Explicație pentru eclipsă
Când luna s-a apropiat de soare
Au petrecut momente-nălțătoare
Și-atunci când le-a crescut adrenalina
... Au stins lumina.
epigramă de Marius Coge din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre lumină, epigrame despre timp, epigrame despre eclipsă, epigrame despre creștere, epigrame despre adrenalină, epigrame despre Soare sau epigrame despre Lună
Citate similare
Replică la poezia "E toamnă iar..." de Gheorghe Gurău
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Când soarele s-a plictisit de moarte,
Pe ceruri discul roșu să și-l poarte
Într-un periplu cosmic nentrerupt.
O cucuvea justiția împarte,
Dar când să aresteze vreun corupt,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Că soarele s-a plictisit de moarte...
Am renunțat cu norii să mă lupt,
Cu proștii ce n-au școală și nici carte
Și-observ uimit că după ce am supt
O sticlă, c-o licoare mai aparte,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre școală
- poezii despre toamnă
- poezii despre roșu
- poezii despre prostie
- poezii despre poezie
- poezii despre nori
- poezii despre moarte
- poezii despre justiție
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lut
- poezii despre copilărie
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărut
- poezii despre păsări
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
- poezii despre ocean
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu (6 februarie 2016)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea omului de lut
Născut din lut, crescut în lut,
Tot ce-a mâncat e din pământ
Până și crezul pus în gând,
Și dragostea-i tot din pământ.
Și a crescut mare, fălos,
Și-a cunoscut o Ea din lut
Și-a dus-o într-un crâng umbros
Și s-au unit într-un sărut.
Și-au construit casă din lut
Și prunci din lut li s-au născut
Au tot muncit prin lutul greu
Și lutul le-a fost martor mut.
Din când în când pe lutul lor
Din cer ploua cu apă vie
Și lutul înverzea ușor
Păsări din lut cântau pe glie.
Și lutul le-a îmbătrânit
Și s-a uscat, și a crăpat
Iar mâinile de lut muncit
Reumatismul le-a strâmbat.
Și tot așa, an după an,
Tristețea omului de lut
S-a tot mărit ca un ocean
Și s-a făcut tot lutul mut.
Și a zăcut în pat de lut
Cu ochii pironiți în sus
S-a stins ușor, în așternut
Din lut uscat, pe la apus.
L-au luat copiii lui din lut,
Și în sicriu din lut făcut
L-au dus apoi în cimitir
La groapa lui din lut tăcut.
poezie de Petrică Conceatu din Epigonisme (15 mai 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a culcat și-a stins lumina
S-a culcat și-a stins lumina
minții pline de belele
ca să-și piardă îndemâna
de-a se tot trudi cu ele.
S-a trezit în săptămâna
strălucirii unei stele
după care întinse mâna
cu florile din perdele.
epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de Ioan Hapca despre lumină, citate de Ioan Hapca despre timp, epigrame despre săptămâni, epigrame despre stele, epigrame despre mâini sau epigrame despre flori
Românul s-a născut poet
De visuri a făcut risipă,
Sub cerul nopții ca de smoală,
Imaginându-și marea clipă
Când n-o mai fi cu burta goală.
epigramă de Marius Coge din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre visare, epigrame despre românul s-a născut poet, epigrame despre poezie, epigrame despre noapte, epigrame despre naștere sau epigrame despre România
Balada cupei de Fetească
Iubita mea c-un an mai mare
(Funcționară la ghișeu),
Mai ții tu minte ziua-n care
M-ai prins cu ochii-n decolteu?
M-am înroșit precum copilul
Prins cu fițuica sub caiet,
Dar îți zâmbea discret profilul
Și m-am simțit din nou poet.
Catrene multe, inspirate,
Spre sânii tăi am înălțat,
Tu doar râdeai cu voluptate
Și îmi spuneai că-s ne-nțărcat.
În seara-aceea îngerească
Ți-am zis să nu ți-i mai ascunzi
Gustând o cupă de Fetească
Din valea sânilor rotunzi;
Brusc, ne-a crescut adrenalina,
Cuprinși de un fior astral.
Tu mi-ai cerut să sting lumina
Și ne-am lăsat purtați de val...
Ce-a fost sub razele de lună,
Să spun în versuri n-are rost,
Ai fost cu mine bună, bună...
Știu în detaliu cum ai fost.
Azi, când se-ntâmplă să zâmbească
În cupa mea un vin zglobiu,
Visez la stropii de Fetească
Lucind pe pieptul tău nurliu.
poezie de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre văi, poezii despre visare, poezii despre versuri, poezii despre timp sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pe boltă când apare luna
Când noaptea-i cu lună
Iubita-ți jură-n fraze parfumate
Iubirea-i nebună
Dar minte cum mințiră toate celelalte
Minciună, minciună
De n-ai fi tu iubirea n-ar avea cuvânt
Tu ești durerea
Ești mângâierea
Tu farmeci totul pe pământ.
Pe boltă când apare luna
Printre șoapte, când e noapte
Atunci apare și minciuna
Cu cununa ei de vis.
Și-atunci zefir
Și trandafiri
De fermecatele iubiri
Viața fără de minciună
N-ar mai fi un paradis.
Minciună, minciună
Tu dai iluzii dulci ca și morfina
Minciună, minciună
Tu ești otrava, ești plăcerea, ești lumina
Minciună, minciună
Prin tine farmecul vieții îl simțim
Și tot prin tine,
În nopți senine
Visăm, iubim și suferim.
Pe boltă când apare luna
Printre șoapte, când e noapte
Atunci apare și minciuna
Cu cununa ei de vis.
Și-atunci zefir
Și trandafiri
De fermecatele iubiri
Viața fără de minciună
N-ar mai fi un paradis.
cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre viață, poezii despre noapte, poezii despre minciună, poezii despre trandafiri sau poezii despre rai
Planul de sub riduri
Ridul de la mine de pe frunte
A crescut și s-a făcut un munte;
Cât o fi de când Carpații, oare,
Au fost rid pe-o frunte gânditoare?
Și de când or crește ne-ncetat,
Pe o frunte care veșnicește
Și sub care tot ce-am cugetat
S-a gândit și nu se răzgândește?
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre munți sau poezii despre Carpați
Guvernanților postdecembriști
Cizmaru'-a fost executat
Și-aproape că l-am dat uitării,
Dar cizmele ni le-a lăsat
Să hotărască soarta țării.
epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre țări, epigrame despre încălțăminte sau epigrame despre uitare
Iubire modernă
În tinerețe când iubeai o fată
O conduceai în iarba-nmiresmată,
Azi, fetele, când vor să se distreze,
Preferă ceva iarbă... să fumeze.
epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre tinerețe, epigrame despre prezent, epigrame despre iubire sau epigrame despre fete
Iubire modernă
În tinerețe când iubeai o fată
O conduceai în iarba-nmiresmată,
Azi, fetele, când vor să se distreze,
Preferă iarba doar ca s-o fumeze.
epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că iubirea e atunci când, după ce ai stins lumina la baie și ți-ai văzut ochii obosiți în oglindă, alți ochi îi privesc pe ai tăi de undeva din întunericul apropiat. Și ești împăcat cu asta și nu mai tânjești după nimic altceva. Poate că iubirea e când nu-ți mai ești ție în oglindă.
Tudor Chirilă în Exerciții de echilibru
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre întuneric sau citate despre iubire
Când noaptea-i nesfârșită și-i avară...
Se năruie o lume de visări
Acolo unde a-nghețat cuvântul,
Pe-ntinderi de pustiu, unde nici vântul
Nu mai aleargă vesel între zări...
Și zâmbetul s-a sfărâmat în valuri
În marea-nfuriată a tăcerii,
De stâncile tăioase-ale durerii,
Când soarta ne-a jucat hain la zaruri...
Să așteptăm lumina e-n zadar;
Când noaptea-i nesfârșită și-i avară
Și ochilor le-a stins speranța iar
Viața... a rămas o simplă gară
În care timpul trece și-un acar
Semnalizează trecerea-i amară...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre zaruri sau poezii despre vânt
Se întâmplă uneori să câștigi chiar și atunci când joci cinstit.
aforism de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre jocuri
Când femeia nu mai are nimic de ascuns, și-a pierdut tot farmecul.
aforism de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre femei
Pe cer s-a stins o singură stea
În seara când ți-am spus iubirea mea
Sus pe cer lucea
O stea de-argint ce revărsa scântei
Steaua dragostei
Numai ea a înțeles ce voi în sufletu-mi trudit
Și speranța ea mi-a dăruit
Și-n seara când ți-am spus iubirea mea
A murit o stea
Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
În taina firii
Pe cer s-a stins o singură stea
În ecou de ghitară
Cu ea s-a stins vraja ce ne-a-nvins
Și iubirea ta
De-atunci în șoapte
Rechem iubirea mea
Pierdut în noapte
O caut în altă stea
Pe cer s-a stins o singură stea
Steaua iubirii
Și-n noapte a plâns inima mea
Un vis pierdut.
cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre plâns, poezii despre inimă, poezii despre chitară sau poezii despre cadouri
Am auzit un Bâz când am murit
Am auzit un Bâz când am murit;
Nemișcarea din jurul propriei mele forme
Era asemeni încremenirii din aer
În mijlocul trecerii a două vijelii enorme.
Ochii strânși au devenit uscați
Și-întregu-mi suflu s-a prăbușit în sine,
Ca pentru un nou început când Regele
Se va înfățișa cu toată gloria, în fine.
Mi-am încordat voința pentru a salva
Acea partea din mine care ar fi putut fi
Transferată în altceva
Și-atunci a intervenit un zbor
Sub Albastru, nesigura Pendulare
Între lumina din mine și prăpăd.
Și atunci Fereastra s-a clătinat
Și-atunci n-am mai putut vedea să văd.
poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre încordare, poezii despre început, poezii despre monarhie, poezii despre devenire, poezii despre albastru sau poezii despre aer
Iubire și lumina
În lumea ta rătăcitoare
Când pașii ți se-mpleticesc,
Cheamă lumina călăuzitoare
Și spune, Doamne, te iubesc!
Când ochii-ți se-mpăienjenesc
De lacrimi gele-n suferință,
Spune doar, Doamne, te iubesc,
Și vei vedea o luminiță!
Când întunericul cel greu
De peste tot te copleșește,
Tu nu uita de Dumnezeu,
El e lumina care te iubește!
Cănd crezi că-i greu, c-ai pătimit,
Încearcă doar de-ți amintește,
Că pentru noi S-a răstignit
Iisus, și-atunci Îi mulțumește!
Când frică vei simți și groază
Venind din locu-ntunecat,
Lumina-ți va veni pe-o rază
Căci azi Htistos a înviat!
Florentina Mitrică (19 aprilie 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suferință, citate despre religie, citate despre prezent, citate despre mulțumire, citate despre groază, citate despre frică sau citate despre creștinism
Ce s-a petrecut după ce a petrecut nu se știe. Cert este că apoi a fost petrecut pe ultimul drum.
aforism de Mihail Mataringa (6 martie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!