Cu gândul la Mihail Sadoveanu

Zicea Bădia, calm, discret,
"Venea o moară pe Siret",
Iar Slavici întrebă pe loc:
"Era chiar Moara cu noroc?"

epigramă de Vasile Larco din În aşteptarea luminării
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!

La aniversarea scriitorului Mihail Sadoveanu

Spunea Bădia calm, discret:
"Venea o moară pe Siret",
Iar Slavici întrebă pe loc:
Era chiar "Moara cu noroc"?

madrigal de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moara cu noroc

nuvelă

• Citeşte online
• Descarcă/citeşte în format DOC (Microsoft Word)

Această lucrare este în domeniul public, deoarece drepturile de autor au expirat.

carte de Ioan Slavici
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Mihail Sadoveanu

Venea o moară pe Siret
Legănându-se pe-o coastă,
Şi-n ea un autor şiret
Măcina făină proastă!

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nouă ne venea să intrăm în pământ, când zicea: "Măi domnule!"şi se uita urât la noi. Îmi aduc aminte ce zarvă a fost când, într-un rând, s-a zvonit că pe Domnu nostru are să-l mute într-o altă comună, peste Siret. Ne-am strâns sara toţi băieţii, am vorbit, unii plângeau, şi am luat o hotărâre mare, să ne ducem şi noi cu Domnu peste Siret. Dar Domnu nu s-a dus nicăieri; a rămas acolo pe pământul nostru; şi în pământul nostru l-au şi îngropat.

Mihail Sadoveanu în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era să moară

de ziua lui era să moară
cel care meştereşte cu
vântul vibrând de cânt şi flori rămânea fără premii literare
plonjând în aer
topind tocul de scris
salvâdu-se scriind pe plaje
sau
pe pereţi de foi ve
lină scriere şi fină

era să moară palpând cuvântul
aranjând versuri ameţit
oare-şi cântă măreţia
acest copil al singurătăţii (!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata moşneagului la deal, fata moşneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuieţul în spate la moară, ea, în sfârşit, în toate părţile după treabă. Cât era ziulica de mare, nu-şi mai strângea picioarele; dintr-o parte venea şi-n alta se ducea. Ş-apoi baba şi cu odorul de fiică-sa tot cârtitoare şi nemulţumitoare erau. Pentru babă, fata moşneagului era piatră de moară în casă; iar fata ei — busuioc de pus la icoane.

Ion Creangă în Fata babei şi fata moşneagului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc să dea apă la moară, au dat cu moara pe apă.

antimetabolă aforistică de David Boia (7 ianuarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată ce-au fost; a fost un om şi-o femeie, bărbat şi muiere, oameni de treabă, el bun şi ea cuminte, încât li se dusese vestea că trăiesc bine şi toţi se bucurau când treceau pe la casa lor. Niciodată el nu zicea ba când ea zicea da, dar nici ea nu ieşea din voile lui, şi de aceea era linişte la casa lor şi toate le ieşeau bine şi cu spor.

începutul de la Spaima zmeilor de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţap ispăşitor

Pentru unele probleme
Care te-au făcut să tremuri,
Vina ori se dă pe vreme
Sau, discret, pe triste vremuri.

epigramă de Vasile Larco din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", Premiul III "Mircea Trifu" (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Eu m-aş fi aşteptat ca ea să rămâie deasupra morii de la iaz!) Cel mai frumos lucru de-acolo pentru mine erau poate iazul şi moara. Şi cred că, în adevăr, era un iaz foarte frumos. O bucată era lung şi trist, singuratic. O altă bucată, cu malurile pline de verdeaţă şi de copaci. Iar moara avea ceva nemaiauzit de misterios.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În casă era linişte şi în lume era calm

În casă era linişte şi în lume era calm.
Cititorul a devenit carte, iar noaptea de vară

Era însăşi esenţa conştientă a cărţii.
În casa era linişte şi în lume era calm.

Cuvintele au fost rostite ca şi cum cartea n-ar fi existat,
Exceptându-l pe cititorul care, aplecat asupra paginii,

Dorea acea aplecare, dorea nespus de mult să fie
Eruditul pentru care cartea era adevărată, pentru care

Noaptea de vară este la fel de perfectă ca gândirea.
În casa era linişte pentru că aşa trebuia să fie.

Liniştea era parte a înţelesului, parte a minţii:
Accesul perfecţiunii la pagină.

Şi în lume era calm. Adevărul într-o lume calmă,
În care nu există alt înţeles, el însuşi

Este calm, el însuşi este vară şi noapte, el însuşi
Este cititorul aplecat care citeşte acolo, târziu în noapte.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

La bolta rece

Avea şi Păstorel o "boală",
Festinul mult dorea să ţină:
El nu venea la masa goală,
Şi-o păstorea pe una plină.

epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc

Este ca o izbăvire
Fericita întâmplare,
Când în calea de ieşire
E portiţa de scăpare!

epigramă de Vasile Larco din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Remember

Era maestrul Păstorel,
Spuneau confraţii:,, plin de el",
Dar mai era, intrând în cramă
Şi burduşit de epigramă!

epigramă de Vasile Larco din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu m-am dus apoi la şcolile cele mari din oraş, iară când m-am întors, peste un an, acasă, Huţu era tot mare, dar îmi părea mai puţin straşnic. Nu-i vorbă, şi acum zicea Tatăl nostru, cânta chiar în strană şi citea Apostolul în biserică, şi acum purta pe Mili, ba chiar şi pe Linică cea mică în braţe; el cu toate acestea îmi părea cam prost, ba câteodată chiar grozav de prost. Dar tot ţineam la el, fiindcă era băiat domol şi intra totdeauna în voile mele. Dacă însă acum Huţu îmi părea mie grozav de prost, eu îi păream lui grozav de înţelept.

citat celebru din Ioan Slavici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A rămas Mara, săraca, văduvă cu doi copii, sărăcuţii de ei, dar era tânără şi voinică şi harnică şi Dumnezeu a mai lăsat să aibă şi noroc.

citat celebru din Ioan Slavici
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moară nimeni nu venea să moară ci să aducă prinos din pâinea vieţi.

citat din David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultura de tutun

Îl îngrijeşti din zori în seara,
Dar de-un proverb să-ţi aminteşti:
Pe cel ce tu nu laşi să moară,
N-o să te lase să trăieşti!

epigramă de Vasile Larco din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satul de ieri şi de azi

Se vede diferenţa clar,
Doar dintr-o singură privire:
Cândva era un dispensar
Iar azi sunt două... cimitire.

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui epigramist

Tolba goală de-o mai ai,
Cu săgeţi amice-ncarc-o.
De nu poţi, nu va fi bai:
O să te ajute Larco!

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!