «despre minuni»)

Poetul scriindu-și poemul: «iată
acest verde, verde miraculos al câmpiei…» stând
în odaia lui plină
de lipsuri, de fum, cafea rece, pâine uscată și uneori
un strop de vin

voi citiți în tren, în lift, pe canapea, sătui
de reclamele la tv, așteptând minuni
și vă cuprinde o așa părere de rău că
nu ați contemplat verdele acela… abia trecură-ți
pe lângă câmpie în drumul vostru spre casă…!
Ea-și vede de anotimpurile ei acolo… poetul
a scrijelit rană de-o clipă… la el
întotdeauna-i verde o câmpie – măcar atât.

poetul de-ar scrie
ah, de-ar scrie despre minuni…
ce de răni mi-aș face de dragul lui

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Alin Ghiorghieș

Calul și călărețul

Calul și-a uitat calul acasă
așa că au plecat doar potcoavele
șaua
și călărețul.
Calul s-a întors se ia
dar nu mai avea potcoave
șa
și călăreț.
Calul a plâns
potcoavele și-au găsit noroc
șaua a căzut de pe șa
și călărețul și-a continuat drumul...

Până la urmă calul a călărit
iar călărețul a uitat de ce a venit!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Pegas...

Spune-o legendă veche, de-un cal înaripat;
Spre ceruri se înalță, de muze-ncălecat.
El este calul Pegas, ce zboară spre Olimp,
Cu blândele lui muze, călătorind în timp.
Pe aripi de legendă, te duce în Parnas,
În al muzelor munte, te poartă-n zbor Pegas.
Lovește cu copita la Helikon, în munți,
Unde dintr-o fântână se-adapă-avide frunți.
Fântâna Hippocrene de unde beau poeți,
Rimând catrene sute cu mult mai înțelepți.
Dacă bei din fântână, lacom și-ndestulat,
Rime îți dăruiește Pegas, pe săturat.
Deci beți poeți ai lumii, din apă, cu temei
Și mintea adăpată va scapăra scântei!

poezie de din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Seară

Seară,
Un om,
Un bacs de pește congelat
Marea nordului, rece,
Eu, cu un cidru în mînă
Sudoarea rece avictemelor mării,
Tu, cu un trandafir,
Eu într-o mașină bună,
Porumb pe jos împrăștiat,
Tu, creață, caldă,
Eu î-ți arăt un hering,
Tu,
Cît ai băut?
Eu cu o barcă pe o mare de ghiață,
Manînc hering și beau cidru,
Mi-e bine,
Pierzi!
Pierzi!
Î-ți spun, î-ți ordon!
Dar,
Visez, eu bărbatul un mal,
Vodcă, cidru, cidru,
O! Ochii tai,
Eu cu gura spre soare spre lună,
Tu, tu, tu,
Brațele mele cu coatele pe masa de bar,
Ce lumină!
E noiembrie,
Ce lumină e azi
O țigările!
Tu, o doamnă,
Eu, poetul,
Tu nu ști!
Eu văd, î-ți dai seama, văd!
Tu, poți rămîne fără mine o ființă necunoscută,
"Din sure văi de hauos"
"De un dor nemărginit"
Tu,
Eu,
Eu,
Tu,
Am două șuruburi în loc de ochi!
Cum te văd eu acuma?
Nu ști,
Eu poetul,
Tu,
Eu poetul,
Tu?
Ochii mei!
Am baut,
Nu mai sînt lucid, zici,
Eu,
Poetul,
"Te vad de-a doua oara,
Și glasul ți-l ascult,
Și atîta știu,
Că am trăit prea mult"
Tu,
Eu,
Două mașini,
Eu ultra-indivizibil
Poetul
Tu, un nimic,
Atîta carne!
Eu, poetul.....
Chiar trebuie facem așa ceva?
Eu, poetul......
Pa!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Adam: Veniți cu noi!
Poetul: Cu voi? Nu voi călca nicicând pe drumul crimei. Sunt prea bătrân mint.
Adam: "Căci e înțelepciune a ști fii și rău"!
Poetul: Străine! Răul sub tine-i calul cel sprinten! "Ademenești lumina, cu îngerii-ți perfizi"! În glasul tău mieros eu simt otrava. "Nu-ți pot iubi minciuna"!
Adam: Tată! "Revarsă-ți harul peste mine-acuma"...
Poetul: Nu pot, străine! (Oftează). Mare păcat că inima nu ți-e la fel de bună, precum memoria...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de (2013)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Doi cai

Doi cai mi-am înhămat
La trăsura acestui secol perimat.
Unul alb și înaripat,
Unul negru, bun de alergat.

Calul cel alb este Timpul neînfricat,
Calul cel negru este Spațiul îndepărtat.
Cei doi cai aleargă pentru mine,
Iar eu îi strunesc, cum pot mai bine.

Alerg, alerg neîncetat fără să-mi pese cu adevărat,
Dacă alergările lor m-au împovărat.
Eu urmăresc cu obstinație Iubirea,
Știind că mă așteaptă, cu desăvârșirea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Dorinta cuantica" de Gabriela Aronovici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.00- 12.99 lei.

