Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Baldachin

Deschide corabia de frunze a pădurii
zornăie aerul păsărilor sparge oglinda dimineții
taurul luminii cu coarnele buclate în fântâni.
Adu în cuvinte un tron, un imn pentru patul nupțial
această glastră a arborelui genealogic
presărați peste el mălaiul canarilor
rupeți pâinea în două a vulturului
din pleoapa lui el trage ca o spadă privirea
și pune între neant și viața din toate zilele
apostrofa pliscului său
în plicuri scrisorile sunt mâini cu cari ne căutăm reciproc
o stea filantă hymenul în traiectoria sângelui
întârzie trimisă epistola păsărilor.
Pat nupțial crizantema nopților de fosfor
în zâmbetul tău a plâns un bébé poetul
un bébé sanguin atletul 1½ kgr. Lindberg
dintr-o infimă dizenterie putea muri Attila
Guillaume II ș. a. m. d.
Umblă prin sânge acum închis ca în turn
te apleci sub inimă ca sub abat-jour
picătură de mercur a surâsului
filigrana laptelui în ugere
filigrana sufletului în surâs
urcă polița vârstei
și sparge borcanul astrelor copil nemernic
tu care ești legat cu unda lactee a sânului
cu unda fără refuz a ochiului
o plapumă fără alunecări e pleoapa mamei
Rupeți din leagăne capetele copiilor precoci
ca margherite pentru butoniera veacului fără precedent
mâine vor veșteji în paharul cu apă al uitării
corăbiile plecate spre Indii.

poezie clasică de (august 1929)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ospatul de aur" de Stephan Roll este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -28.90- 23.99 lei.

Citate similare

Sa nu rupeti

frunzele arborelui genealogic,
că s-ar putea, de fapt e sigur
că veți strica Timpul. Veți
deshuma bunicii și veți omorî
nepoții. Veți trage dungă peste
prezent, între un vin vechi și o
celulă plasmatică. S-ar putea
ca istoria să devină futurologie,
viitorul să se împrezenteze, iar
prezentul să se metamorfozeze
în antichitate. Să nu rupeți
frunze, căci clorofila se va
scurge pe pământ, murdărind
apele cu pești zburători.

poezie de
Adăugat de Cristina MocanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu ochii deschiși

închide pleoapa lumii
trage noaptea peste noi
să-i răsfoim prefața
lângă zâmbetul tău
viața rămâne cu ochii deschiși
piscuri fără anotimpuri
foșnet fără trup al cuvintelor

lângă ele rămânem copii și după spectacol
mâine lumea va începe din alți sori
cu o mână culege lumina
cealaltă prelungită în mângâieri
în loc de degete

poezie de
Adăugat de Elena TomaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu aceleași ale omului de pe șes, trebuie totuși alpinist să fii, ca să știi să culegi florile neghinei. Un parfum îl simțim filtrat și zvelt în noi și ne ridicăm pe el ca pe o a doua coloană vertebrală, care îngroapă capul în azur să vedem cerbii bând sticla izvoarelor, să auzim cornul magic care înșiră pe pușca vânătorului mărgelele păsărilor. Cu pleoapa ca o seră de iarnă și ca un ierbar viu al primăverii, ne-am îmbarcat în corabia cu pânze și am pornit fără lopeți pe hazardul unui ocean, să cucerim insula de fum a poemului. Neavând nimica de făgăduit și nimica de împlinit, apelul nostru e adresat nimănui.

în Lampa lui Aladin (1929)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

John Keating: Acum vreau să rupeți acea pagină. Haideți, rupeți întreaga pagină. M-ați auzit, rupeți-o. Rupeți-o! (Charlie rupe pagina din cartea sa.) Mulțumesc, domnule Dalton. (Ceilalți elevi fac și ei la fel.) Domnilor, știți ce: nu rupeți doar acea pagină, rupeți întreaga introducere. Vreau să dispară de tot. Nu lăsați nimic din ea. Rupeți-o! Dispari, Dr. J. Evans Pritchard. Rupeți, sfâșiați, distrugeți. Rupeți-o. Nu vreau să aud decât cum rupeți textul domnului Pritchard. Nu e Biblia. Nu veți ajunge în iad pentru asta. Haideți, rupeți-o de tot. Nu vreau să rămână nimic din ea.

replici din filmul artistic Cercul poeților dispăruți, scenariu de
Adăugat de Dana GurăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Marica

* * *

Tu! Ce curgi acum prin mine,
În loc de timp, în loc de sânge!
Tu! Ești clipa-ncremenită,
În tot, în suflet, în inima rănită!

