Primele iubiri
Mi-am tăiat în suflet temple,
Chip cioplit s-așez în ele,
Cerbii mei au să-l contemple
Adunați sub ploi de stele.
Brazii mei înalți și plopii
Sub poleiuri de zăpadă,
Înmulțit în mii de copii,
Chipul tău au să ți-l vadă.
Iar izvorul înserării
Oglindi-va-n ape pale
Arcul strâns al cugetării
De pe bolta frunții tale.
Peste stânci mi s-or desprinde
Flăcări verzi, când ai să treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci.
Dacă alte lumi, plecată
Cu-ai tăi pași ai să alinți,
Îți va fi și-atunci păstrată
Urma pașilor fierbinți.
Căci foșnindu-ți unduirea
Calmă,-a palmelor subțiri,
Mi-a stins până și-amintirea
Trecătoarelor iubiri.
Doar o singură iubire
Lâng-a ta o mai păstrez -
Este prima mea iubire,
Ea mi-a dat în viață-un un crez.
Ea, al vieții mele soare,
Încălzi-va din senin
Toate cântecele care
Ție am să ți le-nchin.
Mergeam tăcuți alături, străini, odinioară
Și presimțeam că astăzi voi fi îndrăgostit
De fața ta curată ca zorile de vară,
De părul tău de aur împletit.
Dar nu știam că nimeni n-are să poată șterge
Văpăile din inimi, acest pojar nestins,
Că pe cărări de sticlă alături ne vor merge
Ideile, îmbrățișate strâns.
Că prins de-o vrajă nouă și-atotcuprinzătoare
Voi părăsi boema cu gustul ei amar,
Că vinul, deși-mi place când scapără-n pahare,
Mă va-mbia din ce în ce mai rar.
Văzusem frumusețea privirilor semețe,
Izvoare de lumină, de umbre și scântei,
Dar bănuisem numai adânca frumusețe
De dincolo de ochii mari și grei,
Ce mai târziu, prin lupte lăuntrice-am aflat-o
Și-o aflu-n întregime în fiecare zi
Iluminându-mi viața cu flacăra-i curată
Fără de care n-aș putea trăi.
Steaua polară pe cer, departe,
În scurgerea timpului nu are moarte
Statornic arde în orice seară,
Capăt de osie, steaua polară.
Stelele, luminile, roiuri astrale
Se-nvârt în jurul osiei sale.
Sobră-armonie pururea vie,
Nezdruncinată putere-n tărie.
Osie-a luminilor, dacă te-ai rupt,
Lumile cad huruind dedesubt,
Ca-nvălmășite de tari alcooluri
Lumile cad fulgerate în goluri!
Îngrozitoare schimbare atunci:
Floarea vulcanilor crește din pungi,
Pale se sting ale luncilor flori,
Mori, vegetație, suflete, mori.
Arde o stea între multele stele,
Arde pe ceruri și pe drapele,
Capăt de osie - roșie stea -
Osia trece prin inima mea.
Lumea-mi se-nvârte pe osia dură
În anotimpuri de frig și căldură,
Și când furtunile mă bântuiesc,
Cerbii și vulturii mei o privesc.
Dacă s-ar frânge osia mea,
Cerbii și vulturii mei ar zbura,
Spre alte lumi ar zbura și-ar țipa,
Dacă s-ar frânge osia mea.
Ar năvăli pustiirea secretă,
Cântecu-ar prinde scrâșnet de cretă,
Cerbii și vulturii mei ar zbura,
Dacă s-ar frânge osia mea.
Osia mea-i doar o parte, știu bine,
Osia mare trece prin mine,
Osia este numai o parte
Din marea osie, fără de moarte.
Osia mea nu se frânge nicicând,
Trece prin miezul acestui pământ,
Pe ea, iubito, sunt lumile noastre,
Două planete, mărgele albastre.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre suflet
- poezii despre seară
- poezii despre inimă
- poezii despre frumusețe
- poezii despre înălțime
- poezii despre zăpadă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Primele iubiri
Mi-am tăiat în suflet temple,
Chip cioplit s-așez în ele,
Cerbii mei au să-l contemple
Adunați sub ploi de stele.
Brazii mei înalți și plopii
Sub poleiuri de zăpadă,
Înmulțit în mii de copii,
Chipul tău au să ți-l vadă.
Iar izvorul înserării
Oglindi-va-n ape pale
Arcul strâns al cugetării
De pe bolta frunții tale.
Peste stânci mi s-or desprinde
Flăcări verzi, când ai să treci,
C-o privire vei aprinde
Roua ierbii mele, reci.
Dacă alte lumi, plecată
Cu-ai tăi pași ai să alinți,
Îți va fi și-atunci păstrată
Urma pașilor fierbinți.
Căci foșnindu-ți unduirea
Calmă,-a palmelor subțiri,
Mi-a stins până și-amintirea
Trecătoarelor iubiri.
Doar o singură iubire
Lâng-a ta o mai păstrez -
Este prima mea iubire,
Ea mi-a dat în viață-un un crez.
Ea, al vieții mele soare,
Încălzi-va din senin
Toate cântecele care
Ție am să ți le-nchin.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre verde, poezii despre stânci sau poezii despre stele căzătoare
Pe osia timpului adoarme clepsidra
Noaptea legănată în vise de stele
Așează zâmbete în icoana iubirii,
Pe osia timpului adoarme clepsidra
Cu inima-n nisipul despărțirii.
Pictez în cer fereastra de departe
Prin ea să trec, conturul să-ți ating,
În mintea mea doar vânturile bat
Luminând ecoul jertfei ce o strig.
Aleargă lumea-n jur, o viperă vicleană,
Pe iarba nopții visată rând pe rând,
Ar vrea să rupă osul aripilor teșite
De-atâta cuib făcut la mine-n gând.
Ne prindem în sărut ca o clepsidră,
Nisipul nostru e iubirea pură,
Osia timpului e clipa fericirii
Unde tandrețea o lacrimă ne fură!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre noapte
- poezii despre șerpi
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre stele
A se vedea
A se vedea la orizont gura mea deschisă
trăsură trasă de ochii mei
în care dorm departe.
Și îți arăt cu degetul... cu osia
cu biciul mâinii drepte
și sângele îl arunc covor
să pășești...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sânge, poezii despre somn, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre gură sau poezii despre degete
osia vieții
trece prin inima ta-
univers matern...
haiku de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre mamă sau citate despre inimă
Pierderea în ispită
În sfera timpului melodii de orbită
Trec prin oasele mele înfipte adânc
În măduva luminii pătate de viață,
În umbra incertă cu ochii de țânc.
Arzând țin osia vremii în oasele mele,
Veșnicia pled de otravă întinde peste
Vânătoare din codri ninși de povești
Și fulgii credinței i-adună din creste.
În emisfera mea poezia ta se ascunde,
O ascult străveziu cu limba uscată,
Cerul prinde rădăcini într-o biblie
Prin ninsoarea uitării de uitare uitată.
Aburește cerul în calea-mi rubine,
Tu-mi aduci în palme izvor de fântâni,
O frunză mortuară anunță intrarea
În stâna înaltă a elipsei fără stăpâni.
Stejarul își strâmbă coloana de frunze,
În cercuri se ascund aripile de iarnă,
Din văzduh glasul meu răgușit pornesc
Vocale îndulcite sfârșitului de toarnă
Nici o profeție nu-și schimbă culoarea
În sfera timpului fredonând pe orbită,
În măduva luminii tu-mi adăpostești
Osia iubirii și-o pierzi în ispită!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre ninsoare, poezii despre frunze, poezii despre vânătoare, poezii despre voce sau poezii despre stejari
Pământul deci se învârtește în jurul lui, în jurul unei linii închipuite, numită axa sau osia Pământului. Axa aceasta are, bine-înțeles două capete și unul dintre ele e îndreptat spre Steaua polară. În acest caz, am pricepe numai decât cum se învârtește Pământul. Stelele nu ar răsări, nu ar apune nici-una.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele, citate de Victor Anestin despre stele, citate despre Pământ sau citate de Victor Anestin despre Pământ
Al vieții poem
Voi face un pod între mine și mine
pentru cât nu m-am iubit
dar nimeni nu trebuie să știe,
cum nimeni nu trebuie să vadă
umbra mea din ultima mea zi pe pământ!
îmi va mai trebui o singură zăpadă
să-i scriu vieții un poem desăvârșit...
când niște scări voi urca...
voi coborî o mie de scări
ori voi sări câte două, întristată!
Să nu pot muri s-ar putea!
dar dacă alerg pe-un câmp de lavandă?
numai poezia să nu-nchidă ochii înaintea mea
poate așa-mi va crește un cord în partea dreaptă!
voi trece încet... ca-ntr-un regal
peste curbura de ramuri numită arcadă...
până dincolo... din-co-lo...
infinit mai pierdută în abis
va ninge cernit și voi pleca împăcată
c-am terminat al vieții poem,
cu două inimi scris!
Nemaiștiind care din ele
va-ncepe pe-un rug sa ardă...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi, Amprente
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre tristețe, poezii despre sfârșit, poezii despre prăpăstii, poezii despre poduri sau poezii despre perfecțiune
Fericirea pentru mine...
Vă intrebați poate
Ce este feicirea pentru mine?
E tihna in care pot admira
Frumusețea liliacului inflorit,
Din gradina casei mele,
Intr-o dimineață senină de mai.
Fericirea mea...
O seară caldă de vară alături de prietenii mei,
Ascultând cântecul liniștitor al greierilor,
Ca simfonia unei orchestre.
Fericirea mea - copiii mei...
Cu frumusețea tinereții,
Cu optimismul lor,
Cu grijile pe care și le fac cand se indragostesc
Crezând că in viață,
Te îndrăgostești doar o singură dată...
NU... doar dragostea adevărată vine doar o singură dată...
Fericirea mea: viața alături de cel drag mie,
Sărutul furat al unei dimineti grabite
Si clipele de liniște de peste zi...
Fără grija zilei de mâine,
Pentru că știu, că am un umar
Pe care să mă sprijin.
Fericirea mea...
Frumusețea liturghiei de duminică
A cântului de ingeri de la strană
Si a legăturii mele cu Dumnezeu
Prin rugăciune.
Aceasta este fericirea mea...
poezie de Angelina Nădejde (15 mai 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre viitor, poezii despre tinerețe sau poezii despre sărut furat
Și dacă totuși te-ai născut
Si dacă totuși te-ai născut, femeie
Cu foc sub epiderma de mătase,
Aprinde rugul în a mele oase
Și-mi fi pentru celesta poartă, cheie.
Și dacă totuși mi-ai trimis misivă
Prin ochii tăi ce prevestesc pârjolul
Să ne jucăm până la capăt rolul
Plutind pe-a vieții mare în derivă.
De naufragii teamă nu îți fie,
Pe-o insulă-ți voi construi palate,
Am să îți pun pe degete agate
Și nudul ți-l îmbrac în poezie.
Și dacă totuși te-ai născut, femeie,
Trofeu în noapte și în zori osândă,
Te voi sculpta-n privirea mea flămândă,
Mirabilă, angelică scânteie.
În nervii mei a urma ta misoase,
În palma mea fierbinte-i al tău lut...
Să o putem lua de la-nceput
Aprinde rugul în a mele oase.
poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre scrisori, poezii despre palate, poezii despre nuditate, poezii despre naștere sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
De ziua ta
De ziua ta ți-aș dărui o floare
Crescută din lumină și ninsoare
Pe cea mai albă și mai caldă stea
Din ochii mei și din iubirea mea.
În viscolitul vieții mele drum
Și ghioceii se nășteau pe-acum
O, floarea mea, prin câte am trecut
Ca să te văd și ca să te sărut!
Sfios îngenunchez ca la un sfeșnic
La cea mai dalbă floare dintre stele
Și nu știu dacă să te rup, sau veșnic
Să te păstrez în visurile mele.
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (21 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre alb sau poezii despre superlative
Pentru suflet
Te-am așezat în palme,
suflete,
să zbori înalt
printre flori de cais,
îndrăgostit de lume
și de soare.
Încrede-te...
Osia cerului prinde-o în lumină,
viscol să nu cunoști
în ochi cenușiul.
Și apoi,
rodii parfumate gustând,
suflete,
desfată-te până târziu...
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre viscol, poezii despre cunoaștere sau poezii despre Soare
Veți găsi Carul Mare spre nord-vest, lăsându-se din ce în ce spre orizont. E format din șapte stele mai luminoase, patru din ele formând Carul, iar trei formând osia.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină sau citate de Victor Anestin despre lumină
arbor
îndrăgostit
de lună
osia trupului tău
aprinsă pasărea Phoenix
gogyohka de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre păsări, citate despre iubire sau citate despre Pasărea Phoenix
Lucrătorul
Te irosești în încordări de arc
lângă roțile mari de oțel.
Strivești între degete sânii materiei.
Iți sunt de păcură mânile și afumate în zorile.
Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră,
pentru tine mașinile cântă
mai frumos decât privighetorile.
Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră,
tu știi că frumoase sunt
numai lucrurile ieșite din puteri omenești.
Tu știi că nici o stea
n-a fost făcută de mâna ta,
și-ți zici: orce-ar spune prea mulții gureșii poeți,
nici o stea nu-i frumoasă.
Din fântâni sfredelite-n osia planetei
iți scoți gălețile de foc.
Nu te cunosc, nu mă cunoști,
dar o lumină alunecă
de pe fața ta pe fața mea,
și-o strig în sfintele vânturi.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încordare, poezii despre sâni, poezii despre sfinți, poezii despre privighetori sau poezii despre planete
Iubita mea
Luna-mi zâmbește din fereastră
Iar tu mă săruți pe obraji,
Pe ochii deschiși și plini de lumină
Suntem aproape unul de altul
Când cerul este albastru senin ca ochii plini de iubire,
Te contopesc cu brațele și cu sufletul meu
Care te strânge atât de tare
Iar tu nu plângi și nu refuzi
Din contră zâmbești și spui: "- Continuă!"
Iubita mea, în noaptea aceasta te sărut
Când greierii ne cântă o serenadă
Vei fii zeița mea frumoasă
Și dacă te naști a mia oară, doar a mea vei fi
Tu ești mireasa mea din prima zi în care te-am văzut
Și nu cred că altcineva ar putea să-ți ia locul cuvenit
Iubita mea, din prima zi în care te-am văzut
Ți-am sărutat obrajii și privirea ta m-a tulburat
Iubita mea, te-am iubit încât am scris o viață întreagă
Și numai ție m-am luptat să-ți cânt iubirea
Cărțile în care ți-am scris iubirea stau mărturie
Și încă mai pot trăi un ultim mod de contopire cu tine
Cu mine, cu noi toți, în nopțile cu lună plină
Iubita mea te strâng în fiecare noapte la pieptu-mi răvășit,
Eu devin fluture tău din noapte
Ce nu dorește să te lase până-n zori
Iubita mea, sărutul tău mă apasă
Vei fi a mea o noapte și vei trăi un ultim țel
Să știi că te iubesc
Chiar dacă nu îți spun de câte ori ai vrea.
Ești soarele și luna de pe cer
Când mie nu mai îmi trebuie nimic din tot cea fost cândva
Iubita mea, lanul de gâu este un nimic în intimitatea ta
Părul tău bălai îmi împrospătează aerul din jur
Ochii tăi mă-nvăluie, iar cerul este necuprins
Iubita mea să nu devii a altuia în noaptea asta!
Tu ești a mea și a mea vei rămânea
Te sărut cu fiecare șoaptă și te cuprind de trup
Te îndrep spre pământul din care m-am născut
Și apoi devin zborul spre necunoscut.
Iubita mea, în fiecare noapte voi tresări și voi visa
Privirea ta mă îndeamnă să cânt aievea cum tu ai vrea
Nu mai cred în vorbe și vreau să te strâng la piept în fiecare zi
Te sărut în noapte când tu dormi atât de fin și visător
Copii tăi și ai mei sunt liniștea din cer și pe pământ
Vor fi cel mai frumos cadou din noaptea fără de sfârșit
Iubita mea, tu ești un dar pe care nu mi l-am dorit
Te iubesc la nesfârșit...
Te iubesc cu porii pielii mele
Și mă îndrept spre tine adeseori
Iubita mea, ce tainice mistere!
Iubita mea, să nu devii a altuia!
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutătorul de perle
Din rouă, smulgeam stelele,
una câte una;
mă iubește, nu mă iubește...
și se făcuse frig!
Atunci am ales umbra
și am aruncat licuricii
unei singure seri!
Așa mi-a căzut la picioare,
osia carului mare
care mă poartă avid,
după fiecare întrebare...
poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă, poezii despre picioare, poezii despre perle sau poezii despre licurici
Mai treci din când în când prin viața mea...
Dacă un gând fărâmițat de piatra uitării
În izvor de lacrimi se va transforma,
Vei auzi cântecul neterminat al mării
Trecând din când în când prin viața mea.
Dacă mai poți privi aceeași stea
De noi aleasă-n noaptea marilor iubiri,
Mai treci din când în când prin viața mea
Ca pe-o alee a unui parc cu amintiri...
De vei auzi un fel de chemare
Din adâncuri de trecut, de undeva,
Răspunde învechitei răni, ce încă doare,
Trecând din când în când prin viața mea...
poezie de Cristian Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parcuri, poezii despre muzică, poezii despre gânduri sau poezii despre amintiri
O plimbare-n mintea mea...
Mă uit cu frică în gândurile mele,
Privesc apoi în ochii tăi cu drag
Și vreau să văd pe cer, două stele,
Cu chipul tău la mine-n prag.
Fac o plimbare-n mintea mea,
Că vreau să văd a ta privire
Și știu că viața mea e grea,
Privind cerul în nemărginire.
Văd umbra ta în pașii tăi pierduți,
Ieșind din mintea mea cea trează
Ș-atunci apar visătoarele năluci,
Iar inima mea de dor oftează.
Lumina vine cu raza ei călătoare,
Dar eu vreau steaua din carul mare,
Să lumineze chipul tău din nou oare
Și speranța mea să vină de la soare.
poezie de Eugenia Calancea (7 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre frică sau poezii despre dor
Două stele
nu mai ieși în calea mea, nu mai ieși
nu mai ofta cu-atâta nostalgie
căci steaua ta mereu va licări
pe lângă steaua mea de-a pururi vie
nu mai privi în ochii mei, nu mai privi
oricum sunt stinși de-atâta depărtare
mereu am așteptat că vei veni
arzândă stea nu stinsă lumânare
tu nu mă mai chema, tu nu mă mai chema
oricum noi am ajuns mult prea departe
-și unde-ncetisor se stinge steaua mea
și unde steaua ta-i din cioburi sparte
tu nu mă mai striga, tu nu mă mai striga
-unde-am ajuns demult e frig și întuneric
ca un opaiț se mai zbate steaua mea
și steaua ta ca un miracol sferic...
poezie de Iurie Osoianu (2 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, citate de Iurie Osoianu despre întuneric, citate de Iurie Osoianu despre ochi sau poezii despre lumânări
Gândul meu curat către tine
Aș vrea să întelegi,
că dragostea ce ți-o port
e cartea deschisă din ochii mei,
ce tu o poți citi mereu
și cu ochii închiși.
Aș vrea să știi că doare,
atunci când mă îmbraci
cu vorbe reci din orice nimic.
Aș vrea să întelegi
că nici un jurământ
de-l meu nu poate fi încălcat
și tot ce-i cuvânt, cuvânt rămâne.
Cuvintele mele prind viață
și zboară către tine,
cu gândul meu curat,
care e floarea sufletului meu,
ce-n tine o sădesc.
Aș vrea să știi că depind de tine,
că tot ce-i foc în tine, arde în mine,
că fiecare vorbă a ta
o soarbe cu sete inima mea,
iar dacă e greșită, sufăr
și ochii mei sunt orbi,
fără privirea ta blândă,
că eu... da eu trăiesc prin existența ta,
că tu, prin tot ce ești...
ești rațiunea mea.
poezie de Eugenia Calancea (2 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre promisiuni sau poezii despre lectură