Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Diavolul

Zâmbete perfide neînțelese
ce le vrei sincere și nu-s;
le-asculți, doar aparent, ești dus...
Lăuntru-s răbufniri perverse.

Ești fericit, cum îți doreai,
când fără știre pici în transă;
nu îți explici, nici pasa proastă
nici pierderea, din ce aveai.

Prietenilor, vechi de-o viață,
brusc le atribui doar defecte;
zeci d-amintiri devin infecte...
Impenetrabil ești, de gheață.

Iubitei, ce-o adori pe veci,
nu-i mai aduci cadouri, flori;
în gând, te chinui s-o omori...
O lași în lacrimi, vrei să pleci.

E straniul răului profund;
te lupți cu el, îl simți prezent,
e propriul tău subconștient...
Te vrea zăcând, vise-ngropând.

E Samuel, Behemot, drac,
e-Aspida, Belzebut, Leviatar,
e-Azazel, Asmadeu, e Beliar,
e-Alcor, Satan, e tartor, peste veac!

poezie de (16 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Celălalt

Se umple timp de tine, spațiu-i vid
Dacă nu ești, mi se oprește totul;
Nici gând nu trece, sufletu-i arid,
Nu mai e țel... cenușă este focul.

Nu mai e sunet de-ți dispare glas,
Cum nu-i auz de nu mai ești un sunet
Și nici speranță nu-i când bun rămas
Nu-ți lași... nici fulger nu-i de nu ești tunet.

Nici vânt n-adie de nu te atinge
Și amprentă-și caută-n elicea rozei
Ce arsurile le răcorind durere stinge...
Ești poezia vieții din neantul prozei.

Cum un cristal de gheață nu-i nea fără tine
Să stingi febra din suflet, lacrimi să-ndulcești
Sorbind sarea și amar din tot ce nu e bine
În cuvinte calde... ești gesturi îngerești.

Ești nevoia-n sine de-a fi parte într-una
Ca într-un Univers fără de planete,
Existența însăși cum lumea-i doar una
Ce-o ți tu... în dulceag, sorbit pe-ndelete.

poezie de (14 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești...

Ești ca un gălbenuș de floare-n tei,
Ești ca un puf de-un pui de-o zi...
Nu mă mai știu pe mine de-unde-oi fi
Doar când te văd, cum gândul de mi-l ei.

Ești ca o ciută tremurând pe glezne fine,
Ești roza-n vânt de-o lume de petale...
Nu mă mai știu, somn n-am, îți dorm în poale
Doar când cosițe-ți simt, mă mor de TU, de bine.

Ești ca un copoțel ce-și cântă pasul lin,
Ești o priere de genunchi în inul rochii...
Nu mă mai știu de-s orb, de nu-ți văd ochii
Doar când te-adulmec și te-aș bea de amor-venin.

Ești ca dulceața de salcâm cursă din spini,
Ești ca un zbor în corp de libelulă...
Nu mă mai știu, de mine, îs o patrulă
Doar -ți fac pază, nori de-azur senini.

Ești ca un înger cu căpșor de bucle,
Ești ca o stea din mii de diamante...
Nu mă mai știu, n-am har de Byron, Dante,
Dar gând și trup îți dau... pân' n-or să mai răsufle!

poezie de (6 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Miriam Nadia Dăbău

Viață...

(ești frumoaså... primăvara când înfloresc pomii, vara, toamna când se coc strugurii si iarna când frumusețea ta rămâne neatinsă)...

Viață, viața cum mai treci
Printre flori și tămâioasă,
Anii se duc nu îți pasă
Te strecori de parca-i fi
Iederă ce crești pe zid!

Când mă-ntorc să te privesc
Nici măcar nu te găsesc,
Să rămâi la locul tău,
Ești fugară, vrei să pleci!

De-aș lupta cu munți de piatră,
Tot îmi smulgi anii din viață
Și mă faci râd ușor
Doar de te-ai opri în loc!

Viața, viață să nu uiți
Cât de prețioasă ești
De ești tânăr sau båtrân
Toți te roagă rămâi!

