Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Alexandru Odobescu

Vânători și căruțași, mârțoage și dulăi, culcați toți la pământ, dorm acum duși, la târlă!... Singure, stelele nopții se uită de pe cer la dânșii; ei aud cu urechile toată acea nenumărată lume de insecte ce se strecoară prin ierburi, țiuind, scârțâind, fluierând, șuierând și toate acele mii de glasuri senalță cu răsunet potolit în tăria nopții, se limpezesc în aerul ei răcoros și leagănă în somnie auzul lor aromit. Când însă vreunul se deșteaptă și clipește ochii, câmpia i se înfățișează luminată de scânteiele strălucitoare ale licuricilor; uneori cerul se încinge pe alocurea, în depărtare, de o vâlvoare roșatică, provenită din pârjol, și un stol întunecos de păsări se strecoară prin noapte...

în Pseudo-Kynegetikos, I (1874)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Basme" de Alexandru Odobescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Citate similare

Noaptea, treaz

Odată cu aerul răcoros strecurat prin bambuși în dormitor,
Lumina lunii umple fiecare colț al grădinii noastre.
Stropi grei de rouă atârnă sau se preling pe frunze.
Stele apar de nicăieri, sclipesc, apoi dispar.

Licurici fulgeră prin umbrele nopții. Trezite din somn,
Păsări de apă încep să strige, căutându-se.
Toate lucrurile sunt prinse între sabie și pavăză,
Toate regretele ușurate – trece o noapte clară.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clopote!

Bat clopotele nopții
Se aud zarurile vieții
Și jocul la ruletă.
O dansatoare dansează la bară
Dansul câștigului și speranței,
Viața aleargă-n noapte
După liniștea somnului,
Se strecoară pe gaura cheii
Suflând picătura vieții în ea.
Zăngănesc lacătele
A închis și deschis,
Poarta nopții sau a vieții.
Bat clopotele, se aud ceasurile
Bimbangul sosește
Și orologiul ne trezește.
Când Bimbangul nopții sosește
"Sunt aici trimis de Dumnezeu
Să mai curăț lumea
Ca să fie mai bună,
Să stea pe o rază de vise."
Bat clopotele în noapte
Și orologiul sună.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vine Crăciunul, porniți colindători

De moș Ajun pornesc colindători
Prin munții de nămeți făcând cărare,
Atâția pui de om porniți prin gerul mare
De la lăsatul serii până-n zori.

Cu glasuri de argint tăind răcoarea nopții
Să ducă vestea mare prin lume s-au pornit
E cerul azi sărbătorește, cu stele zugrăvit
Din casă-n casă vestea vor auzi cu toții.

Slobod dulce colind din glas neprihănit,
În miezul nopții cocoșul s-a trezit
Că a dormit prea mult își face singur vină

De la copii învață a domnului colindă
Și-ncepe ca să cânte în miezul cel de noapte
Și mii de-mpintenați duc vestea mai departe.

sonet de
Adăugat de valeriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Liniștea din noi

chipul tainic al lumii
se ascunde în greutatea cerului
umbrele par lacrimi de plâns
ce se strecoară
prin prin draperii de vise

corvoada orizontului
pare un gol plin de culoare
ce se prelinge în oglinzile timpului
care-și exersează zborul

vântul dansator pe clapele nopții
animă neantul întunericului
până când ia forma luminii
cercetând cu lăcomie
ascunsele taine ale pământului

ochii minții preia iluzie după iluzie
căutând scara comună
viața
cu visele și idealurile ei

simfonii îngerești desconspiră
teoria identității fiecăruia dintre noi
risipind ca un văl
pacea rugii din gândul punte
între cer și pământ

... liniștea de care avem nevoie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Între cer și pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopții
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa,
Intersecții de raze și umbre
Punți către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei,
Razele sufletului oglindesc mozaicul
pașilor mei prin întuneric.

Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâșie tăcerea nopții,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.

Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...

Își caută urmele noastre în timpuri...

