Interludiu
De când m-am născut pe lume
Trebuia să aleg între Da și Nu,
Și-l acceptam cu regret pe Nu
Tocmai când vroiam pe Da.
Ca să nu mă pierd în reflecții eterogene,
Nu-urile mele s-au iscat de la bunica.
Era destul să-mi fac vânt peste gard,
Cum că mă silea să merg ca un vițel cuminte.
Cerul îmi părea concav ca o boltă zugrăvită,
Dar la școală am aflat cu surprindere
Că-mi duc traiul numai pe o emisferă a Terrei,
Ce se învârte după soare, îi face cu ochiul.
Probabil, furnica aleargă între Nu și Da,
Fiindcă și eu în viață am alergat ca ea.
Ci mai mut mă izbeam de Nu-uri, de Nu-uri,
Încât îmi rămânea doar să-l visez pe Da.
Orice răsărit este Da, orice apus este Nu.
Mă bucură cum răsare soarele în holde,
Mă bucură cum răsare luna la căpătâiul mării,
Pentru că răsăritul este Da, apusul este Nu.
Ah, acel Da ce-l adie lemnul de tei,
Ah, acel Nu ce-l aduce corboaica!
Mă zbat, mă străduiesc să trec nezărit de Nu,
Prin vlagă în trup îl aud pe Da.
poezie de George Meniuc (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Soare
- poezii despre școală
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
Citate similare
Marea
Eu cred că marea, care stăpânește zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescărușii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindește,(când lumea odihnește,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Își schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Și s-ascult cum marea își plânge culoarea.
Așa aș vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Și-apoi, să nu mai plec.
poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre noapte
- poezii despre întuneric
- poezii despre schimbare
- poezii despre plâns
- poezii despre odihnă
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Gând de seară
dacă cerul surâde
când răsare soarele
aleg să-mi păstrez surâsul
să il pot dărui
la apus
dacă cerul tace
când norii se-adună
acoperindu-i liniștea
aleg să mă retrag
după o speranță
dacă cerul plânge
ce rost mai au
lacrimile mele
aleg să-mi acopăr tristețea
cu un zâmbet
poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre seară, poezii despre gânduri sau poezii despre cadouri
Eu nu sunt acel marinar
dacă
și numai dacă
ar fi să îmi închipui
niciodată nu am să pot să te prind
nu am navigat pe corăbii nu sunt acel pirat
fără un ochi
și nu târâi după mine vreun picior de lemn
în sfârșit, asta e o altă chestie
problema e că
nu este de ajuns să pui totul în ordine
așa cum nu este de ajuns să alergi câteva ore bune
în speranța că te vei regăsi
mă trezesc dimineața
și îmi dau seama că este destul de târziu
soarele răsare la fix patru treizeci
da. acum este timpul, nu mâine
din vamă până în neptun
sunt peste douăzeci de km de plajă
cu toate astea doar un pumn de nisip m-ar putea face fericit
zorba ar ști ce să spună
pentru mine
însă
și doar pentru mine
o clipă de liniște mi-ar fi de ajuns
nu vreau kilometri de asfalt
nu vreau povești de adormit copii
un pescar îmi poate spune oricâte, și cu câte furtuni
și cu câți pești neverosimil de mari
și dacă mă prinde noaptea dormind pe nisip și dacă este să mă redefinesc
tot nu ar fi
pentru că una este să mângâi cu palmele răsăritul
și alta să asculți o poveste despre pescari
despre luptele nebune cu valurile
și nici atunci nu ai cum
dar acum e trei dimineața
marea îmi pupă picioarele, și eu strâng în pumni apă sărată
și parcă tocmai de acolo țâșnește viața
un ghem roșiatic de suliți ce se înfig într-un cer
pe care noi încă nu-l știm
poezie de Anghel Geicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre picioare, poezii despre pescuit, poezii despre marină, poezii despre viitor, poezii despre vamă, poezii despre somn sau poezii despre sfârșit
Apusul soarelui romantic
O, soarele, pe boltă, ce mândru-i când răsare,
Țâșnind ca o văpaie, în semn de bun-venit!
- Ce fericit e omul când poate, mulțumit,
Să-i vadă și apusul, frumos ca o visare.
Îmi amintesc!... Departe, flori, holde și izvoare
Palpită și oftează sub ochiul lui vrăjit...
- Se-ntunecă. Să mergem grăbiți spre asfințit,
Să mai vedem o rază piezișă, trecătoare!
Zadarnic vrem să prindem pe zeul care pleacă;
Deasupra noastră noaptea imperiul și-l apleacă,
Plin de fiori, trist, umed, cu ochii lui sticloși;
Plutește-n întuneric duhoare de morminte,
Când trec pe lângă mlaștini, cu teamă, înainte,
Călcând pe melci de gheață și pe broscoi râioși.
sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre romantism, poezii despre mulțumire sau poezii despre gheață
Și penița cum asudă
Mi-a fost cu tine viața mai frumoasă,
Mai caldă noaptea stelelor târzii ;
Mi-ai fost mai mult decât puteai să-mi fii,
Mai mult îmi ajungea viața rămasă.
Cu tine m-am născut încă o dată
Și ție m-am lăsat să mă mângâi ;
Te-aveam și mă rugam să îmi rămâi
Iubirea ce o viață-mi fu visată
Și dorul îmi era duios și blând
Când tu îmi erai leac de vindecare,
Iar eu și numai eu eram sub soare
Acel ce te scria mereu în gând.
O, Doamne și penița cum asudă
Când ție îți închin acest poem
Ce-mi este un refugiu de boem
Ce rumegă bucăți din viața-i crudă!
Cu tine-am fost... Ce mult am vrut să fiu!
Feștila-mi ține loc de lumânare
Și pâinea-i aluat fără de sare,
Iar sufletul îmi e de tot pustiu.
Nu-s vise necurmate de trezie,
Nici sori care odată nu s-au stins...
Cum eu să fiu, atunci, de neînvins
Când inima-ți nu vrea să mă mai știe?
Mi-ai fost senin curat și împăcare,
Te am azi resemnare și regret
Și focu-mi arde-n sobă mai încet,
În timp ce eu respir ca fiecare...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (19 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre stele, poezii despre prezent sau poezii despre poezie
Cântec pentru mama
Așa cum vrăbiuța ciripește,
Iar ciocârlia cântă-n orice vreme,
Așa cum guguștiucul gângurește,
Îmi cânt și eu amarul în poeme.
Așa cum ploaia cade ca nebuna
Când norii-astupă zâmbărețul soare,
La fel plâng ochii mei întotdeauna,
Atunci când gemi și văd ce rău te doare.
Așa cum marea este agitată
Atunci când bate vântul cu putere,
La fel și mintea mea e tulburată,
Că nu pot să-ți aduc o mângâiere.
Așa cum în război cel plin de sânge
Privește-n sus și nu-și pierde credința,
La fel și eu, când inima se frânge,
Mă rog aprins, știindu-mi neputința.
Și-așa cum luna, cu al ei renume,
Apune, dar rămâne între stele,
Și tu, când o să pleci din astă lume,
Vei dăinui în versurile mele.
poezie de Octavian Cocoș (28 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre versuri, poezii despre sânge, poezii despre război sau poezii despre ploaie
De foarte multe ori acel "cum să fac" este doar jumătate din rezolvarea unei probleme dacă nu știi motivul pentru care vrei rezolvarea. "Cum?" Apelează doar la partea rațională și după cum bine știm cu toții, noi nu suntem numai ființe guvernate de rațiune. Bazându-ne doar pe ea, omitem o mare parte din potențialul uriaș care zace în noi. Căutând și simțind emoția potrivită prin prisma căreia putem să ne rezolvăm problema, aproape că nu ne mai trebuie acel "cum". Emoția bate la orice oră din zi rațiunea.
citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp sau citate despre ore
Apus de zâmbet
Mult aș vrea să am o stea
Să fie numai a mea.