Chiar sărac, bogat de ești,
Tot ai vrea să mai trăiești
Și te cert seara de seară
nu uiți de-a ta povară!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Moartea pe bucățele

Cu orice moarte, a altuia, din mine se tot moare,
În gânduri, amintiri, palpabil, vise spuse, chiar iubiri;
Rămâne un vid, cum golul în stomac și-n mintea schizofrenic...
Nu mai e timp s-anini pe-un spațiu! Numai remușcare
Apare brusc, tardiv pierzi zilnic contur firii,
Ce-o mutilezi în conuri de retină, în nodul frenic.

Se pierde din ce e, ce-ai adunat cu tine, ce-ai,
Lăsând încet, încet, un fluviu cumulat în amnezie,
Căci cei ce pier, te știu, te iau fărâme, pleci,
Ești tot mai rar în vorbele-n eter; doar "vai,
Pe unde-o fi și el, nu l-am zărit de mult, de-o veșnicie"...
Se strânge cercul pân-a fi doar "mine", te tot treci.

În straniu paradox te izolezi, cu știință, n-ai repere,
nu mai e punct, sprijin, glume nu-s la fel, nici drame
Și trena-n urma nemișcării reci e tot mai scurtă, introvertită
În resemnare surdă, lacrimi seci... Îți pierzi avere,
C-o dai -și-ai alergat-o o viață- vrei doar ceva drame,
Atât cât -ți faci ultimul voiaj, fără împrumut... că lumea-i oropsită!

poezie de (13 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dulce și frumoasă afrodită

Ești frumoasă când râzi din inimă,
dar și când lacrimi îți curg pe obraz.
Ești frumoasă când ai încredere
că mâine poți trece peste necaz.
Ești frumoasă când păstrezi în suflet,
gândul care pe om îl înalță.
Ești frumoasă când mergi mai departe,
animată de-o nouă speranță.
Ești frumoasă când știi mă alinți,
dar și când mă iubești cum te iubesc.
Ești frumoasă că ai bunătatea,
de a-i ierta pe cei care-ți greșesc.
Ești frumoasă pentru că simți
și speri, într-o viață fericită.
Tu ești visul meu dintotdeauna,
dulce și frumoasă afrodită.
Ești ființa care iubește fără motiv,
fără încercări și fără așteptări.
Ești ființa care-am vrut s-o întâlnesc,
pribeag fiind, pe-ale vieții cărări.

poezie de (mai 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Colaje

E trist când spațiul te desparte,
Dar și mai trist când timp separă
Și nu se întoarce, cum o vară
Și nici cum pagina de-o carte...

Și aproape-i, doar puțin... departe!

De unde ai cuvânt pui
Suav, de dragoste spui,
Așa cum nu-i al nimănui
Și s-atârni inima de-un cui...

În fuga de-un vagon sunt gând,
Ce-ncerc -l prind ca pe-o nălucă;
O fată blondă fremătând
Și nu pot tren s-opresc... S-o ducă.

Te strig, o, îmi urlu nerăbdarea
te-am pe brațe, ca o floare,
Să-mi tatuezi, cu tu, culoarea
Să-ți simt miresme amețitoare...

Când simt citat din mine, parcă nu-s eu, îs mai mulți...
Devin și eu cuvânt, din ce ești tu... pronunți,
Mă relevând sfios, cu ce-am din suflet, tot
Legându-mi gând alături, cu inima-n complot!

poezie de (25 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când ești orfan...

Când ești orfan, de pieptul mamei,
Ca micii cuci de mama lor,
Râvnind la mangâieri caline,
Ca mulți copii în fașa lor,
Plângi cu amar, visezi un dor,
Nu știi de ce, cauți o soră, cauți un frate.

Când ești orfan, de sânul mamei,
Simți că toate-s împotrivă,
Și luna plină este rea,
Destinul ți-l schimbe ar vrea,
În cotituri grele și dure,
Trăiești viața ca un iad,
În zile sure.

Când ești orfan, de orice sfat,
De orice zâmbet părintesc,
Nu știi ce înseamnă, te iubesc,
Ești fericit doar că ai viață,
Nu știi, cum vrei să o trăiești,
Nu știi ce să ceri de la ea.

Când ești îndoctrinat în muncă,
Ca boul în jug, fără de voie,
Copilăria, crudă slugă...
Ai doar resentimente false,
E greu să îți adori părinții,
Chiar dacă sunt părinți cu acte.

E fals, când spui că îi iubești,
E fals, cum ești în jurul lor,
Doar politețea dă binețe,
În stângăcia vieții lor,
Scăldată în haina neputinței,
Îmbălsămată mai târziu
De amărâtele regrete.

E fals, când spui că-ți este dor,
De ei și a lor bătrânețe,
Ai milă doar, de-a lor tristețe,
De viața lor, fără umor.
Când ești orfan de fericire,
E fals, când spui, că plângi de dor.

Dar dacă stelele credinței
Se-aprind ca far în viața ta,
Desculț de-ai fi, simți cum răsar
Minunile în viața ta,
Frustrările încet dispar,
Și ierți fierbinte.

poezie de (27 octombrie 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Stop cadru

Se-oprește câteodată curs
neașteptat;
rămâne timpul suspendat,
doar ție... Fără vreun recurs!

Fără aviz, decis,
conștient,
ești desemnat de repetent;
pierzi sensul... Ești pe interzis!

Nici fan, din jucător nu ești;
spectator
privești la propriul rol, actor,
jucând zadarnic... T-irosești!

Și tot se mișcă fără tine;
paria,
nu sare nimeni. Ești avaria
acum... Și-ai făcut bine!...

Așa de singur ești, nu știi
regulament;
o simplă chestie de-antrenament
pe tușă... Îți mai revii?

Te-nchini degeaba
mistic,
te păcălești cu biblii, paroxistic;
habar n-ai care-i treaba...

... Cum se decide, ce, de cine
unicitatea...
Am vag senzația că inechitatea
e într-adins creată; "merde", "shit", "rahat"... Fără nicio rușine!...

poezie de (14 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dulce și frumoasă Afrodita

Ești frumoasă când râzi din inimă,
dar și când lacrimi îți curg pe obraz.
Ești frumoasă când ai încredere,
că mâine poți trece peste necaz.
Ești frumoasă când păstrezi în suflet,
gândul care pe om îl înalță.
Ești frumoasă când mergi mai departe,
animată de-o nouă speranță.
Ești frumoasă când știi mă alinți,
dar și când mă iubești cum te iubesc.
Ești frumoasă când ai bunătatea,
de a-i ierta pe cei care-ți greșesc.
Ești frumoasă pentru că simți și speri,
că vei învinge ispita,
Ești visul meu dintotdeauna,
dulce și frumoasă Afrodita.
Ești zeița care dăruiește
fără încercări, fără așteptări.
Ești fata care-am vrut s-o întâlnesc,
pribeag fiind, pe-ale vieții cărări.

poezie de (mai 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Ofertă

Sunt copilul de flori de mai
Și-am iubirea în pumn s-o dai.
Mă găsești la răscruci de vii
Să-mi culegi vise, mii!...

De ce nu m-ai lăsat, pe veci,
Trup cu gândul -mi furi, să pleci
Din trăiri ce-ai promis că vrei;
Dor stingi, mi-l iei?...

Tu, fecioara din colț de stradă,
Mă topesc, când te văd, de dragă;
Îți număr pașii plecării, venirii,
Îți sunt rezerva iubirii!...

Mă dau suflet, cadou, mă tai în felii,
Să mă spargi în pietriș pe alei, revii
Ruj, de ceara-mi din lacrimi, ce-mi curg în șiroaie...
Fă-ți-l leacul la seceta dragostei... ploaie!

Îmi ești chipul sublim de-orice fată
Alb cum fulg, în omătul de vată;
De te-ating îmi dai cald, mă topești,
Sfânta mea, înger ești!...

În genunchi -de-aș putea ca -ți stau
Tălpi s-alergi în etern ca -ți dau-
Mâini pot pune pe veci în priere,
Pentru-o lună de miere!...

