Nu-mi mai călca pe vise
Nu-mi mai călca pe vise că astea nu sunt preșuri
Și scoate-ți ochelarii să vezi tu câte vrejuri
Ne urcă rătăcirea în capete și brusc
Cu visele deșarte ca-ntr-un simun etrusc
Stinge te rog țigara, nu mai privi la lustră
Că noi nu suntem vip-uri, nici peșteră lacustră;
S-or da în vânt turiștii pe tot ce e exotic
Dar nu știm limba spargă, nici alfabetul gotic
Nu-mi mai vorbi de bani, de masă, de chirie
Și hai să facem rost măcar de-o farfurie
Din cele zburătoare ce fac experimente,
Conduse de haiduci sau poate de Terente!
Propun o escapadă când luna e-n eclipsă
Să cerem de la nasa pe vară o elipsă
Un optimism robust pe toate le îndură
Și-o să-i privim de sus, pe cei ce azi ne-njură;
Privește cum se pierde un timp ireversibil
Dac-am putea măcar c-un mini-submersibil
Să prindem o plimbare prin porturi cu sidef
Când varsă luna lacrimi peste gravuri și bref,
Să evadăm din lumea aceasta cu mult vaier
Flotile fanteziste pe ape și prin aer,
au să ne taie calea. Și dacă nu vrei, hai
Aprind eu aragazul și pune tu de-un ceai!
poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre zbor
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre turism
- poezii despre speologie
- poezii despre prezent
- poezii despre porturi
Citate similare
Altă vânătoare
moto:
Dați-mi liniștile care
le răpiseră ceilalți
când cobori să te înalți,
stinge vântul felinare
-----------------------------
Iarăși colorăm cuvinte
și bătem cu pumnu-n masă
când e aerul fierbinte
și tăcerea ne apasă
Altă nouă vânătoare
hăituiții suntem noi
pentru blidul de mâncare
lumea-i uită pe eroi
Luna stă pe loc de parcă
cineva ar trece strada
când pirații își debarcă
peste cheiul lor armada
Facem zdrențe din stindarde
rătăcind pe multe căi;
vine vremea care arde
și pe buni ca și pe răi
Între jos și între sus
nu va fi egalitate,
cum nici râurile toate
nu se varsă în apus!
Hai samsare, strânge chinga
dă dresorule cu biciul
cel care-a urcat în ring, a
intuit un sacrificiu
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înălțime, poezii despre vânătoare, poezii despre tăcere, poezii despre sacrificiu, poezii despre râuri, poezii despre piraterie sau poezii despre mâncare
Altă vânătoare
motto:
Dați-mi liniștile care
Le răpiseră ceilalți
Când cobori să te înalți,
Stinge vântul felinare
----------------------
Iarăși colorăm cuvinte
și bătem cu pumnu-n masă
când e aerul fierbinte
și tăcerea ne apasă
Altă nouă vânătoare
hăituiții suntem noi
pentru blidul de mâncare
lumea-i uită pe eroi
Luna stă pe loc de parcă
cineva ar trece strada
când pirații își debarcă
peste cheiul lor armada
Facem zdrențe din stindarde
rătăcind pe multe căi;
vine vremea care arde
și pe buni ca și pe răi!
Între jos și între sus
nu va fi egalitate,
cum nici râurile toate
nu se varsă în apus!
Hai samsare, strânge chinga
dă dresorule cu biciul
cel care-a urcat în ring, a
intuit un sacrificiu
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
La dezastrul de pe piață
Hai paiață joacă-ți rolul
Îmbrăcat în haine moi
Să-ți aduci și tu obolul
Vremurilor astea noi
Spune-ne să te privim
Să ne recunoaștem gena
Când te-or duce, aferim
Să lași singură arena
Câte vorbe otrăvite
Ți-au ieșit ție din gură
Omorai un lan de vite,
Umpleai grâul de mălură
Și-un cuvânt pe altu-l spală
Poate înghite tata moșu'
Ptiu, mai maimuță tropicală
Că mai ai și fundul roșu!