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A trecut prin mine absența ta

a trecut prin mine absența ta
ca o aripă prin aerul rece al nopții
și acum
sentimentele se reîntorc
la sanctuarele distruse de poemele
nescrise
care stau în sertarul inimii.

poetul n-a fost acasă,
o beție sub cerul liber
pe malul râului
nimeni nu-i mai purta de grijă,
obscuritatea serii
îl copleșise,
natura toată colcăia de sunete
ca-n muzica lui Vivaldi,
ieșiseră ghioceii cu albul lor pur
și primăvara râdea la el
ca o curvă pe centură
care așteptă să fie îmbrățișată.

meteoriții cădeau în apă,
luna dansa un tangou languros
și căprioarele din vis
se lăsau la râu să sorbă
văzduhul albastru al apei.

aripa aceea a nopții fâlfâia
pe deasupra lui
ca un înger de pază
străjuind nevrotice miraje
pâna când
hainele lui de hlamindă
s-au topit în întunericul nopții.

poezie de (30 aprilie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-BucovuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zâmbetul luminii în paharul colorat al nopții

în uimiri colorate
ne scaldă
pe fiecare
ochii nopții
împletindu-ne cu pașii vântului
și
surâsul stelelor

picurii nopții
nu ne mai ating
ci doar
fulgii de vise
care-n alb îmbracă pământul
și strada
și trotuarul
plutind pe aripile vântului și ale nopții
ca o mângâiere adusă
de pe înălțimi

alături
stelele
culorile
și zâmbetele luminii
din paharul colorat al nopții

poezie de (15 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zâmbetul luminii în paharul colorat al nopții

în uimiri colorate
ne scaldă
pe fiecare
ochii nopții
împletindu-ne cu pașii vântului
și
surâsul stelelor

picurii nopții
nu ne mai ating
ci doar
fulgii de vise
care-n alb îmbracă pământul
și strada
și trotuarul
plutind pe aripile vântului și ale nopții
ca o mângăiere adusă
de pe înălțimi

alături
stelele
culorile
și zâmbetele luminii
din paharul colorat al nopții

poezie de (15 decembrie 2016, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Era înainte o părere greșită, că toate stelele cele mai strălucitoare sunt cele mai apropiate. Arcturus se află la o depărtare ce trebuie să fie mai mare de 100 de ani lumină și prin urmare, e un soare de mii de ori mai strălucitor decât Soarele nostru. De prin împrejurimile acestui soare enorm, Soarele nostru nici nu s'ar vedea cu ochii liberi. Deși, de mii și mii de ani, steaua aceasta se apropie de noi cu zeci de km pe fiecare secundă, cu toate acestea depărtarea la care ne aflăm de el e imensă.

în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și fiindcă nici o rază de lumină nu pătrunde prin funinginea nopții, toate vietățile de pe lac dorm pitulite prin stufăriș în speranța că visele lor vor fi colorate. Doar mica broscuță Veruza stă cu ochii larg deschiși pe o frunză de nufăr.

începutul de la Broscuța Veruza și floarea de nufăr de
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noapte înstelată

"Asta nu mă împiedică de a avea o nevoie teribilă de – dacă tot trebuie să-i pronunț numele – religie. Apoi ies afară în noapte și pictez stelele"
Vincent Van Gogh – Într-o scrisoare către fratele lui.

Orașul nu există,
exceptând locul unde un copac cu frunziș negru se strecoară
ca o femeie înecată spre cerul fierbinte și clar.
Orașul este mut. Noaptea fierbe împreuna cu unsprezece stele.
O, noapte, noapte înstelată! Acesta este felul în care
vreau să dispar.

Se mișcă mereu. Toți aștrii sunt vii.
Până și luna se umflă în fiarele ei portocalii
pentru a își expulza copiii prin ochi, urmând zeescul tipar.
Bătrânul șarpe ceresc, invizibil. absoarbe stelele.
O, noapte, noapte înstelată! Acesta este felul în care
vreau să dispar:

în monstruozitatea grăbită a nopții,
înghițită de marele balaur, să mă desprind
de propria viață fără nici o credință,
fără stomac,
fără plânsete în zadar.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
Alfred de Musset

Stea palidă a serii

Stea palidă a serii, tu sol trimis din zare,
Ce din amurguri fruntea sclipindă îți desprinzi,
Cu ochii-ți, din palatul de-azur au ce cuprinzi?
Ce vrei să vezi în depărtare?

S-a potolit furtuna și vântul a-ncetat;
Cu freamăt blând pădurea își lăcrimează dorul;
Un fluture de aur, lin, prin livadă, zborul
Printre miresme și-a luat.

Ce cauți peste lumea ce doarme în stihie?
Parcă spre munți acuma cobori în pas ușor;
Pleci surâzând, prieten plin de melancolie,
Iar ochiul tău clipește în zări tremurător.

Stea ce cobori în noapte spre verzile coline,
Tu, ce din mantia nopții ca lacrimă-ai descins,
Și vezi în depărtare păstorul care vine
Cu turma lui, pe drumul de-ntunecimi cuprins,

Spre ce tărâm mergi, astru, în nesfârșita noapte?
Vrei un culcuș, prin trestii, pe tărmul solitar?
Sau, chip frumos în ceasul tăcerii, fără șoapte,
Cobori adânc în mare, ca scump mărgăritar?

De e să mori, luceafăr, și dacă-n marea-adâncă
Vrei pletele bălaie să le scufunzi, îți cer:
Întârzie-ți plecarea! Mai stai o clipă încă!
Stea dulce a iubirii, nu coborî din cer!

poezie clasică de (1835)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Strigătul nopții

Este seară și au coborât perdelele nopții
Peste albul auriu al apusului.
O pisică toarce și se alintă
Pe prispa cerdacului bătrân
Lovind noaptea stelele cu lumina lor.
Pisicile torc, câinii latră
Viața adoarme peste draperiile nopții.
Eu aranjez perdeaua serii
În care picur o lacrimă care curge fără să vreau
Și se prelinge pe fruntea morții
În miez de noapte albastru
Cu Luna plină și stele căzătoare.
A mai murit un om,
Așa se spune in popor
Și totuși este adevărat.
Când o stea cade mai moare un suflet
Care nu merită sa trăiască în eternitate.
Culeg stelele de pe draperiile nopții
Și le sărut cu dragoste,
Le curăț, le îmbrățișez
Și ne spunem noapte bună.
Noapte bună cerului
Acoperit de perdeaua neagră a nopții.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondel spuzit cu licurici

În bezna nopții fără lună
La stână tolănit pe prici
Regina nopții va să-mi vină
Pe cer spuzit cu licurici.

Aud cum laptele se-adună
În ugerele moi și mici
În bezna nopții fără lună
La stână tolănit pe prici.

Sunt ceasuri de când: Noapte Bună!
Mi-a fost șoptit de-un muritor
Pe când arar talanga sună
Cerând s-apară alt decor...

Din bezna nopții fără lună.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E plânsul Tău

Când stau culcată-n margine de noapte
Și mă-nfior de ce mai este rău
Printre atâtea mii și mii de șoapte
Aud în depărtare plânsul Tău.
Când stau culcată-n margine de lume
Și-aud scrâșnind al vieții ferăstrău
Și vine-un plâns amar să mă sugrume
Eu știu, o, Doamne, că e plânsul Tău.

Când stau culcată-n margine de clipă
Cu scoici de lacrimi prăbușite-n hău
Și inima și sufletul îmi țipă
Eu plâng, o, Doamne, pentru plânsul Tău.

Când stau culcată-n margini de tăcere
Și-am înghețat trecând prin vadul său
Când închinată sunt dar nu pot cere
Aud în depărtare plânsul Tău.

Când am ajuns povară pentru mine
Și mă cutremur în atâta rău
Mă sfâșii, Doamne, toată pentru Tine
Atât de mult mă doare plânsul Tău...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

Ce faci, destinule?

Ce faci, Destinule, cu mine?
De ce mă trimiți la Stele?
Sunt Muritor, nu se cuvine
Să mă ridic atât de sus, la ele!

Am visat să am o Stea,
Dar nu pot să o ajung!
Ea se strecoară prin perdea,
Ale ei raze mă străpung.

Am fost mereu un visător,
Si un romantic Incurabil,
Prin Universul vesnic, Trecător,
Nu pot sa fiu Inconfundabil.

Steaua va rămâne sus, în zare,
Eu voi fi aicea pe Pământ,
Lumina va veni din depărtare,
Iar eu? Doar imnuri am să-i cânt!

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfaturi utile

Viața este darul desăvârșit dat de Dumnezeu,
bucură-te pentru viață!
Soarele este lumina lui Dumnezeu,
bucură-te de căldura și lumina lui!
Stelele sunt ochii lui Dumnezeu,
bucură-te de strălucirea stelelor!
Natura este creația lui Dumnezeu,
bucură-te de binefacerile naturii!
Aerul este suflul prin care Dumnezeu ți-a dat viață,
bucură-te de aerul pe care îl respiri!
Râul este cristelnița în care Dumnezeu a botezat omul,
bucură-te de susurul apelor! Apa îți potolește setea.
Răcoarea codrilor este adierea prin care Dumnezeu ți-a dat mișcarea,
bucură-te de răcoarea codrilor!
Dumnezeu ți-a dat lumina zilei ca să ta orientezi în viață,
bucură-te de lumina zilei!
Dumnezeu ți-a dat liniștea nopții,
bucură-te de liniștea nopții! Ea îți odihnește sufletul.
Bucură-te de toate în puținul timp pe care îl petreci pe pământ!
Numai astfel vei pute sune că trăiești.

poezie de (ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Cățeii nopții

În sălașul dintre sălcii
Unde iubirea ne-a strâns,
Se aud cățeii nopții
Cum s-au apucat de plâns.

Printre flori, unde-am pătruns,
Clipa a cernut dulceață,
Cățeii s-au lins pe bot
Ascunzându-se în ceață.

Cerul bătucit de soare
Înalță berze în zbor,
Pieptul tău se-mpodobește
Cu surâsul unui dor.

Nici eu nu dorm în cetate,
Stau în preajma-ți să te sorb
Din lumina care cade
Rană pusă-n ochi de corb.

Și nu uit, mai trec prin sălcii,
Caut câinii să-i hrănesc,
Glasul lor străbate-n iarnă,
Nici cu corbii nu-i găsesc!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Între cer și pământ doar un timp

Într-un ochi de oglindă, faldurile nopții
ne-opresc timpul pe strada Mântuleasa.
Intersecții de raze și umbre,
punți către cer.

Galbene frunze, amintiri răscolite prin aerul lunii,
păstrează nisipul din vidul clepsidrei.
Razele sufletului oglindesc mozaicul
pașilor mei prin întuneric.

Prin lumina felinarelor
aripi de îngeri sfâșie tăcerea,
Prelinse în urmă două din umbrele mele
se întind către cer.

Sunt umbrele sufletului nostru
risipite în tu... în eu...
în eu... în tu...

Își caută urmele noastre în timpuri.

poezie de
Adăugat de Irina Lucia MihalcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aiurea!

a apărut un cer mai înalt decât al toamnei
ce ne-a amăgit sângele

se revarsă amintirile inundă depărtările orei
supusă ca un câine în zvârcolirea pământului îmbătrânit sub jocul tălpilor
trecut în fiecare noapte cu tine
dincolo de dragoste

cerul se răstoarnă peste această lume
păsări mari și lacome se-ntind peste trupul pământului
iubirea se prăbușește toată în sine
ca un blestem pe care-l port drept destin

să nu fim triști
să ne apropiem cu grijă de cuvinte
să nu le sângerăm auzul rănile dor

cade ninsoarea în ferestrele sufletului orb
ce frig ne coboară în noapte

adu-mi liniștea vreau să aud ninsoarea
vorbind la masa cuvântului plin de lumină

aerul șade deasupra abisului
o pasăre purtată aiurea în larg se agață de rădăcinile întunericului stârnit de nu știu cine
pe cerul mai înalt decât al toamnei
ce ne-a amăgit sângele

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce ni se înfundă urechile uneori? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!