Mi-ești fuiorul de fum de țigară,
Îți sunt aburul, stând, într-o gară...
Fi-mi eterul, în nări, pe vecie,
Mă închină-n sclavie!...

poezie de (17 octombrie 2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești sclavul propriilor tale trăiri, gânduri și emoții. Când ai un viciu și îți spui că te poți lăsa oricând dar nu vrei, te asigur că nu poți să te lași. Când ai convingeri limitative care te opresc din inițiativă și din acțiune, care îți spun "nu încerca, nu se poate, te faci de râs" ești sclavul propriei tale minți. Tu poți să îți propui orice, nimic nu te oprește. De ce îți propui puțin? De ce ai gânduri limitative și emoții distructive? Pentru că nu ești propriul tău stăpân și o forță mai puternică te "posedă". Oamenii pierd libertatea pentru că preferă sentimentul siguranței în dauna adevărului. Când preferi siguranța în dauna libertății, lași frâiele și responsabilitățile în mâinile altui om sau a altor forțe care crezi că îți vor oferi siguranță. Tu nu te lupți doar cu lumea exterioară, cu societatea, cu specia, ci și cu părți semnificative din tine însuți. Există doar o parte mică din tine care poate fi numită pe bună dreptate, comoara ta. Îngrijește și iubește această parte din tine, căci dacă e să te salvezi, doar prin valorificarea acestei comori vei reuși.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubire totală

Când nu mai e dorința, în sine, egoistă
Și nici privitul scoarței în sclipire,
Atunci, târziu, doar dragoste există
Într-un profund... esență de iubire.

Când nu mai ai nevoie în spusul de cuvinte
Și doare un celălalt, lovit, în depărtare,
Atunci e amorul aburul fierbinte,
Ce umple piept, iubind pe cel ce-l doare.

Când nu mai vezi că ești, nu mai exiști
Decât fii întruparea altui gând,
Atunci în dăruit și Universu' îl miști
Și-iubirii îi ești îngerul... se pogorând.

Când nu mai ai nimic, nici trup dărui
Și suflet, dintr-un gram, ești un halou,
Numai atunci, îndrăgostit stărui
Să ceri iubirea, ce doar tu o strigi, ecou!

poezie de (7 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dumitru Sârghie

De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat

Totuna sunt veninul și dulceața,
Chiar binele și răul par la fel,
Ești conformist și, totuși, ești rebel
Plângând, tu râzi; așa îți trece viața...

Răspunzi cu "Da!", deși ai spune "Nu!",
Rămâi pe loc, când tu dorești fugi,
Și-oricât de sincer pari, minciuni îndrugi,
Căci, vai!, tu singur nu mai ești chiar tu.

Tu furi și-apoi, căit, tu dăruiești,
Ai vrea să urli, dar îți place mut,
Ai câștigat și, totuși, ai pierdut,
Pretinzi dreptate, deși drept nu ești!

Ești prea bogat, dar fără căpătâi,
Iubești săracii; de fapt, îi subjugi,
Ateu fiind, faci la icoane rugi,
Ai vrea să pleci din gașcă, dar rămâi...

Prea ești deștept, când proștii te-nconjoară,
Și familist, când de la dame vii,
Faci fapte bune, doar când faci prostii,
Ești înăuntru, doar când ești... afară.

Ești extremist, când vrei să fii de centru,
Tu, om de dreapta, ești de stânga - vai!,
E ca și cum în Iad ai fi în Rai,
Ești "contra", mai întâi, și apoi "pentru".

De ce-ai mai sta, când ești de mult plecat?
Nimeni nu vrea de tine să mai știe,
Doar Dumnezeu, se pare, te-a iertat
Și vrea să te redea pe tine ție!

poezie de din săptămânalul "Linia întâi" (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Restul e tăcere...