Fără jenă, fără teamă
De atâtea mușcături
Dacă Mișa te mai cheamă
Prin sughiț și lătrături
Hai retrage-te din ringuri,
Calcă tu nițel aiurea
Și-ai să vezi cum rămâi singur
Și-o să-ți cadă în cap pădurea!
Cin' ți-a spus să mai rămâi
Ca momâia la ferești
Să te ierte cei dintâi,
Să încerci iar să ne prostești?
Cât acces, atât success
Tu dă vina iar pe noi
Numai musca de pe fes
O cunoaștem amândoi
Poate vrei și vreo statuie
Cu, de frâu ținându-ți calul!
Dacă n-o să fie, nu e
Supărare cu muscalul?
Cine-alege umbra în lege
În zadar își vrea alură
Și statuie de statură
Comparabilă c-un rege!
Lasă vorba giurumeaua
Rupe-te cât mai e timp
Că te bate tinicheaua
Și te scoate din olimp!
Hai paiață, intră în rol
Dacă te-au adus în față
Adu-ți și tu un obol
La dezastrul de pe piață!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învinovățire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tată
- poezii despre supărare
- poezii despre sculptură
- poezii despre roșu
- poezii despre păduri
Dintr-o dâră de condei...
Hai, Anida, lasă-ți părul să îți fluture prin vii,
Când alergi ca o nălucă printre toamnele târzii!
Nu-mi mai vitregi privirea, unduiește-ți trupul gol,
Să te cânt din lira verii adormită-n si bemol!
Ning castanii frunze roșii peste brațe de cleștar,
Eu îți pun luna pe umeri și-ți fac loc în calendar,
Să-mi fii luni și să-mi fii vineri și septembrie și mai,
Anotimpul tău, Anida, numai mie să mi-l dai.
Și să-mi înflorești în palme, să te-adulmec pofticios-
Dintre florile pădurii tu miroși cel mai frumos.
Lasă-mă, să-ți scriu pe buze tot ce n-aș putea să-ți spun-
Am tot adunat săruturi, încă tot le mai adun,
Ca un cerșetor de vise, stau la pândă să te prind,
În poemul meu de toamnă, cum, Anida să-ți aprind,
Felinare în amurgul ce mă-ngenunchează iar,
Când tu vrei doar primăvară să-ți aduc, iubito,-n dar?
Hai, Anida, să bei mustul toamnelor din ochii mei
Și te fac nemuritoare dintr-o dâră de condei...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre toamnă, poezii despre vară, poezii despre sărut, poezii despre superlative, poezii despre păr sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Să dorm...
Lăsați-mă să dorm întruna
Pe canapeaua asta verde
Și dacă uit, îmi spune luna
Că toată lumea pierde, pierde
La cai pariuri, la câștiguri bani
Circul s-a mutat din stradă-n viață
Nici un idol nu mai are fani
Trecem toți printr-un tunel de gheață
E cursa vieții tot mai grea
Și tot mai greu la cap ajungi
Milionari de catifea
Sfârșesc purtând costume-n dungi
O lume-n care se răstoarnă
Cam tot ce-am învățat la școală;
Nici un gornist și nici o goarnă
Să dea alarma, nu se scoală
Mă rup de voi, de restul lumii
Și-ntr-altă lume cer azil
Măcar atât: de dragul glumii
Pășiți pe vârfuri sau tiptil
Ci eu în somnu-mi voi avea
Popasuri, visele mai lungi
Cu personalul în livrea
La care azi nu mai ajungi
E viața mea într-un imperiu
Cu cheia-ascunsă la vedere
Bătrân orgolios, Tiberiu
Chiar și murind, voia să spere!
Lăsați-mă să dorm, să dorm
S-ajung la cap numai în vis
Măcar așa ca un proscris
În mediul ăsta mutilat, diform!
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre învățătură, poezii despre școală, poezii despre verde, poezii despre somn sau poezii despre pariuri
Lucian: Acum, scumpă colegă, îmi faci deosebita plăcere sau onoare de a-mi acorda acest dans? Te invit să dansezi cu mine.
Lia: Nesuferitule! Toată ziua nici măcar nu mi-ai vorbit deloc, ba nici nu te-ai uitat măcar spre mine și acum ai tupeul să mă inviți la dans?! Cum îndrăznești? Nici nu mă gândesc! Așa că, ia-ți gândul!
Lucian: Hei, ia-o mai ușurel! Te rog, nu mă refuza... Nu și la dans; nu ți-am cerut prietenia, ca să mă respingi din nou. Te rog...
Lia: Bine... Deși nu cred că ar trebui să-ți accept invitația, nu după cum te-ai purtat astăzi cu mine. Ai fost cam nesuferit. Foarte!
Lucian: Fie, îmi pare rău. Asta voiai să auzi de la mine, da?! Bine, te rog, încearcă să mă ierți, din nou, indiferent că am greșit sau nu, indiferent de ce-am spus sau nu, indiferent de ce-am făcut sau nu, indiferent de motivele pentru care m-am purtat astfel, pentru că... Ascultă, trebuie să mă ierți! Rămânem... Colegi, nu-i așa? Măcar atât. Să păstrăm între noi măcar această relație, de colegialitate. Te rog, încercă să mă ierți, să nu mai fii supărată pe mine. Recunosc, am fost un idiot că m-am purtat astfel cu tine azi, dar iartă-mă, te rog! De câte ori vrei să-ți mai spun? Știi foarte bine că în topul preferințelor mele, încă ești numărul unu pentru mine. Ce spui?
Lia: Nu astfel tratează un adevărat cavaler domnișoarele, cum ai procedat tu astăzi cu mine, dar pentru că insiști, fie. Deși... Topul preferințelor?! Ce vrei să spui cu asta?
Lucian: Hai să formulăm altfel; lista priorităților. E mai bine așa? Hai, iartă-mă, te rog! Cu orice ți-aș fi greșit...
Lia: De acord, te iert, de data asta. Poate că doar ai greșit, superiorul meu coleg.
Lucian: Excelent... Dar nu-mi vorbi astfel!
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre prezent, citate despre iertare, citate despre dans, citate despre supărare, citate despre priorități, citate despre prietenie, citate despre plăcere sau citate despre onoare
Imposibila vară...
Cerul și ploaia s-au scurs pe pământ
Și soarele nu mai sărută marea.
Tu ești departe, eu tot departe sunt....
Peste anotimpuri s-a așternut uitarea.
Când toamna plânge dorul tău,
Pe mine ninge iarna grea.
E drumul troenit și tot mai greu
Și niciun anotimp nu ne mai vrea.
Ți-am căutat prin toamnă, primăvara
Dar am găsit doar vânt și ploi....
Nici noaptea nu-mi mai spune bună seara,
Iar dimineața-ntreabă ades de noi.
E-atâta liniște peste-anotimpuri,
Nici iarnă nu-i, nici vară nu-i....
Suntem aici, dar suntem tot mai singuri,
Suntem ai tuturor și-ai nimănui.
poezie de Maria Poienar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre iarnă, poezii despre anotimpuri, poezii despre uitare, poezii despre seară sau poezii despre primăvară
Am ăncercat
Am încercat s-ating nemărginirea
Cu degetele, dar le-am răsfirat
Și printre ele mi-a scăpat iubirea
Dar nu-i nimic, măcar am încercat.
Când ochii mi i-am ridicat spre cer
Și-am încercat să văd prin infinit,
Nu am făcut decât să bâjbâi în eter,
Dar nu-i nimic, măcar am îndrăznit.
Apoi m-am desfăcut la piept
Și inima bătând ți-am dăruit
Iubind! Credeam că-i înțelept
Să mi-o-ngrijești..., măcar am năzuit.
Te-am imortalizat prin vers, în timp,
În inimă, în ceruri și-n eternitate...,
N-ai auzit și-am început să țip,
Dar nu-i nimic! Le-am încercat pe toate.
Și din adânca mea simțire
Adesea, când mă emoționez,
Din ochi curg lacrimi de iubire,
Dar nu-i nimic! Eu nu mă rușinez.
Am râs și-am plâns și am iubit
Profund, fierbinte și curat,
Eu toate astea le-am trăit
Mereu. Măcar am încercat...
Din vise am creat realitate
Și în realitate am visat!
Știu, nu le-am împlinit pe toate...,
Dar nu-i nimic! Măcar am încercat!
Am fost, cred eu, acea femeie
Pe care și-o dorea orice bărbat,
Tu ți-ai dorit o altă odisee,
Cu mine nici măcar n-ai încercat.
Din tot ce-ar fi putut să fie,
Din toate cele ce le-am dat,
Putea atâta frumusețe ca să fie...,
Dar ce păcat! Tu nici n-ai încercat...
poezie de Florentina Mitrică (12 septembrie 2017), traducere de Florentina Mitrică
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre dorințe, poezii despre înțelepciune, poezii despre început sau poezii despre versuri
Contează acum
Te iubesc de ieri și te-am iubit și-n noapte
Astăzi nu mai știu, sau, cine știe.. poate
Mai lasă-mă puțin, lasă-mă pe-o parte
În patul tău comod, să te țin în brațe
Ți-s ochii fără fund, au lumina verde
N-au nici un val ascuns, valul de-a te pierde
Știm amândoi ce-a fost, prin razelele plăpânde
Luna cu ele-n jos, le-a lăsat oriunde
Lasă-mă, te rog, sub pătura lânoasă,
Mai inspir din noi și te mai simt pufoasă
Miroase părul tău, ca iarba lățoasă
Acum din nou îmi ești, pofta cea trupească
Te iubesc de ieri, poate și azi și mâine
Nu-mi cere să jur, să te iubesc poimâine
Contează ce-i acum, orele cu tine
Hai! Întinde-te!.. lipește-te de mine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre viitor, poezii despre trecut sau poezii despre promisiuni
Oricâte afișe cu zei ați pune pe cer
nu votez niciodată cu nemuritorii
sunt genul care fluieră în biserică
și nu-mi plac stăpânii nici când sunt pictați
nici când fac promisiuni electorale
pentru că nimic din nimic nu e ceva niciodată
sunt copilul haosului
mă lupt cu ordinea aceasta nefirească
tremur de unghiuri drepte și puncte egal depărtate
îmi vine să strig ca un lup care nu vânează luna
și îmi trec toate căprioarele prin inimă
ca pe un bulevard al frunzelor galbene
nu-mi strigați să intru în rând
sufăr cumplit de claustrofobie stelară
nu ridic păpădiile niciodată mai sus decât pot sufla
nu din cunoaștere
nu din cine știe ce regulă
ci pentru că îmi place spectacolul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre votare, poezii despre trigonometrie, poezii despre stele, poezii despre religie, poezii despre pictură sau poezii despre lupi
Oricâte afișe cu zei ați pune pe cer
nu votez niciodată cu nemuritorii
sunt genul care fluieră în biserică
și nu-mi plac stăpânii nici când sunt pictați
nici când fac promisiuni electorale
pentru că nimic din nimic nu e ceva niciodată
sunt copilul haosului
mă lupt cu ordinea aceasta nefirească
tremur de unghiuri drepte și puncte egal depărtate
îmi vine să strig ca un lup care nu vânează luna
și îmi trec toate căprioarele prin inimă
ca pe un bulevard al frunzelor galbene
nu-mi strigați să intru în rând
sufăr cumplit de claustrofobie stelară
nu ridic păpădiile nicodată mai sus decât pot sufla
nu din cunoaștere
nu din cine știe ce regulă
ci pentru că îmi place spectacolul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea locuiește în mine
Ea locuiește în mine
Hai, haida hai că văd că te holbezi de parcă
Eu aș fi tu și tu ai fi eu
Nu mai căsca gura stai și ascultă
Cum te văd și cum mă vezi ea locuiește în mine
Ascultă-ne inimile
Urmărește-ne pașii
Respirația nu-i așa că o simți
Ea locuiește în mine
Și de aceea ne este atât de ușor să facem dragoste
Este la felca și cum ai alunga o muscă
Cum ai privi un fluture
Sau cum ai coborî pe o rază de lună
Din cer
Noi doi facem dragoste
În fiecare clipă facem dragoste
Ei hai nu te mai holba și nu mai pofti
Femeia aceasta n-am să o mai împart cu nimeni
Ea crește în mine
Mă locuiește
Nici dacă ar vrea nu m-ar putea înlocui
Ochii, gura, trupurile noastre sunt lipite
Și ne iubim
Degeaba-i zâmbești, ea nu mă vede decât pe mine
Degeaba te agiți
La femeia acesta nu merg verzișorii
Nici automobilele
Nici diamantele oricat i le-ai flutura
Ea este femeia unică
Este femeia mea și trăiește pentru a mă iubi
Trăiește numai pentru dragoste
Trăiește numai pentru mine.
poezie de Valeria Iacob Tamaș (2010)
Adăugat de Valeria Iacob Tamaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre ochi, poezii despre muște, poezii despre gură sau poezii despre fluturi
Noapteo
noapteo, cântă-mi cu stele acum
când filozofia nu mai este pe masă
și câinele refuză lătratul lângă casă.
hai cântă-mi doar cu stele
și rămâi în cerc pe un butuc pe care stă luna
și cele câteva înfricoșări ale mele.
ia-mi luna de pe față!
refuz să fiu aprins și văzut când sărut
țărna umbrei mele
ori amintirea răsturnată pe fila toamnei târzii;
te rog ia-mi luna de pe față,
asta fă-o mai întâi!
hai dă-mi mâna acum!
o joacă să începem,
pe după timp, vise și poezii...
de harnicul sunet al zadarului noi vizavi.
ai grijă cum strângem fluida iubire între noi
am putea neca oricând ispita de a fi
și strigătele laterale
când povestii noastre se împreună,
de se sperie degetul captiv inelului de cerneală
și încoronat de tăcerea nebună.
hai cântă-mi cu stele!
dă-mi mâna să ne jucăm
pe un vers ce ne înconjoară țarc
până când pe masă voi găsi iară filozofie
și o șoaptă alungată de pe o coapsă arc.
te rog noapteo, apropie-te, vino-mi și mă atinge,
de aspirații eu atârnat, mi-e teamă prelungă,
că ș-o aripă de fluture acuma m-ar învinge.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre jocuri, poezii despre filozofie, poezii despre câini, poezii despre încoronare sau poezii despre victorie
* * *
Dacă Raiul tău e negru,
de ce vrei să satu în el?...
Dintr-un muc de lumânare
și chiștoace de țigară,
cum să plămădim un soare?...
Mai rămân în lumea-albastră,
cea cu zâmbete-n fereastră,
unde simt parfumul florii
și uit cauza prigorii...
Nu-mi întuneca cărarea,
să-mi port pasul prin hârtoape!...
Stai în lume, printre ape!...
slobozește-le din hățuri,
nu vezi că mă prind în coarde?!
Stai, veghează spre nimburi,
printre cruguri de stele,
cu siblie și sirene!...
E prea târziu și nu se mai poate
să-ngropăm trecutul veninos,
când veșmântul de flăcări mă arde
și topește în noi, tot...
Cum să oprim secunda care doare,
când timpul trece fără noi?
Nu mă striga curgându-mi prin sânge,
când scânteia se stinge,
când inima-mi ruptă cu-un chin mi-ai cusut,
Hai, să înverzim iubirea pe altare,
și să spălăm trecutul mincinos,
Să uit demonice atacuri, ce silă-mi fac!...
Când pașii mei vor rătăcit prin ploaie,
pe unde voi trece tot locul să-l sfințesc...
poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre sânge, poezii despre secunde sau poezii despre rai
Mihai: Ah, Luci... Nu știu ce să-ți spun... Dar zău că nu e bine!
Lucian: Off, da, știu că nu e bine. Dar ce pot face? N-am nici o putere. Sunt atât de neputincios... Și atâția ani pierduți degeaba? Opt ani din viața mea, de iluzii, de speranțe, totul dus, din cauza lui Sid... Cine și-ar fi putut imagina?! Bine, poate că și eu am greșit, dar... Uff, mai bine făceam cum îmi spunea mama și rămâneam acasă; renunțam la misiunea asta afurisită... Era mult mai simplu! Fără complicații inutile! Ce rost au toate astea?! Comandantul misiunii... Halal! Sunt jalnic!
Mihai: Uff, Luci... Zău, nu vorbi astfel!
Lucian: Dar cum altfel ai vrea să vorbesc? Când pierd totul printre degete? Când nimic nu-mi merge bine?! Situația îmi scapă de sub control. Încerc să mă amăgesc că încă aș avea vreo șansă, dar văd bine că mă amăgesc doar... Ce-mi rămâne? Nimic. Cu Lia n-am nici o șansă. Probabil n-am avut niciodată, doar așa credeam eu...
Mihai: Ba ai, dar trebuie să-i vorbești. Să-i spui odată ce simți pentru ea! Nu-i atât de dificil. Dacă eu am putut, cu Ly, nu văd de ce n-ai putea și tu; mai ales tu, Luci! Zău așa...
Lucian: Da, tu nu vezi ce ar putea fi atât de dificil; normal, pentru tine e greu de înțeles... Cum să-i spun?! De ce? Să mă refuze din nou? Să mă respingă, ca de fiecare dată? Pentru a câta oară? Ce folos?!
Mihai: Ah, de asta te temi tu?
Lucian: Păi, m-a respins de atâtea ori; nici măcar nu mai țin minte de câte... Mi se pare normal să-mi spună, categoric, "nu"... Dar, nu contează. Mă retrag în rezervă, să n-o lăsăm pe Ly să aștepte prea mult.
Mihai: Da, bine, mergi. Mă găsești tot aici.
Lucian: Tu, cu computerele astea... Nu poți să stai mult timp departe de ele!
Mihai: Obișnuința, Luci. Obișnuința... Și în plus, pasiunea!
Lucian: Bine. Revin imediat.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre viață, citate despre mamă, citate despre imaginație, citate despre greșeli, citate despre frică, citate despre degete sau citate despre calculatoare
Pășește-ncet
Un singur lucru-ți cer: Să nu regreți...
Și-acum,
Pășește-ncet să nu-mi deștepți covorul
Și măștile-adormite pe pereți!...
Pășește-ncet ca și cum nici n-ai fi
Intrat aci!...
Odaia mea e o scenă-n care-actorul
E veșnic altu-n fiecare seară -
O scenă ce-și păstrează doar decorul
Și liniștea
Ca și-o modestă gară
Prin care trenurile trec mânate
De gestul unor mâini halucinante.
Pășește-ncet să nu-mi deștepți minciuna
Scrisorilor închise prin sertare
Și florile-adormite prin pahare.
Odaia mea e grota fără soare
Prin care nu mai intră azi
Nici una
Din cele ce pășiră la-ntâmplare...
Pășește-ncet să nu-mi deștepți bazarul
De lacrime-ncrustate prin dantele
Și nasturi descheiați de mâini rebele.
Odaia mea-i covorul fără poartă
Din care poți ieși afar' când vrei,
În el nu odihnește nici o moartă,
Ci numai visuri blonde de femei...
Pășește-ncet să nu-mi deștepți groparul
Și umbrele-adormite pe pereți,
Pășește-ncet și nu privi spre ele...
Și nu uita ce-ți cer: Să nu regreți!
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre scrisori, poezii despre păr blond, poezii despre odihnă, poezii despre mâini, poezii despre modestie sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Hai să facem noaptea albă
Hai să facem noaptea albă,
Hai s-o mai lungim... puțin,
Hai să mi te pierd în nalbă,
Hai să bem.. nebunul... vin.
Hai să dezlegăm... misterul,
Hai... speranțe să-mpletim,
Hai să-ți fiu o clipă... cerul,
Hai... iubirea s-o-mpărțim.
Hai să facem noaptea albă,
Hai s-o vindecăm... de dor,
Hai să punem stele-n salbă,
Hai prin vise... să-ți cobor.
Hai să inventăm... percuții,
Hai în brațele-mi... arzând,
Hai... am două, trei soluții,
Hai... în suflet să-ți pătrund.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre noapte, poezii despre nebunie, poezii despre inventatori, poezii despre dor sau poezii despre alb
Cine bate în poartă
cine bate în poartă de nu vrea să se ducă:
o fi venit Terente, sau nea Mărin, sau Sucă
să dea cu pasul sau să dea cu yardul,
să plătească dările cu cardul,
că fără dări nu se mai poate
lucrăm în genunchi și murim pe coate
s-a rupt un echilibru, se prăbușesc imperii
o lume veche, s-a împărțit în două
una face purici, alta face ouă
și tu inimă te sperii!
pe ce mai punem azi temei
dacă nu pe vin și pe femei?
că fără adevăr, și fără iubire
nimeni nu-și mai vine în fire!
dar ce folos că știm acestea
că vin paparazzi și ne fură vestea?
și unde e Diana zeița vânătorii
că tremură-n grădină de teamă sicomorii
nu mai vântura amiezi și nu mai da cu tifla
mai bine vezi cine ne fură chifla!
că e mai rău ca în codru se taie și se rufe
nu mai găsește nimeni la supermarket trufe
nici ziua și nici noaptea și nici măcar promoții
ideile pe care marșează ostrogoții
eu sunt mai rău ca ăla din patul lui Procust
îmi place cavalcada și traiul când e frust
eu stau într-un picior cât alții-și torn pe gât
poșircă de cinci stele și altele încât,
li se face părul de omăt
și-o iau îndărăt
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sperieturi, poezii despre plată sau poezii despre picioare
Poate că am murit deja
și nu mai sunt decât o fantomă rătăcită
sentimentul acesta de inconsistență
pare și el rămas singuratic
prin inima mea de aer
într-un fel trec prin toate
ca și când nu ar mai fi
nici nu mai știu dacă eu sunt mort
ori lumea e doar o boare
chiar și țipătul e ca o frunză în cădere
iar lacrimile nu se mai nasc fierbinți
nici măcar sărate
par să fie niște fulgi înghețați
care viscolesc prin imensul gol din mine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre singurătate, poezii despre naștere, poezii despre moarte, poezii despre gheață, poezii despre frunze, poezii despre fantome sau poezii despre aer
Diana: Iuli, cum ai putut să umbli atât de mult prin oraș cu mașina aia; știi bine că nu-i a noastră!
Iulian: Lasă, dragă, doar nu-i nici o problemă. Este, Luci?
Lucian: Sigur, blondule, e-n ordine!
Iulian: Vezi, Diana, băiatul zice că e-n ordine. Și-n plus, tocmai dat fiind că m-am plimbat atât prin oraș, acest lucru m-a ajutat să mă decid să-mi cumpăr și eu o mașină ca asta, sau măcar asemănătoare.
Diana: Poftim?!
Iulian: Ai auzit bine; o să-mi cumpăr una. Mai ales că-mi pot permite acum.
Diana: Și cu cea veche ce-o să facem?
Iulian: Las-o acolo, în garaj, e bătrână, dar o mai fi bună și ea vreodată la ceva... Oricum, îmi voi lua una din asta nouă, elegantă, modernă. Ce zici, Luci, dacă o să cer salariul în avans, pentru luna iunie, poate și pe iulie, cu clauzele promise, prietenul tău va fi de acord?
Lucian: Cred că da, ai șanse.
Iulian: Atunci luni de dimineață să mă aștepți, vom pleca împreună la Institut; o să-i las o cerere prietenului tău. Sper să mi-o aprobe.
Lucian: Sigur, blondule, luni de dimineață. Și nu-ți face probleme, dom' director îți va aproba cererea.
Diana: Ah, nu-mi vine să cred că te gândești la altă mașină!
Iulian: De ce nu, dragă; doar nu-i interzis să-mi cumpăr o mașină nouă?
Lucian: Hai, Mihai; să mergem.
Mihai: Hai.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre salariu, citate despre promisiuni, citate despre plimbare, citate despre oraș, citate despre interdicții, citate despre dimineață sau citate despre bătrânețe