Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Îmi pun singur miere în ceai

îmi pun singur miere în ceai
ea stă cuminte pe scaun și mă privește
se miră că mâna nu-mi tremură

e atât de dimineață încât
în ochii ei soarele încape
numai cât să se mai lăfăiască o dată
apoi iese din mare

ea nu mai stă pe scaun dar mă privește
are mâinile reci și peretele
dintre noi a devenit transparent

poezie de din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiSunt disponibile și textele în engleză și spaniolă.

Citate similare

Unor tineri care nu respectă bătrânii

Pe scaun, în autobuz,
Cuminte stă un bătrânel,
Pletosul privește mofluz:
Doar s-o scula, șadă el.

epigramă de din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Virginia Woolf

Fericirea stă pitită în cele mai banale lucruri care ne înconjoară: o masă, un scaun, o carte dintre ale cărei pagini iese un semn, o petală de trandafir care cade, o lumină care freamătă când în jur e liniște...

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Complete Shorter Fiction of Virginia Woolf: Second Edition Paperback" de Virginia Woolf este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -65.99- 33.99 lei.
Viorel Muha

Eu

nu mai sunt
decât o privire
am secat prin vara fierbinte din mine
nu mai am iubire
un fir de păr alb strigă
ei... ce-i cu tine?
uit pe geam și este întuneric
perdeaua... și ea se uită strâmb la mine
este acolo
un scaun, prin geamul de întuneric
îl vad
un gol și-un scaun, pe care
nu mai stă nimeni!

poezie de
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Invitat, fără scaun

Sunt cuminte și stau trist,
Rezemat lângă dulap.
Am puterea și rezist,
Fiindcă am..."scaun la cap"!

epigramă de din Elixir de sănătate (2010)
Adăugat de Dumitru RâpanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În spatele fiecărei gospodine de succes stă un bărbat care spală vasele.

în Secretul doamnei Stela Pop (21 martie 2016)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Dup-un scaun

Dup-un scaun, aș ascunde
Trupu-ncins de catifea,
Nebuniile rotunde
Și-abur magic de cafea.

Dup-un scaun, ca oricare,
Câte vise nu-nfloresc
Într-o coapsă roditoare
Și un sân dumnezeiesc.

Dup-un scaun, dezgolită
De păcate și trecut,
Tu, eterna mea ispită,
Mă îndemni spre așternut.

Dup-un scaun, fără taine,
Cu privirea te-ncălzesc,
Dezrobită ești de haine
Și aștepți... te iubesc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Atât de rarul animal...

Visasem sunt un animal singur.
Că toți cei ai mei, cei
cu ochiul galben pe spinare, ah,
pieriseră, și
singur, făr' de logodnică, pradă
îngenuncheam roțile în strălucirea
capetelor alăptate de săgeți.

Ah, tu, cuvântule, pentru nimenea spus!
Doi-trei, patru-cinci
m-au încolțit
cât mai sunt, există, este.
Sigur este,
cade soarele la apus pe el.

mai fiu, dar de ce?
Liniștea unui ochi galben pe spinare
și nasul umed din care răsare
verdele firului de lumină
l-aș mai ține un timp, dar de ce?

Ultimul sunt dintre cei ca mine,
dintre cei care au dat luminii sân.

Văd ochi sugând, apoi
nu mai văd nimica.

Sunt un animal atât de singur
încât, semănând cu 1, nu mai sunt...
Apoi, trezisem.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Se face seară pe nota de plată

Ziua se înghesuie intre pe ușa din față,
e dimineață devreme și nu se cade aștepte,
soarele îi face cu mâna să se grăbească,
lumea e și ea pornită pe drum.

De undeva noaptea privește cu îngăduință
și lasă treacă amiaza,
împinge seara de pe scaun să se ridice
nu se vede întunericul.

Ca o umbrelă deschisă prima oară
vântul vrea spună o mică poveste
și se întețește nervos pentru neascultare,
praful se teme pentru deranj.

Lansez un zmeu și o ia la sănătoasa,
îmi pare rău pentru tot răul
care se opune întotdeauna binelui.

Cerșesc o imagine cu o bucurie hazoasă,
întunec de nerăbdare
ca un vânător
prins pe picior greșit
și răsuflu apoi ușurat.

Păsările tac a seară obosită,
lumina se filtrează prin pânze de nori albi
respinsă.

Se face seară pe nota de plată și pleacă,
fac un efort
citesc și o dau mai departe nopții.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Facebook comedy

stă în picioare și folosește oglinda
drept tastatură: cu degetul mare & gros
atinge ochii și buzele ochii și buzele
mai rar se apucă de sinele nasului
mai rar se deretică în urechi
până când
locul său în oglindă îl ia
un altul care stă în picioare (?!) și(-i) folosește
oglinda. în care îl râde în care îl dă
la o parte
e un loc cu multă mătreaț㠖 cade acolo
mai stă până când
îi vine rândul din nou: se postează
cât ai tasta cu picioarele depărtate în fața
fețelor sale
moarte totuși de râs în beneficiul vieții
care și ea se caută în oglindă
dar numai și numai în
dreptând stângăciile tenului. vag iritat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sigur aș fi mult mai senină dacă aș avea ceva pe meserie la care să mă gândesc acum. Deocamdată n-am, dar asta e soarta actorului, știi? E ca o fată mare dusă la bal care stă acolo pe un scaun și așteaptă fie invitată. Dacă fata mare mai e și bătrână, nu mai e o bucurie mergi stai la bal pe scăunel.

în ziarul "Jurnalul" (aprilie 2015)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Empatie stradală

Într-o zi, de dimineață, pe la nouă fără zece,
L-auzeam, șoptind, săracul: "Nu mai trece, nu mai trece!"

-Of, ce-nseamnă o durere! Dar ce-o fi, ce-l doare, oare?
Stă pe scaun, poa' aibă vreo durere de picioare,

Sau – mai știi? – la cap, se-ntâmplă, uneori, dureri, migrenă...
Când am eu, atunci scoate toată ziua de pe "scenă".

Dar îmi trece, pe când omul se tot vaită, nu scapă,
Și l-o ține cea durere până l-or băga în groapă.

Dar, de mă gândesc mai bine, nu-i așa bătrân, rezistă,
Chiar de stă în plină stradă și durerea lui persistă.

Poate este vreo femeie care n-o mai vrea treacă
Pe la el, pe-aici, pe stradă, căci, de-l vede, i se-apleacă.

O fi altceva: stomacul, cu vreun ulcer, duodenul,
Nu mai pot, întreb și gata: "Cine nu mai trece?" "Trenul".

poezie de din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fluturii

Îmi aduc aminte ce nu mi s-a
întâmplat, îmi aduc aminte ce ar fi
putut să se-ntâmple, o spaimă ca un
liliac în zbor izbește peste obraji

stau deasupra golului, craterul lumii
e acoperit cu flori, jos arde focul
veșnic, e așa frumos aici sus nici
n-ai crede pândește gheena,
sub noi moartea, așezată pe un
scaun pitic, cum aveau cizmarii odată,
stă și privește și împarte bonuri de
ordine, nimeni nu știe pentru ce
împarte moartea bonuri de oridne

deocamdată bem absenți din paharele
acestea cu picior
e un vin spumos, vechi, care merge
de minune cu după-amiaza asta de toamnă
În care fluturii se sinucid.

poezie de din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oceanul iubirii

Lângă ocean ea st㠖 cu mâinile lăsate
Privind cum valuri vin și-apoi cum pleacă toate
Privind la pescărușii care în zbor plutesc
Privind la doi iubiți cum mâinile-și unesc.
Privind cum iahturi vin grăbite de pe drum
Și singură dorindu-și să nu mai fie acum
Pantofii ea și-i scoate, fără ciorapi pășește
Respiră adânc și luna cu ochii o privește.
Dar el este acolo și pe furiș o vede
Cum lucrurile-și strânge și-n noapte-apoi se pierde.
Acesta e bărbatul cu mâinile lăsate
Privind cum valuri vin și-apoi cum pleacă toate
Pe care ea adesea și fără echivoc
L-a tot văzut în vise cum stă în acel loc.
Și lângă el se duce și mâinile își țin
Stând pe nisipul rece și albicios și fin.
"Știam că o să vii", "și eu știam de-acasă",
Apoi tăcuți așteaptă ca soarele să iasă.
Niciunul nu e singur și nici nu se mai teme
Căci în această noapte iubirea o să-i cheme.

Când vor fie singuri, unii se duc pe plajă
Se plimbă, adună pietre sau scoici cuprinși de vrajă
Alții vor alinare, o mână ofere
Precum aceștia doi, căci asta-nseamnă avere.