Tu! Mi-ești viață, chiar neviață,
Moarte dincolo de moarte!
Tu! Ești visul ce întoarce clipe,
Clipe peste clipe doar cu tine!

Tu! M-alungi din tine, mă renegi,
Din viața asta fără Noi, fără de legi!
Tu! Fără să știi tot mă mai chemi,
Când toate zilele se pierd în lacrimi!

Tu! În liniștea ce-i doar amăgitoare,
Ești torentul ce zguduie chiar cerul!
Tu! Naști curcubeul doar dintr-o culoare,
Punte între Noi și iubirea ce nu moare!

Tu! Ești răsăritul și-asfințitul,
Unde noaptea-i neagră fără vise!
Tu! Împletești cunune din tăceri,
Din tot ce-a fost demult, de ieri!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

Trandafirii...

Trandafirii, flori regale
Au ghimpii foarte ascuțiți
Dar și miresme ireale
Cum ați putea să nu-i iubiți?

Trandafirii rupți, se ofilesc în glastră
Oricum vei încerca să ți-i păstrezi,
Vor muri ca visurile noastre
Doar în amintire poți să-i revezi.

Nu rupeți trandafirii de niciunde
Ei poartă simbolurile iubirii,
Ce în inimi ne pătrunde
Deci, nu mai rupeți trandafirii!

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Fără timp pierdut

am închis în mine toate întrebările
n-am avut răspunsuri după care să pun virgule
am avut doar suspiciuni și frustrări
ce nu mă încântă

cu destule umbre tăiate în bucăți
îmi dojenesc simțurile care mă înșală
și mă ridic cu fața spre cer
să-l privesc ca pe o cupolă de catedrală
din genunchi pe lespezi reci

aud ciripitul păsărilor dimineții
cum se îmbină cu adierile de vânt
vreau să simt fiecare desfășurare a clipelor
fără grabă și fără timp pierdut

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Pescărușul

Pescărușul - zbor spre infinit,

Înfrățit cu lumina,

Hrănindu-se din iubire cu o frimitură de viață,

Pasărea Pheonix te-a stropit cu sângele ei

Transformat în cenușă.

Și ai rămas pe pământ să te naști veșnic

Pentru fiecare din noi.

Ți-ai înmuiat aripile în mare

Și ai dat sufletului culoare.

Pleoapa ochiului tău

A acoperit durerea celor e jos, suflet frumos!

Semn de dreptate,

Ai ales să mergi mai departe.

Dar vei rămâne în gânduri alături de mine

Mister, feerie, picătură de fericire.

Liber pe drumul luminii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Încercasem să înțeleg de ce trebuie să aștepți ultima picătură care umple paharul cu venin pentru a ieși dintr-o relație când, de fapt, îmi era clar că un singur strop era suficient pentru a sparge paharul și a fugi.

în Weekend gratis (octombrie 2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt polenul din cuvinte...

1. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare,
o lacrimă de-a ei mă doare
căci toate lacrimile-s sfinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

2. Eu sunt polenul din cuvinte,
peste câmpii vântul mă poartă
și bat la fiecare-n poartă
și plâng în ochiul tău fierbinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

3. Eu sunt polenul din cuvinte,
Hristos din slovă mă coboară
și mă împraștie prin țară,
balsam pe rană să alinte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

4. Eu sunt polenul din cuvinte,
eu vin acum cu vestea bună
să-ți fie pavăză-n furtună
și pentru zilele cumplite.

Eu sunt polenul din cuvinte.

5. Eu sunt polenul din cuvinte
și plâng în fiecare floare
ce rodu-n pântecul ei moare,
alerg acum printre morminte.

Eu sunt polenul din cuvinte.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 23 iulie 2016.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Nicolae Bunduri

Spectacol nupțial

Mireasa a stîrnit scandal,
În noaptea-aceea austeră
Căci ea, în patul nupțial,
Avea a cincea premieră.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Camera cu magnolii

Dacă ar fi să vin la tine
ca o mângâiere ce lipsește singurătății, aș fi stăpână pe constelațiile desprinse din veșnicia sufletului tău, când vorbeam ca niște copii, dar cuvintele noastre erau porți stelare,
iar eu visătooarea cerului întrupat,
te atingeam sub plapumă și atunci o viață nouă se răcorea odată cu lăsarea nopții. Și acum o simt, în felul ei dulce, ca un capilar de sânge ce îmi înconjoară trupul din jurul trupului tău,
așa mă rotesc
ca o planetă rătăcind în jurul unui felinar smuls din cele mai grele vise. Dacă ar fi să mă pierd, aș pune dragostea să ne stea de șase, eu să dorm, tu să-mi vorbești, iar ascultarea să cadă într-o lumină subțire, acolo unde viul nu-și întâlnește capătul,
aș cânta cu o voce închipuită și cântecul meu s-ar deschide în camera cu magnolii.
Un efort senin, ca vârful delicat de aripă ce abia atinge moartea, fără să știe
că sfârșitul i-a fost deja scris.
În adâcul inimii noastre am ajuns să ne privim viața ca o certitudine, cu toate că odată paharul acesta se va sparge și noi poate nu vom ști cum să culegem resturile, cum să ne întoarcem la locul obișnuit. Acolo aș păși, în grădina unde Dumnezeu și-a învelit florile, din timp în timp,
iar în locul lor, un tunel de foc s-ar topi într-un glas anonim de femeie.

Noaptea când îngerii s-ar întoarce acasă,
am să-mi închid ochii, am să-mi imaginez o lumină fierbinte iar tu, cerul care arde
în doliu pentru plânsetul lui.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sala armelor

m-am așezat jos lângă patul tău ce dintr-o dată îmi părea uriaș,
mâna ta dreaptă atârna însângerată iar stropii de viață desenau cercuri,
multe cercuri.
am stat cu spatele la tine până când ai închis ochii pentru veșnicie,
nu am dorit să îți văd convulsiile schizoide de dinaintea ultimului zbor.
ca o băutură amară, moartea m-a chemat lângă trupul tău din care durerea absenta motivat,
te-am stropit cu picături de apa neîncepută și ți-am povestit ceva ce între timp am uitat.

două nopți am stat îmbrățișați între moarte și moarte.
Thanatos a fost răbdător și a stat departe de întrebările noastre copilărești.
apoi, într-o zi ai început să miroși a pământ amestecat cu uitare.
dintr-o lume întunecată, mi-ai cerut să te strig în toate zilele ce vor urma,
cu numele unei femei necunoscute.

când dimineața a venit să îți ardă scrisorile de dragoste,
paharul era gol,
lumânarea stinsă...

poezie de (16 august 2011)
Adăugat de Eduard DorneanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 26 martie 2017.
Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Spirit liber

Spiritul liber
Îți dă forța de a te înălța
Necondiționat
Spre înalt.
Poți suferi fără ca cineva
Să-ți mângâie rănile,
Din compasiune ori din datorie
Morală...
Nomenclatura asta banală!
Nu te întrebi unde este iubire,
Căci aceea este transcendentul
Ce s-a deschis
Străin, ca o poartă,
Într-o lume de vis.
Pentru ca ființa să fuzioneze cu infinitul
Ți-am desenat cărarea cetății lumești.
Dar tu... unde ești?!
A ta este lumina și viața
Și păsările.
Numai tu poți fi fluture, apoi stea...
Numai tu te poți înălța.
Nu vei muri tăcut în spatele scenei,
Căci pleoapa se deschide
Risipindu-se ca o clipă
Pe un clișeu
Prea devreme voalat.
Ai rămas între două lumi,
OM năpădit de furtuni.
Dar etern vei trai,
Spirit liber,
Înger, de var, veșnicie.
Dă-mi aripa ta!
Arde-mă în adâncul tău
Spre a deveni curcubeu...
În arce de timp,
Dă-mi viață și mie,
Sisif!

poezie de din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curcubeul era roșu

Aveam o suferință de spus lumii
Dar în aceea zi, lumea nu s-a trezit

Am umblat prin toate castelele știute
Să despart istorii de Dumnezei
Să usuc vreascuri pentru o iarnă
Fără zăpadă și colindători

Aveam însă un zâmbet de arătat prietenilor
Dar în aceea clipă, ei nu mă vedeau

Atunci am răsturnat toate paharele din case
Le-am dat păsărilor tot grâul din hambare
Să pregătesc universul pentru o zi de toamnă
Fără culoare, fără timp și fără secundare

Aveam totuși o iubire pentru tine
Dar în această viață, nu m-ai privit

Am prins în brațe crinii și trandafirii cei albi
Și am mers spre marea-nvolburată
De la marginea hotarului dintre frică și cald
Acolo, cu toți m-ați întrebat de ce am întârziat.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Podul vârstei

E ziua când se răzlețesc arborii
orele cad din ei pe drumuri
și o fată se rătăcește speriată,
îi cresc prea repede sânii.

Fântânile o așteptă să-i ude buzele
și de emoție se zbate între fior și tăcere;
obosită de puritate împarte un surâs auster
și trece podul vârstei dincolo de râu.

Când trec pe arcul genelor ei și cobor
cu aripile lipite de corp, fără mâini,
apele râului se urcă în sălcii
și ne lovesc cu chemări către mal
unde am să-mi destăinui teama.

E ceva dureros în liniștea interioară,
un instinct fără cădere,
un refuz în simțuri, o neîmplinire

se furișează sub pași
în fața noastră pe cursul amiezii.

poezie de (24 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu SârbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Prințesă furată

Surâsul tău de prințesă furată de necunoscuți
are-n el o umbră răcoroasă și dulce-n amiază,

o alcătuire cu înțelesuri ciudate aproape albastre
rupte din trup cu amintiri cu tot,

o câmpie vălurită în grâne pe înserări de crepuscul
cu dropiile ascunse prin ierburi înalte
unde am simțit cum fuge gândul din memoria sângelui.

Și,
în surâs înflorește fața de persică coaptă,
lasă nedumerită să-i zburde visul
cu spiritul vesel de pământeană suavă.

Se vor mișca pietrele fără să fie văzute,
apele fără să urce nu se vor opri,

florile din grădini se vor îmbăta și vor plânge
blestemând iubirea pentru care sunt rupte,

nu pot să le mângâi din ochi fără să le iubesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Cândva...

Erai cândva din sufletu-mi bucată
Pe brațe fericirea ne purta
Dar nu știu cum, din mine-ai fost furată...
Și-am să-mpietresc fără caldura ta.

Un cântec fredonat pe două voci,
Doi fluturi ce dansau pe-aceeași floare,
O inimă ce palpita-ntre roci
Și lutului i-mprumuta culoare.

Lujer și floare înnobilând grădina,
Parfumul florilor dansând în vânt,
Sărutul ce îl așeza lumina
Pe pleoapa cerului, ca legânânt.

Eram cândva, noi doi, o poezie:
Eu verbul ce te conjuga tăcut,
Tu rima ce cânta atât de vie
În versul ce ne-mperechea-n sărut.

Iubirea, însă, polii și-a schimbat...
Tu, prizonieră-n lumea de apoi,
În unda sângelui pe veci mi-ai ancorat
Reflecția trăirilor în doi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Anotimpul din urmă

Rămân cu un gând alb
În margine de albastru
Pierdut din vedere de aripi
Murdare de cuvinte.
Te-am căutat în voci
Ca o piesă de viață
Scrisă la nesfârșit,
În gândul meu alb, rămânând
O promisiune fără istorie.
Să mă privești mai târziu
Prin ochii păsărilor din înaltul cer
Și aș vrea să îți spun din nou
Într-un gând simplu
Că nu am plâns acele zile...
Copacii au făcut copaci în jurul meu,
Și am exprimat sunsul lucrurilor,
În lucruri.
Primăvara și-a luat
Frunzele din toamnă,
Am topit înghețul pentru a tăcea
În locul mângâierilor,
Am devenit copil
Care transforma jocurile
În anotimpuri.
Dar ce folos... acum mă ninge...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicu Gavrilovici

Când îmbătrânesc părinții

Când îmbătrânesc părinții își deschide cerul pleoapa
Lacrime diamantine picurând din bolta-albastră,
Stelele în doliul nopții ca și florile în glastră
Se-ofilesc, sinucigașe în eter săpându-și groapa.

Murmurând molcom din cetini, brazi-n melodii funeste
Scaldă munții ce spre ceruri creștete semețe-nalță,
Avocați ai apărării în a timpului instanță
Avatarul senectuții vor, pledând, să îl conteste.

Apele, în unda lină ridurile-ar vrea să spele,
În oglinda argintie tinerețea să reflecte
Ori în adâncimi de mare ale timpului efecte
Să înece în vârtejuri care par un joc de iele.

Când îmbătrânesc părinții toamnă e și vine iarna,
În încheieturi și-n oase neputința-și toarnă plumbul,
Ochilor, de vulturi cândva li se-ntunecă văzduhul
Și în depărtări celeste îngerul își sună goarna,

Pică stelele din ceruri iar din gură pică dinții,
Tremură pe limbă vorba și picioarele vibrează...
Doar poveri pentru copiii care rar îi vizitează,
Umbre în amurgul vieții-s, când îmbătrânesc, părinții.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Care vietate are cel mai frumos ritual nupțial? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!