Poetul

Poetul scrie cam pe unde apucă,
Pe-o tâmplă de cer, pe-o coaja de nucă.
Poetul ghicește în palma Tăcerii,
ÎIn chiar miezul Nopții, în splendoarea Verii.

Poetul adulmeca urma Ideii,
De se-nchina toti, uluiti, ateii.
Poetul saruta gura de vin,
Poetul e-un demon, un demon divin.

Poetul se-mbata cu vinul celest,
Poetul se-mbata de trupul acest'.
Poetul se-nchide in propriul arest,
Poetul se-nsala, sperand ca-i onest.

Poetul traieste Absolutul acum,
Poetul renaste din cenusa si scrum.
Poetul mai are o viata secreta,
Scrisa pe ceruri cu-a versului creta.

Poetul traieste intr-un stat paralel,
E rau uneori, si crud si rebel;
Poetul e-adesea bland ca un miel,
Iubitor de Cuvant, il iubeste pe El.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Iubirea

Sunt purtată de un gând
Zbor ca pasărea in vânt
Calul alb un suflet blând
Pletele bălaie flutură în vânt

Cântă-n iarbă un greiere
Se animă toată vieața
Vântul el îmi dă putere
Înflorește acum speranța

Simt cu tine că eu zbor
Caut iubirea dintr-un vis
Cerul nu are nici un nor
Calul alb ea mi l-a trimis

Bat cărări păduri si ape
Fericirea-n suflet îmi dansează
Ușurată las calul să se adape
Iubirea în față mea se asează

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La călușei

Se învârteau agale călușeii
Și muzica din urmă-i îndemna,
Iar între toți copiii — mititeii
Și-un bătrânel pe-un cal se învârtea.

Râdeau de el, de jocul lui copiii,
Cum sta plecat pe calul lui de lemn,
Iar cei mai mari, dând aripi bucurii,
De jos, mereu îi tot zvârleau îndemn:

- Hiii moșule, hai, taicule, zorește,
Dă pinteni zdraveni calului spre rai!
Și la un loc cu ei, copilărește,
Râdeau și prunci cu părul de mălai.

Dar el, tăcut, privea pierdut, cu mâna
Ținând în frâu, căluțul fără duh,
Căluțul orb, ce alerga într-una
Strâns de vergele zdravene-n văzduh.

Cu păru-n vânt, îmbujorat la față,
El se rotea, dar nimeni n-a văzut
Cum calul lui, de lemn, prinsese viață
Și galopa pe câmpuri spre trecut.

A fost o clipă, doar o clipă vie,
Căluțul a zburat prin ani, vâlvoi,
A dus bătrânul în copilărie
Și l-a întors ca gândul înapoi.

Când s-a oprit din goană bătrânelul –
A coborât în râsul fără rost,
Dar numai el știu și călușelul,
În fuga lor de-o clipă, unde-au fost.

poezie celebră de din Cântece de amurg (1969)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Fereastră spre sud

în fiecare zi mă înveți vorbesc și tac
oh și cât de multe se petrec în tăcere
ce reverii curioase
în timp ce privesc
mâinile răsucind clepsidra
două fluide pornite din mare
și visul meu de exploratoare în nordul antartic
se întrepătrunde cu nisipul subțire ce curge
spre adânc prin fereastra deschisă spre sud

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poetul dimineților

tulburi trage o ochiadă spre femeia
ce lasă o dâră fină de parfum
în graba ei pe tocuri nefiresc de mari
după ce noaptea și-a ascuțit ghearele
fără milă pe pielea tânărului iubit

poetul dimineților disperate trage
cafeaua sub nasul ce simte aroma
toamnei ce vine din parc
purtată de un vânt ce se-nvârte
fără rost prin părul ruginit al vecinei

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Calul, creație divină...

Dumnezeu a creat calul,
Omul l-a domesticit,
Să îi poarte șeaua, carul,
Din zori până-n asfințit...

A purtat în lupte omul,
Razboaie i-a câștigat,
O legendă îi e "domul"
Pegasului... înaripat...

Si in basmele române,
Caii jăratec mâncau,
Frângeau liftele păgâne,
Și victorii aduceau...

De milenii, calul prieten
Omului i-a dat suflarea,
Iar acesta cu un pinten
L-a forțat -și dea sudoarea...

Calul cel de azi real
A rămas cam de muzeu,
E restrâns în areal
Și supraviețuește greu...

Unii oameni răi și aprigi
Îl omoară cu lopata,
Alții dur îl frecă-n chingi
Și-l aleargă, de-l dă gata...

Iapa naște, calul piere,
Omul astăzi vrea viteză...
Învestește-n Cai Putere
Și numește non-geneză...

Calul-n lugul drum trăit,
Omului i-a fost ca rudă,
L-a iubit și l-a servit,
Dar azi are viața crudă...

Omul i-a uitat splendoarea,
Frumusețea, iscusința,
Hărnicia și candoarea
Și azi i-a semnat sentința...

Dumnezeu a creiat calul
Ca ființă, ieri divină,
Astăzi omu-i e rivalul
Și-l vede... doar în mașină...

poezie de (5 octombrie 2010)
Adăugat de Constantin EnescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook