Daruri (lui Mihai Eminescu)

Cel Sfânt ne-a dat al mării val,
Pădurile, înalţii munţi
Şi-un brav poet naţional
Cu opera înaltei frunţi.

madrigal de Vasile Larco din În aşteptarea luminării (2006)
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gelozie

I-a spus nevastă-sa, în pat,
Că el e cel mai brav bărbat,
Şi s-a aprins, ca o bujie:
Dar pe ceilalţi de unde-i ştie?!

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La comemorarea lui Constantin Brâncuşi

În minunata noastră vatră
Sărbători-vom an de an
Pe marele artist în piatră
Născut în leagănul gorjean.

Îi pomenim azi măiculiţa,
Rămâne-o sfântă, asta-i cert,
Ce i-a dat naştere-n Hobiţa
Acum exact un veac şi-un sfert.

Era Brâncuşi din Peştişani
Ce ne-a lăsat Coloana, Masa
Şi Poarta- n parcul cu castani
Dar şi pe Pogany, frumoasa.

De mic a fost plin de talent,
Sculptând pe bănci întâia oară,
Apoi cu mult rafinament
A construit şi o vioară.

Iar după cum lui i-a fost dat
Ajuns-a-n Franţa peste ani,
Dar niciodată n-a uitat
C-a fost ţăran din Peştişani.

Cu dalta şi ciocanu-n mână
Trudea, n-a stat nici o clipită
Ca pe vecie să rămână
O operă desăvârşită.

Ca pentr-un sfânt vom ţine post
Şi-om pune-ntruna flori în glastre
Să nu uităm de cel ce-a fost
Părintele sculpturii noastre!

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine este poet

Poet e cel care scrie poeme
şi cel care nu scrie poeme
poet e cel care se eliberează de legăturile lui
şi cel care îşi impune singur legături
poet e cel care crede
şi cel care nu reuşeşte să creadă
poet e cel care a minţit
şi cel care a fost minţit
poet e cel care are buze
şi cel care înghite adevărul
cel care cade
şi cel care se ridică
poet e cel care pleacă
şi cel care nu poate pleca.

poezie de Tadeusz Rozewicz, traducere de Claudiu Komartin
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Defrişări

Iarna, cu securile
Au tăiat pădurile,
Vara fac o mutră sumbră,
Că n-au unde sta la umbră.

epigramă de Vasile Larco din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul cosaşului

Cad spicele de aur secerate
Albina strânge dulcele nectar
Şi greierii, prin brazdele arate,
Înalţă-un imn pentru divinul har.

Sfânt Dumnezeu ne-a dăruit izvoare
Şi câmpului, tot ce-a dorit i-a dat;
I-a dat secerătorului răcoare
Copacului, frunzişul legănat.

I-a dat agricultorului fâneţe
Şi rodul sfânt al lanului bogat,
Şi fetelor cununi de frumuseţe
Şi mierea dulce-a gurii de bărbat.

Bun, Dumnezeu veghează orice casă
Şi cuibul unei păsări bine-ascuns.
El ne-a iertat de fapta păcătoasă
Şi la-ntrebare, El ne-a dat răspuns.

Noi să-l cântăm pe Cel a cărui mână
Ne ocroteşte-n fiece moment
Pe drumul drept, în inimi să rămână
Cuvântul Lui cel înţelept şi-ardent.

Deci să cântăm în zori şi către seară
Din candelă cum urcă nori subţiri
Din inimi tras printr-un inel de ceară
Imnul întregii noastre fericiri.

poezie celebră de Iulia Hasdeu din Destăinuiri, traducere de Ion Potopin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

România este ca Dunărea cea lată, mare şi adâncă, în care se cotropesc apele deosebite din a dreapta şi din a stânga; cu cât mai multe pâraie, pe atâta şi Dunărea creşte; valurile străine s-au cotropit în românie, nici un val nu ne-a putut îneca... de multe ori un val ameninţător de pieire ne-a întărit, de multe ori acel val ne-a împins spre o propăşire

Alecu Russo în Amintiri
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ne-a dat cuvântul

Dumnezeu ne-a dat cuvântul,
Dar noi de mult nu mai vorbim.
El ne-a dat şi gândul,
Dar noi de mult nu mai gândim.

Dumnezeu ne-a arătat lumina.
Dar noi am abuzat de ea.
Şi ea sărmana de frica noastră
S-a ascuns în umbra sa.

Dumnezeu ne-a făcut şi cerul,
Cu bolta lui alb-albastră
Dar noi nu i-am înţeles misterul
Şi l-am închis ca pe o fereastră.

Dumnezeu ne-a dat pământul.
Să ne naştem şi să rodim,
Dar noi am uitat un lucru simplu.
Pământul să-l iubim.

Dumnezeu ne-a dat de toate
Şi putere ne-a mai dat.
Dar noi ne temem de moarte,
Dar nu ne temem de păcat.

poezie de Vladimir Potlog (31 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu

(de Ziua Naţională,, Constantin Brâncuşi")

În minunata noastră vatră
Sărbători-vom an de an
Pe marele artist în piatră
Născut în leagănul gorjean.

Îi pomenim azi măiculiţa,
Rămâne-o sfântă-ntre surate,
Ce i-a dat naştere-n Hobiţa
Acum aproape-un veac jumate.

Era Brâncuşi din Peştişani
Ce ne-a lăsat COLOANA, MASA
Şi POARTA- n parcul de castani
Dar şi pe POGANY, frumoasa.

De mic a fost plin de talent,
Sculptând pe bănci întâia oară,
Apoi cu mult rafinament
A construit şi o vioară.

Iar după cum lui i-a fost dat
Ajuns-a-n Franţa peste ani,
Dar niciodată n-a uitat
C-a fost ţăran din Peştişani.

Cu dalta şi ciocanu-n mână
Trudea. N-a stat nici o clipită
Ca pe vecie să rămână
O operă desăvârşită.

Ca pentr-un sfânt vom ţine post
Şi-om pune-ntruna flori în glastre
Să nu uităm de cel ce-a fost
Părintele sculpturii noastre!

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet: omul şi opera

Nu vă spun un lucru nou!
Ambii zac în veşnicie:
Scriitorul în cavou,
Opera - în librărie!

epigramă de Eugeniu Petrovanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca doi copii ai mării

Eşti un pescăruş de mare
ce-şi ia zborul de pe mal,
până-n depărtata zare,
înfruntând val după val.

Sau eşti sirenă de mare
ce-înoată până la mal,
ca să-şi găsească iubitul,
să-l ducă, cu ea pe val.

Şi ca doi copii ai mării,
legănându-se pe val,
se vor pierde-n largul zării,
depărtându-se de mal.

Fericiţi vor fi în mare
ca-într-un palat de cleştar,
în lumina de la soare
vor fi ca un chihlimbar.

poezie de Dumitru Delcă (februarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-a făcut să fim o rouă

Nici n-a fost şi nu va fi
Nimenea ca şi Isus
Să trăiască cum trăi
Domnul sfânt venit de sus

El a fost pururi curat
Fără pată fără vină
Omului cum nu s-a dat
Să trăisacă în lumină

Doar Isus a împletit
Adevărul cu lumina
Căci a fost desăvâşit
Şi iubire-ntodeauna

Numai El este viaţa
Creatorul în mărire
Ce ne spală-n rouă faţa
Şi ne-mbracă în iubire

Plin de Duhul Sfânt era
Şi în milă şi-n răbdare
Pentru oameni El trăia
A vieţii vii cărare

El era Lumina lumii
Ce pe om îl luminează
De pe căile minciunii
Pe stâncă El îl aşează

Şi-l tranmsformă-ntr-o lumină
El însuşi să lumineze
O viaţa mai deplină
În sine el să creeze

Reazim sfânt şi sprijin dulce
Pentru om Domnul a fost
În lumina-i ce străluce
Ne-a dat viaţă ne-a dat rost

Pe cărarea Lui Divină
Pe atâţi Domnul ne-a luat
Ne-a spălat şi fără vină
Pe stâncă ne-a aşezat

Ne-a făcut să fim o rouă
Pentru a Sa împărăţie
De e soare ori de plouă
Mire veşnic să ne fie

Glorie dar Lui Mesia
Slavă cinste şi onoare
Căci ne arată veşnicia
El fiindu-ne salvare

poezie de Ioan Daniel Bălan (31 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţia din '89

A fost o cauză măreaţă,
Cu toţii ştim şi, bunăoară,
Schimbarea ne-a trezit la viaţă,
În schimb tranziţia ne-omoară!

epigramă de Vasile Larco din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoştinţă

La Putna clopotele bat,
E lume multă-n Mănăstire,
Să-i facă, iar, s-a adunat
Lui Ştefan Vodă pomenire.

Şi nu-l vom da nicicând uitării,
Ne-om aminti de cel ce-a stat
De strajă la hotarul ţării
Şi de duşmani l-a apărat.

La două iulie mereu
S-aprindem câte-o lumânare
Căci Sfânt e lângă Dumnezeu
El, Ştefan, Ştefan Domn cel Mare.

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţul şi soţia pe litoral

Cum stau scăldaţi de-a mării briză,
Se tot gândesc cei doi acasă;
El, la un vin aflat pe masă,
Ea, la un fier uitat în priză...

epigramă de Vasile Larco din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajun de 1 Martie

Primiţi în dar o viorea,
Un tril, un susur de izvor,
Un răsărit, primiţi o stea
Şi-un curcubeu drept mărţişor!

madrigal de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNEI TINERE LA NUDISM

C-un piept ce zările străpunge
Şi-un mers felin, îţi zici îndată:
Ce înţolită ar ajunge,
De-ar mai rămâne dezbrăcată!

epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui epigramist

Tolba goală de-o mai ai,
Cu săgeţi amice-ncarc-o.
De nu poţi, nu va fi bai:
O să te ajute Larco!

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gigi Becali ne-a dat lecţii la tembelizor ce este plagiatul, în special academicienilor şi profesorilor universitari din Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor Universitare, care, "neştiind ce este", au dat verdict că Victor Ponta a plagiat la doctorat

Ştim că te pricepi la oi,
Dar asculă-aici la noi:
Precum leul nu-i cotârlă,
Doctoratul nu e târlă.

epigramă de George Budoi din Plagiere şi plagiatori (12 iulie 2012)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

val

Val: copil de o şchiopă născut din zbuciumul mării.

definiţie aforistică de David Boia (16 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne amintim că...

Iar când ne dăm unii altuia daruri de Crăciun în numele Lui,
să ne amintim că El ne-a dat soarele şi luna şi stelele,
şi pământul cu pădurile, munţii şi oceanele sale –
şi toate cele care locuiesc şi se mişcă prin ele.
El ne-a dat toate lucrurile verzi şi tot ce înfloreşte şi poartă fructe,
şi toate pentru care ne certăm şi de care abuzăm –
şi pentru a ne salva din nechibzuinţa şi de păcatele noastre
a coborât pe pământ şi ni S-a dăruit pe Sine Însuşi.

poezie de Sigrid Undset,premiul Nobel,1928 din Crăciunul şi a douăsprezecea noapte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!