Castele-n Spania (Lui Cincinat Pavelescu)
De-ar vrea norocul să-mi zâmbească
Și să câștig la loterie,
Aș duce-o viață-mpărătească,
Ascuns să nu mai mă găsească
În timpi de ani, ființă vie.
N-aș vrea să am măriri deșerte,
N-am nici-o sete de renume,
Aș înălța mereu concerte
La adăpost de griji și certe,
La adăpost de om și lume.
În colț tăcut de vreo Sahară,
Castel aș pune să-mi zidească,
Și scuturat de-orice povară,
Aș ridica spre ceruri scară,
De-ar vrea norocul să-mi zâmbească.
Ca-n basme masa mi s-ar pune
Și s-ar deșterne tot ca-n basme,
Bucatele cele mai bune
Ar apărea ca prin minune
Pe tăvi aduse de fantasme.
Prin vase de-aur și prin cupe
De cornalină și agată,
De silfi ușori, gentile trupe,
Ar tot turna zburând în grupe
O ambrozie delicată.
De pe-o terasă înflorită
Privirea mea s-ar pierde-n cale
Sub frunzătura-nchipuită
De soare vesel strălucită
Și scânteind de portocale.
Fântâni de ape săritoare,
Ar răcori-o-n orice clipă
Cu picături nălucitoare
Ce-n urmă-n limpede izvoare
S-ar scurge leneș sau în pripă.
Iar împrejur de-acea grădină
Nimic, nimic decât pustie...
Pustia de nisipuri plină
Precum e cerul de lumină, --
De-aș câștiga la loterie.
Dar viața în singurătate
Mi s-ar urî și ea la vreme
Și mi-aș clădi atunci palate
Pe lângă țărmuri populate
De-ale amorului poeme.
Pe lângă Neapol am de știre,
Că e un cuib între verdeață,
Eu l-am văzut în părăsire
Ș-am fost cuprins l-acea privire
De melancolica-i dulceață.
Acolo corpul mi l-aș duce,...
Ruina trage la ruină... --
Aș vrea ca moartea să m-apuce
Purtându-mi viața ca o cruce
Pe-un țărm frumos de mare lină.
Dar câștigând la loterie,
M-aș face ca și alții poate,
Și preschimbat prin avuție
N-aș mai căta o vizunie,
Ci aș voi să gust din toate.
Atuncea poate-n gând mi-ar trece
Să țin în lume tren și casă,
Să am bufoni cu tivge sece
În contul căror se petrece
Și paraziți să am la masă.
Să treier podul în trăsură,
Să-mi râd de suferințe grele,
Iubindu-mi singura făptură,
Pentru stomac și pentru gură
Să fie ținta vieții mele.
Oh! simt, oh! simt că avuția
Pe om îl face rău să fie,
De-mi cântă-n suflet poezia,
Să cânte-o face sărăcia... --
N-am câștigat la loterie.
poezie celebră de Alexandru Macedonski din Excelsior (1895)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre poezie
- poezii despre știri
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tăcere
- poezii despre trenuri
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre superlative
Citate similare
Clipa
De-ar fi să scot din amintiri o clipă
Și, în puterea mea, un timp s-o am,
Aș vrea să văd, în ea, cum se-nfiripă
Tot ce simțea acela ce eram.
Și poate-aș crește-o cât aș vrea să fie
De-ar fi să-mi placă mult ori aș dori
Să-mi fie mare cât o veșnicie
Sau, dacă-i mult, măcar cât ține-o zi.
Iar de va fi ca ea să nu-mi mai placă,
Aș strânge-o-n pumni, aș face-o gând uitat
Și n-aș mai vrea cu mine să petreacă
Prin amintiri ce-n urmă am lăsat.
