Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Untaru

Scrisoarea

În metronom numai aluzii
O sonerie, o scrisoare
Primesc pe preșuri zburătoare
De la o bursă de iluzii

Și n-am curajul s-o deschid
Cocorii tineri fără număr
Mi se așează blând pe umăr
Și mă îndeamnă s-o deschid

Ce căi ascunzi tu, subterane
Cu scrisul tău indescifrabil
Când orice zbor în dirijabil
E plin de riscuri veterane?

O neglijez pe noptieră
Cascade vag îmi asaltează
Zadarnic vigilența trează
Pe-aceeași veche filieră

Poate vreo rudă dispărută
Să-mi fi lăsat vreo moștenire?
Eh aș, la simple ei citire
De andrisant, văd o bancrută!

Frustrarea duce la impact
Și abstinența la virtute
Busole sar din ace. Nu te
Mai amăgi lipsit de tact.

Deschide-o. Încă nu. Și totuși
Își joacă rolul ei prudența
Că tot privesc corespondența
Ca un buchet târziu de lotuși.

Și-o presimțire mă apasă
Ca o somație scadentă
Scrisoarea asta decadentă
Ca niște struguri de melasă;

Noroc să fie? Ghinionul,
Care mă știe mult mai bine?
Cu banii pentru aspirine,
Nu pot să strâng eu milionul;

Statui de var, scrisori surpriză
Și tot elanul retezat
Pe piscuri, sus pe Retezat
Adie vag de tot o briză.

poezie de din Condorul (2001)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ion Untaru

Un buchet de lotuși

Ziua mea de azi
Nu mi-a fost prea fastă
Sufletu-mi adastă
La păduri de brazi

Jinduiește riscuri
Și necunoscut e
Prin poieni cu ciute
Drumul către piscuri

Polițe cu cărți
Mă cheamă, m-alungă
Bate vântu-n strungă
Din mai multe părți

Și pustie casa
Parcă azi e alta
Sculptorului, dalta
Îi sfâșie rasa

Nu'ș ce fel de pastă
Mi s-a scurs în oase
Clipele rămase
Dintr-o mai nefastă,

Zodie, poartă
Hohotind buimace
Un fachir pe ace
A căzut din soartă

Bate metronomul
Parcă-mi bate-n tâmplă
Tot ce mi se-ntâmplă
E numai simptomul,

Morții aparente
Și continui totuși
Un buchet cu lotuși
Mut mai coerent, e

poezie de din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Întrebări de noapte

Noaptea singur în odaie,
Și-altceva în jur nu mai există
Decât vag de tot o pistă
Și-ntunericul, o claie;

Întrebări pe care totuși
Nu mai pot să le descurc
Și cobor în loc urc
Spre grădina mea cu lotuși

Și când spală dimineața
Geamurile cu lumină
Parcă iar aștept vină
Cu problemele ei, viața

poezie de din manuscris (septembrie 2010)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Lev Tolstoi

Clopoțelul, au sosit scrisori... Dintr-o veche obișnuință aștept ceva din afară: vine o persoană plăcută, vreo veste bună într-o scrisoare. Aștept și în același timp știu prea binedin afară n-are cum să-mi vină nimic bun. Nu pot nici măcar să mă gândesc cine din afară, ce om și ce veste mi-ar putea aduce o adevărată bucurie. Ce poate să mă bucure? Ce pot să-mi doresc? Numai un singur lucru, pe care pot să mi-l ofer singur: o apropiere tot mai mare de Dumnezeu, contopirea cu El. Nu sunt într-o stare bună de spirit; ce bucurie pot să-mi ofer? Pot să-mi ofer și acum o bucurie, și încă mare: înving această dispoziție, să mă folosesc de ea pentru a învăța chiar și în timpul ei să nu întrerup comunicarea cu Dumnezeu.

în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Set Anna Karenina" de Lev Tolstoi este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.90- 34.99 lei.

Rod

Stau aninat ca fructul, sus pe ramuri,
Mai copt pe zi ce trece, aștept cad
Bun de consum, pe o potecă, în plin vad...
Îmbujorat de atâta pârg -nroșesc flamuri.

Mă însămânțez tot neam de același trunchi
Și-aș vrea din miile semințe fără număr,
Ce putrezesc, dau lăstarul rar și tânăr...
Și tot așa, fiu al neamului mănunchi.

Chiar floare dac-am fost, purtat de albine,
Nicicând n-am fost un dezrădăcinat
De-al său pământ, ce semeni mi-au mai luat...
Că-s seva lui, mai mult la rău, decât la bine.

Și pasăre de m-ar mânca să mă digere
Împrăștiind sămânță-n locuri depărtate,
Rămân tot eu, ce nasc paternitate...
Ce-aș vrea s-o știu născândă, nu că piere.

Privesc în jur; măcar nu-s doar o frunză,
Ospăț de vreo omidă, doar caducă,
O lucrătoare veșnică, pierind nălucă...
O foaie-curcubeu de verde, galben, ruginiu... de-o pânză.

Poate am trăit mai scurt de astă dată,
Îmbobocit târziu și n-apuc pân' la iarnă,
Ce oricum îngroapă tot, fără să cearnă...
Rămân fruct, o poveste ce în nou se adapă.

Ce șansă am avut c-am apucat dulceață,
Strânsă s-o dau, n-am pierit verde crud.
Rămân mătase din cocon, nu cad frunze de dud...
Sunt rod, trunchi deșirat în coli, cu scrisă... viață!

poezie de (13 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot mai frumos

Tot mai frumos,
mai aproape de mine
e gîndul tău,
stea din Eden,
luminînd viața mea,
pașii mei
c-un dor
nemărginit...
Tot mai duios
ocrotindu-mi cărarea
de orice rău,
sus, tot mai sus
atragi
spre zenit...

Tot mai măreț,
mai scăldat în lumină
e chipul Tău,
prinț glorios
care-ai dai viața Ta,
trupul tău
ca miel neprihănit.

Tot mai cu drag
îmi înalț către Tine
tot gîndul meu,
sus, tot mai sus,
într-un zbor
infinit...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îmbrăcat suflet

Am sufletul îmbrăcat cu iedera timpului;
Nu mă mai văd dintr-atâta verdeață
Ce se ține de mine fără trecerea anotimpului
Să-mi păstreze o fațadă de nou, de dulceață.

Îmi deschid din oblonu-n fereastra de-oglinzi
Și mă uit pătrund luciul sticlei de-argint
Cum cometa trecândă vrei cu mintea s-o prinzi,
S-oprești din distrugerea-i, de-alergat se pierind.

În colțul privirii-mi zăresc chip tot la fel
Ce-l transpun peste praf ce din mine-am desprins
Și în ramă l-așez, fostul eu adorat băiețel
Se topind în obrajii de-ado' cu iubirea aprins.

Privesc holograma ce-mi vine prostește s-o plâng
Și-am căldura încă din sticla ce rază-mi trimite;
Mi-ating fața cu mâna și-n inimă simt că mă strâng
Un amar de amintiri, tot mai grele, tot mai multe primite.

Doar iedera casei e la fel, doar de verde-i mai deasă
Și urcă pe mine, mângâie, m-atinge pe piele
Și-ncet, încet crește, se strânge, de drag nu mă lasă...
E picul din suflet prelinsu-n afară, păzește de rele!

poezie de (1 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Inocență

Am ajuns cred și eu, dându-le mare dreptate
Ălora ce zic mereu că femeile-s ciudate,
Intru-n bâză cu nevasta, sictirită pe-undeva,
Că în dimineața asta i-aș fi zis -sii ceva
Nașparliu, bine'nțeles, că-mi tot sare-n sus de șnur,
Iar eu, caracter ales, n-am cu ea nimic, v-o jur;
Deschid ușa,-n zori, la hol, aia care dă afară
Și ce văd, un geamantan barosan chiar lângă scară (!?)
Trei sacoșe, patru plase, alea mai voluminoase,
Printre care, cu stupoare, soacră-mea-n carne și oase;
Somnoros, privind la ea, scărpinându-mă la ochi,
Număr ce bagaje-avea, să nu-i fie de deochi!
Însă dumneaei, nimic, nici "bon jour", nici "bun găsit"
Ori în gât, măcar un pic, să îmi sară c-a sosit,
Mă ia scurt, fără pupici, întreabând printre lentile:
"Pot stau și eu aici... cam vreo trei sau patru zile?"
"Poți stai și-un an, și doi!", îi raspund cu nonșalanță,
Închizând ușa ‘napoi, chiar... ținându-mă de clanță,
Altceva nu-mi amintesc -i fi zis și consum
Că nu pot s-o potolesc pe nevasta-mea nicicum!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Carrighfergus

fi vrut fiu
În Carrighfergus,
Doar pentru nopți,
În Ballygran.
-not în ocean,
În cel fără fund,
Să-mi găsesc iubirea,
În brațe s-o strâng.

Marea-i mult prea largă,
Nu pot s-o cuprind
Și nu am nici aripi,
În zbor să-mi întind.
Să-mi găsesc degrabă
Un vâslaș frumos,
La ea să mă poarte,
Spre moarte, în jos.

Și în Kilkenny,
Precum s-a zvonit,
Marmura-i cerneală
În strai cernit.
În argint și aur
Vreau acum s-o port.
Nu mai cânt un cântec,
Vreau doar să mă-mbăt.

Azi m-am îmbătat,
Treaz sunt tot mai rar,
Un chipeș hoinar
Prin oraș umblat.
Ah, dar sunt bolnav,
Viața mi se scurge.
Veniți voi, cei tineri
Și pune-ți-mi cruce.

Ah, dar sunt bolnav,
Viața mi se scurge.
Veniți voi, cei tineri
Și pune-ți-mi cruce.

fi vrut fiu
În Carrighfergus,
Doar pentru nopți,
În Ballygran.
-not în ocean,
În cel fără fund,
Să-mi găsesc iubirea,
În brațe s-o strâng.

Marea-i mult prea largă,
Nu pot s-o cuprind
Și nu am nici aripi,
În zbor să-mi întind.
Să-mi găsesc degrabă
Un vâslaș frumos,
La ea să mă poarte,
Spre moarte, în jos.

Ah, dar sunt bolnav,
Viața mi se scurge.
Veniți voi, cei tineri
Și pune-ți-mi cruce.

folclor irlandez, traducere de Eduard Zalle
Adăugat de Eduard ZalleSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Interpretează: Maria Gheorghiu
Elena Farago

Fără cuvinte

Și nu-i știută șoapta gândului - ci când
Stăpân se-nalță dorul tăcerilor din minte,
E-un cântec ce nu-și are nici nume, nici cuvinte
Nu-i rugă, și nici jale, și-i totuși trist și blând.

Și nu mă-ncerc vreo vorbă -i potrivesc, tem -
l- preface-n gânduri, și gândurile dor,
Că-s răzvrătiri nebune adesea-n graiul lor,
Pe când supusă sorții așa-s și doar te chem...

Își crește vremea stavili pe drumul dintre noi
Și tot mai greu le număr, și-s tot mai ne-ndurate...
Ce bine le mai știe tăcutul cânt pe toate
Și nu știu cine-mi spune că îl ascultă doi...

poezie clasică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 3.99 lei.

Vreau luna

Și luna mai tare se coace
În pomul cu trunchiul ceresc,
De n-am s-o culeg, nu am pace,
Doar stau necăjit s-o privesc.

E plină de seva divină
La care de mult jinduiesc;
Să fie ca ramul s-o țină
Căci aripi de doruri îmi cresc!

Aroma de lună -mbată
În pârgul cel pur îngeresc,
Beție cât noaptea de lată
Pe care-aș tot vrea s-o lungesc!

Fereastra și ea mă apasă
Pe ochiul cu care poftesc;
Vreau luna pe buza mea arsă
De pofte cu gust omenesc!

poezie de
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reuniune de... pierderi

Mi-am plătit pentru toți, ce-am avut cunoscut, colegii
De școală, de joacă, de lucru, de vechile solfegii
Dansate de pe sunetul ebonitei rotunde, la chefuri sau baluri,
Să pot să fiu apa, ce scaldă de când sunt, s-o strâng iar în brațele-maluri.

Sunt roșu-n obraji iară și ochii-mi lucesc... cât bucur
înot iar apa-timp, ce-i probabil din lacrimi, sudoare... fes cu ciucur,
Înmuiat în șampania de an nou, sau beții de uitare de tot...
Când puțin e-a uita, sau mai mult, mai târziu adunat... cât să pot.

Stau pe mal, vânzoleala s-a dus, n-ajung banii să cumpăr atâta trecut,
Nici țin nemișcat ochiul minții și suflet, ce-i plin de atâta avut
Și întind mâna, cât încă mai pot s-o întind, simt apa curgând
Bucurându- iar, puțin palid, cu ochii mai goi... de la golul din gând...

poezie de (10 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce să-mi fie....

de ce îmi este dor de tine
când poate să nu-mi fie dor
de ce nu-mi este dor de mine
când vreau plec de aci, mor,
de ce nu-mi este dor de o altă
ființă pe care nici că am iubit
să fie chiar o cealaltă
cu care în vis eu am trăit,
lăsați-mă mai bine în pace
căci vreau mor, plec de aici
să nu mai dau de vreo rapace
cu ochii mici, de licurici,
să-mi faceți sus, un cuib de paie
aproape de cerul cu nori
vină doar cele bălaie
ne iubim din noapte-n zori,
și eu săprivesc de sus
să n-am cuvinte pentru voi
decât mai fiu supus
mai bine dorm între strigoi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteEmily Bronte

Îmi mai pot însă aduce aminte cât de mult l-am iubit, și-mi mai pot încă închipui, dar vag de tot, că l- putea iubi din nou, dacă... dar nu, nu!

în La răscruce de vânturi
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
cumpărăturiCartea "La răscruce de vânturi" de Emily Bronte este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.90- 16.99 lei.
Ion Untaru

O ceașcă de cafea

O ceașcă de cafea. Vreau s-o degust
La adăpost de intrigi pe terasă
începând de astăzi nu-mi mai pasă
Dacă-mi surâde un amurg mai frust

M-am născut cu un optimism robust
Dar orice stângăcie mă apasă
Și-n dimineața asta de melasă
Îmi încolțesc iar muguri pe arbust

Eu nu-i acord virtuți ce nu le are
Și-i superflu atunci să mai reneg
Deci vă invit ca orice bun coleg
Să-mi țineți compania de rigoare
Căci nu dezleg nici partea, nici întregul
poți spui: pe cel mai bun alegu-l!

poezie de din manuscris
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul... la relativ

Cascade, clepsidrei îmi mătură timp
-Mi-e frică de golul, ce cască, ce-i dus-
Nu pot s-o întorc, n-am statut de Olimp...
Mă trec oră, zi, lună, an, spre apus.

Ce straniu mi-e gândul, perfid, de peren;
Mă minte că sunt neschimbat și tot tânăr.
Treptat pierd prieteni, colegi, pierd teren...
Refuz timp scad, refuz ca să număr.

Am zile și nopți fără șiruri, pierdute,
Le trec ca treacă-n risipă, pe veci;
N-am mintea de-a ști, le fac petrecute...
Aș vrea le-ngheț; le conserv, le țin reci.

Pe ceas mi-l fac singur -cu limbi fără număr-
Refuz sărbătoarea de trecere-n an;
Privesc viitoru-n trecut peste umăr...
Refuz orice calcul, rămân vieții fan!

poezie de (9 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Joc târziu

Am înțeles, de-o vreme, că greșesc
atunci când caut să-mi exprim părerea
asupra unora ce "nu trăiesc",
dar le provoacă altora durerea.

Ar trebui -ncerc -i înțeleg
aflu cât au suferit în viață,
îi ascult, iar apoi dezleg
tot ce în suflet au acum de gheață.

Aș vrea s-alung din ei tot ce-i urât,
-i fac uite orice răzbunare,
ierte din trecut cum pot și cât
și, poate, -și găsească alinare.

Îmi pare rău de ei când, într-un joc
vor după punct -ncerce un alt capăt,
în care n-au vreo șansă de noroc
și uită că-i târziu și sunt la scapăt.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Evol

dragostea adevărată îmi răvășește viața
e lista mea de căderi și de suișuri
pentru a afla geneza
celor mai înalte piscuri
și a celor mai adânci prăpăstii
ca și pentru orice altceva
cu cât urci mai sus
mai departe
cu atât mai dureroasă
prăbușirea

dragostea este o creatură vie
are nevoie să fie hrănită
încurajată
dar chiar când este încurajată
ea se topește în fiecare clipă,
alunecând în moarte

când am avut-o
am încercat întotdeuna s-o alint
s-o consolez pentru pierdere
când soarta îi era potrivnică
asta-i tot ce-am putut face

ea este imprevizibilă
ea nu poate fi domesticită
sau ținută în captivitate
o fiară sălbatică
necruțătoare în foamea ei

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ion Untaru

Nocturnă cu poezie

Mă scol devreme. Sau prea târziu
De fapt e noapte. Îmi fac un duș
De parc-aștept ca să mă cheme
Un înger grav, acuș-acuș

Se sparge becul. N-am la schimb
Să nu-i trezesc pe-ai mei că dorm
Din agerimea minții, nimb
Îmi fac scriind bățos, diform

Învingeți întunericul și voi
Luptându-vă pentru lumină
ăsta-i singurul război
În care n-aveți nici o vină

Respiră noaptea prin ferestre
Un vag parfum de tei, aparte
Refuză mintea orice zestre
Ce n-ar încape într-o carte

Ascult de sus un dulce grai
Aleargă pixul. Cum? Nu știu
Și ca un cititor în Braille
privesc. Și nici nu văd ce scriu

Lucrez așa ca un orbete
Da-n orice lucru-i câte-un rost
Și pentru toți în alfabet, e
Un simț ascuns, rămas la post

Îmi bănui literele mari
Ce le aștern cu stângăcie
Noviciatule, atari
capcane-au fost. Și-au să mai fie

Și scriu febril dacă nu dorm
O nerăbdare zorește
Poemul așternut diform
Când restul lumii se trezește

poezie de din Condorul (2001)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Ești nebun, complet nebun! Și nu-i nevoie de Lia, ca specialist, pentru a-mi confirma acest lucru!
Nistor: De ce, șefu'?
Lucian: Păi, să te aștepte... Tu-ți dai seama ce înseamnă asta?! Cum să te aștepte? Ce-i cu tine, ai înnebunit?! Misiunea noastră a fost estimată la maxim 13 ani, dar cine poate afirma cu siguranță că va dura doar atâta?! Până acum, am avut parte de noroc. Ne aflăm exact acolo unde trebuia ajungem și suntem cu toții teferi; nici unul dintre noi n-a pățit nimic. Cu încă puțin noroc, s-ar putea ducem cu bine până la capăt totul. Sper din tot sufletul să se întâmple astfel și ne întoarcem acasă la timp, teferi și triumfători. Dar nu putem fi siguri că se va întâmpla astfel; nu știm dacă vom mai avea același noroc ca și până acum. Nu știm ce ne rezervă viitorul. Deci, nu spera să te aștepte! E o prostie! Chiar și presupunând că totul va decurge în continuare întocmai după programul stabilit inițial, că nu vom întâmpina cine știe ce dificultăți și că vom reuși ajungem înapoi, acasă, toți șapte, exact la termen și tot ar fi absurd! E o prostie! O aberație! Așa că, ia-ți gândul de la ea!
Nistor: Ce tot vorbești, șefu'? Cum să-mi iau gândul de la ea?
Lucian: Așa bine! E cel mai bun sfat pe care ți-l pot da, în calitate de prieten. Încearcă s-o uiți! Și ar fi fost mult mai bine dacă ți-ai fi făcut totuși o prietenă aici, pe această planetă!
Nistor: Da' nu pot, șefu'! Cum s-o uit? Încă mai țin la ea, foarte mult!

replici din romanul Proxima de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Alcoforado

Toată cruzimea plecării tale – poate pe veci – nu e în stare frângă elanul dragostei mele: vreau s-o știe toată lumea, și nu o tăinuiesc, sunt fericită că am făcut tot ce-am făcut pentru tine, împotriva a tot ce se cade, a tuturor datinelor. De când am început să te iubesc, onoarea și religia mea constau numai în a te iubi fără margini.

în Scrisorile portugheze ale Marianei Alcoforado, A patra scrisoare (1669)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Ce trebuie să ai în vedere atunci când vrei să joci la bursă? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!