Cinegetică

Se laudă cu coarne mari
De cerbi alpini şi lopătari,
Dar cel mai mândru din trofee
E de la propria... femeie!

epigramă de Ion Cănăvoiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colecţionarul de trofee

"Trofeu" Fortuna să îţi deie,
Duci totuşi un război acerb
El poate fi un corn de cerb,
Precum şi-o fustă de femeie
Şi nenea Mişu vrea crâmpeie,
De cerb, mistreţ, ori urs superb,
Energic e precum un verb,
Se simte-mpins ca de-o scânteie.
Coclauri fără de-ncetare,
A tot bătut prin toată glia,
Colecţie de coarne are
Ce îi justifică mândria
Trofeul însă, cel mai mare,
E cel ce i l-a dat soţia!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colecţionara de trofee

Capra, darnică cu toţi,
Dar cu bani puţini,
A pus coarne la doi soţi...
Şi la trei vecini!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna "eu"-l e mândru de ceva şi e distrus de depresiv, dezamăgit de altceva. Ai observat asta: "Sunt mândru că sunt român, sunt mândru că sunt femeie, bărbat, politician, credincios, frumos, etc, etc,. E un lucru extrem de straniu. O etichetă/rol - cel de a fi mândru/mândră - e încântată de alte etichete/roluri cum ar fi: femeie, român, soţ, bunic, tătic şi cimpanzeu. Dar cine ar vrea să fie mândru că nu e mândru? Cine spune: "Sunt atât de mândru că Nu Sunt?" Toţi vor să fie câte cineva, dar nimeni nu vrea deplina Libertate a Nimicului, a Simplităţii nespurcate de gând. Pentru că a fi într-un rol scris de gând înseamnă musai, a fi în suferinţă. Aşa că lasă-l pe "A Fi" complet liber de toate ofertele ultra-generoase ale gândului şi vei recunoaşte că libertatea şi fericirea sunt adevărata ta natură.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai mult se laudă cu propria lui modestie.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crengi confuze -
Printre copaci bătrâni,
Coarne de cerbi.

haiku de Valeria Mahok (4 octombrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva poporul era un cal de curse. Călărit de Conducător, trebuia să câştige mari trofee, deşi era hrănit cu cel mai prost ovăz.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2017)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colecţionara de trofee

Capra, darnică cu toţi,
C-avea bani puţini,
N-a pus coarne doar la soţ
Ci şi la vecini.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Jean Cănăvoiu, care se laudă cu căciula cumpărată

Te lauzi că ţi-ai luat căciulă
Frumoasă precum alta nu-i,
Dar, te întreb eu, ca naivul:
"Amice, ai pe ce s-o pui?"

epigramă de Spiridon Popescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou rural

Din sat bărbaţii noştri pleacă
În alte ţări, după dolari,
Apoi revin să se întreacă
Cu cei ce-au coarne şi mai mari.

epigramă de Ion Ciobanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solidaritate... medicală

Asistenta-i, la spital,
Cea mai dulce doctorie.
Ai sorbi-o-ntr-un pocal...
Dar ce medic ţi-o prescrie?!

epigramă de Ion Cănăvoiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În bătaia c(g)lonţului

Sunt vânător şi am trofee,
În toată lumea am umblat,
Dar mă acuză-a mea femeie,
Că am elanul împăiat.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recurs

Poate pare cam obscură,
Însă asta-i teama mea:
Nu de-acela ce mă fură,
Ci de cel ce vrea să-mi dea!

epigramă de Ion Cănăvoiu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victorie !

Ieri înjuram cu pumnii strânşi la gură
Să nu ne-audă o lepădătură.
Dar a venit şi marele succes:
Azi înjurăm pe faţă. Şi... mai des!

epigramă de Ion Cănăvoiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai urât

moto:
Domnişoară, eu n-aud ce zici
Că pe la noi plouă cu broaşte
Priveşte tabloul şi hai, recunoaşte
Că asta e coada altei pisici!
-------------------------------

Îmi pun cravata, îmi pun şi vesta
Şi ies seara să mă plimb
Cu bastonul prin olimp:
Sunt cel mai urât din oraşul acesta!

Eu ştiu ce înseamnă fiesta
Când taurul vieţii prins e de coarne
Şi spaimele ţipă să nu te răstoarne:
Sunt cel mai urât din oraşul acesta!

Se uită nevestele lung după mine
Bărbaţii-nţelepţi le imită
Şi urbea cu toată se-agită
C-atunci hotărăsc: e mai bine,

Că cel care trece un test, a
Comis o dovadă în plus
Suport şi afrontul adus:
Sunt cel mai urât din oraşul acesta!

E drept că nu sunt cel mai deştept
Dar poate nu sunt nici cel mai prost
Când nu mă găseşte beleaua în post,
Ca omul onest, o aştept

Îmi place şi mie siesta:
Cafeaua, luleaua, nevasta
Dar mă deprimă ideea aceasta:
Să fiu cel mai urât din oraşul acesta!

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manichiura

Unghiile, fapt ştiut e
Că femeia răsfăţată
La salon şi le ascute,
Dar acasă şi le-arată...

epigramă de Ion Cănăvoiu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Socoteală

Am schimbat şi ochelarii
Dar satisfăcut tot nu-s.
Numărând parlamentarii,
Sunt mereu câţiva... în plus!

epigramă de Ion Cănăvoiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitate

Azi, totul, se pare-a luat-o hai-hui,
(Şi ciuta se laudă că are coarne!)
La un azil de bătrâni din Vaslui
S-a găsit în mâncare şi... carne!

epigramă de Vasile David
Adăugat de Leontin Vlass
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berbecul şi cocoşul

Seara-n zilele de vară
Când se-ntunecă, pe seară,
Un berbec şi un cocoş,
Stau pe-afară.

Berbecul nostru mândru, fălos,
Încăpăţânat şi mofturos,
Tot dădea cu cornu-n gard,
Ccum că el e împărat.

Dar cocoşul nostru drag,
Nici el nu se lăsa călcat.
Colorat şi plin de pene,
Îi zise berbecului: "Hei, nene,

Iată-mă, de-acum sunt mare!
Nu sunt pui de călcat în picioare.
Zise mândru cocoşelul
Înfoiat şi el în pene."

"Cine, tu?! spuse berbecul.
În ogradă eu sunt şeful!
Sunt voinic cu coarne-ntoarse
Şi pe-acel ce nu m-ascultă,
Iute îl înţep în coaste."

"Oi fi tu mare şi în coarne tare,
Dar la prima sărbătoare,
Pe grătar eşti, frăţioare!
Hai, acum te mai crezi tare?!

La mine ai durează tăiere.
Dimineaţa eu trezesc muierea.
Dau de veste când cineva soseşte
Şi datorită mie, păsările trăiesc regeşte."

Morala: nu întotdeauna cel mare poate face ceva care cel mic nuu reuşeşte. E posibil ca cel mic să fie mai înţelept şi mai deştept.

fabulă de Camelia Rogojinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţială

Atenţia nu vă reţin,
Dar vă comunic în esenţă:
Stimez pe cei ce beau puţin,
Că sunt sătul de... concurenţă.

epigramă de Ion Cănăvoiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Principiu

Prietenii mă-ntreabă ce mai fac
Şi le răspund că, în principiu, bine.
Să spun altfel nu că mi-ar fi ruşine,
Dar prea nu-mi place să le fiu pe plac.

epigramă de Ion Cănăvoiu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!