De-ar fi să pot s-o fac, n-aș face-o-n pripă
Și nu mi-aș risipi puteri de mag
Pe altceva decât aceeași clipă
Ce revenea când te priveam cu drag.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre uitare, poezii despre gânduri, poezii despre dorințe sau poezii despre amintiri
Dumnezeu m-a creat să împlinesc o slujire anume. Mi-a încredințat să fac ceva ce nu a mai dat nimănui. Am o misiune... Sunt o verigă într-un lanț, o punte de legătură între persoane. Nu m-a creat pentru nimic. Voi face lucrarea Sa; voi fi un înger de pace, un martor al adevărului acolo unde sunt... De aceea voi avea încredere în El. Orice sunt, nu pot fi aruncat afară. Dacă sunt bolnav, boala mea s-ar putea să-I slujească Lui; îndoielile mele s-ar putea să-I slujească Lui. Dacă sunt în suferință, durerea mea s-ar putea să-I slujească Lui. El nu face nimic în zadar. El știe ce face. S-ar putea să-mi ia prietenii, s-ar putea să mă arunce printre străini, s-ar putea să mă facă să mă simt singur, să-mi scadă curajul, să-mi ascundă viitorul de mine. Totuși, El știe ce face.
citat clasic din John Henry Cardinal Newman (1870)
Adăugat de Nana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre boală
- citate despre îngeri
- citate despre încredere
- citate despre viitor
- citate despre suferință
- citate despre religie
- citate despre prietenie
- citate despre pace
- citate despre medicină
Dacă m-ai iubi
[Muguri îmblânziți]
Dacă m-ai iubi
Aș putea să las cafeaua să dea în foc dimineața,
Nu l-aș înjura pe șoferul care mi-a stropit rochia nouă
Aș decoji cu răbdare portocalele cu coajă tare.
Dacă m-ai iubi
Aș avea grijă de mine
Mi-aș întinde pe piele tinctură de miere
Mi-aș pune apă de vie
În ochi.
Să te văd mai bine,
Să te văd. Mai bine...
M-ai iubi...
Mi-aș pune pe tavan stele fluorescente
Aș asculta sonate pe urme de comete
Luni pline, nu mi-ar fi străine.
Caii ar alerga prin mine, cu salbe de flori sângerii
La gât. Mi-aș vedea părul crescând
În rădăcini. Sevă mi-aș trage din spini,
Altceva n-aș vrea decât gura ta
Dacă m-ai iubi... aș face o cafea
Și dacă întâmplător s-ar înfoia și s-ar vărsa
Pe aragazul proaspăt curățat
Chiar și așa tot n-ar fi enervant
Mi-aș împleti duminica de stat în pat
C-un braț de frunze-n rouă
Ni s-ar părea doar nouă
Că oamenii au pleoape-libelulă
Stând gură lângă gură absurd
Și neștiind ce-nseamnă un sărut.
Dacă m-ai iubi...
poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gură, poezii despre cafea, poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre roșu, poezii despre rouă, poezii despre rochii, poezii despre păr sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Loterie
Orice joc de loterie
Este o escrocherie
Dar care din bani liciți
Face câțiva fericiți.
epigramă de Gheorghe Ionescu (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre loterie, epigrame despre jocuri, citate de Gheorghe Ionescu despre jocuri, epigrame despre fericire, citate de Gheorghe Ionescu despre fericire, epigrame despre bani sau citate de Gheorghe Ionescu despre bani
Cucuvaia
CUCUVAIA
versuri Ioan Ciprian Moroșanu
Pe meleagul vieții mele
Cântă-n versuri cucuvaia,
Dar nu prevestește rele...
Cică... i-am furat odaia
Și mă scuipă jupâneasa
Cu strigări zaharisite
Să mi se dărâme casa,
Să mă duc la cele sfinte,
Să se culce lângă mine
Când prin inimă-mi scânteie,
Viscolul cu plapumi fine
Nălucindu-mi a femeie ;
Să am somnul barbituric
Și să-mi fie ziua fadă
Iar vreun troglodit de puric
De călcâie să mă roadă.
Doamne, câte încă multe
Pentr-un bulgăr de sihastru...
De-ar fi unii să le-asculte
S-ar mai înălța un astru.
E doar viața mea, senină
Cu meleagul tot în floare...
Cum să-mi fie asta vină
Când e pură întâmplare?!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre vinovăție, poezii despre versuri, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre flori
Chiar dacă nu am răstignit toți fluturii
am presat totuși o floarea de colț lângă una de măr
și de aatunci mă doare fiecare fir de iarbă de sub vis
cum sufăr de golul fiecărei scoici adusă de lună
la poalele mării
dar știu că port vina pentru toate dezastrele
mai ales pentru cele ratate
de fapt apocalipsele acestea sunt cele mai grele
îmi amână tăcerea și nu-mi lasă loc de veșnicie
pentru că nu aș vrea să le ud cu uitare
înainte de a trece prin apa
care-mi va despărți trupul de suferință
și sufletul de apăsarea timpului
îmi voi sufleca amintirile
nu aș vrea să uit nimic din ce ți-am promis
poate că o să am o eternitate
sau poate că o să fie doar o clipă
cât să-mi aleg o altă lume în care se te caut
oricâte blesteme mi-ar brăzda mintea
voi culege de fiecare dată mărul să-l împărțim
cum altfel să-mi caut sub tâmple cerul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mere, poezii despre visare, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet sau poezii despre suferință
Balada Mamaia
Era prin vară, așteptam,
La mare, răsăritul
Și, Doamne, ce-ncântat eram
Cu marea și privitul!
Până-ntr-o zi, cam pe la prânz
Când te-am văzut pe tine
Și-n urma ta, precum un mânz,
Mergeam, cu rugi creștine:
Dă-mi Doamne, mie, un noroc,
Că-s plin de-adrenalină,
Și fă-mă să câștig la joc,
Să-mi iau și eu mașină
Cu care să o plimb pe ea
Pe plajă la Mamaia
Și să-i pot cumpăra ce vrea
Că apoi... vorba aia,
Eu nu aș vrea să te mânii
Spunându-ți tot ce-aș face
Și - ce sunt banii? - doar hârtii
Să faci... cam tot ce-ți place.
Se pare că, la ruga mea
Pe care-ai auzit-o
Cu tine s-a-ntâmplat ceva,
Și, repede,-ai... zbughit-o.
N-am câștigat, iar fuga ta
M-apasă și mă doare
De n-aș mai vrea, în viața mea,
Să stau... cu ochii-n soare.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare, poezii despre plajă, poezii despre noroc, poezii despre jocuri, poezii despre hârtie, poezii despre creștinism, poezii despre cai sau poezii despre bani
Mi-aș face cuib....
Mi-aș face cuib,
În al tău trup,
Să-mi odihnesc,
Sufletul rupt.
Din pielea ta,
Mi-aș face haină,
Să mă-ncălzească,
Noaptea-n taină.
Din al tău glas,
Ce stă să geamă,
Mi-aș face cântec,
Să m-adoarmă.
Din ochii tăi,
Fereastră-aș face,
Privind prin tine,
Totul tace...
Iar palma ta,
Căuș să-mi fie,
Sleit de sete,
Să mă-nvie.
Din al tău sân,
Mi-aș face leac,
Mă simt etern,
Când ți-l dezbrac....
Și buza ta,
Precum rubinul,
Aș face-o vin,
S-o sorb ca... vinul.
poezie de Andreea Văduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre vestimentație, poezii despre odihnă, poezii despre ochi sau poezii despre muzică
Mi-aș face cuib...
Mi-aș face cuib,
În al tău trup,
Să-mi odihnesc,
Sufletul rupt.
Din pielea ta,
Mi-aș face haină,
Să mă-ncălzească,
Noaptea-n taină.
Din al tău glas,
Ce stă să geamă,
Mi-aș face cântec,
Să m-adoarmă.
Din ochii tăi,
Fereastră-aș face,
Privind prin tine,
Totul tace...
Iar palma ta,
Căuș să-mi fie,
Sleit de sete,
Să mă-nvie.
Din al tău sân,
Mi-aș face leac,
Mă simt etern,
Când ți-l dezbrac....
Și buza ta,
Precum rubinul,
Aș face-o vin,
S-o sorb ca... vinul.
poezie de Andreea Vaduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani!
De ziua ta ți-aș dărui o viață,
De-ar fi posibil însăși viața mea,
Suflet de vis cu zâmbetul pe față,
Zeiță-Lună și Zeiță-Stea!
Și-aș vrea să fiu din viața ta măcar
Un soare ce durează o secundă,
Privirea ta și zâmbetul tău rar
Să mă topească și să mă pătrundă...
Să pot măcar s-apuc să strig și eu
Că știu ce-nseamnă toată fericirea,
Căci m-a pătruns o clipă Dumnezeu,
Cu zâmbetu-i de foc și cu privirea.
Mă simt etern căci m-am atins de tine,
Zâmbind și moartea o voi îndura,
Chiar dacă pentru totdeauna ține,
Cât amintirea-ți nu poate dura.
Să-ți mulțumesc, eu nu mai am cuvinte,
Ce să-ți urez de ziua-ți, n-am habar,
Mă-nchin sfios la chipul tău cuminte;
Primește neputința mea ca dar!
De ți-am greșit, nu cer îngăduință,
Iertarea mi-am primit-o la-nceput,
E prea din timp să fie cu putință
Și prea târziu să pierd ce n-am avut...
Un grădinar de-aș fi, pe-ntreg pământul
Aș pune flori, buchet să ți-l ofer,
Pe tot aș vrea să scriu numai cuvântul
MARIA. "La mulți ani!" să scriu pe cer.
Astronaut de-aș fi, o galaxie,
De ziua ta, ți-aș cumpăra-ntr-o noapte,
Dar știu că una nu-ți ajunge ție,
Și nu am bani pentru treizeci și șapte!
Un hoț de-aș fi, chiar luna de pe cer
Și stelele s-ar declara furate,
Dar toate la picioare-ți stau și cer
Poruncă să le dai în orice noapte.
Pescar de-aș fi, ți-aș prinde peștișorul
De aur, ce dorințele-mplinește,
Dar e pe veci, din veci închis în bolul
Pe care doar Maria-l stăpânește.
Pictor de-aș fi, ți-aș face o icoană
La care să mă-nchin în lipsa ta,
Pe cap ți-aș pune zilnic o coroană
La infinit, spre-a nu te mai uita.
Plugar de-aș fi, când mi-aș ara ogorul,
Pe coarnele de plug m-aș lăsa greu,
Să simtă și cormanul cum e dorul
De tine, semănat în pieptul meu.
Doctor de-aș fi, ți-aș vindeca iubirea
De dor și de orice neîmplinire,
Te-aș ajuta să-ți împlinești menirea
De mamă bună, plină de iubire.
Copac să fiu, ți-aș înflori la vreme
Și roade ți-aș aduce-n orice toamnă,
De alți culegători n-ai a te teme,
Sunt numai pentru tine, dulce doamnă!
Înger de-ar fi să fiu, ca heruvimii,
Ți-aș rezerva un rai numai al tău,
Pe care să-l păzească serafimii
Și Dumnezeu, de îngerul cel rău.
Chiar Lucifer de-ar fi să mă numesc,
De dragul tău aș renunța la iad,
Făcând eforturi să mă convertesc,
Din grația-ți pe veci să nu mai cad.
Iar dacă, prin absurd, chiar Dumnezeu
Aș fi, m-aș renega de ziua ta,
Recunoscând că Dumnezeul meu
Nu-s eu, ci tu, dacă m-ai accepta!
Să zicem c-aș mai fi o creatură
Care trăiește numai o clipită,
Ți-aș dărui-o, gingașă făptură,
Să fii înc-o secundă fericită...
Să presupunem c-aș fi condamnat
La moarte, numai pentru că te-ador,
Mi-aș recunoaște singurul păcat
Și, bucuros, aș prefera să mor.
Dac-aș muri și-aș fi condus în Rai,
l-aș refuza și-aș face testament
Pe numele frumos pe care-l ai,
Să moștenești Edenul permanent.
Iar dacă după moarte, în Infern
Aș fi condus, la fel de fericit
Aș îndura calvarul său etern,
Pentru secunda-n care mi-ai zâmbit.
Bogat de-aș fi, te-aș duce printre stele,
Să li te-arăt, făcându-le geloase,
Că nici măcar unindu-se-ntre ele,
Ca tine tot n-ar fi de luminoase.
