Evoluţie

Ce mi-e dat să mai aud:
Nudul nu mai este nud,
Pentru fetele de-acum
Este cel mai scump costum.

epigramă de Mircea Micle (11 ianuarie 2011)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi dau un costum. Trupul este cel mai bun costum.

Yoga Swami în Cuvintele maestrului nostru – aforismele pline de înţelepciune ale lui Satguru Shiva Yoga Swami
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caviarul Beluga "Almas" ("Diamant"), făcut din icre de morun albinotic din Marea Caspică, cel mai scump caviar şi cel mai scump aliment din lume

Pe gânduri cad, mai să mă "rump":
E caviarul cel mai scump
Şi cel mai scump dintre-alimente,
Deci nu e pentru-"orice" Terente.

Acest celebru caviar,
Din sturionul cel mai rar,
Ce are peste şaij' de ani,
E pentru regi şi cei cu bani.

E-n ambalaj făcut din aur,
Desigur, de un meşter faur,
Nu de-al de slabă calitate,
Ci douăşpatru de karate.

Un kil de caviar, stihari,
E treişcinci de mii dolari;
Trei kile costă în prezent,
Cât costă un apartament.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (12 februarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca

Pentru un milionar
Este un depozitar,
Pentru cel făr' căpătâi
Un hotel de clasa-ntâi.

epigramă de Mircea Micle (22 februarie 2011)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

Când a trebuit să jure
A ştiut ce lovitură-a dat,
Mai apoi a demisionat,
S-aibă timp mai mult să fure.

epigramă de Mircea Micle (28 decembrie 2010)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiinţa acelui a şti...

Se aud copacii
se aud
cum se dezbracă
sub cerul
alb şi nud.
Printre borcane
de apă şi dulceaţă
Te-auzi în pat
cu soneria mea în
umăr
te-auzi cum infinitul
cere-un număr
mai aiurit
mai nevopsit
mai nemaipomenit
mai umeraş
mai nedorit
mai ceafa ta
mai literă din ea
mai cerul adâncit într-o cafea...
Ştia!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restricţie

Când i s-a spus că-i cel mai mare,
După un alt savant... cutare,
Întâiul s-a simţit vexat,
Că este restricţionat.

epigramă de Mircea Micle (27 mai 2011)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele este cel mai bun prieten al omului. Dar calul este cel mai scump.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba este cel mai scump şi mai imperfect mijloc descoperit pentru comunicarea gândurilor.

citat din William James
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul este cel mai scump accesoriu pe care îl porţi în viaţă. Şi din acest motiv nu şi-l poate permite oricine. Este atât de scump... încât nu-l poţi achiziţiona cu bani.

aforism de Alina-Georgiana Drosu (11 ianuarie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-mi e să mai ning...

Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec şi ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.

Îmi este ninsoare şi-mi este descânt.
Îmi este durere şi-mi este furtună.
Îmi este plecare şi-mi este şi vânt…
Şi alb... si nesomn, şi mi-e lună.

Şi mi-este departe de tine şi frig.
Şi mi-e amurg şi pustiu.
Şi mi-e curcubeu şi-mi e să mai ning.
Şi mi-e, unde eşti, să mai ştiu.

Şi sete îmi este şi iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Şi-mi este şi spaimă... şi-mi este şi... nor
de ploi prea albastre plângând

poezie de Lelia Mossora (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul spoveditului

M-am spovedit, sunt mai curat ca neaua -
Aveam păcate multe, vechi şi grele:
Am fost corupt, furând de toate cele
Şi nu cu ţârâita, cu ocaua.

Am fost un depravat de şapte stele,
Dar azi am dat pe tot cu bidineaua:
M-am spovedit, sunt mai curat ca neaua -
Aveam păcate multe, vechi şi grele.

Să nu aud că vine DNA-ua
Şi umblă pe la conturile mele!
Să nu mai vină fetele rebele,
Că nu mai pun de-acum pe ele şaua.

M-am spovedit, sunt mai curat ca neaua!

rondel de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asistenta maternală

Tare-aş vrea ca să-l şi înfiez
Pe copilu-acesta, căci mi-e drag,
Dar primesc-şi mă opresc în prag-
Mai puţin ca pentr-un maidanez.

epigramă de Mircea Micle (31 ianuarie 2010)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare pentru copiii planetei

Dragii mei, vă iubesc!
Şi atât mi-e de-ajuns...
V-am înălţat temple mai sus, tot mai sus,
Dar a rămas gol în inima mea.
Aşa-i dragostea.
Da-ţi-mi o pastilă de singurătate,
Să nu-mi mai fiţi atât de departe!
Uneori vă întreb cum e vremea pe-afară
Doar aşa, într-o doară.
Să-mi mai aud pruncii mi-e dor,
De copilărie şi de izvor.
Gândul bunicii mă cheamă spre Cer...
Îl simt plutind în eter.
Ce rost ar avea să aud
Cum vuieşte sângele în sufletul nud?!
Tăcerea îmi e de ajus.
Ea are atâtea de spus.
Cuvintele s-au scufundat în sufletul meu.
Mamei i-e greu, tot mai greu...
Pentru ce "a vedea"
Când oglinda e-n inima mea?!
E de ajuns să fiţi lângă mine.
Asta mă ţine
Copac încolţit.
Dragii mei, vă iubesc, v-am iubit!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de el ...

Mi-e dor de el cum pietrei din albia secată,
Îi este dor de râul ce-o-nvolbura odată.
Mi-e dor de el cum florii din ram de primăvară,
Îi este dor de soare ce-n braţe--i se strecoară.
Mi-e dor de el cum gliei de apă văduvită,
Îi este dor de cerul cu ploaia-i liniştită.
Mi-e dor de el cum morii sricate de un veac,
Îi este dor de bobul dintr-un nevrednic sac.
Mi-e dor de el cum cojii din învelişul crud,
Îi este dor de miezul crescând în pântec nud.
Mi-e dor de el cum nopţii cu stele care cad,
Îi este dor de astrul ce rătăcea nomad.
Mi-e dor de el cum flamei din jar, arând mocnit,
Îi este dor de lemnul ajuns demult chibrit.
Mi-e dor de el cum mării şi zeii de se-opun,
Îi este dor de-oceanul, bătut şi de taifun.

poezie de Mihaela Banu (9 iunie 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am de ce să mă cazez la un hotel scump, pentru că nu văd sensul să plătesc suplimentar, pentru lucruri inutile, de care nu am nevoie. Oriunde nu aş poposi, eu sunt Henry Ford. Nu văd diferenţa în hoteluri, căci şi în cel mai ieftin hotel poţi să te odihneşti la fel de bine ca în cel mai scump hotel.

citat din Henry Ford
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

credincios

Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut; îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea; el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte altora pentru a păstra pentru el. Vede nevăzutul; aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul.

definiţie celebră de A.W. Tozer
Adăugat de Antonio Rado
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia în costum de serviciu sau de astronaut valorează mult mai mult decât cea... nud.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De satin

Mai am o lungime de undă
Şi gata-i cu mine de-acum,
De moarte mă rog să m-ascundă
Sub negru-i, de gală costum.

La balul acesta, se pare,
Doar eu am venit nechemat;
- Doar ăsta pereche nu are,
Mi-au spus când afară m-au dat...

M-am furişat, să mai rămân puţin,
Sub neagra morţii fustă de satin.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (19 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Bucuria" înfometatului

Nu mai am de ce mă teme,
Iarna este un câştig:
Dacă vine mai devreme
Moare foamea mea de... frig!

epigramă de Mircea Micle (ianuarie 2004)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea urmelor...

e vremea urmelor rănite,
e vremea nopţilor cernite
ce m-au bătut în câte ţinte

mi-e mâna dreaptă obosită
şi stângă îmi este amorţită,
una de scris, una de nemuncită

mi-s ochii tot mai mici sub pleoape
şi sunt secaţi de-atâtea ape
ce ieri mi-au curs doar să mă sape

picioarele mă dor întruna,
mă dor de drumuri şi furtuna
împinge înspre mine luna

trupul mi-l simt cu oboseală,
a adunat atâta boală
şi simt în el cum se răscoală

aud mai bine cu ecou,
aud şi puiul scos din ou,
aud ce-mi face bunul rău

mi-e mâna dreaptă obosită
şi stânga îmi este amorţită,
picioarele mă dor întruna,
trupul mi-e boală, nu doar una,
aud mai bine tot ce zboară,
cu ce folos? viaţă banală...

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!