Epitaful unui servil

În viaţă, pe unde a umblat,
Mereu la alţii s-a-nchinat.
Acuma, aplecat de spate,
S-ar îndrepta, dar... nu mai poate.

epitaf epigramatic de Dumitru Grama din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrânul

Un unghi drept era bătrânul,
Atât de aplecat umbla.
Era paralel cu drumul,
Nu se putea îndrepta.

De anii grei s-a aplecat.
Sau de prea multă muncă.
Dar tot mai mergea în sat
S-arate că trăieşte încă.

poezie de Dumitru Delcă (28 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelei

Privirii tale-am fost plebeu
Şi nu am vorba răsucită;
De eşti cumva nefericită,
Nefericit mă simt şi eu!

Mă rog la Cer mereu, mereu
Să ai o viaţă liniştită;
De eşti acuma fericită,
Să ştii că-s fericit şi eu!

Eu nu mai am nicio ispită,
Acuma nici nu-mi este greu...
Să fii tot timpu-ndrăgostită,

Aceasta îţi doresc mereu...
Şi dacă eşti tu eşti fericită
Să ştii că-s fericit şi eu!

poezie de Dumitru Râpanu (1995)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Radioului (unde era invitat să intre prin spate, prin Temişana)

De un an şi jumătate
Mă băgaţi mereu prin spate,
Pe când eu, întreaga viaţă,
V-am băgat mereu prin faţă.

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poate fi vorba de viaţă spirituală superioară acolo unde nu rămâne surplus de energie şi răgaz, unde omul e aplecat din zori până în noapte sub povara grijilor materiale ale existenţei.

D.D. Roşca în Existenţa tragică
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumii

Lume, lume, stâmbă eşti!
Te privesc şi mă-ngrozeşti;
Lume, cine te-a făcut,
Rău tipar a mai avut!

Nimeni, oricât s-ar lupta,
Nu te poate îndrepta;
Iar acel ce-ar îndrăzni,
Un nebun s-ar dovedi.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (12 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar unde atenţia nu este îndreptată asupra activităţii personale, şi unde lipseşte conştiinţa valorii sufletului individual, acolo este natural să stăpânească politica. De aceea românul este pasionat pentru politică. Pentru el politica este ca o baghetă magică prin care totul se poate transforma; fericirea neamului întreg, ca şi fericirea sa personală pot fi aduse prin politică. "Dacă aş avea eu guvern", "dacă aş face eu legea", cum s-ar mai îndrepta lucrurile!

Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii şi alţii

Unii poartă-n sân scrisori,
Alţii doruri şi suspine,
Unii s-ar iubi-ntre flori,
Alţii... în mătăsuri fine.

Unii-s prinşi cu groase funii,
Alţii doar cu-n fir de iarbă,
Unii-ţi dăruiesc petunii,
Alţii... fug spre clipa oarbă.

Unii spun că eşti prea mică,
Alţii că iubeşti nebun,
Unii ar vrea... dar le e frică,
Alţii... gustă tot ce-i bun.

Unii vin pe înserate,
Alţii abia-nspre zori plecară,
Unii ştiu că se mai poate,
Alţii... tremură pe afară.

Unii vor a face valuri,
Alţii-n şoaptă se-mplinesc,
Unii doar surupă maluri,
Alţii... iar întineresc.

Unii fulgeră şi tună,
Alţii strălucesc în soare,
Unii... s-au urcat pe lună,
Alţii... se aruncă-n mare.

Unii poate vor prea multe,
Alţii nici nu îndrăznesc,
Unii, încă, ştiu s-asculte,
Alţii... trist îmbătrânesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar, din când în când, opreşte-te din agitaţia ta zilnică, ascultă sunetul care provine din interiorul formelor de viaţă, respiră liniştit şi spune-ţi: sunt fericit cu desăvârşire. Nu căuta nici un motiv pentru această fericire pentru că această fericire nu ar mai fi decât dependenţă şi s-ar sfârşi odată cu sursa ei. Dar fericirea care este una cu viaţa tuturor formelor de viaţă nu se va sfârşi niciodată pentru că atunci când s-ar sfârşi viaţa în univers de fapt s-ar sfârşi şi timpul şi n-ar putea exista nici o secundă fără viaţă. De aceea, oricât de mult ar părea să dureze posibila lipsă a vieţii din nivers, ea nu va dura deloc şi mereu va fi viaţă şi mereu va fi Dumnezeu şi mereu tu vei fi una cu el.

Constantin Luntraru în Om înspre înger (2006)
Adăugat de Sanda Mures
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu am crezut că într-un trup sănătos şi spiritul poate fi hrănit aşa cum trebuie.

citat din Cătălina Grama
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia aflat la putere

La televizor ne spune franc
Că-n ţară totul progresează,
Dar mulţi zâmbesc, zicând că-i banc...
Că doar chelia-i avansează.

epigramă de Dumitru Grama din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binefacerile pensionării

Puteam ajunge-oricând un premiat
Având spre scris destulă aplecare!
Dar din păcate, nu m-am aplecat
Decât acuma... la pensionare!

epigramă de Mihai Haivas din Un deceniu de umor epigramatic la Vişeu de Sus (2012)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitucul (unde naiba am pus flota)

Când venise de pe mare
Îşi pierduse redingota
Şi acuma, mi se pare
Că nu mai găseşte flota!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii îi citesc şi îi ascultă mereu pe alţii, dar pentru a se citi şi a se asculta şi pe ei, le mai trebuie o viaţă.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Citire (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul e cuvântul

Universul e cuvântul
care uneşte sub soare,
Cerul, apa şi pământul
şi chiar necuvântătoare.
Fără soare, universul
în haos s-ar transforma.
Timpul şi-ar opri tot mersul,
pământul ar exploda.
Cerul s-ar întuneca,
apa s-ar evapora,
viaţă n-ar mai exista.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi oameni trec prin viaţă ca şi cum s-ar plimba cu barca. Se uită pe unde au trecut, mai degrabă decât să se uite pe unde vor merge.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuma când toate...

Acuma când toate spre viaţă s-avântă
De ce a ta frunte umbrită-i de nor?
N-auzi ciocârlia voioasă cum cântă
Rotindu-şi spre soare grăbitul ei zbor?

Te uită cum cerul privirea încântă,
Şi-ascultă ce-ngână sfătosul izvor
Acuma spre viaţă când toate s-avântă.
De ce-ţi este fruntea umbrită de nor
când râde câmpia de iarna înfrântă
Şi codrul tresare în şoapte de dor?
De ce nu te bucuri de-un vis trecător,
Şi zilele-apuse de ce te frământă
Acuma când toate spre viaţă s-avântă?

poezie clasică de Jean-Boniface Hetrat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Şi totuşi asta rămâne cel mai important, -
vechiul copac pe care l-au mai văzut şi alţii,
femeia dintâi, pe care-au mai iubit-o şi alţii,
piatra dintâi, pe care-au mai împietrit-o şi alţii...
Şi totuşi asta rămâne cel mai important,
că nu te mai poţi întoarce
pentru că te-au întors alţii,
mereu alţii şi alţii şi alţii,
încât "tu" nu îl mai recunoaşte pe "tu", -
şi trec unul pe lângă altul, amestecându-se cu alţii...

poezie celebră de Nichita Stănescu din Un pământ numit România (1969)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia ce se vrea coautor

Inovaţia e bună!"
Zice şi-mi şopteşte-apoi:
"Ca să meargă totul strună
Propun s-o lansăm... în doi!

epigramă de Dumitru Grama din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am cutezat

Cum marea poartă talazuri,
la fel şi eu am purtat
multe griji. Nevoi, necazuri,
prea mult timp am îndurat.

Da. Este foarte adevărat.
Am căzut adeseori,
dar n-am rămas îngenunchiat.
Am dobândit noi valori.

Convins fiind că voi răzbi,
întotdeauna am sperat.
Oricât de mult voi suferi,
să mă ridic, am cutezat.

M-am ridicat de multe ori
şi am rămas acolo, sus.
Dar n-am umblat cu capu-n nori.
Mi l-am purtat unde-a fost pus.

Poate tocmai de aceea
azi, pe viaţă sunt stăpân.
S-a terminat epopeea
cu talazuri şi furtuni.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

A plecat în lume cât mai aplecat.. Şi din asta i s-a aplecat!

aforism de Ioan Marinescu-Puiu din manuscris
Adăugat de Ioan Marinescu-Puiu
Comentează! | Votează! | Copiază!