Singurătatea este o sete pe care iluzia n-o poate satisface.

Kobo Abe în Femeia nisipurilor (1962), traducere de Magdalena Levandovski-Popa
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

singurătate

Singurătatea este un iad pentru cel care încearcă să scape de ea; în acelaşi timp, e o fericire pentru pustnicul care se ascunde.

definiţie celebră de Kobo Abe
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este periculos câinele care nu latră.

citat din Kobo Abe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

singurătate

Singurătatea este o sete nesatisfăcută de iluzii.

definiţie de Kobe Abe în Femeia nisipurilor
Adăugat de Roxana Bargaoanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrângerea începe în clipa în care te gândeşti că ai pierdut bătălia.

Kobo Abe în Femeia nisipurilor
Adăugat de Călin Ciprian Cugerean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipul, care i se lipea de piele, i se strecura în sânge şi-i măcina pe dinăuntru rezistenţa.

Kobo Abe în Femeia nisipurilor (1962)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de mare ar fi decepţia, ea contează prea puţin; durerea pe care ţi-o provoacă o decepţie nu va cântări niciodată mai mult decât plăcerea care i-a dat naştere.

citat clasic din Kobo Abe
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertate nu înseamnă doar să faci ce vrei, uneori înseamnă renunţare.

citat clasic din Kobo Abe, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca şi în cazul lui Kafka, romanele lui Kobo Abe se caracterizează printr-o uluitoare forţă vizionară.

în Chicago Tribune
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu şi eu câte ceva despre nisip. Lasă-mă să-ţi spun. Nisipul se mişcă tot anul. Curgerea e viaţa lui. Nu stă locului niciodată, nicăieri, în apă sau în aer, se mişcă liber şi nestânjenit.

Kobo Abe în Femeia nisipurilor (1962)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanul "Bărbatul-cutie" stă mărturie, în acest fel, nu doar pentru profunda influenţă pe care proza modernă occidentală – fie ea experimentală sau nu – a avut-o asupra scriitorului nipon, ci, în egală măsură, pentru modul în care Kobo Abe a ales să se raporteze la cultura universală, în ansamblu, pentru a spune câteva lucruri esenţiale despre oameni şi relaţiile interumane, despre singurătate, despre măşti şi posibila (şi înspăimântătoarea) reificare a fiinţei, despre comunicare şi dificultăţile ce-i pot apărea în cale. Şi, adesea, chiar şi despre acele aspecte la care ar fi mai comod, poate, să nu ne gândim niciodată.

Rodica Grigore în Cultura (septembrie 2008)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Femeia nisipurilor" urmăreşte reacţiile emoţionale ale lui Niki Jumpei, un fel de Robinson Crusoe existenţialist, pe măsură ce acesta se adaptează, respinge şi se împacă, în final, cu lumea stranie a locuitorilor satului de nisip. Inventariind toate sentimentele personajului, de la aroganţă la frică, dorinţă sexuală şi disperare, Kobo Abe îşi obligă protagonistul, şi totodată cititorul, să se confrunte cu absurdul condiţiei umane.

J. Thomas Rimes în Ghidul cititorului de literatură japoneză (A Reader's Guide to Japanese Literature) (1999)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, ceea ce numim ţintă în viaţă constituie fără îndoială consumarea libertăţii. Oamenii adeseori consideră păstrarea libertăţii ca fiind ţelul suprem al existenţei umane. Nu este însă oare aceasta doar o iluzie ce izvorăşte tocmai din lipsa cronică de libertate? Dacă oamenii îşi fac scop din asemenea lucruri, se trezesc în situaţii delicate, ies din limitele normalului; ei devin avari sau în cel mai rău caz nişte fanatici religioşi...

Kobo Abe în Chip străin (2006)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea, află de la mine, n-o umple lumea, ci o singură fiinţă. Una care te poate ridica sau nimici.

Octavian Paler în interviu în revista "Tango" (2007)
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
Singurătatea mea e catedrala
Ce-am plăsmuit-o plămădindu-mi lutul
Şi-am ridicat-o pe diagonala
Ce mi-a trasat-o însuşi Absolutul
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
Singurătatea mea e genialul
Sorbit tăcut din cupa nebuniei
Şi eu care credeam că sorb nectarul
Din sobrul Absolut al veşniciei
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea e nostalgie
singurătatea mea e tot ce doare
Singurătatea mea-i o blasfemie
Sortită să-şi găsească alinare-n lutul
Acestui colţ de Rai şi Românie
Mai singur decât însăşi Absolutul
singurătatea mea ce nu mai moare
singurătatea mea ce tot învie
singurătatea mea e tot ce doare
singurătatea mea e nostalgie...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi văd pe proşti ca pe o specie de extratereştri, care s-au infiltrat în oameni şi, treptat, i-au transformat pe toţi. Au mai rămas câteva zeci netransformaţi, care rezistă aici pe baricade, dar pentru cât timp? Într-o bună zi, n-o să ţi se mai vândă la magazin ţigări, bere sau cola, până nu aduci dovada că eşti şi tu prost. Ce-o să facem atunci? O să alegem să murim de foame şi sete numai pentru a apăra idealul inteligenţei umane? Poate că nu. Poate că nici n-o să mai avem ce să facem cu ea. Într-o lume de proşti, e teribil de inconfortabil să fii deştept.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool şi sex
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc cu iluzia drumului lung

Cuvintele m-au dat jos de pe pagină,
mă poartă pe file îngălbenite de vreme,
flămânde mă macină-n înţelesuri ascunse,
fără să stabilească puncte de convergenţă.

Tu nu mai încerci să-mi alungi umbrele,
peste soare s-au strâns norii şi plouă,
poate o să mă regăseşti odihnind în vorbele tale
cu gânduri cu tot
fără să-ţi pierzi cumpătul,
noaptea ta s-a făcut albă, dar prin a mea bâjbâi,
nu mă mai recunosc,
trăiesc cu iluzia drumului lung
care nu duce nicăieri.

Lumea e întoarsă cu faţa spre păduri,
ele s-au împuţinat mereu
şi aduc nenorociri.
Nu mai e nimic sălbatic cum a fost,
animalele flămânde coboară peste oameni,
lupta este prea mare şi nepăsarea la fel,
bucuria drumeţiilor prin codru
a rămas o amintire ciudată,
copiii n-o mai cred.

Singurătatea face parte din peisaj,
dragostea abstinentă de frumos
înoată prin anotimpuri nedefinite,
între noi se naşte întotdeauna un gol
care trebui umplut cu voinţă.

Lumea a fost percepută mai mare,
azi e atât de mică
că nu mai poţi să te ascunzi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea este, n-o lasă să te aştepte.

aforism de Victor Rechiţian
Adăugat de Victor Rechiţian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alianţa dintre Japonia şi S. U. A. este o alianţă de neînlocuit, pe care aş dori să o consolidăm şi să o extindem în continuare.

citat din Shinzo Abe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care stie ca este iubit poate sa se multumeasca si cu o bucata de paine, in timp ce tot luxul lumii nu satisface poftele celui insingurat.

citat din C. Neil Strait
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul fără saţ nu se poate sătura, tot aşa cum apa, oricât de multă, nu-l poate astâmpăra pe cel a cărui sete nu se naşte din lipsă, ci din arşiţa măruntaielor aprinse: aceea nu e sete, ci boală.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!