Să se-aprindă zâmbitoare
Din a serilor genune
Mai frumos ca orice soare
Când răsare,
Când apune,
Mult aș vrea pe-această stea
Să te am, iubirea mea,
Să m-aprind în înserare
De la ochiul tău în soare
Care plânge, dar nu spune
Când răsare
Cui apune.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre iubire sau poezii despre frumusețe
Singurătate
Este rece afară, cum n-a fost vreodată.
Un aer de metal gânduri mătură
Iar liniștea din jur este puțin ciudată.
Lacrimi scurte mi se alatură.
Pe banca unui câmp străin
Privesc în jur și văd crunta imagine
A unui baiețel sfâșiat de al său chin
Și lipsit de multă afecțiune.
Stă acolo de când îmi amintesc,
Și nimeni nu îl vede...
Să mă duc la el să îi vorbesc?
Dar cum o conversație eu pot aprinde?
Să stau, să merg, să stau...
Să privesc în continuare
Cum se zbate cu al său rău?
Să continui cu o amănare?
În timp ce eu mă simt nehotărât,
Gânditor la ce voi face,
Văd acest copil mai amărât
Cum din loc el vrea să plece
Ce pot face? Ce pot eu oare face?
Să stau? să merg la el?
Mai bine mă ridic să vad ce gând îl bate
Iar de pot cu răul lui să fac duel.
Mă uit la el, îmi fac curaj și cu bucurie
Spre el înaintez usor...
Inima îmi bate cu putere, plina de mândrie.
Mă duc să ofer un ajutor.
Mă uit la el, sub acel puternic tei
Și mă doare în ochii lui să văd
O poveste trista, spusă de un condei.
Lângă el pe gânduri cad...
Cu ai săi ochi mari, în suflet mă privește.
Îmi cunoaște fiecare cuget...
Vrea atât de mult să-mi spună o poveste
Să fim precum un minunat duet.
poezie de Costel Obadă (20 aprilie 2012)
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bine și rău, poezii despre vorbire, poezii despre singurătate, poezii despre promisiuni sau poezii despre mândrie
William: Ce ciudat, nu te-am mai văzut de o lună. Am văzut până și luna nouă, dar nu și pe tine. Am văzut răsărituri de soare și apusuri, dar nu și chipul tău frumos. Sufletul meu este frânt în crâmpeie atât de mici încât ar putea fi trecute prin urechile unui ac. Mi-e dor de tine așa cum soarelui îi este dor de flori; așa cum soarelui îi este dor de flori în toiul iernii. În loc să-și îndrepte căldura spre frumusețea ta, inima îmi împietrește precum lumea înghețată în care m-a aruncat absența ta. Mai departe voi concura la Paris, dar, fără tine acolo, orașul îmi va părea pustiu și iernatic. Speranța este cea care mă călăuzește și mă ajută să trec peste zile și peste nopți. Speranța că după ce privirea mea nu te va mai putea găsi, aceea nu va fi ultima oară când te voi vedea.
replică din filmul artistic Povestea unui cavaler, scenariu de Brian Helgeland
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iarnă, citate despre frumusețe, citate despre Soare, citate despre zile, citate despre urechi, citate despre suflet, citate despre oraș sau citate despre noapte
Memorial
Ea moare pretudindeni. Oriunde mă duc, ea moare.
Nu există răsărit de soare, piață publică, popas pe un munte fermecător
care să nu conțină moartea ei.
Liniștea în care ea murea atunci răsună încă prin
morișca limbii, e o plasă
în care râsul se închide pe sine. Cum ar putea mâna mea
să strângă altă mână, când între ele
se află acea moarte densă, acea intolerabilă distanță?
Ea plânge pentru lacrimile mele. Murind, îmi spune
că pasărea vine din soare, că peștele intră în soare.
Floarea de stânjenel este sculptată cu mai puțină delicatețe
decât este felul ei de a muri
încrustat în memoria mea. Dar, mai aud de asemenea
alte cuvinte,
cuvinte negre care formează sunetele
tăcerii, numind acel nicăieri
înspre care ea curge fără încetare.
Din ziua când a murit
ea nu mai contenește să moară. A făcut din mine
elegia ei. Eu sunt o capodoperă,
o ficțiune adevărată
a urâciunii morții.
Sunt muzica ei tristă.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre sunet, poezii despre sculptură, poezii despre râs, poezii despre păsări sau poezii despre pești
Sinele între răsărit și apus
Orice răsărit anunță
Un apus, cum bine știi
Și fiindcă știi, renunță
La sinele tău să fii,
Când apusu-ți se pronunță,
Acceptat în veșnicii.
poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite
Adăugat de Bogdan Talmas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lipitoarea
Am urmărit o lipitoare
De când s-a născut.
Părea plăpândă, nevinovată
Dar o data crescută
A început să-și arate
Zâmbetul pe gura ventuză
Și să se așeze asemenea unei căpușe
Se lipește, se unduiește și suge sânge
Dar nu se satură niciodată.
Se unduiește prin apă, prin aer
Cuceritoare mare până se lipește
De o pulpă dulce care își aduce
Hrana destul pentru o lipitoare
Dar ea este mereu flămândă.
Îi vinde pe toți pentru o gură de sânge,
Se umflă și nu cade
Așa cum face orice lipitoare
Atunci când este sătulă: cade
Și atacă doar când flămânzește.
Lipitoarea cu zâmbet de cuceritoare
Nu cade și suge la sânge până se îndoaie.
E lacomă, lașă și trădătoare
Așa cum nu trebuie să fie o femeie!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre început, poezii despre nevinovăție, poezii despre lașitate, poezii despre femei sau poezii despre creștere
Înălțare
În lacrima credinței e-nălțare,
Mă bucur să pot plânge din iubire,
Mă-nalț spre cerul sfânt, spre nesfârșire,
Din bezna cea adâncă, înspre soare.
Cei ce nu cred, blestem fără lumină,
Se zbat cu neputința lor de ură...
Dar omul este sieși doar măsură,
În lacrimă-i spălată orice vină.
Atât de sus, încât ating înaltul!
E-atât de-aproape clipa izbăvirii,
Iar glasul ce-l aud e-al nemuririi,
Când am iertat, m-am contopit cu saltul.
O clipă am văzut nemărginirea:
E visul cel frumos, aprins pe strune,
Nu-i exaltare, este doar minune,
Iar dincolo de moarte-i doar iubirea...
poezie de Angela Irina Ghintuială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre mântuire, poezii despre lumină sau poezii despre iertare
Joey: Îmi pare rău, bucătăria este închisă.
Jen: Mă crezi sau nu, de fapt am venit să te văd. Am nevoie de un sfat.
Joey: Și în ce domeniu mă consideri expertă?
Jen: Dawson Leery.
Joey: Știi, sunt puțin ocupată cu chitanțele astea și trebuie să închid, o putem lăsa pe altădată?
Jen: I-am spus că nu sunt virgină.
Joey: Cred că am un minut.
Jen: Părea atât de dezamăgit de mine și m-am înfuriat și acum nu știu cum a rămas cu relația noastră.
Joey: Să-ți spun câte ceva despre Dawson. Este fără îndoială un bun orator pentru vârsta lui, dar nu este matur. Este exemplul clasic al copilului singur la părinți. Se îmbufnează când lucrurile nu merg așa cum vrea el, iar totul este alb sau negru. Orice altcevs diferit îl zăpăcește.
Jen: Mda.
Joey: Iar în ceea ce privește femeile... până și un papă are mai multă experiență. Băiatul era un prichindel până mai vara trecută. Să spui că viașa lui sexuală este limitată ar însemna să rostești cea mai modestă afirmație a acestui deceniu. Este o nimica toată. O nulitate. Nu te invidiez pentru situația cu care te confrunți, crede-mă.
Jen: Nu încerci să mă sperii, nu-i așa?
Joey: Nu. Doar încerc să spun că e ca orice băiat ce pare să fie unul bun... probabil că fetele îl considerau un tocilar când avea 15 ani.
Jen: Tu ce ai face?
Joey: Același lucru ca și tine. Aș fi jignită, furioasă, confuză, aș cere sfatul cuiva, probabil unor persoane nepotrivite și apoi aș aștepta.
Jen: Ce?
Joey: Să se maturizeze, să treacă peste, orice.
Jen: Și cam cât timp?
Joey: Nu te lua după mine. Eu aș fi într-atât de proastă încât să aștept pentru totdeauna.
Jen: Te superi dacă mă alătur?
replici din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfaturi, citate despre furie, citate despre vârstă, citate despre virginitate, citate despre supărare, citate despre sperieturi, citate despre sex sau citate despre prostie
Veșnicul răsărit
Primește-această floare-n dar,
Un galben trandafir în floare
Ca luna plină-n codrul rar
Când seara-n liniște răsare.
E semnul dragostei ce-o port
Ființei tale totdeauna,
Iar când voi fi de mult un mort
Privește cum răsare luna.
E galbenul de pe obraz
Al celui ce pe veci dispare,
Al soarelui ce-asfinte azi,
Dar mâine iarăși va fi soare.
poezie clasică de Mihai Beniuc din Glasul pietrelor
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre galben, poezii despre trandafiri sau poezii despre păduri
Mă îndrăgostesc!
În orice zi și-n orice clipă,
Repede mă îndrăgostesc.
Dacă eu cad, ea mă ridică.
Cum aș putea să îmbătrânesc?
Că-i răsărit sau este apus,
Farmecul ei îmi este de ajuns.
Să rămân un suflet tânăr, mereu,
Să fiu aproape de Dumnezeu.
Ea mă face mereu să zâmbesc,
Cum să nu mă îndrăgostesc?
Iubirea ei este pentru mine,
Cum sunt florile pentru albine.
Dragostea ce zilnic o emană,
Îmi este a iubirii dulce hrană.
Frumusețea ei strălucitoare,
Îmi este lumină în reflectoare.
Aș putea să mă opresc aici,
Dar continui să o descriu...
Bunătatea ei e o bandă cu lipici,
De care m - am lipit fără să știu.
O flacără imensă ce arde neîncetat,
Îmi este căldură pe timp de noapte.
O stea enormă pe cerul înstelat,
Mă veghează continuu îndeaproape.
O floare cu un miros foarte deosebit,
Ce îmi transmite multă energie.
Un copac mare dar nemaipomenit,
Îmi este sursă de hrană vie, pe vecie.
Un izvor care izvorăște din munte,
Mă ține puternic și extrem de sănătos.
Apă limpede cu care mă spăl pe frunte,
De ridurile care nu -și au niciun rost...
Sunt conștient că nu-i totul roz,
Și lumea nu este atât de bună.
După orice demolare rămâne moloz.
Dragostea se construiește împreună.
Am scris aceste strofe despre ea,
Ca toți oamenii care citesc să știe.
Că viața nu-i atât de rea și grea,
Cum vor unii să fie. Viața e magie!
poezie de Ovidiu Kerekes (13 februarie 2019)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tinerețe, poezii despre sănătate sau poezii despre roz
Gingașa căprioară
Mi-a apărut în vis o căprioară
privea spre stânca
încremenită a zării
în ochi îi ardea flacăra însingurării
simțea cum zările se deschid
sub un văzduh arid, ars de soare
o frică grea o cuprindea
secundă din platonicul destin
mă opresc când vânturile bat
și trec în zbor albastre păsări
în sfârșitul trist de toamnă
parcă ar fi o altă lume
un alt hotar de anotimp
între acel azi și acel ieri,
miraculoasă asemănare
întind mâinile și cuprind
gingașa căprioară,
o frumusețe uimitoare...
îmi amintesc de nerostita copilărie
ascunsă între ani
la-nceput părea o veșnicie
dar va rămâne iubire nesfârșită.
Poezia a primit,, Diploma de excelență,, în anul 2019-Albania
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre toamnă sau poezii despre stânci
Galaxiile s-au născut în zarzări
când dumnezeu încă visa cum să continue cerul
iar îngerii supuneau fiecărei stele un suflet
o strâmbă cotropire desena legături imposibile
încă înainte de a se hotărî cum să coboare cuvintele
prin gând sau prin inimă
chiar înainte de a se fi inventat coasa vieților
ceva ce semăna cu nemurirea se juca de-a iarba verde
sub căpătâiul creatorului
raiul
încă nu avea nume
nici nu știu dacă se chema într-adevăr așa
cine să hotărască în lipsa evei
cum se împart petalele egal
între albine și fluturi
când sunt sub narcoticul acestor lumi înmiresmate
îmi place să deschid ochii când mă privești mirată
universul este o livadă în care fluturii își fac de cap
în timp ce dumnezeu tot botează duminici
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre fluturi, poezii despre îngeri, poezii despre zarzări sau poezii despre verde
Prima mea învățătoare
-Știți voi, cine mi-a fost oare
Prima mea învățătoare?
Vă spun sincer, a fost ea-
Scumpa bunicuță a mea!
Ea m-a învățat prima dată
Să rostesc o poezie.
,, Vine rața de la baltă''
Și cu,, Moșul de la vie''.
Și tot când eram micuță
Îmi povestea despre Guguță.
Cum încăpeau sub cușma lui
Toți copiii satului.
De la ea am auzit
De cuvintele de aur.
Căci sunt de neprețuit
Pe pământ-ele-s tezaur!
M-a învățat cu bunătate
Să salut bătrâni, copii...
Să fac numai bune fapte,
Să aduc lumii bucurii!
Dar când am crescut oleacă
Mai în glumă, mai în șagă-
M-a învățat bunica dragă
A bucătăriei artă!
Cum se cerne făinuța,
Cum se face măliguța.
Cum se frământă aluatul
Și cum se coace cozonacul.
Plăcintele cum se prepar
Și cu bostan, și cu mărar.
Cum se împletește un colac
Și biscuiții cum se fac.
Tot ea mi-a pus cârligul în mână
Și m-a învățat să împletesc
Colțuni din cei mai groși de lână
Ca iarna, nu cumva să îngheț!
Priveam cu drag la a mea bunicuță
Cum țesea la covoare.
Apoi cosea în,, cruciuliță''
Perne și ștergare.
Mai croșeta ea horboțele
Ca neaua albe și frumoase.
Apoi înfrumusețea cu ele
Prosoapele din casă.
Harnică era bunica,
Precum albina și furnica.
Tot aduna să-mi facă zestre...
Dar s-au pierdut toate fără veste!
Bunica multe m-a învățat,
Dar vremurile s-au schimbat.
Cândva ce s-a numit valoare,
Cu an ce trece tot dispare!
Dar amintirile pe care le am eu
Le port în suflet, ca într-un muzeu,
Căci cu regret și, din păcate,
Se pierd tradițiile toate!
poezie de Natalia Mazilu Miron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățători, poezii despre învățătură, poezii despre valoare, poezii despre umor, poezii despre tradiții, poezii despre tezaur, poezii despre superlative sau poezii despre sinceritate