Neîmplinire

Deşi trecut-am ani de-a rândul
Uniţi pe drumul vieţii lung,
O-mbrăţişez numai cu gândul...
Că mâinile nu-mi prea ajung!

epigramă de Gheorghe Bălăceanu din Umor pe strada lui Păstorel (2010)
Adăugat de Gheorghe Bălăceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigrama mea

Pe drumul vieţii lat şi lung,
Sunt, pot să spun, un om cu carte;
Celebru însă, de ajung,
Voi şti, desigur, după moarte.

epigramă de Gheorghe Bălăceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La preot

Văzând ce dive stau cu rândul,
Îngenuncheate, în delir,
Pe dascăl îl cam bate gândul
Să-şi ia şi el un patrafir.

epigramă de Gheorghe Bălăceanu din Umor pe strada lui Păstorel (2010)
Adăugat de Gheorghe Bălăceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui tânăr neîncadrat în muncă

Luni întregi şi ani de-a rândul
"Patriei" i-nchină gândul
Mai ales - susţine el -
Când e filmul bunicel.

epigramă de Gheorghe Chirilă din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justiţie vreau!

Gândul - bâtă fermecată! -
m-a bătut, chiar ani de-a rândul,
iar acum, mă bate gândul
ca să-l dau în judecată!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Janet Nică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine concediul

Cum banii nu-mi ajung pentru sejur
(Nu vreau să fac în staţiune pe flămândul)
Călătoresc mai mult şi în huzur
... Cu gândul.

epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din ziarul "Viaţa Buzăului" (19 august 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Românca de azi

Pe drumul vieţii greu şi lung
Te costă o avere
Că milioane nu-i ajung
Şi miliarde-ţi cere

epigramă de Florea Ştefănescu din Lumea haimanalelor (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar gândul mai poate s-atingă o stea...

Mai aproape de cer de-aş putea să mă-nalţ,
la condurii de îngeri să ajung să-i încalţ,
poate-aş trece-ntr-o lume în care visez,
într-o stea fără nume, să mă aşez...

Nu ajung nici la stele, nici la cer nu ajung...
când aproape le-ating, drumul e şi mai lung...
timpul curge la fel pân' la primul popas,
ani-lumină se-aşază pe cadrane de ceas...

Şi aripi de-aş avea, n-aş ajunge la cer...
e azurul morgană dintr-un zbor efemer...
o iluzie-albastră expansivă-n genuni,
care trece prin timp şi nu poţi s-o aduni...

Înc-o treaptă mai urc, deşi ştiu că mă mint,
când himere ating şi cu ele m-alint...
şi când cred c-am atins astrul ce l-am visat,
mă trezesc că, de fapt, nicăieri n-am plecat...

Doar cu gândul putem să atingem o stea...
şi nici gândul nu ştie care e steaua mea...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul până la cer
este un drum lung.
Numai cei care se cer,
la Domnul ajung.

catren de Dumitru Delcă (7 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii, fără a se grăbi, ajung repede. Alţii, deşi se grăbesc, ajung târziu sau n-ajung niciodată.

Gheorghe Pârlea (4 martie 2023)
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea repede

Zboară clipele-n vânt una câte una,
La rând, pierzându-se-n uitate zări,
Prea repede la asfinţit răsare luna,
Prea-n grabă apune soarele în mări.

Prea repede s-a risipit copilăria,
Iar tinereţea parcă a trecut acum,
Prea lungă-i, Doamne, veşnicia,
Pentru o viaţă ce trece ca un fum.

Prea repede trec zilele cu soare,
Iar nopţile albastre nu-mi ajung,
Prea scurtă mi se pare bucuria,
Pentr-un infern atât de lung.

poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acumulări cantitative - salt calitativ

Deşi nu-i bine pe moment,
Societatea-nnaintează
Şi-n viitor, e evident,
Că şi prostia progresează.

epigramă de Gheorghe Bălăceanu din Umor pe strada lui Păstorel (2010)
Adăugat de Gheorghe Bălăceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu mâinile pe piept

Deşi sunt ani întregi de când
Ai mei aici m-au aşezat,
Doar astăzi am realizat
Că nu-mi simt inima bătând.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât am de învăţat, Doamne! Anii vieţii nu-mi ajung pentru a înţelege cum să ajung la tine.

Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai cărţile n-ajung,
E nevoie şi de oameni.
Drumul vieţii este lung,
Fără ei, câmpul nu-l sameni.

catren de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea mândruţei

De când plecat-ai în armată,
Nu-mi aflu liniştea în sat
Şi sunt atâta de stresată...
De nici nu dorm... la mine-n pat!

epigramă de Gheorghe Bălăceanu din Umor pe strada lui Păstorel (2010)
Adăugat de Gheorghe Bălăceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convingere

Deşi de viaţă se discută
C-ar fi amară, cum s-a spus,
Eu sunt convins că e plăcută,
De ne-o mănâncă cei de sus!

epigramă de Gheorghe Bălăceanu din Umor pe strada lui Păstorel (2010)
Adăugat de Gheorghe Bălăceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, e foarte greu să cunoşti un om, chiar şi după ce ai trăit ani şi ani de-a rândul în tovărăşia lui!

Dostoievski în Amintiri din casa morţilor (1861)
Adăugat de Andrei David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praz

Ajuns, în viaţă, la macaz,
Trecut-am numai prin necaz.
Tăcut, ursuz şi fără haz,
M-alint că, încă... mai am praz.

epigramă de Gheorghe Burduşel din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am şi uitat

Parcă am şi uitat că am copii...
S-au risipit tăcut precum un fum...
S-au risipit tăcut în zări de vis...
Tristeţea mea cui aş putea s-o spun?!

Mai simt durerea-n piept... E prea târziu!
Ochii în lacrimi sunt scăldaţi... Mă dor!
Şi gândul parcă mi-e acum pustiu...
Să fii bătrân şi singur nu-i uşor.

Privesc departe... Zările-s pustii...
Ori nu mai văd!... Parcă le-aud strigarea...
Stau singură şi plâng în nopţi târzii
Şi pruncii parcă nu-mi aud chemarea.

Vuieşte ca un clopot gândul meu...
E-nvolburat... Îmi pare o furtună!
Şi lângă mine-i numai Dumnezeu!
Şi clipele se risipesc... se curmă...

Se-aud în mine paşi şoptiţi şi ard,
Străin pribeag, de dor şi nerăbdare.
Caut precum un orb sprijin şi cad...
Ai cui să fie paşii-aceştia oare?!

Şi plâg din nou... Ce draperie grea
Se-apleacă-n fiinţa mea precum o noapte!
"Parcă am şi uitat că am copii!"
Se-aud în mine, trist, atâtea şoapte.

Mai simt durerea-n piept... E prea târziu?!
O mângâiere caldă, diafană,
Mă-mbrăţişază-n umbre... Parcă ştiu...
Parcă vă văd în vise tată, mamă!

Privesc departe! Zările-s pustii,
Ori eu am rătăcit către niciunde,
Crezând că mângâierea de copii,
În suflet, ca o taină, se ascunde.

Veniţi copii, cât nu e prea târziu!
Să vă privesc aş vrea, să-mi fiţi aproape...
Dar drumul către voi e lung acum, iar eu,
Mă tot afund spre nicăieri, în noapte...

Voi duce-n mine ca pe un stindard
Iubirea pentru pruncii duşi departe...
Deşi în mine-atâtea doruri ard...
Deşi e frig, deşi e numai noapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldat model

Deşi la fete des se furişează,
În toate-i bun, de şefi e adulat;
Secretul său, e unul ce contează:
Că vine la instrucţii... regulat!

epigramă de Gheorghe Bălăceanu din Umor pe strada lui Păstorel (2010)
Adăugat de Gheorghe Bălăceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!