Răbdare
Răscolești ghemotocul de ore aruncat, întâmplător,
într-un an ce părea că nu se mai termină
Timpul căpătase ochii fățarnici ai iluziei
ce râdea spre visul despletit la cumpăna vieții,
destrămându-se, neobservat, deși aceeași melodie
se auzea tare pe fundalul gol al așteptării.
Răbdare! N-a venit încă Toamna, gătită,
cu struguri brumați în plete și-n ore,
nici noaptea nu mai trimite spre zori
parfum de regrete, petale și ploi.
Răbdare! Grăbindu-mă, am căzut
spre cealaltă margine a orei
și mi-am lovit inima, și sufletul, și trupul
pe care s-au rostogolit curcubee,
și primăveri reci, și lacrimi împietrite
în drum spre mâine.
Răbdare! Am țesut ziua din stele
prea repede, prea repede,
de frică să nu se trezească uitarea
cusută cu fir de mătase în Vinerea Mare.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre ore
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre toamnă
- poezii despre suflet
Citate similare
Așteptare zadarnică
Și azi te aștept
cu aceeași nerăbdare pe care numai Toamna o știe,
și ca să-mi dovedească credința
a aruncat în univers ciorchini de stele
în amurgul ce taie viața în două:
la dreapta sunt lacrimile pe care cerul
le-a strâns într-un jghiab de dor
înflorind speranțe albite la răscruce de drum
la stânga am adunat secundă cu secundă,
și frunze galbene, si triste,
și muguri ce n-au mai dat în floare,
și ploi reci, și ierni calde, și așteptări, și renunțări
dăltuite în noaptea neagră a destrămării..
Te mai aștept
la aceeași răscruce cu miros de fân
și cu secundele împletite în ani,
ce goi mai sunt în drum spre tine!
Te voi aștepta împreună cu Toamna
pe noianul de crizanteme ale vremii...
nu te grăbi, nu mai este mult până la kilometru zero.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre secunde, poezii despre tristețe, poezii despre prezent, poezii despre ploaie, poezii despre noapte sau poezii despre negru
Căutare
Am căutat iertare
prin plânsul vremii ce au înecat luceferi în ore
și orele se ceartă pentru minutul iubirii pierdut pe Dealul Așteptării,
nu mai înțeleg rostul vieții, în acest vacuum mă simt golită
de către Ieri, Azi și Mâine, trei verticale ce mi-au tăiat inima
dureros de adânc și umilitor.
Am căutat înțelegere
șlefuind piatra ce de aproape se transformare în stâncă
bătută de vise, de lacrimi și de câte un dor
ce albise timpul dincolo de noi,
dar cerul albastru a trimis pe rând stele
și noaptea era atât de aproape de mine
încât am atins cu degetele mele de cerneală, ochii lunii.
pe care am scris emoționată "îndurare".
Am căutat fericirea
în iarna așteptării când pe geamul iubirii, flori de gheață
se conturase atât de bine
încât nu s-au topit nici în vara dezamăgirii.
eu, troienită la poale de dor, mai speram
în ajutorul steluțelor argintii ce se lăsau peste mine ca un un vis
Am căutat amintiri
în hăul toamnei și-n căpița de cuvinte
a căror cerneală se uscase de mult
și-n pustiile nopți, când luceferii, întorși spre un alt timp,
nu-mi mai luminau pașii spre mâine.
Obosită de atâtea căutări,
am eliberat Timpul de ierni și de toamnele aducerilor-aminte
ce mă îndemnau să ating cu degetele mele de înger credința iubirii.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iarnă, poezii despre îngeri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Iată ultimul meu cuvânt: răbdare, răbdare, răbdare! Și când ți se va părea matale că ai gatit-o, ia-o din nou de la capăt: răbdare, răbdare, răbdare!
citat din Părintele Vichentie Mălău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe citate despre cuvinte
Răbdare, răbdare, răbdare, răbdare, răbdare...! Și când simți că s-a gătat, iar: răbdare, răbdare, răbdare, răbdare! Și iar: răbdare, răbdare, răbdare, răbdare!...
citat din Părintele Cleopa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marinarul cu sare-n priviri
Mugurii albaștri au căpătat culoarea nopții,
ciorchini de stele s-au lăsat ca o simfonie
între fericire și nefericire, între azi și mâine.
Vaporul abia se zărește,
frunze de octombrie oftează in larg,
cine va trage cortina speranței?,
apa-i sărată, pesăcurșii se zbat aproape de mal.
***
Și sarea s-adună pe rana iubirii,
mă doare trupul de-atâtea amintiri,
o scoică mi se așează-n palmă,
sărată și ea de-atâtea amăgiri.
***
Nu mai e loc lângă Mare,
apa fierbinte-a spălat ce-i lumesc,
a rămas doar o dâră albastră
ca un vis printre albii nămeți.
***
Cerul de prea mult soare
lăcrimează cu stele și dor,
Marea spre nord se retrage,
vaporul mai face-un ocol.
Marinarul intoarce privirea
spre țărmul sărat și pustiu,
ciorchini de vise aleargă
spre marinarul cu sare-n priviri.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre albastru, poezii despre zăpadă, poezii despre stele sau poezii despre nefericire
Sfârșitul răbdării
Răbdarea stinsă de-așteptări își ia biletul spre niciunde...
Se plimbă, fără niciun chef, prin gara vieții muribunde,
ridică ochii seci, spre mine, fără ranchiună, resemnată,
nemaidorind să mai revină vreodat', dac-ar fi-ntrebată.
Din peticul micuț de timp, ce îl primise la sosire,
n-a înțeles nimic, nicicând, și-a strâns doar lacrimi în privire...
Se-ntoarce unde s-a născut, într-un tărâm uitat de vreme,
să își îngroape și necaz, și ne-mplinire, și durere...
Răbdarea stinsă de-așteptare se urcă-n tren, spre nicăieri...
doar cu biletul și-amintirea, fără bagaj, fără averi...
Gându-i colindă-n vise reci, în miez de noapte adormită,
se învelește-n dor de stele și în răbdare nesfârșită...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre somn, poezii despre sfârșit, poezii despre plimbare sau poezii despre ochi
Valsul vieții
Trupul acoperit de nisipul fierbinte al amăgirii
plutește pe aceeași apă împovărată de ani.
***
La casa sufletului am văzut pomii înfloriți
într-o noapte adâncă de prea mult dor.
***
Am vrut să cânt iubirea și noaptea iubirii
dar privighetoarea a spart tăcerea cu trilul ei..
***
Cântecul meu și cântecul de argint al păsării
au înflorit lăcrămioarele într-o singură rugăciune
***
Am vrut să cânt uitarea și durerea uitării
dar luceferii s-au stins înainte de vreme
***
Între cer și pământ, de pra multă singurătate,
asfințirea uscase și ultima alunecare de lacrimă.
***
Cântecul sorții îl deapănă noaptea și ziua
la o întretăiere de cruci bătute de vânt
pe care, din întâmplare, scrie numele meu.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre flori, poezii despre vânt, poezii despre vals sau poezii despre tăcere
Tăcerea din adâncuri
Adaug speranțe la ziua ce vine,
le scot fără grabă din râu de tăceri,
cu gândul și fapta, dar vorbe puține,
pot încă să fac mai mult decât ieri.
Privesc înainte, privesc în trecut,
așez peste astăzi și ziua de mâine,
din noaptea uitării scot visul pierdut,
aduc demnitate să pun peste pâine.
Cuvinte prea multe nu am de rostit,
le-așez cu răbdare în vorbe curate,
când timpul îmi dă un răgaz potrivit,
le pun cu migală-n poeme pe toate.
Citindu-le-n taină, găsesc alinare,
sau vrajă-mbrcată în haine sfințite,
cuvânt prin cuvânt ajung, fiecare,
cu rouă cerescă pe doruri rănite.