De-aș fi un zeu, te-aș duce în Olimp,
Să vadă zeii cât ești de frumoasă,
Zeițele să moară, și-n scurt timp,
Chiar Zeus să te ceară de mireasă...
De-ar fi să cad la pat de-o boală grea,
M-aș vindeca dacă din întâmplare
Cineva, poate chiar fără să vrea,
Ți-ar spune-n șoaptă numele, sau tare.
Când voi muri, de n-ai întârzia
La crucea mea să treci, o adiere,
Să nu te sperii că voi învia,
Va fi cea mai ușoară înviere!
Pribeag de-aș fi, prin lumi rătăcitor
Și negăsind un loc de poposire,
Din buzunarul de la piept, un dor
Va fi busola mea de regăsire.
Iar când și fericit o să mai fiu,
Cum sunt acum, nu voi mai aștepta,
Gândindu-mă la tine am să scriu
Ca și când ar fi zilnic ziua ta.
Dac-aș avea putere, ziua-n care
Tu ai văzut lumina prima dată,
Aș decreta-o mare sărbătoare
Și pe pământ și-n galaxia toată.
De-aș fi avut norocul să te știu
De frăgezică, din copilărie,
O, cât de fericit puteam să fiu
Crescut la sân de-această bucurie.
Să-ți fiu prieten, aș visa prea mult,
Să-ți fiu iubit, nici n-aș visa măcar,
Tresar fie și numai de te-ascult,
Iar dacă te privesc, mai rău tresar.
Minune imposibilă și tristă,
Cuminte resemnare, vis ucis,
Atentă spectatoare și artistă
Pe scena dintre iad și paradis...
N-aș vrea să creadă cineva vreodată
Că sunt îndrăgostit sau delirez.
Nu te-am iubit în viață niciodată;
Te-am adorat... și-acum te venerez!
Iar dacă eu, la rându-mi, pentru tine
Am însemnat ceva sau mai însemn,
Mie din asta nu mi se cuvine,
Și recunosc, măcar un simplu semn...
De-aș fi însăși această poezie,
Ți-aș mulțumi frumos că mă citești
De ziua ta, rugându-mă să-ți fie
La fel de minunată ca-n povești.
Din viața mea nu vreau să te retragi,
Să-ți pot ura măcar pe-această cale,
Un La mulți ani, alături de cei dragi
Din preajma și din visurile tale!
Eu te păstrez la zi aniversară,
La fel în suflet cum te-am cunoscut;
Să-ți fie-n viață veșnic primăvară,
Ca-n ziua sfântă-n care te-ai născut!
Nu sunt nimic din ce-aș fi vrut să fiu
Să-ți mulțumesc pentru că ești. Regret.
Comoara mea din veșnicul pustiu
Pe care-l port în suflet, ca poet!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre lumină, poezii despre fericire sau poezii despre îngeri
Să-mi fie viața...
Să-mi fie viața o cântare
Cu vorbe dulci și sunet blând
Să fac din rană sărbătoare,
Să nu nutresc vreun negru gând.
Să-mi fie viața nu reclamă
Ci dor spre Patria de Sus
Să merg spre țintă fără teamă,
S-adăpostesc pe cel exclus.
Să-mi fie viața desfătare
În Legea sfântă din Sion
C-așa va fi îndepărtare
De tot ce e în Babilon.
Să-mi fie viața bucurie
Că mi-e model un Împărat,
Că-n lunga mea călătorie
În harul Lui El m-a păstrat.
Să-mi fie viața far, lumină
Să vadă mulți Orașul sfânt
Să vrea să strângă din Grădină
Rostiri cuprinse-n Legământ.
Spre Tron înalț acum dorința
Știind că nu e în zadar,
Că EL transformă neputința
Și-o face un mărgăritar.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (15 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre sunet, poezii despre publicitate, poezii despre patrie, poezii despre oraș sau poezii despre negru
De-ar fi să treci
De-ar fi să treci pe lângă mine
Și vremea s-ar opri în loc...
Aș frânge razele senine,
În diminețile cu foc!
Și le-aș sădi la mine-n curte
Ca să răsară, mai aprins,
Un soare ce-n lumină pune
Amurgul stins al unui vis.
Și astfel noaptea care vine,
O voi preface a fi zi...
De-ar fi să treci pe lângă mine
O clipă ochii mi-ar zâmbi!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre foc, poezii despre dimineață sau poezii despre Soare
Fulg de nea
Un fulg pe mână se așează
m-aș uita le el dar s-ar rușina,
s-ar înroși și poate s-ar salva
prin frig și prin ceața ce se lasă,
i-aș da drumul spre pământ
și ar cadra cu neaua din vânt,
prea rece pentru al ei suflet ardent
și ar deveni un fulg de nea dependent,
l-aș pune la loc rece departe de zăpadă
dar ar sta acolo doar pentru a frapa
cu frumusețea lui de fulg fără apă,
aliena privirile prin tot ceea ce făcea... epata,
am zis să-l strâng cât mai tare-n mână
să se stingă-n lacrimă de tine
s-o pot bea ca atunci sâ rămână
o viață-n suflet de mine,
dar... cineva m-a prins de mână
și mi-a spus să mai stau o clipă
de săptămănă... chiar de-o lună...
până ea singură se va topi
într-o fată cu trăsături de zână..
poezie de Tiberiu Luca
Adăugat de Catalina Smeureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre vânt, poezii despre rușine, poezii despre frumusețe, poezii despre devenire sau poezii despre apă
S-ar stinge mai curând
S-ar stinge mai curând un cer cu stele
Și apele-ar seca pe orișiunde,
Și soarele s-ar îneca în unde
Și n-ar mai scânteia ca azi în ele;
Și munții mari cu înălțimi rebele
Tot mai curând în haos s-ar ascunde
Decât aș vrea să-mi fac spre-o blondă punte,
Spre-albaștrii ochi, cu dorurile mele.
Doi ochi căprui pe veci mă-ncătușară,
Ceilalți nici vii în fața mea să-mi pară!
Și nu mă-ncântă părul auriu.
Doi ochi căprui mi-ar lumina și-n moarte,
Căci numai ei mi-s dăruiți de soarte -
Doi aștri peste inimă să-i știu.
sonet de Pierre de Ronsard din Sonete, traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre păr blond, poezii despre prezent, poezii despre ochi căprui sau poezii despre munți
De-ar fi
De-ar fi să trăim pe pământ în uniune,
Multe lucruri în bine s-ar schimba în lume
Și-om duce o viață liniștită și tihnită
Fără să știm de suferință, durere și de frică.
De-ar fi să înțelegem odată cu toții, că a fi,
Este mai presus cu mult decât de a avea,
Am descoperi că pe Dumnezeu l-am sluji
Și-a nostră ființă de lumină s-ar înălța
Și-n porumbelul păcii s-ar transforma.
De-ar fi să ne iubim și să nu ne-nvrăjbim,
Fiecare dintre noi ar da acel ceva divin,
Pe care îl avem decând pe lume venim
Și țara și planeta ar prospera și înfrumuseța.
De-ar fi să dăm din ce avem și celui sărac,
Lui Dumnezeu sigur îi va fi pe plac,
De-ar fi să dăm și din ceea ce suntem noi,
Vom fi pe veșnicie ca cei mai bravi eroi.
De-ar fi ca ai lumii aleși conducători,
Să fie pătrunși de jurământul dat pentru mandat
Și-ar respecta cu sfințenie acest legământ,
În lume nu s-ar mai întâmpla ca faptea rea
Să stâpânească și să supună omenirea.
De-ar fi ca noi, toți, să folosim puterea și știința,
Pentru a întări credința în a făuri, clădi
Un viitor curat și luminat pentru copii,
Mândri de noi vom fi, împăcați și mulțumiți,
Că cei dragi în urma noastră vor fi fericiți.
De-ar fi să înțelegem cu adevărat darul vieții
Și l-am sluji pentru desăvârșirea noastră, a lumii, comunității,
Ne-am înălța ca albatroșii, pe cer, deasupra mării
Și acolo, sus, unde mugurii spiritualității cresc,
Cu Universul ne vom contopi și cu El vom rezona,
Iar pe pământ vom semăna pacea și dragostea.
De-ar fi ca noi balanța înspre bine s-o înclinăm
Și în mod voit de ne-am detașa de tot cei rău și detestabil,
Mintea noastră altfel ar lucra, multe bune lucruri ar crea,
Spre împlinirea și izbânda vieții ce va urma
Și împreună ne-om bucura și respecta.
De-ar fi ca lumina libertății ce ne călăuzește,
Ne va conduce pe calea lui, a binelui,
Învingători ne vom declara în lupta cu viața,
Stăpânii adevărului suprem din noi vom fi
Și-n curățenie sufletească vom trăi.
De-ar fi să trăim vreodată acel ceva sublim
Și misiunea cerească să o descoperim,
Imnul bucuriei și implinirii vieții vom cânta,
De-ar răsuna și s-ar revărsa pe toată planeta.
Din basme știm că binele cu răul în luptă strânsă sunt,
Dar niciodată binele nu se lasă înfrânt,
Să sperăm că așa va fi și-n a noastră viață,
Să nu ne lăsăm conduși doar de paiațe
Și-atunci va fi ordine între noi și națiuni
Și spre alte culmi împreună vom păși
poezie de Georgeta Ganea (19 ianuarie 2021)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre pace, poezii despre iubire, poezii despre curățenie, poezii despre bucurie, poezii despre bine și rău sau poezii despre adevăr
Drumul spre steaua mea
Rădăcinile mă țin legată
N-am puterea să mă smulg și-aș vrea,
Să mă rătăcesc prin lumea toată.
Nu vrea să m-ajute cineva?
Aduceți un val să-mi surpe malul,
În derivă tot plutesc și-aș vrea
Să-mi găsesc un port să-mi las amarul.
Nu vrea să mă înece cineva?
Aduceți-mi o secure lată
Să ciopliți din mine toți aș vrea,
Să fiu crucea unui vis o dată.
Nu vrea să mă poarte cineva?
Aduceți-mi o făclie aprinsă
Rug în noapte să devin aș vrea,
Că de-un veac tot ard deși sunt stinsă.
Nu vrea să m-aprindă cineva?
Aduceți-mi un potop de stele
Veșnicia s-o împart aș vrea,
Tot întind tăcut mâna spre ele.
Oare o s-ajung la steaua mea?
poezie de Luiza-Adriana Grama din Drumul spre steaua mea
Adăugat de Cristian Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre mâini sau poezii despre cruce
Banii... n-aduc fericirea
Pe cât e de paradoxal, așa cum astăzi omenirea,
Convinsă de un fapt real, că banii n-aduc fericirea,
Se zbate,-aleargă clocotind, având probleme foarte mari
La gândul că,-ntr-o zi, muncind, vor deveni milionari,
La fel și eu, săptămânal, pensionar de meserie,
Cu-al meu noroc congenital iau un bilet la loterie,
Căci tot mereu cum socotesc, nu-mi pare-a fi o aberanță,
Câțiva mangoți de investesc într-o asemenea speranță,
Și-n special, pentru covrig, o șansă nu cred că există
În viața mea ca să-l câștig dacă nu sunt înscris pe listă,
Jucând de ani, perseverent, aceleași numere cu gândul
Ca vreodată, evident, îmi va veni și mie rândul,
De aia mă și îngrozesc, ce-oi face când voi câștiga?!...
Nici vorbă c-am să construiesc veceuri pentru bafta mea!
Însă, cu-atâtea milioane, probleme grave s-or ivi,
Căsuța mea cu trei șoproane, confort nu-mi va mai oferi,
Iar tărăboanța, un Fiat, cadou de la bunicul meu,
Părându-mi mic și demodat, l-aș da precis la vr'un muzeu,
Ca să nu zic de Leana, care, ce-i drept, nu e ca-n prima zi,
Pe lângă o Lenuță "mare", mii de cusururi i-aș găsi...
Și-apoi, mai mare mi-este teama, de-aș câștiga un sac de la bani,
Gândind ce șoc ar fi pe mama, și de trăit mai are ani,
Dar cel mai mult m-aș oftica pe-amicii mei ce, în neștire,
Ar chefui, s-ar bucura... pentru a mea nefericire.
poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre săptămâni, poezii despre perseverență, poezii despre pensie, poezii despre paradox sau poezii despre numere
Anterograd
Mă caută să-mi dea
ceva într-un semn și mai vrea
să-mi convingă un sens
Dar eu duc mâna pe cer
(să feresc un nor)
mulțumit și clipesc:
-Ar fi plouat deja..
Și vine să-mi spună
că eu sunt THE ONE
sunt cel mai reușit an
și mi-i vrea pe toți
Dar eu îi fac mustăți
și-i pun ochelari
de soare, de oare?
și mă iubește cu ură
din aia, și-ar vrea
să mi se lipească de gură,
cu toată inima mea
Dar eu copilăresc și zic:
-În caru' mare-i unu' mic.
și i-l dedic..
Și ar mai vrea să îmi spună
că n-aș mai putea să trăiesc.
Dar eu râd, râd,
râd și nu-mi amintesc.
poezie de Florin Dinu (27 februarie 2016)
Adăugat de Florin Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre ploaie, poezii despre ochelari, poezii despre mustață sau poezii despre mulțumire
Dacă tu nu ai mai fi...
Dacă azi nu te-aș cunoaște
Curcubeul ar fi gri,
Toate stelele albastre
Ar muri prin galaxii.
N-ar mai fi pe cer nici soare,
Ar fugi să se ascundă,
Timpul s-ar opri în mine,
Mi-ar fura orice secundă.
Dacă tu nu mi-ai mai spune
Într-o zi nici un cuvânt,
Aș fi rătăcit prin lume
N-aș mai ști nici cine sunt.
Te-aș păstra în mine însumi,
Aș fi numai tu în gând
Mi-ai fi zâmbet și lumină
Peste ochii care plâng.
Dacă tu nu ai mai fi,
Azi te-aș creiona din îngeri
Și mi-aș scrie în destin
Viața ca un zid de plângeri
Aș rescrie definiții
Pentru tot ce-nseamnă dor
N-aș mai ști, n-aș înțelege
Ce semnifică amor.
Dacă n-ai mai vrea să vii
Pe-al meu toc, din calimară,
Aș rescrie-n amintiri
Chipul tău seară de seară.
Te-aș reda în stropi de vise
Printre rânduri, în povești
Și-ar fi filele aprinse
Doar de-un gând, în care-mi ești...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre încălțăminte sau poezii despre secunde
Dac-aș...
... dac-aș ști dinainte totul,
aș fi poate bogat, celebru,
dar n-aș mai fi tot eu, integru
și-n loc de vis, aș avea totul!?...
... dac-aș crede totul, orbit
de atâtea spuse, nevăzute,
cu crez, ar fi răspunsuri mute;
când m-aș trezi, aș fi scârbit!
... dac-aș iubi neîncetat,
aș fi doar un naiv; de dus
că răsăritu-i un apus
și deci trădarea-i de iertat?!
... dac-aș munci pe brânci o viață,
așa cum poate fac, voi face;
pe-alții-i îmbrac la patru ace...
manipulatul, eu, paiață!?
... dac-aș da tot ce am, filotim,
s-ar face coadă fără cap;
ca toți să tragă, să nu scap...
și organele să-mi ia, și intim?!
... dac-aș fi vrut și eu ceva,
mi s-ar fi răspuns; "Nu-i degeaba,
stupid! Că nu știi cum e treaba!"...
și mi-ar fi râs în zeflemea!?
... dac-aș mima mereu neștiință
și-aș fi un guraliv pervers,
bun pop-aș fi, în păcate șters
și aș aduna tot, cu credință?!
... dac-aș fi scris o poezie
doar cu adevăr, fără minciună,
mi s-ar fi spus că-"s de pe lună
și-n veci n-a fost și n-o să fie"?
... dac-aș lua tot de la-nceput,
fără să știu nimic ce-am fost,
nu cred c-aș fi mai puțin prost;
n-aș ști când mor!? Doar că-s născut!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre prostie, poezii despre naștere sau poezii despre naivitate