Deci dacă noaptea singur pe țărmul nisipos
Te plimbi și cauți chipul acela luminos
Fie ca cineva de mână te-apuce
Și te ducă-n pragul iubirii ce seduce.

poezie de , traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteEmil Gârleanu

În nucul stufos din marginea ogrăzii, găinile, cocoțate de cu seară pe crengi, dorm duse, cu capul sub aripi, împrăștiate, care mai sus, care mai jos, cum le-a fost mai pe plac și le-a venit mai la socoteală. La o parte, așa, le poată vedea pe toate, sculat cu noaptea-n cap, stă cocoșul — pașa, cum îi zic toți ai casei, — rotofei, îmbrăcat în pene, cu creasta lăsată, ștrengărește, pe-o ureche. Cu gâtul întins, cu ochii încă cețoși de somn, privește. E poet. Sufletul lui, deși războinic, e mai avântat spre frumos decât al curcanilor, care se umflă într-atât, de par niște burdufuri, când sunt seci ca niște gogoși; decât al tuturor gânsacilor, care se plimbă pe apă și fac pe visătorii, dar în cap n-au minte nici măcar cât un grăunte; ori decât al rățoilor, care, cu cât sunt mai fuduli, cu atât umblă mai legănați; și chiar decât al păunilor mândri în port, dar cu glasul, între păsări, ca al măgarului între dobitoace. El e poet! E cel dintâi care se minunează de frumusețile firii, și, fără părere de rău, își rupe totdeauna din somn numai să vadă cum răsare soarele. De aceea dânsul acum privește, pe când toți ai casei dorm.

în Din lumea celor care nu cuvântă, Cocoșul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Din lumea celor care nu cuvântă" de Emil Gârleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -5.99- 4.99 lei.

Îmi tremură creionul, mâna nu...

Îmi tremură creionul, mâna nu
Îmi tremură și ochii, la per tu
E ora fix vreo zece, chiar trecut
Este în miezul iernii și atât

Este un frig afară, ger de fier
Și-ți scriu tăcute versuri, fel cu fler
N-am imit pe nimeni, doar îți scriu
C-aș vrea vin la tine, chiar târziu

Îți scriu un vis pe-o foaie, ce-a albit
De mută-ți nepăsare, vis ciuntit
Și de-ai vedea scrisoarea, rând cu rând
Să vezi ce poezie, dintr-un gând

Îmi tremură creionul, mâna nu,
Emoțional îndeamnă, la per tu
Să scrie despre tine, despre ploi
Privindu-mă în treacăt, despre noi

Și dintr-o dată ochii-mi, obosiți
Au scris fără de mine, s-a sfârșit
Și îmi căzură pleoapele, pe rând
Și te-am visat în noapte, așteptând

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deși era putred de bogat, datorită drepturilor de autor, scriitorul francez Paul Léautaud era atât de zgârcit încât stătea la masa de scris pe un scaun cu spătar cu tapițeria ruptă la șezut, astfel fundul îi intra în gaura scaunului, dând impresia unei găini care stă pe cuibar.

aforism de din Aforisme (17 iunie 2018)
Adăugat de George BudoiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Carl Sandburg

Ceața se mișcă precum o felină. Stă pe pulpele tăcute și privește la port și la oraș, și apoi trece mai departe.

citat din (1916)
Adăugat de Elena GheorgheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Chicago Poems: Unabridged Paperback" de Carl Sandburg este disponibilă pentru comandă online la numai 12.99 lei.
Friedrich Engels

Minunata literatură franceză materialistă a secolului trecut fie răspândită într-o măsură cât mai mare printre muncitori, acea literatură în care spiritul francez a atins cele mai înalte culmi până în ziua de astăzi, atât în ceea ce privește forma, cât și în ceea ce privește conținutul.

în Despre religie (1960)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Origin of the Family Private Property and the State Paperback" de Friedrich Engels este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -65.99- 56.99 lei.
detalii despre carteHans Christian Andersen

Seara, înainte de culcare, Karl s-a dus la fereastră, s-a urcat pe un scaun și s-a uitat prin rotocolul de pe geam. Afară începuse ningă și un fulg, cel mai mare, s-a prins de marginea unei cutii de flori; fulgul a crescut până s-a prefăcut într-o femeie îmbrăcată cu o rochie albă, care parcă era țesută din mii și mii de fulgi de zăpadă. Femeia era frumoasă și gingașă, dar era de gheață, de gheață sclipitoare, și totuși era vie; ochii îi străluceau ca două steluțe, dar nu stăteau o clipă locului. Femeia a dat din cap și a făcut un semn cu mâna către fereastră. Băiețașul s-a speriat și s-a dat jos de pe scaun și i s-a părut la geam bate din aripi o pasăre mare.

în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba daneză.
cumpărăturiCartea "Crăiasa Zăpezii" de Hans Christian Andersen este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.00- 12.80 lei.
Ion Untaru

Bacoviană

Privește iubito cum plouă
În munți, printre brazi, pe poteci
Cu boabe și struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci

De-o mie de ani plouă-ntruna
Și mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut

Și gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase

Privește iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
nu ne mai plângem, nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!

poezie de din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: O dată la cât timp trebuie schimbat uleiul de motor? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!