Dacă iubești nu îți mai aparții
Exiști doar pentru a mărturisi
Iubitei ce se-ntâmplă și ce simți
De te-nchini iubirii și la sfinți

Dacă iubești cu-adevărat
Ești trist și uneori îngândurat
Nu mai trăiești doar pentru tine
Nu ai în gând ziua de mâine

M-am întrebat într-un trecut
De ce eu te iubesc atât de mult
Am să îți spun cuvinte simple
Eu doar pe tine te am în minte

Tu ești tot ce am mai scump
Minunea mea pe-acest pământ
Ai fost întotdeauna feminină
Așa frumoasă și așa de fină

Tu pictez m-ai îndemnat
Doar ție la pian ți-am mai cântat
Și când plutim pe-al muzicii fior
Ne place s-auzim cum plâng viori

Când mă iubești și te iubesc
Simt cum pe loc întineresc
Îmi dai motive trăiesc
Dacă mă lași să te privesc

Și dacă uneori ne mai certăm
Fără ca vreun motiv avem
Pe loc ne gândim la împăcare
Și vine o sfântă îmbrățișare

Dacă trăiești într-o iubire
Nu te gândești la despărțire
Să trișezi în dragoste, nu-i greu
Doar de regrete urmărit vei fi mereu

Trăiești doar când iubești
În restul timpului nici nu exiști
Și dacă vrei să fi iubit
Atunci iubește în mod cinstit

Vreau -ți mai scriu un singur vers
Doar când iubești în viață ai un sens
Chiar de trăiești clipe de disperare sau durere
Restul e tăcere...

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă nu ești bogat azi, nu vei fi nici peste noapte. Dacă nu ești vedetă, nici asta nu vei fi peste noapte. Există pentru cei care nu au nimic și nici nu știu de unde înceapă, un lucru mai puternic decât orice altceva și la care poți începe lucrezi chiar din această clipă. Personalitatea ta. Ea îți va aduce toate rezultatele pe care le vrei în lumea reală, ea îți va aduce în sfârșit confirmarea în lumea reală că, într-adevăr, tu ești în realitate așa cum te simți în interior și te va ajuta transformi visurile în realitate."

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când

Când mi se face-n suflet dor
De cum erai și nu mi-e bine,
Să știi că-s vânt ce-ți suflă nor
nu te picuri în suspine.

Când voi simți singurătate,
Așa cum mi-e de zi cu zi,
Să știi că-s marea-n val de ape
Să-ți scalde chip, știi, știi.

Când nu voi mai avea nici noapte,
Nici somn, că numai tu mi-ești vis,
Să știi susur îți voi fi, șoapte
De-un înger, păzitor trimis.

Când n-or mai vrea să mă cunoască
Nici ultimii amici ce-aveam,
O lume-s eu; floarea din glastră
Din nou, parfum ce te-ndulceam.

Când mi-o fi rece-n plină vară
De atât pustiu, tropic nocturn,
Îți voi sclipi-n inel, brățară,
Diamant pur, din taciturn.

Când nu voi mai simți văpaie,
Că-n minte nu-ți voi fi făclie,
Să știi că mă-mpletesc din paie
Să mă porți bor de pălărie.

Când tot ce am îmi va fi lipsă,
C-oricum doar tu îmi ești tot ce-aveam,
Voi fi iar soarele-n eclipsă
Ce ascuns te vream, te dogoream.

Când mă voi pierde-nspre azur
Sleit de dragul tău, când nu-i,
Să știi că-s tot ce-i împrejur
Să poți calci, capul -ți pui.

Când va pica o stea pe cer,
Ușoară, doar cât să te-atingă,
Să știi că-s eu, doar mesager
Ce-ar vrea... iubirea să nu-ți stingă...

poezie de (4 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Septembrie, tu vara mea proscrisă

Septembrie, tu vara mea proscrisă
Și nerecunoscută de surori
De ce mereu doar toamnei ești promisă,
Când august e mai rece uneori!

De ce îi lași să îți arunce-n spate
Povara toamnei ca și început,
Septembrie, de-ar exista dreptate
Ar face îngerii-n jurul tău scut.

