Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Scântei creștine

Pe-un petic de rai creștin,
În Schitul din Păltiniș,
Doi vinovați, sfioși pășeam,
Să pipăim cu sufletul iertarea,
Iar spiritul să-l lecuim, cu vindecarea.

Ții minte, când ne închinam?
În fața micului altar, din inimă de munte,
Doar noi doi, martor Dumnezeu
Și ale noastre jurăminte.

În poarta casei sale de vecie,
Spiritul lui Noica
ne-a întâmpinat apoi, cu modestie.
Suflet plecat în rătăciri astrale,
Spirit treaz,
la ferestrele inimii mele și-a tale,
Sfidând tăcerea noastră vie.

În mica bisericuță, cu brâu de brazi,
De ger încremeniți,
Pășeam tăcuți spre altarul sfânt,
Ce-a întipărit pe lemnul lui mii de iertări.
Înconjurați de sfinți pictați și de duh sfânt,
Pe scaunul lui Noica ne-am așezat pe rând,
Ca spiritu-i măreț să-l salutăm și să-l simțim.

Tăcerea era plină de icoane sfinte,
Aghiazmă apoi, noi am băut setoși
Și pentru ai noștri, cu pioșenie,
Noi am aprins lumini, de pomenire.

Căci numai Dumnezeu trimite harul,
Spre cei ce vor să-l simtă mai aproape,
Să învețe, cum coboară bucuria sfântă în simțire,
Când glasul înțelepciunii îl ascultă;
Purtat în suflet și-n faptă mai departe,
Spre mântuirea noastră și a lumii.

Ții minte iarna de atunci?
Și-a noastră fericire?...
S-a dus, de parcă nici n-a fost
Și am rămas, cu Sfânta amintire.

poezie de (6 ianuarie 2011)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ții minte

Ții minte când ne închinam?
În fața micului altar,
Din inimă de munte,
Doar noi doi, martor Dumnezeu
Și ale noastre jurăminte.

În mica bisericuță,
Cu brâu de brazi,
De ger încremeniți,
Pe scaunul lui Noica
Te-ai așezat tăcut.

Tăcerea era plină
De icoane sfinte,
Din apa sfințită,
Pe rând noi am băut
Și pentru ai noștri morți,
Noi am aprins lumini,
Sus în munții Păltiniș.

Ții minte iarna de atunci?
Și-a noastră fericire
S-a dus, de parcă nici n-a fost…
Și am rămas,
Cu sfânta amintire.

poezie de (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A venit Mesia

A venit Isus Mesia să ne dea învățătură
Cum viața s-o trăim împlinind Sfânta Scriptură
Cum fim neprihăniți trăind doar în părtășie
Ca s-avem deschisă calea înspre cer spre veșnicie
Și-a venit Mântuitorul până lângă cel sărman
Ca să fie liberat de păcat și de Satan
În lumina Lui cea sfântă Isus iată ne-a chemat
trăim curată viața fim slobozi de păcat
Spălați dar și-n curăție toți de aicea trăim
Fii ai Celui Prea Înalt pentru veci de veci fim
Și-n lumina Lui cerească pe atâția ne-a zidit
Câți în inima sărmană pe El Domn dar l-am primit

Și Isus Hristos Mesia din robi ai nelegiuirii
Ne-a făcut fim cu toți — robi îns-ai neprihănirii
În lumina Lui cea Sfântă cu toți dar să ne scăldăm
Și Cuvântul Lui Cel Sfânt din iubire să-l urmăm
El ne-a învățat lumina toți fim azi pe cărare
Trăind viața-n curăție și-a Lui sfântă îndurare
Ne-a-nvățat de Tatăl Sfânt și ne-a spus că ne iubește
Și că Tatăl lângă Sine pururea El ne voiește
Dar ne cere prin Scriptură viața nouă s-o trăim
Ca ai Lui în veșnicie cu toții dar noi să fim
Haideți dar în sfințenie noi astăzi să-l onorăm
Și întreaga noastră ființă pentru veci dar să i-o dăm

Slobozi fim de păcat de orice nelegiuire
trăim viața nouă doar prin har și prin iubire
În lumina Lui cea vie Domnul și astăzi ne cere
trăim în sfințenie doar prin har și nu-n vedere
Ci-n credința Lui cea sfântă noi cu drag să ne scăldăm
Cântând dar cu bucurie pe Isus noi să-l urmăm
Prinși în dragostea Lui sfântă să trăim astăzi prin har
Osteneala noastră-ntreagă nu fie în zadar

Unul pe altul dar întruna — frați dar să ne sprijinim
Și robi ai neprihănirii pentru veci dar noi să fim
Să-i cântăm dar biruința Mielului Lui Dumnezeu
Ce ne-a dat pentru vecie să îi fim poporul Său
Noi să-i fim turma cea sfântă păscută pe acest pământ
Și crescută-n floarea vieții doar prin Duhul Lui cel Sfânt
În miresmele iubirii haideți toți să îl slăvim
Pe Isus Mirele Sfânt ce de-a pururi îl iubim
El ne-a dat a Lui lumină și de toate ne-a spălat
avem în veșnicie un duh nou pururi curat
Glorie dar Lui Mesia — Tatălui în veci onoare
Căci iată dar prin Hristos ne-a dat veșnică salvare
21sept. 2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Isaia cincizeci și trei

Cincizeci și trei Isaia
Ce direct azi ne descrie
Suferința și văpaia
Lui Isus din veșnicie

Cât de clar ni se arată
Cum a suferit Hristos
Ca viața fără pată
Noi s-o avem aicea jos

Era așa de disprețuit
Căci de la El fața-ți întorceai
Dar El pedeapsa noastră a primit
Și-a noastre chinuri le-a purtat o vai

Pedeapsa care ne dă pacea
Peste El iat-a căzut
Și-n El noi am primit iertarea
Căci jertfă vie s-a făcut

Noi rătăceam toți ca niște oi
De drumul lui fiecare își vedea
Și de viață eram cu toții goi
Iar moartea parte ne era

Dar Domnul a făcut cadă
Nelegiuirea noastră asupra Lui
Și-n chinurile morții El ardă
A suferit amar Ființa Mielului

A fost luat prin apăsare
Dar cine de pe vremea Lui a crezut
Căci El muri ca primim iertare
De tot păcatul ce noi l-am făcut

A fost zdrobit prin suferință
Dar o sămânță de urmași El va vedea
Ce îl vor urma plini de credință
Cinstindu-i pentru veci Ființa Sa

Și rodul muncii sufletului Său
Îl va vedea și se va-nviora
Căci El ni-e Domn și Dumnezeu
Cum azi ne spune Evanghelia

El pe mulți dar îi va pune
Într-o stare după voia Lui Dumnezeu
Și despărțiți de astă lume
Cu totul smulși din ce e rău

De aceea partea Lui i-o voi da
Tatăl Sfânt iată ne spune
Cu cei mari — la dreapta Mea
Căci El a biruit în lume

Doar El s-a dat singur la moarte
Și cu cei fărădelege
Păcatele le poarte
De ele să ne dezlage

Căci El a găsit de bine
se roage pentru vinovați
Plătind cum n-a plătit nime"
Ca noi azi — fim iertați
20-01-2022 M.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Legea și Viața veșnică

Domnul Isus ne-nvățat cum viața s-o trăim
Fii ai Tatălui din ceruri noi astăzi cu toți fim
Și ne-a dat ca Îndreptar Evanghelia cea Sfântă
putem intra o dată chiar în ceruri sus la nuntă
Prin Cuvântul Lui cel viu Domnul Isus ne-a-nvățat
trăim neprihănirea avem un duh curat
El ne-a spus că prin credință viața nouă o primim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El doar aici fim

Cine-n Mine se încrede Viața veșnică o are
Eu îi sunt dar pe vecie și viață și salvare
Prin credința în Hristos noi primim făgăduința
Nu prin Legea din Sinai avem aici biruința
Nu prin Legea ce s-a dat lui Israel în pustie
Ci prin harul vieții noi vom intra în veșnicie
Căci Pavel așa ne spune eu sunt mort față de Lege
Și trăiesc pentru Hristos viața sfântă se-nțelege
Căci porunca din Sinai până la Ioan a fost

De atunci credința sfântă pentru noi dar are rost
Nici Avraam n-a avut Lege ci-a trăit doar prin credință
Și-a fost gata ucidă a fiului lui ființă
Dar Dumnezeu l-a oprit și i-a spus că a văzut
Cât de tare dar în Sine Avraam s-a încrezut
Credința neprihănire Dumnezeu i-a scocotit
Și Avraam în sfințenie a fost iată mântuit
Nu prin Legea din Sinai ce-a fost dată mai târziu
Ci doar prin credința sfântă în Dumnezeu Sfânt și viu
Tot așa și noi acum prin credință avem viață
Prin credința în Hristos Duhul Sfânt azi ne înalță
Legea și porunca a fost până a venit credința
Iar de atunci încoace pentru noi doar Hristos e biruința

Prin credința în Hristos primim dar neprihănirea
Nu prin Lege nu prin fapte ni se dă dar mântuirea
Însă după ce-am primit viața de Hristos toți ascultăm
Și ființa noastră-ntreagă pe vecie Lui i-o dăm
Trăind dar viața sfântă fără umbră de păcat
Evanghelia cea Sfântă cum pe noi ne-a învățat
Iar când totuși se întâmplă în greșeli să mai cădem
Domnului Isus chiar totul în rugă noi îi spunem
Și îi cerem dar iertare ființa noastră să o spele
Căci avem viața sfântă cu toți astăzi în vedere
În lumina mântuirii pentru veci noi vrem fim
Dându-i cinste și oanoare Mirelui ce îl iubim
11-02-2020 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Slava Celui Prea Înalt

Gloria și slava Celui Prea Înalt
Nicăieri pereche n-are
Căci e Dumnezeu Adevărat
Ce viață omului i-a dat
Și-a lui minte-nfloritoare

De la El pornit-a totul
Univers — și viață și lumină
Căci doar El croise planul
Și cerul în tot înaltul
Flori de foc și de lumină

Gloria și cinstea și onoarea
Îi rămân pentru vecie
Căci El plănui salvarea
Omului prin îndurarea
Fiului — ce-i Pâinea Vie

Lui Daniel i s-a arătat
Tatăl nostru Cel Prea Sfânt
În foc și-n flăcări îmbrăcat
Căci scaunu-i era-nălțat
Așa ne spune a Lui Cuvânt

Și haina-i era ca zăpada
Iar păru-i ca lâna curată
Căci sfințenia-i era garda
Oriunde având putere-n lumea asta
În glorie — Ființa-i era îmbrăcată

Și scaunul Lui de domnie
Era ca flcări mari de foc
Iar roatele-i în veșnicie
O flacără păreau atât de vie
Neavând pereche-n vreun loc

Un râu de foc iată curgea
Dinaintea Lui ieșind
Și mii de slujitori I se-nchina
În glorie Ființa îi scălda
Veșnic Numele-I cinstind

Daniel așa descrie
Slava Tatălui Cel Sfânt
Acel ce e din veșnicie
Și-a Lui putere veșnic vie
O are-n cer și pe pământ

Dar iată apostolul iubirii
În Apocalipsa ce ne spune
Pe căile desăvârșirii
Când el era deasupra firii
Furat fiind de rugăciune

În Duhul iată am fost răpit
Pân" la scaunul sfânt de domnie
Pe care Cel Desăvârșit
Și Tatăl ce ne-a întocmit
Pe el stătea din veșnicie

Și-a Lui înfățișare atunci era
Ca o piatră de iaspis
Iar fața sfântă strălucea
Pe când scaunul de domnie radia
Cum nu-ntâlnești nici chiar în vis
Un curcubeu ca de smarald
Înconjura scaunul de domnie
Pe când bătrânii iată cad
Pe al laudei și-al cinstei vad
Dându-i slavă-n veșnicie

Acelui Sfânt și vrednic Tată
Ce totul El a conceput
Și îngeri sfinți — gingașa fată
Cu fața caldă și curată
Lumina doar fiindu-i scut

Pe tot atâtea scaune de domnie
Cei douăzeci și patru de bătrâni stăteau
În haine albe pe vecie
Din ochi cântând cântarea vie
Pe Cel Prea Înalt îl onorau

Din scaunul de domnie ieșeau
Flugere tunete și glasuri
Pe când șapte lămpi de foc ardeau
"Naintea Celui ce îi străluceau
Și ochii sfinți și ai luminii păsuri

Și cele patru făpturi vii
De ochi pline — înăuntru și-nafară
Tatălui Cel Sfânt din veșnicii
Îi ziceau — Sfânt Sfânt Doamne fii
Prin putrea Ta cea rară

Și bătrânii se-nchinau
Înaintea Celui veșnic Sfânt
Și glorie îi cântau
Pe când toți slavă-I dădeau
Lăudându-l prin Cuvânt


Glorie cinste — onoare
Tată Sfânt și drag din cer
De aici — noi de sub soare
Îți slăvim Numele-ți mare
Și-ți cântăm Doamne-n etern

Tată Sfânt o Tată sfânt
Prin Isus îți mulțumim
Căci ne-ai dat al Tău Cuvânt
Să-l urmăm pe acest pământ
Ai Tăi pururea fim
Mănăștur 05-03-2020

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Numele

Numele

Pe portativ consoane și vocale se unesc,
Ca notele muzicale-ntr-un solfegiu,
Cuvinte sonore din ele se-mpletesc
Și propria noastră partitură se transcrie.
S-o ascultăm mereu pe oriunde ne perindăm,
de la sfinții noștri părinți al nostru nume vine
Și tot respectul pentru acest dar, lor să-l acordăm.

Dându-ni-se la naștere un nume,
Ni se dă în viață și un vădit rost,
Ca-n a noastră existență să ne străduim
facem din el o faimă, un renume,
Un nume cu răsunet și de lume admirat,
De-om reuși ori ba,
Pe parcursul întregii vieți, noi vom afla.

Îi zetrea noastră, ce-n cufăr cu pietre bătut,
Ascunde-n el comori de neconceput,
De care aflăm în al vieții drum
Doar când luminița aprinsă mai apoi
Scânteiște și aprinde focul din noi
Și-n a nostră existență pe pământ
Descoperim și aflăm cu-adevărat,
Al nostru rost ce la naștere ni s-a dat.

Să-l cinstim și cu mândrie –l purtăm
a lui văl strălucitor ascunde sub el
Nestemate bogății ancestrale
Adunate-n timpuri din tată-n fiu
Fără ca noi poate știm, bănuim
Sorgintea și semnificația lui, a numelui
Și-a noastră grea misiune rămâne
Să-l facem respectat și lăudat.

Și numele nostru de-l rostim iar și iar,
Are pentru noi un efect anume, musical,
Poartă cu el un bogat arsenal
Și pentru a-l apăra scut devenim
Când cineva încearcă atingere să-i aducă.

Pe oriunde -n lume el ne reprezintă
Cu majuscule de-o șchiopă el se scrie,
Să ne-amintească parcă a lui mister,
Ascuns în cifre ale căror putere
Stă ascunsă și poate fi citită-ntre stele
De cei cu har ce pot deslușescă,
Taina lui scrisă de pronia cereasca.

Numele valoare dă la tot ce ne-nconjoară,
A lui mesaj scris sau auzit în mintea noastră,
Într-un fel rezonează, vibrează
Și-a noastră existență o interpretează.
fie doar un iluzoriu vis în acest paradis?
O proiecție a lumii citită de ale noastre simțuri
Și noi, realitatea noastră, o creionăm
Și prin lumea lor, a cuvintelor, a numelor?

poezie de (22 iunie 2020)
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumina din Infinit

cinste slavă și mărire
Lui Isus Cel răstignit
care iată din iubire
pentru noi El a murit

pentru noi și-a dat viața
sus pe cruce la Calvar
și scuipată i-a fost fața
să ne dea viața-n dar

cinste slavă și onoare
îi aducem Lui Mesia
și-i cântăm cu-nflăcărare
căci ne oferă veșnicia

pentru noi Isus și-a dat
și viața și Ființa
când la moarte condamnat
i s-a dat atunci sentința

fără pată fără vină
El viața și-a trăit
a fost unica Lumină
ce nouă s-a dăruit

doar Isus cel acuzat
de preoți și farisei
a trăit fără păcat
printre oamenii cei răi

căci doar El era iubirea
al vieții Creator
ce-a trăit neprihănirea
chiar sub ochii tuturor

numai El a îndrăznit
susțină că-i Viața
Lumina din Infinit
ce străluce dimineața

n-a fost nimeni pe pământ
ca și El ca susțină
că e Fiul Celui Sfânt
și trăiește fără vină

doar Isus Hristos Mesia
pe Tatăl ni l-a descris
căci El este bucuria
de-a intra în Paradis

Tatăl vrea ca omenirea
mântuirea s-o primească
și să guste fericirea
sus în Slava Lui cerească

și Hristos l-a înălțat
pe Tatăl dându-i onoare
Isus doar l-a lăudat
cinstind Numele Lui Mare

altul nimeni n-a vorbit
de Tatăl ca și Isus
nimenea nu l-a slăvit
ca și Fiul Lui supus

nici David nici Moise chiar
n-au vorbit de Dumnezeu
ca și Mielul din Calvar
căci El este Tatăl Său

doar Isus în mod real
pe Tatăl l-a cunoscut
când pe-al vieții veșnic val
ambii omul l-au făcut

din pământ și din lumină
și din apă și din vis
trăiască fără vină
omul chiar în Paradis

Isus doar ne e menirea
și Iubirea din Cuvânt
prin El noi neprihănirea
o avem jos pe pământ

El pe brațe ne-a luat
când murise sus pe cruce
pentru al meu și-al tău păcat
în rai să ne poată duce

El păcatu-a ispășit
și pedeapsa ne-a iertat
când pe Golgot-a murit
și noi inima i-am dat

Tatăl Sfânt a hotărât
ispășirea și iertarea
omul iarăși mântuit
trăiască îndurarea

glorie Lui Dumnezeu
slavă-i fie Lui Mesia
căci acum prin planul Său
ni se oferă mântuirea

mulțumesc o Tată Sfânt
mulțumesc Isus iubit
căci eu astăzi prin Cuvânt
sunt pe veci dar mântuit

poezie de (4 ianuarie 2019, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Maria Botnaru

Iisus - infinită lumină

Din iubirea divină plămădită lucrare,
Cu suflet de-anafură din Duminica mare,
Croită din trupul sfânt, cu lut fără moarte
Și lumii, trimisă de Cer, a feriri de păcate.

IISUS, botezat de Maria-n iubire maternă,
Crescut în imensă iubire, de mâna paternă,
Ne-a fost hărăzire, Lumină, de rău nepătată,
Pe bezna, ce colții din noi alăpta, necurată...

Dar, goi de credință-am stivit Lumina orbită,
I-am pus rușinoasă cununa de spini înflorită,
Din lemnul, menit a fi scut la viață și moarte,
Cioplitu-i-am crucea, povară de suflet și spate

Și n-a fost destulă, smerenia lui... Prin cruzime
băut-am prin cuie tot sângele-i pur... Mi-e rușine
a scrie de creierul lânced, iudit a se stoarce
prin gânduri stupide spre mâna nebună-a-le face...

Prin moarte-a călcat, ispășindu-ne, oarbă, cruzime,
Doar ruga-și urca spre Tatăl, puteri să-i împline,
Ce sufletul lui aduna în căușul de palme divine,
Să-l pună în trupu-i, ce nu s-a gemut în suspine...

Din nou ÎNVIEREA-I coboară din Palma divină
Pe noi, păcătoșii, ne crede, iubește, cu milă,
Ne-mbracă, pe suflet, iertarea, destulă și plină,
Ne-ncrede: "Hristos a-nviat!", primiți infinita-i Lumină!

O, Lume, ai dreptul a-ți pune Lumina eternă pe față,
Plămâni-a smeri cu-ndrăzneala, de-a plânge-n tăcere,
Doar dacă în suflet porți unica-i, dreaptă povață
Și-ngenunchezi la Iubirea-i,
răsplată la, oarbă, a noastră cădere...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Isus și Tatăl Sfânt

Nimeni n-a fost pe pământ
Despre Tatăl suțină
Că vrea omu-n cerul sfânt
Și-l vrea pururi o lumină

Nimeni altu n-a descris
Viața sfântă și iubirea
Ca Mesia cel promis
ofere mântuirea

Și nimeni nu a mai fost
Pe Dumnezeu să-l arate
Viață dându-i — scop și rost
Inimii — încătușate

Nimenea de pe pământ
Pe Tatăl nu l-a descris
Ca al Vieții viu Cuvânt
Ce ne duce-n Paradis

Nici chiar Moise n-a putut
Pe Dumnezeu să-l arate
Cum Hristosl a făcut
Cu privirile curate

Moise a fost rob credincios
Dar Hristos e Fiul Sfânt
Al Tatălui Glorios
Ce dă viață pe pământ

De aceea El menirea
A avut-o să-l arate
Pe Tatăl ce e Iubirea
Sensul vieții adevărate


El pe Tatăl l-a descris
Ca având toată puterea
Să ne ofere-n Paradis
Dragostea și înfierea

Numai Mesia Hristos
L-a descris pe Tatăl Sfânt
Dumnezeu Sfânt Glorios
Ce iubește omul frânt

Că iubește și dă viață
Omului cel păcătos
Și spre Sine îl înalță
Și-l îmbracă așa frumos

Însă-i cere ascultare
Și supunere mereu
Să-i ofere-n veci iertare
Tatăl Sfânt și Dumnezeu

Mesia cel Scump Isus
Ne-a spus că Tatăl e milă
Și ne vrea în ceruri sus
Ființa noastră cea fragilă

Domnul Isus ne-a-nvățat
Tatăl Sfânt că ne iubește
Și vrea omul sfânt — curat
Viața ce nu-și risipește

Ci se-ncrede-n Dumnezeu
Căcutând doar sfințenia
Ca să fie-un — fiu al Său
Moștenind împărăția

Tatăl este milă sfântă
Dar și-un foc mistuitor
Ce vrea omu care-i cântă
Curat și biruitor

Ce vrea omul prin credință
trăiască aici frumos
Prin Cuvânt și-n biruiță
Ascultând doar de Hristos

Căci Hristos e îndurarea
Jertfa Sfântă din Calvar
Ce ne oferă-n veci iertarea
Și viața sfântă-n dar
08 martie 2019 mănștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Achim Harabagiu

Maică Sfântă

Plânge Maica, plânge,
Cu lacrimi de sânge,
Pe fiul mult iubit,
Ce noi l-am rastignit

Maică, Maică Sfântă
Cu durerea-ți cruntă
Ce-n cruce stai dreaptă
Vie, înțeleaptă,

Să ne ierți, Tu, Sfântă
Pururea mărită,
Maică Precista
Tu, Măicuța mea!

Maică, Maică Sfântă,
Cu fața ta blândă,
Blândă și cuminte,
te rogi fierbinte,

Fiul să ne ierte,
Firea sa ne-o-nedrepte,
Fapta și gândirea,
dea mântuirea

Sufletelor noastre,
Necăjite, aspre,
Sufletul -nalțe,
Între sori și astre

Sa dea mângâiere
Nu oțet și fiere
Cum I-au dat Lui, hei
Nevrednicii iudei,

Măicuțelor Marii,
Ce le-au plecat fii,
Maicutelor Flori,
Ce le-au plecat feciori

moară pe glie
Ai milă, Marie,
Tu le ocrotești
Răni oblojesti

Pe noi, Maică Sfântă
Cu inima frântă,
Să ne ierți, fii bună,
Patria străbună,

Să ne o acoperi
Cu mâini de luceferi
Și cu stele multe,
În forma de cruce

Paharul ăsta greu
Să-l rogi pe Dumnezeu
De la noi să-l ducă,
Ca pe o nălucă

Să-l facă piară,
Sufletul de fiară,
Să îl îmblânzească,
Sau să îl trezească,

Inima haină
Rămâie străină
De străbună fire
De-a noastră simțire!

Plânge Maica mea,
Maria și ea
Durerile tale,
Și măicuții sale

Pe întinsă mare,
Iisus în picioare
Duce Crucea grea,
Duce crucea mea,

Crucea lumii cară,
Maică scumpă iară,
Și are sus pe ea
Și durerea ta!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sfânta Lumină

Dragi cititori... "S-a întâmplat"
Așa-n... "Mass-media", au relatat;
S-a întâmplat... Sfânta Lumină
Foarte-adevărat... vină.

Așa e omul păcătos
Nu crede în Iisus Hristos;
Te duci... cu ochii tăi vezi
Apoi, văzând, pe loc crezi?

Lumina Sfântă care vine
Uimește ființa din tine;
Mormântul Domnului e sfânt
Iisus, a fost pe-aceast pământ!

-N-am crezut și am venit
Aici... din Târnăveni - privit
Și-ntradevăr... Sfânta Lumină
A coborât – este Divină!

Privind spre cer, așa a spus
O tânără, despre Iisus
Golgota, este-adevărată
O vizitează: lumea toată.

Ridică-ți ochii om spre cer
Acest Mormânt nu-i un mister;
Te rog din: "Suflet", tu, vezi
Divinitatea o crezi.

Iisus Hristos a înviat!
Nume lui Dumnezeu a dat;
Căci, Dumnezeu, este "Cuvânt"
El ne-a Creat pe-acest pământ!

Ridică-ți ochii și-ai să-L crezi
Unde vei merge ai să-L vezi;
Ridică-ți ochii cât mai Sus
Iubindu,-L pe Domnul Iisus.

Hristos a înviat!

poezie de (15 aprilie 2012)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 14 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Rodica Nicoleta Ion

Glasul tăcerii

Glasul tăcerii tale încă doare,
Te-ascunzi în floarea primăverii iar,
De-aceea azi, tăcereaîn floare
Și anotimpu-i fără de hotar...
Suntem de-acum o toamnă permanentă
Cu rod bogat, iubire, dor și har,
Purtăm în suflet dragoste ardentă
Și devenim pentru cei mulți, amnar.
Când stelele apun, tu taci din nou,
Ești cel mai blând și cel mai cast ecou.
În zbor spre Soare ești un răsărit...
Nespus mă bucur că ne-am întâlnit!
În universul unde doar tăcerea
Vorbește-n versuri, simțurile mor.
Doar noi clădim palate și imperii
Și verbe noi plantăm în viitor.
Te-aștept în prag de suflet, oh, lumină,
îmi vorbești de nopți înnourate,
Ori -mi șoptești povești cu Lună plină,
De munți și ape, brazi și nestemate...
În cântul pâinii și în gust de miere,
scriu tăcerea-ntâiului tău pas,
Căci ea e cea mai sfântă mângâiere
Ce va rămâne-n cel din urmă ceas.
Tăcerea ce te cheamă în adâncuri
Spre a țîșni spre cer, ne aparține.
Ea se înalță - înger - cu aripă de cânturi,
Apoi la noi în suflete revine.
Ne-ntoarcem la esențele divine,
Smirnă - uitare, către Dumnezeu,
Precum lumina-n cupele virgine
Ecoul vieții. Numai tu și eu,
Suntem o rugă - lacrimă târzie,
La ceas de seară - tihnă sufletească,
Moment de taină și de reverie,
Sortite omenirea s-o iubească...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glasul tăcerii

Glasul tăcerii tale încă doare,
Te-ascunzi în floarea primăverii iar,
De-aceea azi, tăcereaîn floare
Și anotimpu-i fără de hotar...
Suntem de-acum o toamnă permanentă
Cu rod bogat, iubire, dor și har,
Purtăm în suflet dragoste ardentă
Și devenim pentru cei mulți, amnar.
Când stelele apun, tu taci din nou,
Ești cel mai blând și cel mai cast ecou.
În zbor spre Soare ești un răsărit...
Nespus mă bucur că ne-am întâlnit!
În universul unde doar tăcerea
Vorbește-n versuri, simțurile mor.
Doar noi clădim palate și imperii
Și verbe noi plantăm în viitor.
Te-aștept în prag de suflet, oh, lumină,
îmi vorbești de nopți înnourate,
Ori -mi șoptești povești cu Lună plină,
De munți și ape, brazi și nestemate...
În cântul pâinii și în gust de miere,
scriu tăcerea-ntâiului tău pas,
Căci ea e cea mai sfântă mângâiere
Ce va rămâne-n cel din urmă ceas.
Tăcerea ce te cheamă în adâncuri
Spre a țîșni spre cer, ne aparține.
Ea se înalț㠖 înger – cu aripă de cânturi,
Apoi la noi în suflete revine.
Ne-ntoarcem la esențele divine,
Smirn㠖 uitare, către Dumnezeu,
Precum lumina-n cupele virgine
Ecoul vieții. Numai tu și eu,
Suntem o rug㠖 lacrimă târzie,
La ceas de sear㠖 tihnă sufletească,
Moment de taină și de reverie,
Sortite omenirea s-o iubească...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Podoabe noi... (Colindă de Crăciun)

Din Cerul Sfânt, coboară cânt,
În zi de Sărbătoare,
Colinde în podoabe noi,
Sub brazi sfântă chemare.

E atâta forfotă în Cer,
La fel și pe pământ,
Creștinii cu toți de Crăciun
Așteaptă Pruncul Sfânt.

Magii de la răsărit
Călăuziți de o stea,
Vestesc minunea ce va fi,
Creștinii o sfințesc.

În Sfântul leagăn de Crăciun,
Isus este născut,
Iar Dumnezeu și toți cei dragi,
Adoră Pruncul Sfânt.

Și Cerul Sfânt revarsă în lume
Prin îngeri armonie,
Îngenunchind creștini pioși,
Spre marea mântuire.

Oda bucuriei Sfinte
Cuprinde tot pământul,
Lumina sfântă iar cinstește
Crăciunul și colindul.

cântec, versuri de (19 decembrie 2015)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Israel și Adevărul

Lui Israel i s-a pus
În față ca el s-aleagă
Un hoț mare și Isus
Care ființă-i e mai dragă

Atunci el plin de-ngâmfare
Hoțul iată l-a ales
Căci n-a vrut în ascultare
își țeasă a lui mers

Și cu hoțul a rămas
Pe Isus dându-l la moarte
Și-a înscris al vieții pas
Doar pe valuri tulburate

Cel mai scump dintre popoare
Mai ales — mai minunat
Și-a țesut a lui pierzare
Pe Hristos l-a condamnat

El Israelul iubit
Cel mai înțelept popor
Pe Isus l-a răstignit
Însuși după placul lor

Preoții cei mai de seamă
Pe Hristos l-au condamnat
Și sentința lor umană
Prin Pilat au aplicat

Moartea crud㠗 răstignirea
Adevărului curat
Celui care e iubirea
Și e sfânt — nevinovat

Hristos dacă va trăi
Vor veni atunci romanii
Pe noi ne va nimici
Căci noi îi vom fi dușmanii

Iată dar că Israel
Pe Hristos l-a condamnat
El scape — numai el
Morții Isus a fost dat

Și prin moartea Lui Hristos
Au crezut că au salvarea
Dar văzură tot pe dos
Au primit doar condamnarea

Creatorul răstignit
A murit apoi pe cruce
Căci păcatul ne-a plătit
El lumina ce străluce

Singurul fără păcat
Fără umbră de greșală
La moartea-a fost condamnat
De ființa noastră goală


De lumină și dreptate
Însă plină doar de ură
Isus a fost dat la moarte
Însă doar după Scriptură

Pentru noi Domnu-a murit
Pentru toată omenirea
Căci păcatu-ntreg plătit
Trebuia — și-ntreagă firea

Noi suntem cei vinovați
Noi — întreagă omenirea
Și am fost doar morții dați
Pentru veci s-avem pieirea

Israel a căutat
scape de deportare
nu fie alungat
Izgonit în depărtare

Dar iată de ce-a fugit
Peste asta el a dat
Căci apoi s-a răzvlătit
Și romanii-au atacat

A rămas Ierusalimul
Mai pe urmă asediat
L-a înconjurat vrășmașul
Cu care el a luptat

Și-a căzut orașu-ntreg
Cum Hristos a prorocit
Și-atâția cum nu-nțelg
A fost iată nimicit


Două mii de ani aproape
Israel doar fără țară
A sorbit a lumii ape
Trecând prin foc și prin pară

Vine vremea când Hristos
Din nou îl va ridica
Ca poporul glorios
Cinste care îi va da

Căci Mesia așteptat
Va veni a doua oară
Israel fiind curat
Locuind în a lui țară

Domnul îl va curăța
Prin furtuni și valuri grele
De el grijă va avea
Ca luceafăr între stele

Atunci va fi bucuria
Ca o mană-n Israel
Căci Domn le va fi Mesia
Din Ber-Șeba la Betel
18-mai 2018 cluj

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clipa î

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam ies
transpirația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
vorbesc cu mama
îmi era frică o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-a fost nimeni și nu este

Ca Isus Hristos Mesia
N-am găsit nicio ființă
-mi așeze bucuria
În inimă prin credință

N-am găsit pe nimeni chiar
Ființa -mi îmbălsămeze
Ca prin dragoste și har
Sus pe stâncă m-așeze

N-a fost nimeni și nu este
Asemenea cu Hristos
suie a vieții creste
Dar trăind așa frumos

Nimenea nu a iubit
Omenirea ca și El
Pân" pe cruce răstignit
Al Lui Dumnezeu Sfânt Miel

Ca Isus Hristos Mesia
Nimenea nu a vorbit
Despre Tatăl— veșnicia
Ce Însuși ne-a dăruit

N-a fost nimeni pe pământ
Pe Tatăl să îl descrie
C-al Lui Dumnezeu Cuvânt
Coborât din veșnicie

El ne-a spus că Tatăl Său
El iubește omenirea
Și vrea omul din ce-i rău
Să-i ofere izbăvirea

De aceea l-a trimis
Pe Fiul Său jos în lume
Ca să-l ducă-n paradis
Pe cel care se supune

Pe cel care prin credință
Vrea fie-n veci curat
Îi oferă biruință
Căci prin sânge e spălat

Ca Hristos nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
El e Fiul Omului
Al Lui Dumnezeu Cuvânt

Ca Isus din Nazaret
Nu există vreo ființă
trăiască așa de drept
Viața asta-n biruință

Singurul ce-a biruit
Aici orișice-ncercare
Este Mielul răstignit
Ce ne oferă aici iertare


Numai El s-a ridicat
Mult deasupra tuturora
Și-n lumină s-a-mbrăcat
Arătându-ne-aurora

A trăit ca nimeni altul
Niciun om cum n-a mai fost
Străpungând însuși înaltul
A dat omului un rost

Numai El ne-a învățat
Pe vrășmaș să îl iubim
Din sufletul cel curat
Și așa— să-l biruim

Biruind rău prin bine
Viața nouă s-o trăim
Aplicând-o la oricine
Fii ai Tatălui fim

Isus e Lumina lumii
Însuși El a susținut
Sub privirile mulțimii
Căci pe oameni i-a iubit

Numai el este iubirea
Omului care s-a dat
Să ne aducă mântuirea
Și un suflet nou curat

În lumină ești lumină
Chiar în noapte noi să fim
Ca pe brațe să ne țină
Mitrele ce îl iubim


Despărțiți de jugul lumii
Însă nu de-a Lui Hristos
Pe aripa-nțelepciunii
Vrem viața cu folos

Ascultând azi de Mesia
Ca El vrem ca umblăm
Să ne ofere veșnicia
Noi viața să i-o dăm

Ca Isus nimenea nu-i
Nici în cer nici pe pământ
Vrem de aceea harul Lui
Chiar și robi în cerul sfânt

poezie de (18 noiembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiți dar oameni noi

Înoiți-vă ființele și trăiți ca oameni noi
Căutând neprihănirea prin a vremii aspre ploi
Umblați dar în sfințenie și-n iubire trăiți
Ca ai Celui Sfânt copii voi în veci deveniți
Adevăru vă-ncingă și Cuvântul Celui Sfânt
Cât umbla-veți pe aicea și cât veți fi pe pământ
În luminile Scripturii voi mereu vă sfințiți
Fii ai Tatălui din ceruri pururea dar ca fiți
În lumina mântuirii sufletul să vi-l predați
Lui Isus Hrtistos Mesia și Lui doar îi fiți frați
Adevăru vă-ncingă și Adevărul vă fie
O mireasmă a iubirii încă pentru veșnicie

Evanghelia-i lumina și doar Ea azi vă arată
Drumul scump al mântuirii nu fiți la judecată
De aceea în Hristos vă-ncredeți azi mereu
El ne este Domn și Mire El ne este Dumnezeu
Ascultați dar Legea Sfânt㠗 Evanghelia Divină
Ca voi toți de-acum fiți o mireasmă și-o lumină
Trăiți dar neprihănirea cum Scriptura vă învață
S-aveți parte cu Hristos s-aveți dreptul la viață
Înțelegeți dar menirea azi ce vi s-a oferit
Căci Isus în locul nostru pe cruce-a fost răstignit
Și prin El avem scăparea de pedeapsa cea cumplită
Cu toți dar în veșnicie s-avem viața fericită

În iubirea Lui cea sfântă haideți dar să ne-mbrăcăm
Și viața noastră-ntreagă Lui Hristos doar să i-o dăm
Ca să fim a Lui mireasă pe nori să-l întâmpinăm
Veșnic și în veșnicie pe Isus să-l lăudăm
Și lumina Lui cea sfântă de azi să ne lumineze
O cale în lumea asta pentru noi El creeze
Să ne umple a Lui iubire noi să ardem pentru El
strigăm toți osanale pentru al nost" Emanuel

Căci Isus ne vrea curați și smeriți și-n ascultare
Haideți dar de acum cu toții umblăm pe-a Lui cărare
Deci trăiți în sfințenie și în fapte mereu bune
facem dar ce ne cere — Domnul Vieții ce ne spune
În lumină și Adevăr viața noastră s-o trăim
Spre săraci -ntindem mâna fii ai Tatălui fim
Cu milă și îndurare pe ei dar să-i ajutăm
Și de Domnul Sfânt al slavei noi cu toți ascultăm
mergem pe la bolnavi pe la cei în suferință
Fapte vrednice de Domnul facem azi prin credință
Mirele când va veni să ne ia de pe pământ
C-am trăit a Sa iubire împlinind Cuvântul Sfânt
Atunci Domnul Sfânt al Vieții sus pe nori ne va lua
C-am trăit în ascultare împlinind porunca Sa

O vai mulți atunci vor geme și vor plânge cu amar
n-au ascultat Cuvântul n-au privit înspre Calvar
Înspre Domnul vieții sfinte spre Isus Mântuitorul
Cel ce omenirii-i este stânca vie și ajutorul
Numai cei ce-n ascultare a lor viață și-au trăit
Vor cânta cu drag onoare — fie Domnul prea mărit
Haidem trăim viața ascultând ca niște sfinți
Ca atunci în veșnicie de Hristos fim primiți
Doar spre Domnul mântuirii spre Hristos noi să privim
Fii ai Tatălui din ceruri prin El dar de azi fim
Lui Hristos să ne-nchinăm urmăm a Lui Cuvânt
Plini de har și de credință și plini de Duhul Lui sfânt

N-ați citit chiar în scriptură Dumnezeu că e gelos
Nimănui se închine nu vrea omul aici jos
Ci-nchinarea toată iată Lui Dumnezeu s-o aducă
Căci doar prin Isus poporul înspre Tatăl astăzi urcă
Niciun Nume nu s-a dat omul viața s-o primescă
Decât Numele Hristos — El numai să mântuiască

Cel Prea Înalt a hotărât dea viață prin Hristos
El Cuvântul cel Dintâi — slavă Fiului cel glorios
El e vrednic de-nchinare numai de pe acest pământ
C-a murit jertfit pe cruce — El al Tatălui Cuvânt

Numai Lui să ne-nchinăm — Lui să-i cerem ocrotire
Căci și-a dat viața Însuși pentru a noastră mântuire
Pe Ioan îngerul-opreșete atunci să i se închine
Și-l îndeamnă o facă Celui Sfânt din înălțime
Dumnezeului Cel Sfânt se-nchine azi cu toți
Căci e singuru-n măsură să-i învie pe cei morți
Numai Lui să ne rugăm îi cerem mântuirea
C-am aflat din Sfânta Carte Dumnezeu că e iubirea
Și-n Tit Pavel îl numește pe Hristos că-i Dumnezeu
Iasr apostolul cel mare s-a numit un rob al Său
În Isus dar se oferă Paradisul cel pierdut
Peste veacuri numai El ne e soare — ne e scut

Numai El ne-ntinde mâna chiar din foc să ne salveze
Și o nouă viață sfântă în noi El ca așeze
El Isus Hristos Mesia — Mielul Sfânt și răstignit
Ce viața și lumina nouă dar ne-a dăruit
Îmbrăcați-vă cu Adevăru rămâneți în picioare
Când furtuna va veni prin Isus s-aveți salvare
Deci luptați-vă pe cale toți de aici fiți curați
Domnului Isus Hristos pentru veci fiți predați
Înțelegeți dar Cuvântul și nu dați dar înapoi
Căutând viața sfântă să fiți toți dar oameni noi
26-10-2019 mănăștur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Duduveică

Romanță fără final

Mai ții minte când, în Casa Sfântă,
Peste prag, pășirăm cu sfială,
Ascultând cum păsările cântă
Arii dintr-o operă regală?...

Spre Altar ne îndreptarăm pașul,
Ne-am jurat credință spre vecie,
Și sfioasă, tremurându-ți glasul,
Ai jurat, atunci, -mi fii soție...

Din icoane, răspândeau mânie
Și Maria și Iisus și sfinții,
Ce-nsemna, la tine, veșnicie,
Ce-nsemnau bărbatul și părinții?...

Care jurământ, când tu-l uitasei
Încă dinainte de-a te naște?...
Cum 'nalți, semeț, deasupra casei
Steg trădării,-n sfântă zi de Paște?...

Nu ne-a fost sortită cununie,
Lumânările nu ne-au fost strajă,
Toate-au fost doar visuri pe hârtie,
Așternute-n clipele de vrajă...

Tu mi-ai scris doar, "Dragă cavalere,
Mă mărit, croiește-ți altă soartă,
Nu mai alerga după himere,
Eve vei găsi la orice poartă!"...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trebuie ții capul plecat, pentru că, în felul acesta, în suflet coboară smerenia și evlavia. Astfel învățăm să-i respectăm pe ceilalți, să-i cinstim, să-i iubim, ca mai buni decât noi, ca pe prietenii noștri, ca pe icoane ale lui Dumnezeu.

citat din
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook