Megalomanul

Şi-a-nălţat statuie-n viaţă,
(Monumentul de prostie)
Ca urmaşii săi să ştie
Că n-a fost doar o paiaţă.

epigramă de Nicolae Ghinea din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concluzie

A fost o viaţă cumpătat,
Nici n-a băut, nici n-a mâncat,
Nici n-a făcut din noapte zi
Şi a trecut de sută!... Şi!?

epigramă de Nicolae Ghiţescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împăcare

Depănând genezei ghemul,
N-am să mai înjur sistemul.
Am extras, de prin milenii,
Că-n prostie, mulţi sunt genii.

epigramă de Nicolae Ghinea din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bietul "Zdreanţă"

Cine credeţi că, se crede
C-ar fi cineva în viaţă?
Este cel ce nu se vede
Că nu-i alta decât "Zdreanţă"

Când unii, din interese,
Îl vorbesc de bine-n faţă
El se umflă şi îşi iese
Din fire; sărmanul "Zdreanţă"!

Dar de-ar şti c-aceiaşi semeni
Ce-azi în slavă îl ridică,
Mâine, doar cu schimb de termeni,
Ca pe-o "Zdreanţă" îl critică.

Şi de ce o lume-ntreagă
În eroare să se-afunde?
O, sub haină de-aur largă
Doar o "Zdreanţă" se ascunde...

Îmbătat de tămâierea
Linguşirii fără preget,
--Care-i mai dulce ca mierea--
Bietul "Zdreanţă", cu un deget,

Crezând că-i ceva în viaţă,
Socoteşte-n slaba-i minte,
--Bietul clovn, biata paiaţă!--
Că lumea o dă-nainte.

Cât i-ai spune că, în lume,
Nu e decât o paiaţă,
El consideră că-s glume.
"Zdreanţă" minte nu se-nvaţă...

poezie de Nicolae Martinescu (12 noiembrie 1981)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leacul pentru prostie

Leacuri pentru multe au găsit savanţii,
Chiar şi pentru boli ce umilesc berbanţii.
Nimeni până-acuma n-a găsit, se ştie,
Leacul pentru boala ce-o numim prostie.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (23 octombrie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul unuia

Un nou contrast oferă iară
Acel plecat pentru vecie:
Modesta piatră funerară
Pe monumentul de prostie!

epigramă de Cornelius Enescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La monumentul lui Cotovschi

Monumentul parcă-i viu,
Evident, e lucru rar:
Să mai caţi un bidiviu
Care-l poartă pe-un măgar.

epigramă de Loghin Alexeev-Martin din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statuii unui poet

Ce soartă vitregă-avuşi, barde!
Credinţa-n suflet mi se-ndoaie:
Trăişi o viaţă prin mansarde,
Urmaşii te lăsară-n ploaie!

epigramă de Nicolae Crevedia din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Zace-aicea un tâlhar
Cum n-a fost şi n-o să fie!
Şi totuşi n-a avut habar...
Că a murit, precum se ştie,
În linişte la el în pat.
Ar fi murit în puşcărie,
De n-ar fi fost şi magistrat.

poligramă de Theodor M. Stoenescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un palavragiu

Vorbăreţ la nebunie,
înţelept se crez-uieşte;
spune iute tot ce ştie
după aceia se gândeşte
dacă n-a spus vreo prostie

epigramă de Ioan Hapca din Reflecţiuni diverse
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu să fi trăit şi altă viaţă. Descopeream ineditul fără amintiri anterioare. Să fi fost altceva decât om?

aforism de Vasile Ghinea
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semidoctul

Un semidoct e-acel nrtot
Ce-n ignoranta sa prostie,
Este convins că ştie tot,
Fi'ndcă nu ştie că... nu ştie!

epigramă de Virgil Scărlătescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Aicea zace un tâlhar
Cum n-a mai fost şi n-o să fie
Şi totuşi n-a avut habar,
Căci a murit, precum se ştie,
În linişte la el în pat.
Ar fi murit la puşcărie
De n-ar fi fost şi magistrat.

poligramă de Theodor M. Stoenescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Formele de prostie: prostie individuală, prostie colectivă (de care suferă un număr limitat de indivizi) şi prostie universală.

aforism de George Budoi din Dicţionarul prostiei (8 mai 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea de o vârstă

Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Ar fi trebuit să fii un cerc subţire,
dar n-ai fost, n-ai fost aşa.
Ar fi trebuit să fiu un romb subţire,
dar n-am fost, n-am fost aşa.

Iarbă, pietre, arbori, păsări,
voi sunteţi cu totul şi cu totul altceva.
Mă privesc, m-aud, m-adulmec
şi îmi pare că visez.

Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost aşa.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rolul de paiaţă orice prost îl joacă.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre prostie

Nu-i vorbi, că te repede,
Prostului despre prostie:
Dinafară nu te crede,
Dinăuntru nu se ştie.

epigramă de Mircea Trifu din revista "Epigrama", nr. 19-20 (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monumentul de fier vechi

Am avut o flotă "veche",
"Ruginită", fără vele.
Şi-un ministru-ntr-o ureche –
(Asta fără ghilimele!)

epigramă de Ion Meca din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici un cuvânt n-a fost rostit

Nici un cuvânt n-a fost rostit
Nici şoapte auzite, două - trei;
Nici un semn n-a fost făcut cu capul,
Nici un clipit din ochi – al lui, al ei.

A fost numai un murmur stins al inimii
Care ţine-închise-n ea lucruri care dor,
Sunt doar amintiri care se trezesc
Şi care au un somn atâta de uşor...

poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurământ la Monumentul Ciumii

Tu mi-ai jurat la Monumentul Ciumii,
Să mori cu mine când va fi să mor,
Şi eu am spus aceasta tuturor
Şi te-am şi înălţat în ochii lumii.

Şi ţi-am răspuns că vorbele deşarte
Nu pot unii pe cei ce se iubesc
Şi că-i destinul nostru omenesc
Să aibă fiecare câte-o moarte.

Dar astăzi, când s-a-ntors să mă consume
Reproşul tău absurd că ne iubim,
Dar nu legal, formal şi legitim,
Eu merg la Monumentul Tristei Ciume.

Şi îl intreb, cu vocea mea postumă,
De nu cumva şi dragostea e ciumă.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Viaţa ei a fost să fie
Tot mereu, o tragedie,
Că trei soţi a îngropat,
Doar amantul n-a schimbat.

epigramă de Nicolae David din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!