Și n-ar lăsa pe nimeni să mai spună
Că tu începi al toamnei ritual,
Iar cei ce nu-nțeleg de vorbă bună,
Să fie puși la punct procedural!

Să înțeleagă că nu se răcește
Nici vremea și nici sufletul din noi
Și orice drum al tău ce rătăcește,
Se-neacă-n soare, nu se-neacă-n ploi!

De celași să fiu doar eu de vină
Când tu ești caldă, tu și briza ta,
Septembrie, tu vara mea senină,
Tu ești proscrisă doar în lipsa mea!

poezie de
Adăugat de BăștinașulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vraja iubirii

Mă simt ademenit de-o vrajă
Sculptată de un glas de fată,-n vânt,
Urechea fermecată îmi stă strajă
La căpătâiul dulcelui ei cânt.

Pășesc ușor pe abur de iubire
Ce îmi îmbată mintea cu povești ;
Un val de fierbințeală-mi dă de știre
Că ruptă ești din slăvile cerești.

Tu ești a frumuseții diademă
Purtată cu mândrie printre zei...
Mi-e mintea încurcată-n grea dilemă:
De te doresc, tu oare-ai sâ mă vrei?

Un chip mai minunat nici că se poate,
Parcă dansează totu-n jurul tău,
Vântul îți duce cântu-n zări, departe -
Se minunează-n cer și Dumnezeu...

Nu știu nici cine ești, nici cum te cheamă
Și nici de ești promisă altcuiva,
Dar inima spre tine mă îndeamnă,
În taine -ți pătrund și voi afla.

poezie de (14 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Repaus

Nu-i gravă moartea, e doar ascultare
continuă fără răspuns, odihnă,
răbdare multă, o reflecție de tihnă
tot așteptând himerică-nălțare.

Este la fel, frustrant precum exilul
supliciul când ai vrea să spui
și nu știi limba; ești al nimănui,
ca mut, fierbând, un nedorit... Bacilul!

O accept așa că este, însă-i straniu
că toate, rugi și plânsete-s zadar;
nici lumânări nu luminează, nici arar
măcar vadă cale către suflet, craniu.

Mereu senzația-i c-aștepți -ntoarcă
cel dus; i-auzi până și glasul,
privești în gol mănncându-i parastasul,
dar nu e nimeni dialog stoarcă...

... Ce-ai vrea ca-n timp fi spus tot!
Mai rău, nici gust n-aveai de ascultat;
te speli c-o lacrimă pe-obraz. Păcat
doar acum vrei imposibilul... Netot!

Om o învăța vreodată ce-i repausul;
stai s-asculți, s-ai timpul privești
tot ce-i aproape, trecător, așa cum ești,
că ști c-o zi o să petreci la fel, spre haosul...?

poezie de (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Dumnezeu

Ești prezent mereu: în minți, în suflete, în noi.
Nu ești nici bun, nici rău. Ne ajuți dacă vrem binele
Dar dacă facem răul îți îndrepți mâna înspăimântătoare către noi...
Și ne dai răul înapoi. Și iar ne ierți, și ne aștepți fim mai iubitori.
Ne ierți, dacă greșim, și vrei să ne ridici din nou.
Fără știm.
Nu uiți nimic neiertător și uiți greșeala când vezi credință într-un om.
Ești peste tot: tu vii dacă te chem. Dar nu îmi zici nimic.
Și nu te arăți pentru că nu sunt pregătit.

Oamenii cred că tu stai undeva în ceruri, dar tu ești zilnic printre noi
Ești înger bun, dar înspăimântător... Ne vrei perfecți, lucizi
Tu dai viață, tu ucizi
Dacă suntem buni ne dai de toate
Dacă suntem răi ne dai durere, boală și chiar moarte.
Îți place să te joci, te înduioșezi dacă iubim.
Ești lângă noi, când plângem.
Ești femeie sau copil?
Tu știi planul bun: ne treci prin rău fim mai buni,
Tu ești nemuritor, și vrem și noi fim, căci pentru tine
Moartea nu-i nimic, pe noi ne sperie... un pic.

poezie de
Adăugat de Iustinian CruceanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook