Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Untaru

Degeaba

moto: Cui să cer iertare soartă
Că m-au dus la marea moartă
Unde n-au ajuns pescari
Domnii-n robele lor mari?
-------------------------

Degeaba te uiți la mine încurcat
Că eu nu sunt flautul fermecat
Nici patron, nici arlechin
Nici tragicul Șaliapin;
Sunt un anonim din gloată
Și mi-am rupt la car o roată
Am rămas de-atunci în pană
Fără pix și fără pană
Doar cu topul de hârtie
Nu vă pasă vouă, dar îmi pasă mie
Și escala nu e Scala
Dat afară din Walhalla,
Un văcsuitor de ghete
Lustruiește la șirete
(Că șirete-s vremurile)
Din Alaska în Kurile
Și pantofii la clienți
Care nu-s obedienți;
Lustruiește sărăcia
Veacul nostru și prostia
Așezat la colț de stradă
Pe un scaun sau o ladă
După cum ați intuit
Și o face țintuit
Țintuit și gratuit...

poezie de din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ion Untaru

Odă la o pană

moto: Model de carte
Model de carte
Mintea lui a mers prea departe
Mă uit, te contemplu,
Te dau exemplu
Cum nu trebuie scrisă o carte
-------

Pană, să nu cazi în pană
Că-mi dezafectezi moralul
Străduința mea e vană
Și mă ceartă caporalul

Mă' tu ăla fără carte
Ce te crezi cu capul mare
Vino-ncoace: șapte arte
Nicăieri nu-s de vânzare!

Inspirația sau muza
Și pe care pun temei
Suflă dintr-odată spuza
Când nu faci eu ele, trei

Că te duci și vântul bate
Ți se șterg în urmă pașii
Și nu are ce-i abate
De pe caii lor, apașii

Ori cu pix, ori cu stilou
Fierbințeala unei febre
Lasă-n urmă un ecou
În statistici sau algebre;

Dacă mă refuzi subtilă
Moare-n fașă, Excelență
Orice urmă de idilă
Dacă n-are coerență

Pană, pană fără service
Dacă-mi afectezi moralul
Mai bine-l reneg pe Elvis,
Și-mi înfrunt iar caporalul!

poezie de din Lociuesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Din chenzină în chenzină (După Vinovații fără vină ~ Pasărea Colibri)

Nu aveți nici bunul-simț, nici suflet,
Mai nimic din ce e omenesc.
Toți aveți afaceri, doctorate,
De rămân uimit și mă crucesc.
Licitații ați luat cu japca,
Doar profiturile voastre cresc.
Sunteți doar penali în fruntea țării,
Așa c-o urare ticluiesc:

Să trăiți ca biata lume,
Când banii-or se rezume
Strict la cât băgați în gură,
Mai puțin decât la cură!
Din chenzină în chenzină,
n-o scoateți la lumină!

Nu munciți, doar sforăiți ca porcii,
În timp ce sărmanii flămânzesc.
Cu tot natul ați pierdut contactul,
Banii și puterea v-amețesc.
Ne mințiți cu fiecare frază;
Vă-nghițim spectacolul grotesc.
Noi remunerați pe sponci, cu rate,-
Voi cu drepturi ce mereu sporesc.

Știu, vă pasă vouă de-ale țării,
Cum îmi pasă mie de un drac.
Ne-ați adus în pragul disperării;
Pentru asta nu mai pot tac...

Voi ce ați plecat din rândul nostru,
Sunteți mari, printr-un noroc porcesc...
Las' că vin alegerile-n toamnă
Și c-un simplu vot căsăpesc!

poezie de din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rumi

* * *

Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?
Nu sunt nici creștin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici țărmul, nici marea;
Nu sunt nicio comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului și nici al Iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este niciun loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparțin Preaiubitului meu.
Am renunțat la dualitate și am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te știu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu ești cel dintâi, ultimul, cel din exterior și cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Ești
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Oceanul sufletului" de Rumi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -29.00- 27.55 lei.

Credința

Cu tăcere surdă calc
Pe nisipul alb...
și cald,
care sfarmă asfințitul
ce desparte
ce-i pe jos de ce e sus.

Dar eu sunt?
Eu stiu că nu-s.
Nu-s aici, aproape mie,
nici departe,
nici pustie,
nu-s tăcere,
nici ființă,
nu sunt nimeni undeva,
nu-s incet,
și nici cândva...

Cresc fără răsad cuvinte
înapoi și înainte,
mângâiate și cuminți,
fără frați, fără părinți...

Iar eu cred...
Și cred în ele...
Și trăiesc
Fără ființă
Din credință...

poezie de
Adăugat de Larisa AndreiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Îmi cer iertare

Îmi cer iertare! Știi cât mi-e de greu...
Doar tu știi jugul sufletului meu,
Tu știi, nu poți uita, cât țin la tine.
Oh, am greșit! Îmi e așa rușine!

Din mine (asta simt), s-a rupt ceva,
Plâng și mă-ntreb dacă mă poți ierta.
Ai fi putut greși în locul meu,
Atunci te-aș fi iertat desigur, eu.

Ce boală-amară sărăcia, da!
Nu-i nici iubire, viața este grea...
Nici sănătate nu-i... Ar fi păcat
Să ni se dea sentința: "VINOVAT"

Orbiți în suflet, veșnic în exil,
Nici noi pe noi, normali nu ne simțim...
Aceeași sunt... Și iată,-mi cer iertare!
N-aș suporta o nouă exilare.

Putem greși, putem greși oricând,
Cu fapta, cu privirea, cu-n cuvânt,
Ce măreție este în iertare!
Și sufletul iertat, oh, știi cât doare?!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Până trece lumina prin el

Luna de pe cer
luna dintr-o băltoacă
ia ursul și joacă
joacă-l pe vecin, joacă-l pe primar
agață-l de felinar
până trece lumina prin el
și se face cuminte ca un cățel

Cine geme, cine se teme
lustruiește toată ziua la steme
pentru oameni mari, pentru oameni mici
care le pun la spinare și urcă
iar acolo unde calcă, spurcă
și nu mai vin niciodată îndărăt
nici prin zloată, nici prin omăt

Câte noduri, câte poduri
trăim într-o lume de coduri
nu mai poate nimeni le dezgroape
și între ele numai atrape
degeaba mă perii, degeaba mă sperii
nu poate nimeni să te scape

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Violetta Petre

Să m-așez în palma ta

Îmi fac veacul în genunchi, fruntea mi-o aplec sub cnut-
Cnutul vieții blestemat, ce pe frunte l-am avut,
De când alergam prin timp, ca un fluture pribeag,
Între lacrimi și cuvânt, cu un vis născut beteag.

Sângeram în nopți pustii, ca un mac strivit de ploi
Și cerșeam, nici nu știu cui, să-mi dea visle-napoi.
Le păstrez de-atunci, dar nu-s decât gânduri de-aruncat,
Peste care numai ierni au tot nins și au călcat.

Sunt orfană de orice, de iubire mai ales,
Am dat tot ce-aveam de dat și din mine au cules
Toți flămânzii ce-au dorit, băgând mâna pân' la cot
Și-am rămas fără povești, și-am cântat și nu mai pot.

Drumurile s-au închis, bariere-s peste tot,
Ca trec prin vama lor, ce, de unde mai scot?
Doar poemul să mi-l vând, pe doi bani, sau ce mi-or da,
Să trec dincolo de ploi, să m-așez în palma ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Iulie, dar nu oricare

moto:
Sunt doar un semn de întrebare
Precum un vis nedumerit
Cravașa lumii rău mă doare
Ori de câte ori m-a nimerit
---------------------------

La fereastra dinspre stradă
Uliță voiam zic
Coborâse luna în ogradă
Mesageri din Carul mic

Pe la două, poate trei
Lumina ca o făclie
Ceasul meu de insomnie
Liniștea de pe alei

Era vis sau numai vrajă?
Aerul plutea ușor
Am rămas uimit de strajă
Și mi se părea că mor

Merele din crengi, necoapte
Coborau ca la un semn
Fără nici un fel de șoapte
Ca mânate de-un îndemn

Păream singuri pe planetă
Întâlniri de gradul zero
Că și steaua mea din cer, o
Presimțeam ca o cometă

poezie de din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rumi

Numai respirație

Nici Creștin și nici Mozaic, nici Muslim și nici Hindus,
Budhist, Sufist sau Zen. Nu, oricărei religii
sau sistem cultural. Eu nu sunt din Est
sau din Vest, nici din ocean și nici din pământ,
nici din eter și nici dintr-o oarecare formă naturală,
nici nu-s compus din elemente întâmplătoare. Eu nu exist
ca entitate a acestei lumi sau a celei care va urma,
nu descind din Adam și Eva sau din oricare alt
mit fondator. Locul meu este nelocul, urma
fără urme. Nici trup și nici suflet.

Aparțin Lui, Celui pe care-L iubesc, am văzut cele două
lumi ca pe una singura, cea pe care o știu și care mă cheamă,
prima, ultima, cea din afara mea și din mine,
singura care respiră cu respirația unei ființe omenești.

poezie clasică de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Nici prostia

Dacă va mai fi sau nu e
Leul o monedă calpă
Noi ne batem mereu cuie
Unii altora în talpă!

Pierde leul din putere
Fără șansă de câștig
Iar săracii doar spere
Gaura de la covrig

Se scumpește megawatul
Nici prostia nu mai e pe gratis
Și când plouă la Callatis
Toată lumea face blatul.

poezie de din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

În hrana amară de sclavă...

Mi-e silă și scârbă și groază
Când munții de ură se-așează
Pe inima mea ostenită,
Și-n grave sudalme rănită.

Aș vrea mai văd câte-o oază,
Dar șerpii durerii veghează,
Și simt zi de zi doar otravă
În hrana amară de sclavă.

Tăișul cuvintelor grele
M-apasă, mă face surcele,
Deși tot repet că nu-mi pasă
Îmi vine scuip pe-a lor masă.

Si-apoi te-ntreb Românie;
Te doare de-a noastră mânie?
Iar voi ce tronați în guverne
Uitați că nu-s toate eterne?

Românii se duc de acasă
Dar vouă nicivă pasă,
Iar ei ca aibă un mâine
Acceptă postura de câine.

De câine ce urlă pe stradă
Când nimeni nu poate -l
vadă,
Și turbă de-atâta durere
Mușcând vehement din tăcere.

Iar voi fără pic de rușine,
Mai spuneți că-n țară e bine.
V-aș spune ceva, cum v-aș spune,
Dar o să vomit, fără nume...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Șalom Sabat

Eu sunt un vultur plin de măreție,
Trăiesc din amețeala cerului;
Tu ești o pană dintr-o aripă
De altă culoare:
Nepotrivită, zbârlă, purtată de vânt,
Ce-și caută locul prin aripi străine,
Iar eu nimic n-aș da pe tine.

De la o vreme, însă,
Eu zbor cu șoimii și areții,
Căci mi-am pierdut o pană care
M-ar fi purtat unde mi-e locul,
Cât mai apropiat de soare.

De la înălțimea la care m-am coborât,
Văd mai bine
pana ta e tot ce îmi lipsește,
Că sunt condamnat la picaj,
ai o misiune mai înaltă
și, oricum ai fi, nu sunt fără de tine
Decât o eclipsă, pana mea lipsă.

Când nu pot zbor, de tine mi-e dor;
Facem parte dintr-un tot,
Fără el zbor nu pot,
Nici tu nu zbori,
Și mor, și mori.

Fie-ne țărâna ușoară
Ca pana ce zboară,
Ci nu atât de grea
Ca tine, pana mea,
Și nici la fel ca mine
Când zbor lipsit de tine.

Sabat Șalom!

poezie de din Aproape alb (28 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

N-ai "v"...

Parc-am mai scris și n-am niciun răspuns
De ce ca-n alte arte nu-i naiv și-n poezie;
Măcar știu și eu că poate m-am ajuns
Și-am cel puțin, infant, un pic de... fantezie.

Și pe bună dreptate că-s numai un începător
Da-s tot mereu în critici; agramat și ametaforic,
Un limitat de-autonedidact, pur-simplu un amator
Rămas din timp uitat, copil tâmpit, eternu-mi euforic.

Oricum tot mi s-a spus mereu așa; "n-ai v" (adică vână)
Înseamnă că așa ar fi, nu voi gusta nicicând "v" de victorie;
Nu voi putea într-o zi s-o strig și eu și nici s-o am de-o arvună
mi se dea și mie cât de cât un bob de la recolta dintr-o "Glorie".

Deci ce s-o mai lungesc, așa cum fac și-acum un tot mai lung de vers
Căci n-am nici pensula pană de foc și nici paleta nu o am plină de culori
Cum nici n-am nici un scrin sau șevalet nu am căci s-a crăcit picând pervers
Și așa sunt blestemat mâzgălesc culcat pe jos, mă îmbătând 'ntr-un strat de flori.

Deci îmi propun, credeți-mă și cu motiv,
Să creez singur nou-curentul de "naiv";
Deci fiu primul acceptat măcar la el
Așa fără de pană a prostului, fără penel!

Deși sunt sigur că și așa blamat voi fi
De niște critici deghizați; naivi, sau în copii (nu copii)!

poezie de (29 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Tăcerea cuvintelor

Mi-am închipuit tristețea... o romantică corvoadă,
Avea părul strâns, codițe, vorbea singură pe stradă
Nu zâmbea, nu avea farduri, palidă, neîngrijită,
Parcă nu știa de sine, părea foarte chinuită

Mi-am închipuit iubirea, strălucea, o stea în noapte
Era cer senin întrânsa, erau zâmbete și șoapte,
Iar pe chip, bujorii vieții o-nroșeau fără să știe,
Părea fără nici o grijă, părea sinceră și vie

Mi-am închipuit durerea, nici un zâmbet... o grimasă,
Era toată frământare, nu părea că îi mai pasă,
Se chircise înăuntru într-o disperare mută,
Dintr-o fostă frumusețe... ajunsese doar o slută

Mi-am închipuit un suflet care le-a trăit pe toate,
Devenise ca o stâncă, unde vântul nu răzbate,
Iară lacrimile ploii îi păreau o mângâiere,
Era sufletul din mine... poezie și tăcere

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Mimi Boroianu

Nu sunt

Eu nu-s vreo zeița așa cum mă vezi
Nu-s lumina din zori ce-ți bate la geam
Nici iarba ce-mbracă câmpiile verzi
Nici floarea ce galeș zâmbește pe ram.

Nu-s nici trilul de-l auzi în pădure
Ploaia de vară ce-astâpăr-un dor
Nu sunt dulceață din boabe de mure
Nici măcar Lună pitulată într-un nor.

Nu-s cerul de vară cu stelele mii
Nici speranța ce se-aprinde scânteie
Nu-s nimic din tot ce visezi tu c-aș fi
Sunt puțin, doar atât, o femeie...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Ninge

nu, nu mi-am dus mâna prin păr
nici nu am glaucom
cum nici nu sunt morarul

am rupt un poem eșuat în bucățele mii
așa cum Iisus a frânt pâinea

am aruncat deci trupul meu de hârtie și pustiu
văzduhului...

de aia îmi pare că
ninge

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Albert Beguin

În inima visului sunt singur. Rămas fără nici o garanție, despuiat de artificiile limbajului, de protecțiile sociale, de ideologiile liniștitoare, mă regăsesc în izolarea totală a făpturii în fața lumii. Din mine nu mai rămâne decât făptura și soarta ei, inexplicabila și atotputernica ei soartă. Descopăr uluit că eu sunt această viață nesfârșită: o ființă ale cărei origini sunt dincolo de tot ceea ce pot cunoaște, a cărei soartă depășește orizonturile unde-mi ajunge privirea. În străfundurile singurătății, după ce am avut curajul accept sărăcia, nu regăsesc disperarea, nici tristețea. Pierzându-mi speranța în tot ce îmi oferea lumea, n-am ajuns la dezolare. Renunțând la comuniunile facile și întristătoare care se stabilesc între indivizi în viața de toate zilele, nu mi-am pierdut bucuria. Făptură, mă aflu cu celelalte făpturi în comunitatea cea mai profundă, care nu există decât în centrul sufletului. Din vis, mă întorc cu acea putere de a iubi viața, de a iubi oamenii și lucrurile și faptele, pe care o uitasem și de care mă dezvățasem părăsind paradisul copilăriei.

în Sufletul romantic și visul
Adăugat de ANA MARIA BOTNARUSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Senectute

Ai rămas copil, copile
Într-o lume de balauri
Cu nebuni care cresc grauri
Însă n-au grăunțe. Și le

Mai cultivă clandestin
Printre semne pe hârtie
Într-o secetă târzie
Coborâtă pe destin

Ai rămas copil, copile
Ca un cer ascuns de rouă
Și din părțile-amândouă
Mișună-mprejur reptile

Ai rămas copil și iată
Cum cad vise și mor doruri
Lumea-i plină de fioruri,
Boala care vinde-cată

victime. Cel mai ades
Teama de cădere-l pune
Pe naiv de se opune
Sinelui, fără succes

Ai rămas copil, copile
Fără nici o mângâiere
Lumea de ingenui piere
Și se sting în nopți feștile

poezie de din Condorul (2001)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Sunt sărac

Sunt sărac, fără putere
Și nevoia-n mine crește.
Nu-s sărac că n-am avere,
Fapta bună îmi lipsește.

Sunt sărac, sincer, nu-mi pasă,
De mult nu mă mai uimește.
Nu-s sărac, că nu am casă
Locuința-n cer lipsește.

Sunt sărac recunoscut,
Prezentul mă chinuiește,
Nu-s sărac, fără trecut,
Viitorul îmi lipsește.

poezie de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Antagonice

Cioplesc cuvintele în ape curgătoare,
Se pierd tăceri asurzitoare,
Ideile ca iezii mor de sărbători,
O lacrimă să-mi dărui, Mirador.
Virgine trec, în urmă cavaleri,
În pulbere se nasc puberi,
Sunt legendarii noștri străbunici,
Ce-mi pasă mie de călăi pitici?
Au o mustață sus și una jos,
Au creier jos și-n craniu sos,
Sunt holograme, umbre de copaci,
Din cauza lor n-ai timp taci.
Desfac petala florii fără vini,
Ce-mi pasă dacă-n Rai e și venin?
Un ocean fără rechini
E mort și pentru albastrul cristalin.
Știau și anticii, nu-i bine fără rău,
Fu... l dracii fără Dumnezeu.

Singurătate, tu ești obiectul studiului meu,
Cu tine L-am găsit pe Dumnezeu,
Într-o noapte am visat că am ucis un om,
Dimineața, în curte, murise un pom,
Dar m-am dus la poliție întreb ce și cum,
În noaptea aceea murise-un nebun,
mi-au spus, tu ești acela, viu sau mort,
nu mai știam, kein einziges Wort.
*****************************************
Mergeam spre locul de execuție,
Brusc, am luat-o pe o stradă laterală,
m-au întâmpinat lilieci înfloriți,
apoi m-am dus după rezultatele analizelor,
lună de lună m-am dus,
mi s-a spus mai aștept,
am așteptat până m-au îngropat.
Provizoriu.
Am primit o veste proastă,
Am luat bicicleta și am pornit în viteză,
Am simțit cum mă ridic, un nor m-a luat sub aripa lui,
Vestea cea rea s-a luat după alții.
Irina X nu mai e la nici un etaj,
O fi sub scoarța pământului,
Sub aripa vântului?
No, no, no, este-n familie și croletează versuri.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook