Seară de iarnă

Suflă viforul afară
Şi pătrunde-n pod avan,
Ba c-un urlet ca de fiară,
Ba c-un plâns de copilan,
Ba vuieşte, ba încearcă
Să ia stuful îngheţat,
Ba loveşte-n geamuri parcă
Un drumeţ întârziat.

E pustiu în cămăruţă
Şi-ntuneric... Ce gândeşti?
Spune-mi pentru ce, măicuţă,
Stai tăcută la fereşti?
Poate-al viforului vaier
Te-oboseşte, draga mea,
Poate fusul tors din caier
Te adoarme făr' să vrea?

Hai, prietenă-a sărmanei
Mele tinereţi pustii,
Hai să bem dar... Unde-i cana?
Inima s-a-nveseli.
Cântă-mi cum departe-n zare
Gaia-n tihnă vieţuia,
Cântă-mi despre fata care
După apă-n zori pleca.

Suflă viforu, 'nfioară,
Şi pătrunde-n pod avan,
Ba c-un urlet ca de fiară,
Ba c-un plâns de copilan,
Hai, prietenă-a sărmanei
Mele tinereţi pustii,
Hai să bem dar... Unde-i cana?
Inima s-a-nveseli!

poezie celebră de Puşkin, traducere de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de iarnă

Vântu-n bezdnă zburdă, zboară,
Şi zăpada răscoleşte,
Scoate urlete de fiară,
Ori ca un copil scânceşte.

Izba veche o străbate
Zgâlţâind-o din păreţi,
Sau la geamul nostru bate
Ca un rătăcit drumeţ.

Tristă e şi mititică,
Vai de ea, cocioba noastră.
De ce stai tu, mătuşică,
Ghemuită la fereastră?
Te cuprinse oboseala
De atâta viscolit,
Sau cumva de sfârâeala
Fusului ai aţipit?

Tu ce ţii tovărăşie
Tinereţii mele-amare,
Hai să bem, şi voioşie
Să culegem din pahare!
Cântă-mi cântecul în care
Piţigoiu-i călător,
Cântă-mi cântecul cu soare
Şi cu fata la izvor!

Vântu-n bezdna zburdă, zboară,
Şi zăpada răscoleşte,
Scoate urlete de fiară,
Ori ca un copil scânceşte.
Tu ce ţii tovărăşie
Tinereţii mele-amare,
Hai să bem, şi voioşie
Să culegem din pahare!

poezie celebră de Puşkin (1825)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să facem noaptea albă

Hai să facem noaptea albă,
Hai s-o mai lungim... puţin,
Hai să mi te pierd în nalbă,
Hai să bem.. nebunul... vin.

Hai să dezlegăm... misterul,
Hai... speranţe să-mpletim,
Hai să-ţi fiu o clipă... cerul,
Hai... iubirea s-o-mpărţim.

Hai să facem noaptea albă,
Hai s-o vindecăm... de dor,
Hai să punem stele-n salbă,
Hai prin vise... să-ţi cobor.

Hai să inventăm... percuţii,
Hai în braţele-mi... arzând,
Hai... am două, trei soluţii,
Hai... în suflet să-ţi pătrund.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de Ajun

Vino şi aşează-te o clipă-n braţele mele,
Hai s-ascultăm colindul acesta-mpreună,
Şi viscolul rebel ce suflă afară sub stele,
Trăgând după el nori de sidef pe sub lună.

Reazămă-ţi tâmpla de umărul meu,
Ghemuieşte-te lângă mine ca o pisică,
Hai să privim focul ce arde în şemineu,
La pieptul meu, fă-te cât poţi de mică.

Priveşte în sobă cum sar zeci de scântei,
Ca nişte artificii din lemn de stejar,
Hai, soarbe-ţi tihnită din ceaiul de tei,
Şi uită-te liniştită în vatra plină cu jar.

Hai să privim în tăcere prin ramul de pin,
Cum fulgii de afară în vânt se frământă,
Sau cum focul roşcat se răsuceşte-n cămin,
Şi s-ascultăm îngerii, colinde cum cântă.

poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, tată

În memoria tatălui meu, Ştefan

Hai, tată! să bem un pahar,
Ibricul se-ncinge pe plită,
E-o ţuică de foc şi amar,
Din prunele noastre topită.

E masa preaplină şi sfântă,
Tăcuţi, aşteptăm un cuvânt,
Atâtea-ntrebări ne frământă
Şi tu!... eşti o boare de vânt.

Hai, tată!... o cană să bem
Din vinul mustind a păcate
Şi pricini ascunse-n totem
De buzele arzând nemişcate.

E cald, parc-ar fi primăvară,
În ochi... ai aduceri aminte,
Nelinişti târzii, te chemară
În aburul dus şi fierbinte.

Hai, tată! să bem veşnicia,
Eterice clipe de ieri...
Apoi, îţi vei lua pălăria
Plecând liniştit spre tăceri

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea va dăinui

Hai să ridicăm paharul
Şi să bem necontenit,
Să privim cum arde jarul
Colo-n vatră, liniştit.

Hai să bem o sticlă întreagă,
Fericiţi ca în poveşti,
Să-ţi arăt cât mi-eşti de dragă,
Să îmi spui că mă iubeşti...

Noaptea şi-a întins aripa;
În extaz ne scufundăm,
Nu gândi, trăieşte clipa
Şi de lume să uităm.

Mâine mă vei pierde poate,
Cine ştie ce va fi?
Dar şi dincolo de moarte
Dragostea va dăinui.

poezie de Octavian Cocoş (1 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singuri

Dar hai sa privim cum se cade
atat cat se poate vedea,
prapadul din frunzele toamnei,
prapadul din inima mea.

Caci noi, fara frunzele-acestea,
ce astazi din nou nu mai sunt,
ca pasarea fara de pene,
asa am ramas pe pamant.

La ora cortinelor rupte
si-a noptilor lungi de la nord,
prapadul, el singur, vorbeste,
si-apoi tot el nu e de-acord.

Samanta bolnava de sine
in brazda se-aseaza umil,
si vantul de toamna loveste
in firma acestui copil.

Dar hai sa privim omeneste
prapadul ca ultimul nord,
dar reazama-ti capul de mine
si hai impreuna pe pod.

Impresia nu are putere
sa treaca din simturi in grai,
si iata de ce suntem singuri
noi doi si perechea de cai.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Titlul ameţit

Hai ascultă
cum sforăie florile!
Hai priveşte! Morile plâng!
Hai gustă zorii ce se strâng
şi îţi miros cu orele culorile.
Hai să ne scobim în deget
cu o inimă de barcă
Hai atinge cu gândirea
o explozie plutind
când din când în când
tu parcă
reînvii murind oricând.
Hai sărută cu piciorul
braţul cu brăţări de umăr
să te iau în ameţeală
să-mi ieşi infinit la număr.
Hai trăieşte!
Asta-ţi cer...
dacă sper că mă priveşti
tot pământul ameţeşte
doar atunci când tu trăieşti.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapteo

noapteo, cântă-mi cu stele acum
când filozofia nu mai este pe masă
şi câinele refuză lătratul lângă casă.
hai cântă-mi doar cu stele
şi rămâi în cerc pe un butuc pe care stă luna
şi cele câteva înfricoşări ale mele.

ia-mi luna de pe faţă!
refuz să fiu aprins şi văzut când sărut
ţărna umbrei mele
ori amintirea răsturnată pe fila toamnei târzii;
te rog ia-mi luna de pe faţă,
asta fă-o mai întâi!

hai dă-mi mâna acum!
o joacă să începem,
pe după timp, vise şi poezii...
de harnicul sunet al zadarului noi vizavi.
ai grijă cum strângem fluida iubire între noi
am putea neca oricând ispita de a fi
şi strigătele laterale
când povestii noastre se împreună,
de se sperie degetul captiv inelului de cerneală
şi încoronat de tăcerea nebună.

hai cântă-mi cu stele!
dă-mi mâna să ne jucăm
pe un vers ce ne înconjoară ţarc
până când pe masă voi găsi iară filozofie
şi o şoaptă alungată de pe o coapsă arc.
te rog noapteo, apropie-te, vino-mi şi mă atinge,
de aspiraţii eu atârnat, mi-e teamă prelungă,
că ş-o aripă de fluture acuma m-ar învinge.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai

Hai să ne ascundem în iubire,
Hai să ne ascundem în amor
Şi speranţe să-mpletim cu fire,
Dragostea s-o punem în ulcior.

Hai să inventăm o noapte lungă,
Hai să dezgolim... iubiri de foc,
Timpul... inocenţele să strângă,
În paharul fără de noroc.

Hai în târg a căuta credinţă,
Hai să vindem sufletul pierdut,
Făr-a aştepta... recunoştinţă,
Vulturii destinului i-am vrut.

Hai să alergăm înspre lumină,
Hai să alergăm... spre infinit,
Trupul ţi-e la fel ca o grădină
Şi mereu prin el m-am rătăcit.

Hai să aşteptăm luna să vină,
Hai să aşteptăm un curcubeu,
Nu cred că ceva o să-l reţină,
Hai să-l aşteptăm, nu este greu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul timpului...

Hai, spune timpule, ce pregăteşti?
Şi ce urmează să rosteşti?
Hai, spune-ne ce va urma?
Că ne subjugă secera.

Hai, strigă timpule în univers
Şi ne ridică peste vers!
Hai, strigă-ne, sa-audă toţi,
Că ţara-i asaltată de netoţi.

Hai, urlă timpule-n simţire
Şi ne clădeşte prin unire!
Hai, urlă-ne în vârf de munte,
Că drepţii nu au ce ascunde...

poezie de Liviu Reti (14 noiembrie 2014)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai acasă, iubire

Hai acasă-mi strigă
Inima ascunsă
Intr- un colţ de piept,

Hai acasă-mi urlă
Ochii jilavi şi orbi,
Legaţi cu o pleoapă,

Hai acasă-mi aleargă
Nebune şi obosite
Picioarele intr-o sferă..

In care mă invârt cu dor
Ca un hamster visator,
Hai acasă ţipă
Vântul şi in mine,

Uşa ce mă asteaptă
Nu are nici o broască,
Are pe dinăntru
Un zăvor ce se deschide

Atunci când tu.. iubire..
Vei deschide uşa din mine,
Şi vei striga de la ferestră
Hai acasă iubire..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, sparge-te [Break, break, break]

Hai, sparge-te, nu te opri,
De stânca cenuşie, mare!
Aş vrea acum să pot rosti
A mele gânduri călătoare.

Despre băiatul de pescar,
Ce strigă-n joc la a lui soră!
Despre flăcăul marinar,
Ce cântă-n golf, când stă la proră!

Despre vapoare ce-au plutit
Spre portul lor de sub colină;
Dar mâna mi-a cam amorţit,
Iar vocea-mi este cam străină!

Hai, sparge-te, nu te opri,
De-a ta faleză, dragă mare!
Dar vraja zilei va muri
N-o să mai simt a ei chemare.

poezie de Alfred Tennyson, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, cuţu, cuţu, cuţu, hai afară

Câte gânduri, atâtea îndoieli -
mi-am spus şi am muşcat inima ta, fofo,
te rog să mă ierţi că nu ţi-am arătat tot ce am simţit, fofo!

Când ningea sau ploua, morţii scoteau mâinile şi cineva tot le tăia unghiile,
nu am agăţat niciodată nimic de ele;
sufletul îmi plutea copilăros - îl tot întreba pe tata de ce nu m-a-nvăţat şah,
şi oamenii încă mutau oameni.

Umbra cade verde şi aproape e unu după-amiaza, vezi tu -
taz (care e un labrador cafeniu mereu înfometat) se cere afară,
mă voi duce cu el, mă voi duce, jur! Dar atât de viu,
atât de iubindu-te, atât de iubeşte-mă, fofo! sunt,
încât
nimic de-aş face, nimic de-aş respira,
tot am fi.

Se lasă timpul pe un cot,
de un cot e după-amiaza,
hai, cuţu, cuţu, cuţu, hai afară,
hai, tată - damă capturează la f6 - sacrificiu şi mat în trei mutări -,
hai eu,
hai!

poezie de Adrian A. Agheorghesei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti prima mea iubire

Eşti prima mea iubire
Şi ultima vreau să fii!
Strânge-mă tare în braţe,
Hai să privim la fulgii aceştia vii.
Hai să ne lăsăm purtaţi pe aripi de vânt uşor,
Căci vreau să fiu ca pasărea care zboară dincolo de nor!
Eşti prima mea iubire şi ultima vreau să fii.
În acest miez frumos de iarnă, hai să ne jucăm cu dragostea,
Hai să fim din nou copii!
Căci dragostea e pură şi curată ca fulgii care se topesc în palma mea.
Hai spune-mi încă o dată că mă iubeşti şi veşnic voi fi a ta!

poezie de Vladimir Potlog (12 ianuarie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec pentru noi

Copii am fost cândva,
Acum suntem părinţi,
Ne cresc copiii mari,
Iar noi – din ce în ce mai mici.

Hai, să ne bucurăm,
De tot ceea ce avem
Şi să ne onorăm
Toţi, ce suntem aici!

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru tine,
Hai să cântăm un cântec pentru toţi,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!

Nu! Nu privi la ceas,
Că timpul e hain,
Iar clipei ce-a rămas,
Noroc să-i dăruim!

Căci nu se ştie dar,
Pân' mâine e târziu...
Hai, să ne bucurăm
De clipa ce-o trăim!

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să cântăm un cântec pentru toţi,
Hai să cântăm, să ne-auzim de bine!

Copii am fost cândva,
Suntem de-acum bunici,
Ne cresc nepoţii mari,
Copiii sunt voinici.

Hai să ne bucurăm,
De tot ceea ce-avem
Şi să ne onorăm
Toţi, ce suntem aici!..

Hai să cântăm un cântec pentru noi,
Hai să cântăm un cântec pentru mine,
Hai să şoptim un dor ce mai avem,
Hai să ne vedem, să ne-auzim de bine!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzi?!?

Când trupurile noastre s-au despărţit
Şi cerul a plâns cu durere,
Doar ochii mei au mai zâmbit,
Auzi gura mea cum îţi cere?

Hai, haide, hai joacă-te iară,
Joacă-te în păru-mi... e minunat,
Afară încă, încă mai plouă.
Joacă-te! Vântul încă n-a stat!

poezie de Lusiana Drăguşin (14 aprilie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criterii

Tu eşti ecoul gândurilor mele
Al nebuniei dulce înţeles...
Hai, spune, după ce criterii
Stăpânul umbrei mele te-am ales?..

Hai, spune, din tăcerea ta enormă,
În care toţi chinezii nu încap
Şi vântul îşi ia propria ta formă
De jos până la cap...

Tu eşti ecoul gândurilor mele:
A celora pe care nu le-am spus...
Am gândit cât frunză şi stele -
Surâde-acum în faţa mea Iisus...

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă-mi

Cântă-mi despre noapte în versuri cât mai simple
Dar... ai grijă ca luna să fie plină
Când mă vei ademeni să mor câteva clipe,
În Edenul iubirii; eu pradă, tu felină.

Cântă-mi despre stele şi starea lor nocturnă
Prin târziul dens, meditativ,
Şi fă-mi te rog din ele o cunună
Iar eu te voi iubi postum, superlativ.

Cântă-mi despre zorii ce vor crăpa sub cer,
Şi despre visele cu noi, stinse de mult
Iubirea mea eternă, capitol efemer,
Captivă îndărătul unui suflet rupt.

Cântă-mi largul mării care ne denunţă
Rătăcitoare siluete pe plaja pustiită,
Cântă-mi nisipul cu urma ta desculţă,
Complicea mea de culpă tăinuită...

poezie de Cristian Neagu (15 iunie 2014)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am şi eu acest cusur ...

Hai să bem din cupa vieţii
Partea plină cu nectar!
Doar amintirea tristeţii
Să rămână în pahar.
Dacă am avut norocul
Să ne săturăm puţin,
Am mai dres din busuiocul
Zilelor cu vin-pelin.
Hai să bem, că-i sărbătoare!
Cu toţi să ne veselim;
Doar din clinchet de pahare
S-aud muzici, când ciocnim.
Să bem vinul cu paharul
Să sorbim strop, după strop!
Aş vrea să pun stăvilarul,
Dar s-a abătut potop.
Un potop de vin pe-alese
Curge spre noi, în şiroi.
Iţe noi prinde a ţese,
Le încurc, ca la război.
Să bem vinul cu carafa
Împleticind trei cărări,
De la Ana la Caiafa,
Şi în cele patru zări.
Să bem vinul din ulcioare.
Ştiu că sunt risipitor;
De îmi faci o întrebare,
Aş vrea să fie izvor.
Să bem vin cu damigeana;
Parcă-s sacul fără fund.
Zău că n-aş închide geana,
Până n-aş mai bea un rând.
Cred că merg spre nemurire,
Prins-am aripi, parcă zbor.
Că să vezi, mare mirare,
Am ajuns până-n pridvor...
O-ntrebare nu-mi dă pace,
În mintea mea bâjbâie:
Pentru ce-s aşa vorace?!
Am gâtlejul pâlnie?!
Mă trezesc de dimineaţă
Dup-un chef de pomină.
Capul încă-mi e în ceaţă,
Vinul încă-l domină.
Nu mai am nicio speranţă,
Chiar de mă trezesc mahmur.
Aseară am fost paiaţă;
Am şi eu acest cusur...

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia ultimului tren

Câte lucruri Doamne mă-nconjoară şi habar
n-am dacă îmi foloseşte vreunul la ceva hai
dragoste spune-mi totul despre lume despre
sufletul meu in(di)vizibil de când mă tot pregă
tesc să-l vizitez am învăţat câte ceva despre
paradisul pierdut despre inima ce stă la pândă
în pieptul întunericului despre moartea care
mi-a citit toate mesajele de pe cotoarele
aripilor
hai pe locuri fiţi gata
FOOOC

poezie de Costel Zăgan din Erezii second hand (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!