Ritmurile naturii sunt la fel ca ritmurile inimii noastre şi simţim că ne integrăm prin ele în universul ce vibrează. Iubim tot ce este frumos pe acest pământ, de la mişcarea ramurilor înflorite pe cerul albastru, la verdele ierbii, la munţii albaştri cu cupole de zăpadă, la norii sidefii pe cerul verii, la strălucirea mării în veşnică mişcare, la scânteierea cerului împodobit de stele, de la adierea vântului, la cascade înspumate, de la mişcările fluturilor, la mişcările sufletului nostru fascinat de frumos.

Ecaterina Chifu în Reflecţii / Reflexions
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai o durere puternică în suflet, aminteşteţi ce frumos este cerul albastru cu norii albi, pufoşi, cu marginile de lumină sau cerul înstelat ori unduirea unui copac în vânt, precum şi foşnetul mării strălucitoare pe un ţărm sidefiu.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este dureros ca un copil să aibă insomnii. E necesar ca el să-şi creeze un univers interior aparte, în care să fie munţi de verdeaţă, pajişti şi livezi înflorite, cascade înspumate, mări strălucitoare, chipuri dragi lui şi tot ce-i va aduce linişte.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strălucirea unui lac cu valuri mici, duse de vânt spre mal, poate fi o sursă de imensă fericire pentru cei ce vibrează la frumos.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădinăritul

Grădinăritul este o activitate de meditaţie,
de întreţinere, plină de speranţă – o forţă vitală.
La fel este plimbatul pe câmpuri,
printre copaci sau de-a lungul unei ape.
Întregul se află în mişcările gingaşe
şi în pământul reavăn.
Acestuia îi plac ritmurile domoale.
Prosperă în tot ce este molcom.

poezie de Victoria Erickson din Edge of the wonder, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru

Vai, cerul albastru al ochilor tăi
a inundat întreg universul:
albastru e soarele,
lunca, ponoarele,
albastră e luna şi ciuta, nebuna,
albastre sunt stelele,
razele, ielele,
albastru pământul şi vântul, şi cântul,
albastre pădurile, trilul, izvoarele,
albaştri rechinii, muflonii, cucoarele,
albaştri sunt munţii,
părinţii, cărunţii,
albastre podgoriile,
florile, zorile,
albastre spicele coapte de grâu,
albastră furnica,
albastru colnicul,
albastră bunica,
albastru bunicul,
albastre căsuţele-n freamăt de râu,
albaştri toţi oamenii de pe pământ:
şi albii,
şi negrii,
şi cei ca lămâiul,
şi pieile roşii albastre sânt,
albastră e ziua, albastră e noaptea
(albastru li-i rândul),
tot ele-albăstrindu-mi
şi visul, şi gândul,
albastră e boarea, albastru-i sărutul,
albastră-i suflarea
şi chinu-mi, durutul,
albastru botezul,
albastru şi crezul,
albastră năşia,
albastră e nunta,
albastră-i junia
şi vârsta, cărunta.
Chiar moartea-i albastră
pe pajiştea noastră
şi nu se teme de ea
nimenea.

poezie de Nicolae Mătcaş din Iar când cu miei va ninge prin ponoare..., Volumul I (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te întrebi uneori de ce ţi-e dor de lucruri necunoscute, cum ar fi strălucirea mării îndepărtate sau livezi de piersici peste coline, păduri ce coboară în mare sau livezi de portocali în floare, pe cerul albastru. Oare am mai trăit o altă viaţă şi sufletul tânjeşte după acele clipe de încântare din vremuri apuse, înscrise în memoria anterioară?

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele şi suflete

Atâta timp cât cerul
este plin de milioane de stele
tot atâtea milioane de suflete există!
Se plimbă prin Univers,
steaua şi sufletul.
Cele mai reci suflete
nu stau împreună cu steaua lor,
cele mai bune merg în infinit,
ţinându-se de mână, suflete şi stele,
având destine comune.
Este frumos cerul, este frumos să-l înţelegi,
este frumos să-l asculţi,
când începe simfonia celestă,
să răsune-n sufletele alese.
Noaptea cu privirea pictez cerul
în culori multicolore,
punând pe fiecare stea câte o dorinţă.
Ziua caut stelele cu privirea,
îmbrăţişez cu Soarele
şi răsăritul divin ce curge în
cascada timpului odată cu viaţa.
Atâta timp cât cerul este plin de stele
pe Pământ picură viaţa,
prin aer planează viitorul...
Planeta-mamă există
atâta timp cât stelele nu mor.
Ele vor străluci pe cer
şi vor ţine în braţe suflete.
Îşi dau mâna cu apele Terrei,
unindu-se într-un glas.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

brazii poleiţi
scriu pe cerul albastru
dorul de neant

haiku de Ecaterina Chifu (5 ianuarie 1012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce Dumnezeu a pus atâta căldură în anumiţi oameni pe care-i simţim atât de extraordinari? Lumina ce se răspândeşte din ei este ca un balsam pentru suflet. Simţim că-i iubim mult, că dorim să trăim în preajma lor, că ne sunt necesari ca aerul pe care-l respirăm.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul

Cerul e misterios,
Nu-l găseşti după miros
Are stele argintii,
Luminiţe mii şi mii

Un mister albastru,
Casă pentru astru,
Cerul verii limpezite de soare e-nveselit.

poezie de Laura Jianu (5 mai 2009)
Adăugat de Laura Jianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcările noastre sunt la fel de grăitoare ca şi cuvintele noastre.

citat din Pina Bausch
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un punct de atenţie în univers în care cosmosul oglindeşte, prin particule subatomice până la infinitul înălţimii munţilor care sunt desprinşi dintr-un basm, poveste, împodobit de către aurul verde, cerul de opal, răsăritul şi apusul, pe care noi trebuie să le trăim să le simţim într-o atitudine care este ce-a mai altruistă, înţeleaptă, benevolentă şi tot ce iubim noi şi ne este mai drag din acest univers, alcătuind şi înmulţind esenţa tuturor sufletelor care asimilează şi clădit pe o.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Fiecare pas al vieţii
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne simţim doborâţi de viaţă uneori şi uităm să ne sustragem răului cauzat de ceilalţi prin a face ceva plăcut inimii noastre, căci noi suntem cei mai importanţi pentru noi şi nu acele chipuri schimonosite de ură ce nu pot fi considerate umane.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calitatea primară şi cea mai frumoasă a Naturii este mişcarea, care o agită tot timpul, dar această mişcare este în mod simplu o consecinţă perpetuă a crimelor; ea conservă mişcarea doar prin crime.

citat clasic din Marchizul de Sade
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Mantia grea de zăpadă
s-a topit sub strălucirea
ghioceilor în cascadă
ce zămislesc fericirea.

Primăvara... dulcea hoaţă
ne pictează cu lumină
şi ne fură cu sfială
tot ce este rece în viaţă.

Iarba verde şi crudă
ne îndeamnă să iubim,
cerul mai des să-l privim
printr-o adiere caldă.

Să păşim prin primăvară
prin miros de lăcrămioare,
asta e marea comoară
din suflet... la fiecare!

Să ne crească rădăcini
de flori albe şi lalele,
în inimă de copil
să ne îmbrăţişăm cu ele...

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspirăm mereu spre perfecţiune şi nu ştim dacă o vom atinge vreodată. Ea este asemenea zborului pescăruşului alb ce se înalţă peste strălucirea mării nesfârşite. Perfecţiunea rămâne zborul nostru spre absolut, un zbor spre adevăruri eterne, spre frumuseţi ideale, spre vise intangibile. Orice fiinţă care poartă în ea vise măreţe, speră că ele vor fi realizate, deşi drumul este anevoios, căci acea fiinţă este dirijată chiar de energia ce o dau visele.

Ecaterina Chifu în Reflecţii / Reflexions (2006)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căldura şi mişcarea membrelor provin de la corp;gândurile de la suflet. Astfel, din pricină că nu concepem ca trupul să gândescă în vreun fel, avem dreptate să credem că toate felurile de gânduri care sunt în noi aparţin sufletului. Şi fiindcă nu ne îndoim că există corpuri lipsite de viaţă care se pot mişca în tot atâtea sau în mai multe feluri decât ale noastre şi care au tot atâta sau mai multă căldură(ceea ce experienţa arată în flacără, care ea singură are mai multă căldură şi mai multe mişcări decât oricare din membrele noastre), trebuie să credem că toată căldura şi toate mişcările care sunt în noi, în măsura în care nu depind de gândire, nu aparţin decât corpului.

Descartes în Meditaţiile
Adăugat de Adina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina ce vine dintr-o fiinţă este asemenea luminii cascadelor ce cad din înălţimi, a curcubeului ce leagă valuri de verdeaţă, a strălucirii mării sau a scânteierii cerului.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este mişcare într-un spaţiu şi un timp propriu oricărei fiinţe, acea mişcare ce se integrează în mişcarea universală. Viaţa este dată o singură dată, iar pierderea ei este cea mai mare dramă pentru un om. Apărarea vieţii este o obligaţie pentru fiecare cetăţean, iar legile unei ţări trebuie să garanteze ocrotirea vieţii fiecărui membru al societăţii.

Ecaterina Chifu în Reflecţii / Reflexions
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri pe cer

Trimite-mi cerul tău! Al meu e gol
Când nu mai văd lucirea unei stele;
Doar stau la umbra gândurilor mele
Ce dau întruna cerului ocol

Şi caută, tot caută prin hău
O ştire despre urma ta pierdută
Pe-o cale ce-i acum necunoscută,
Sperând să întâlnească gândul tău.

Nu au nici teamă, ele, nici control:
Mai vin, mai pleacă-n cerul fără stele,
Atunci când vor, căci poartă-un dor şi ele
De cerul tău. Al meu, acum, e gol.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!