Stau încă de veghe la poarta uitării,
cu gânduri de strajă în strai auster,
păstrez, cu răbdare, la umbra tăcerii,
al lumii nescris și liturgic mister.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre cuvinte, poezii despre vestimentație sau poezii despre râuri
Tăcerea din adâncuri
Adaug speranțe la ziua ce vine,
le scot fără grabă din râu de tăceri,
cu gândul și fapta, dar vorbe puține,
pot încă să fac mai mult decât ieri.
Privesc înainte, privesc în trecut,
așez peste astăzi și ziua de mâine,
din noaptea uitării scot visul pierdut,
aduc demnitate să pun peste pâine.
Cuvinte prea multe nu am de rostit,
le-așez cu răbdare în vorbe curate,
când timpul îmi dă un răgaz potrivit,
le pun cu migală-n poeme pe toate.
Citindu-le-n taină, găsesc alinare,
sau vrajă-mbrcată în haine sfințite,
cuvânt prin cuvânt ajung, fiecare,
cu rouă cerescă pe doruri rănite.
Stau încă de veghe la poarta uitării,
cu gânduri de strajă în strai auster,
păstrez, cu răbdare, la umbra tăcerii,
al lumii nescris și liturgic mister.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de adio
Și ai plecat, n-ai mai avut răbdare,
Sau eu am întârziat prea neglijent,
Prea singură în ultima-ncleștare,
Eu am fost clipei marele absent.
Firavul trup de umbre tremurânde,
Mi l-ai ascuns mămico de cu zori,
Nemângâiat de degete plăpânde,
Mă rostuiesc spre ultime ninsori.
Mai sun și-acum la numărul de-acasă,
Că aș mai vrea să-ți spun câte ceva,
Sunt vorbe nerostite ce m-apasă,
Și uit că te-ai mutat altundeva.
Doar tata ți-a șoptit duios adio,
Mă simt mai vinovat cu un cuvânt,
C-aștepți să mă auzi spunând adio,
Prea singură și tristă în mormânt.
De ieri îmi ești eternitate,
Stau pietrele cu brațele spre cer,
Încă aud un clopot ce mai bate,
Și nu am cui iertare să-i mai cer.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre trecut
- poezii despre tată
- poezii despre poezie
- poezii despre numere
- poezii despre ninsoare
- poezii despre iertare
- poezii despre degete
Epigramă (de citit cu ochii îndreptați atent spre harta României)
Ținutul secuiesc... Vis de demenți,
Clădit cu diabolică răbdare.
Îl faci, apoi îl cațeri pe rulmenți
Și îl împingi ușor spre Satu Mare!
epigramă de Ion Bucheru din Spinii trandafirului (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre visare, epigrame despre ochi, epigrame despre hărți, epigrame despre epigrame sau epigrame despre România
Cărare spre inima ta
Îmi voi face cărare spre inima ta,
Ai timp și răbdare? Durează ceva,
Că azi ești rănit, și fugi de femeie,
Dar uite, promit să-ți țes curcubeie,
Pe-acolo, pe unde lacrimi au fost,
Pe unde-ți pătrunde regretul anost,
Pe gura ce-ți tace, dar urlă cuvinte...
Rău nu ți-aș face, te rog ține minte!
Speranța deșartă te face s-o vrei,
Și sufletu-ți poartă sub stern izul ei,
Dar dacă ai vrea, mi-aș face cărare,
Spre inima ta, dă-mi timp, ai răbdare.
... Promit să îți fiu ce ea nu ți-a fost,
Un cer azuriu, și-un cald adăpost...
Fărâmă de pace, nu false cuvinte,
Rău nu ți-aș face, te rog ține minte!
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni, poezii despre pace, poezii despre inimă, poezii despre gură sau poezii despre femei
Cea mai puțină răbdare o am cu ceasul. Limbile sale se mișcă prea repede.
citat din Thomas Edison
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative sau citate despre ceas
Glossa iubirii revendicate
Mi-am revendicat iubirea...
s-a deschis spre mâine cerul.
Iar se naște fericirea.
Soarbe în adânc misterul...
Flori și pace și lumină,
Frunze, vise, păsări, stele...
Și un dulce dor de tihnă
Mă aduce printre ele.
Mi-am revendicat iubirea,
Sângeri mi-au crescut în plete.
Iarăși m-a pierdut cu firea.
Trec uitatele regrete
Și mărșăluiesc spre tâmple,
Se lovesc de stânci de lacrimi,
În unghere stau ascunse
Printre sutele de patimi.
S-a deschis spre mâine cerul...
O fisură de lumină...
Dintr-o dată piere gerul,
Sub o mantie divină,
Iar cresc muguri de mătasă,
Fluturii de catifele,
Iarăși zboară înspre casă
Pe un cer pavat cu stele.
Iar se naște fericirea...
În incubatorul lumii,
S-a născut din nou iubirea.
S-au ivit pajii furtunii...
Trec războinici, trec în cete,
Printre valuri de uitare,
Purtând vânturile-n plete,
Nourând întinsa zare.
Soarbe în adânc misterul
Flori și fluturi, zâmbet, soare.
În clepsidră, efemerul,
Cată timpul să-și măsoare.
Trec chihlimbării poeme
Pe sub fruntea azurie,
În secunde timpu-și cerne,
Azi, cuvinte, pe-o hârtie.
Flori și pace și lumină,
Ning la tâmple veșnic reci.
Tu le-acoperă-n surdină!
Și prin ploi de frunze treci.
Strângi în pumn eternitatea?!
Lacrimi curg la tâmpla ta.
De departea vezi cum noaptea
Plouă licăriri de stea.
Frunze, vise, păsări, stele,
Într-un zbor celest trec toate,
Vei rămâne fără ele
Într-o zi, poate-ntr-o noapte.
Lasă-ți sufletul ofrandă,
Celor care-ți sunt aproape,
Ca în lumea cealălaltă
Să unești munții cu ape.
Și un dulce dor de tihnă
Pieptul să ți-l împresoare!
Trăind veșnic în lumină,
Să fii răsărit de soare!
Îngenunche și te roagă,
Înger ce-n lumină-ai fost!
Dacă aripa-i beteagă,
Iartă! E al vieții rost...
Mă aduce printre ele,
Printre stele, printre muze,
Printre crucile pictate,
Doar sărutul de pe buze.
Tu ești diavol de lumină,
Prima carte de povești,
Tu răzbați din întuneric...
Numai tu mă mai iubești!
Mă aduce printre ele
Și un dulce dor de tihnă...
Frunze, vise, păsări, stele,
Flori și pace și lumină.
Soarbe în adânc misterul,
Iar se naște fericirea,
S-a dechis spre mâine cerul,
Mi-am revendicat iubirea...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre naștere, poezii despre ger, poezii despre fluturi sau poezii despre creștere
Mileniu?! Clipă?!
Mileniu?! Clipă?! Veșnica chemare
Spre mâine, spre sfârșit? Necunoscut!
Un drum ce duce spre o altă zare,
Dar care încă-abia a început...
Neiertător și asimetric, trupul
E gârbovit... Sunt lacrimi prinse-n barbă
Pe-același drum, de generații, timpul,
De-același țel, de nicăieri, ne leagă...
De când ne naștem, graba ne cuprinde
Și alergăm... Când drumul s-o sfârși,
Vom fi decât un piedestal de umbre,
Intrând ca un ecou în veșnicii.
Ce căutăm? Când nimeni nu ne cheamă
Pe drumu-acesta, ce ne-nfricoșează?!
Ne-apropiem cu jale și cu teamă
De noaptea care timpul ni-l veghează.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre frică sau poezii despre barbă
Visez ca un copil
Să dormi ca un copilaș înfrigurat după ce a colindat iubirea
Cu capul în palmele mele, vei putea?
Să te dezmierd cu mângâieri peste ochii limpezi cu care mă privești?
Să te cuprind cu brațele peste inima ce bate tare, parcă ar dori să zboare?
În ochii tăi mă văd copilul de-altădată cu flori în mână,
Cu zâmbetul larg, primitor,
Cu brațele întinse te aștept, cu visele în palme
Mă desprind de cei din jurul meu,
Și răsăritului îi spun, că am visat la nesfârșit
Să zbor spre necunoscut, în drum spre DUMNEZEU.
Spre taine ce pot deschide orizontul închis,
Spre misterele dezlegate de spicul de grâu,
Spre limitele conștiinței albastre, spre visul imaginației de copil,
Spre tainele noastre,
Spre cerul de dragoste plin.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre zâmbet, poezii despre religie sau poezii despre limite
Apus
Fereastra deschisă spre mare
adună miresme la ore târzii,
din geana rănită a zării apare
apusul întins pe trei herghelii.
Cai sprinteni aleargă pe valuri,
cu nările reci dezlipite de trup,
adulmecă umbre căzute pe maluri
când orele serii rănite se rup.
Tu încă mai stai pe terasă,
cu părul căzut între aripi de vânt,
și ochii plecați peste karma rămasă
din încă netrecerea ta pe pământ.
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre seară, poezii despre păr sau poezii despre aripi
Plouă dinspre pământ spre cer
Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai țesut cu inima cuvinte într-o carte.
Ai șlefuit din nuferi culoare și lumină,
Ai șlefuit din stele crucea ta divină,
Ai venit cu mărul și floarea vorbitoare
Să-mi dăruiești sărutul, simbol de neuitare.
Mi-ai schimbat credința în vise și plăceri,
Ai rămas în mine cu stelele și-mi ceri
Să-mi altoiești în vreme versul tău prin vers
Chiar dacă-n toamna vieții plouă-atât de des.
Plouă, anume, dinspre pământ spre cer,
Dinspre taina iubirii spre taina de mister,
Mi-i gândul împăcat, că peste zări departe,
Ai țesut cu inima cuvinte într-o carte!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sărut, poezii despre simbolistică sau poezii despre schimbare
Singurătate
Singurătatea este ca o ploaie.
Spre seară se ridică în șiroaie
din șesuri depărtate și-n șuvoaie
urcă spre cerul plin și uriaș.
Și-abia din ceruri cade pe oraș.
Și plouă, plouă-n ore androgine
când străzile spre zori de zi se-ndreapă,
și trupuri ce și-au devenit străine
frustrați și triști stau seara să-i despartă;
și oamenii ce se urăsc, doar într-un pat
constrânși sunt împreună să se culce:
Atunci singurătatea-n fluvii curge...
poezie celebră de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre oraș, poezii despre fluvii sau poezii despre dimineață
Se împăcară; și-n acest sens, se îmbrățișară. Parcă era mult mai bine astfel; așa simțea Lucian, dar și blondul. Domnul Enka se așeză pe marginea patului, lângă fiul său. Lucian stinse veioza; de data asta adormi. Cu blondul rezolvase, destul de repede și de ușor. Mai rămânea problema cu colega lui, domnișoara consilier; asta era mai dificil de rezolvat, mai ales că n-avea nici o legătură cu matematica. Încă trei ore trecură pe fugă, iar blondul se trezi nerăbdător, pentru a merge cu fiul său, să cumpere o mașină nouă. Se îmbrăcă cât putu de repede, iar la 06.40 era deja sus, în camera fiului său. Îl privi cu drag; părea a dormi. Se aplecă ușor spre el, încercând să-l trezească. Rămas sus, Lucian se echipă grabnic în uniforma lui albastră, încă având șase bulinuțe aurii. Luă păpușa pe care o văzuse blondul (încă era pe pernă) și o așeză grijuliu într-o cutie. Înainte de a coborî, scoase celularul și formă un număr.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre somn, citate despre timp, citate despre telefonul mobil, citate despre păpuși, citate despre ore, citate despre numere, citate despre matematică sau citate despre albastru