Lui Ion Băieşu, autorul pieselor "Preşu" şi "Iertarea"

Amicul meu, Băieşu,
Ne-a cam dus cu "Preşu".
Nu e de mirare,
Că-şi cere... "iertare".

epigramă de Dumitru Ţucă din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comedia lui Ion Băieşu "Preşul" se bucură de mare succes la public

Dac-a reuşit Băieşu
S-aibă-atât succes cu Preşu'...
Vă-nchipuiţi cu un covor,
Unde-ar zbura... ca autor!

epigramă de Valeriu Bucuroiu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comedia lui Ion Băieşu - Preşul - se bucură de mare succes la public

Dacă-a reuşit Băieşu
S-aibă-atât succes cu Preşu'...
Vă-nchipuiţi, cu un covor,
Unde-ar zbura... ca autor!

epigramă de Valeriu Bucuroiu din Floreta de Argint (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru ca-n viaţă

Ce haz ar face-n gura mare,
De s-ar trezi, din morţi, Băieşu:
- Români, au nu simţiţi voi, oare,
Că domnii vă cam duc cu preşu’?!

epigramă de Traian Conciatu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Ion Băieşu

Colegul Ion Băieşu
Ne duce pe toţi cu... Preşul.

distih de Eugen Barbu din Premiera de la TNB a piesei de teatru " Preşul'' (1972)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimie existenţială

ţi-aş cere iertare de tot ce nu sunt.
e-n mine o rană ce urlă la lună
şi-un ochi către haos mereu stă deschis
iar eu îl contemplu c-o spaimă nebună.
ţi-aş cere iertare că nu ştiu să-ţi scutur
tristeţea din pleoapă, povara din gând
şi cerul când mi-l aduci mai aproape
ţi-aş cere iertare că respir tot pământ.
că-s tristă adesea de mine, de tine,
că las îndoiala să surpe şi doare,
că n-am răsărituri destule să-ţi dau
şi că-s risipită, ţi-aş cere iertare.

poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Iertarea....
partea din noi
ce se întoarce în trecut
pentru a pune o floare
acolo
unde totul ne-a durut!
Ochi
plecaţi şi tācuţi
privind o floare,
inimi tremurânde,
douā suflete ce în tācere
îşi cer....
iertare!

poezie de Georgeta Şuta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purtător de...vorbe

Multe spune despre mine,
Că doar e amicul meu...
Şi când vorbeşte de bine
Par a fi la fel... de rău!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizită întoarsă

Ne-am dus la munţi şi, cu topoare,
I-am cam lăsat de codri goi,
De-aceea nu e de mirare
Că astăzi vin ei peste noi.

epigramă de Ioan Roşca din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fapt divers

Despre amicul meu Ivan
Se spun o mie de minciuni:
Citi, de pildă, pe Mardan
Şi doarme dus de două luni...

epigramă de Ion Pena din Scrieri (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Preşul" de Ion Băieşu

De departe, sub decor:
Nu e preş, ci e covor.
Te apropii de cortină:
Nu-i covor, ci rogojină!

epigramă de Vasile Tacu din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ajun de Sf. Dumitru, amicul meu Iancu Verigopolu stă înfipt în colţul otelului Continental, privind la trecători. Ne salutăm şi intrăm în vorbă. Are frumos caracter amicul meu Verigopolu: totdeuna egal, fără a se lăsa alterat măcar de orice împrejurare; şi mărturisesc drept că nu-l pot admira îndestul pentru aceasta. Dumneata, bunioară, ori eu, sau un altul, n-am fi în stare să ne înfigem în colţul otelului Continental pentru a privi la mişcarea de pe stradă, cu sângele rece al unei persoane absolut lipsite de grija zilei de mâne — în ce momente?... în ajunul Sf. Dumitru... şi când?... când am şti bine că a doua zi trebuie să părăsim casa unde am locuit, fără să ştim de loc unde o fi casa-n care avem să ne transportăm calabalâcul.

începutul de la Mici economii... de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popas

Darul tău dintr-un minut
Recunosc că m-a uimit,
"Ai prins" iute, ca la carte
Gândul meu dus cam departe.

Şoapta în adânc purtată,
Tainic netrecută-n faptă,
Energia-ncătuşată,
Farul care luminează,
Acel cuget în speranţă,
Numai tu îi dărui viaţă.

Prin mirare răsădeşti,
Ori uimeşti şi nu-n zadar,
Profil fizic cu moral.
Ai un incredibil har!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă prin care Villon cere tuturor iertare

La Cartezieni, ca şi la toţi
Călugării, la Devotate,
La pierde vară cu saboţi,
La slugi, cocote-mpestriţate
În rochii strâmte-ncorsetate,
La fantele sfios de moare,
Cu cizmuliţe moi, roşcate,
La toţi le cer smerit iertare.

La fete care sfârc arată
Să-nhaţe muşterii de soi,
La hoţi ce numai certuri cată,
La saltimbanci cu maimuţoi,
La ghiuji, nebuni şi papiţoi
Ce fluieră de ţi-e mirare,
Cu beşici, prapuri, tărăboi,
La toţi le cer smerit iertare.

Dar nu la câini şi trădători
Ce mi-au dat numai coji uscate
De mestecat, din noapte-n zori;
De frica lor mă doare-n spate.
Le-aş da beş, râgâială poate,
Dar nu pot, că nu-s pe picioare.
Dar toate vrajbele-s uitate;
La toţi le cer smerit iertare.

De cinşpe coaste li s-ar frânge,
Mărunt, dar cu barosul mare,
Ori bici cu plumbi, până la sânge:
La toţi le cer smerit iertare.

poezie de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metamorfoză

După ce s-a pus asfaltul,
Se tot miră, unul, altul...
Uliţa noastră cu plopi
A ajuns... maidan cu gropi.

epigramă de Dumitru Ţucă din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estivală

Sub fantastica lui vrajă,
Soarele ne-a prins pe toţi;
Vremea-i bună pentru plajă,
Vremurile - pentru hoţi.

epigramă de Ionuţ-Daniel Ţucă din O, tempora! O, mores!, Tema "Ce timpuri / vremuri! Ce moravuri / năravuri!", epigramă selecţionată dintre cele primite (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E bine să ai copii, ca să aibă cine să te ducă la azil la bătrâneţe...

S-a dus frumoasa tinereţe
Şi am ajuns la bătrâneţe.
Noi l-am rugat pe-al nost' copil
Ca să ne ducă la azil.
Ne-a spus că-i foarte ocupat;
Ne-a dus vecinu',-nlăcrimat.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (1 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şedinţa cu părinţii

Învăţătoarea, cam nervoasă,
Ne-a tot vorbit şi ne-a certat,
Că facem temele de-acasă
Dar nu le scriem pe curat.

epigramă de Mihai Danielescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul a fost acela care ne-a ridicat din pat, dedicarea a fost cea care ne-a pus în mişcare şi disciplina a fost aceea care ne-a dus până la destinaţie.

citat din Zig Ziglar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SAFI

Ne-bănuind la ce se-nhamă,
Vândut-a casa (de plictis)
Şi banii-a dus, c-aşa i-a zis
Amicul său... la Cataramă.

epigramă de Vasile Predescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mirare şi-o tăcere

Eu, mirare,
tu, tumult,
pasul
încă ţi-l ascult!

Eu, mirare,
tu, tăcere,
vise blânde-n
adiere.

Tu, mirare,
eu, tumult,
nu lăsa,
să treacă mult!

O mirare
şi-o tăcere,
purtate
de-o adiere,

trasformate
într-o floare
de iubire,
azi îmi pare!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!