Numai una
Lasă-mi numai una
Din nopțile toate
Amiroase luna
A singurătate
Ci dacă mă văd
Admirând stingher
Ca la un prăpăd
Cum plouă din cer,
Auru-n șuvițe
Pentru plete lucii
Prin livezi și vițe
Cântă iarăși cucii;
Și tu poți să mergi
În altă galaxie
cu oglinzi. Să ștergi
(Ce profilaxie!),
Rănile ca semne
Ce-au să ni se-ntâmple
Morții noastre demn e,
Să ne bată-n tâmple.
Și-ai să-mi trimiți vești
Eu le voi percepe
Când bat în ferești
Luceferii de pe,
boltă. Și-am să spun
oamenilor: - Vai,
Mai bine nebun
Mă nășteam și-ncai
Le strigam amare
Vorbele spășit
Tragică eroare
Mitul s-a sfârșit!
Ori așa, întruna
Nopțile, cu toate
Că le știe luna
Îmi sunt numărate.
Una numai lipsă
Aș putea să-ndur
Și dacă nu-i chip să
O obțin, o fur!
Dă-mi din nopți atâta:
Una care-ți cer
Rugăminți, a câta
Ultima, Prier
Mi-o va da. Și darul
Cade-mi rău. Sau nu-mi,
Ca din calendarul
Unei alte lumi.
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre noapte
- poezii despre tragedie
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păr
- poezii despre ploaie
- poezii despre nebunie
- poezii despre muzică
Citate similare
Numaratoare inversa
Dintre-o mie de femei
Ce-au trecut prin anii mei,
Numai una m-a nascut
Pentru toate. Doar atat...
Dintre sute ce intrara
In odaia mea, pe seara,
Se-ntampla numai pe una
S-o zidesca-n raze Luna.
Dintre cele ce mi-au zis
Ca m-a cheama noptea-n vis,
Zorile cand s-au ivit
Una doar nu m-a gonit.
Dintre alea pentru care
Am simtit in piept valtoare,
Nu stiu cum s-a petrecut
Ca doar una m-a durut.
Dintre cele ce vazura
Cat sunt aur si cat zgura,
Una numai, intr-o zi,
Pentru toate ma nunti.
Numai doua trei din cate
Le-am iubit din multe sute,
S-a intors doar una-n sat
Si doar ea m-a colindat.
Dintre altele uitate
Prin orase inghetate,
Una doar de s-ar trezi
M-ar iubi si m-ar muri.
Iar din cele cateva
Care-ar mai putea urma
Numai una ar sta pe-aproape,
Pentru toate sa ma-ngroape.
Si nici una dintre cele
Care-ar ramanea sub stele,
Nu ar lacrima nicicand
Ca eu sunt jos in pamant.
O sa planga-n ceruri Luna
Si candva poate vreuna,
Maritata sau doar fata,
Ma va naste inca odata.
cântec, versuri de Doru Tufiș din Tramvai târziu (2000)
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre stele
- poezii despre seară
- poezii despre sat
- poezii despre moarte
- poezii despre femei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
* * *
Luna știe ce demoni mă străbat
și ce singurătate în zori m-a sufocat
și ce melancolie, ce chin înfrigurat
când tu rămai acolo, distant, neperturbat.
Când mă cufund în nori, mă știe numai luna
pe fruntea tulburată, mi-a așezat cununa
iar șoaptele-nchegate mi le-asculta întruna
și-mi spune că aleasa e una, numai una
Îmi cade câteodată sufletul singular
într-un vârtej sălbatic și negru nebular
și mă salvează iarăși un amalgam lunar
când iar îmi joacă gândul nervos, sanguinar
Pare că luna simte, m-apropii de sfârșit
sunt gata să-mi lepăd sufletul covârșit
îl simt în sângeriul aprins la asfințit
iar tu rămâi departe, închis și neclintit
poezie de Andrada Simion (4 decembrie 2018)
Adăugat de Andrada Simion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre salvare, poezii despre nori, poezii despre negru, poezii despre melancolie sau poezii despre jocuri
Nu te-aștept
Azi nu mai cat prin amintiri
Când strălucește luna ;
Prin păr, nu ești să îmi răsfiri
Cu dor ca-ntotdeauna.
Nu mă așez la privegheat
Cum soarele răsare -
Cu bună pace șed în pat,
În piept nu mă mai doare.
Nu-mi mai trec nopți neasfințit
Când liniștea se lasă,
Mi-e focu-n vine domolit
Și gânduri nu m-apasă.
Nu lăcrimez neînțeles,
Nu mai doinesc pe cale,
Nici ciocârlia de prin șes
Nu mai tânguie-a jale.
Eu nu te mai aștept să-mi vii
În susur de izvoare...
Răsar pe cer steluțe mii
Ce n-au să mă-nfioare.
Din toate, azi a mai picat
Din deznădejde una
Și nu mă mustră vreun păcat,
Nu mă blestemă luna
Căci te-am iubit mai înadins
Cu fiece clipită
Ce nu m-a vrut în paradis
De dragoste-mplinită.
De voi sui din nou pe cer
Cu vise călătoare,
Iubirii stelelor ce pier
Nu-i voi mai da crezare.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre rai, poezii despre prezent sau poezii despre pace
Vine noaptea
Vine noaptea și usucă
Lacrimile pe obraz
Cine știe ce caducă
Întâmplare fără haz
Și uitând de soarta-mi tristă
Mă petrec prin alte lumi
Despre care mie nu-mi
Spunea nimeni că există;
Vin și îngerii cu nimb
Diafani, mângâietori
Și cu care eu mă plimb
Până dincolo de zori
Cine-a mai rămas de strajă
Peste câmpul cu narcise
Dacă numai mi se
Pașii-ntipăresc pe plajă?
Un copil aleargă-ntruna
După luna de pe cer
Că i-a da așa, stingher,
Recompensă și cununa!
Și-am să ies apoi din lume
Pe o cale princiară
Dacă plânge și n-aude
Nimeni, noaptea o vioară
Generația de schimb
Spune-n șoaptă ghicitori
Cum tangenta uneori
Taie puntea unui limb -
Numai una mă frământă
C-a rămas fără ecou
Întrebarea din tablou
Zigurată și înfrântă:
De ce omul care urcă
Din ambiție o scară
Se comportă ca o fiară
Și pe alții-n gol aruncă?!
Latră câinii din oficiu
Bunăvoia la stăpâni
Obiceiul la păgâni
Să-i deprindă doar la viciu...
Primăvara se întoarce
Cu privirea îndărăt
Dintr-o lume de omăt
Carele să și le-ncarce
Arde-n noi câte-o feștilă
Și la orice adiere
Suflul ei îndată piere
Dup-o lege mai subtilă
Unde merg, unde adast
Doar pe tine eu te văd
Pregătind un alt prăpăd
În decorul cel mai cast
Prind mașinile viteză
Pe traseul vieții noastre
Populate de dezastre
Și o nouă diateză
Vine timpul și scadența
Macină un orologiu
Căruia-i aduc elogiu
Toți edilii din Florența
Cine n-ar vrea să braveze
Pe căderea în final
A cortinei la un bal
Peste coruri siameze?
Toată lumea din incintă
S-ar înscrie la concurs
Dac-ar ști că pe parcurs
Se bonifică vreo chintă
Călărași și călăreți
Cântă aburcați în șa
Nu-i aude nimenea
De atâtea dimineți
Și se duc, se duc întruna
Ca un vis frumos de mai
Tropotele lor de cai
Până când răsare luna.
poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre câini, poezii despre îngeri, poezii despre înfrângere, poezii despre zăpadă, poezii despre viteză, poezii despre vioară sau poezii despre viață
Ești tu
Ai apărut în ziua care,
Eu nu credeam că încă pot
Să pot privi o altă zare
Tu mi-ai redat iubirea-n loc.
Din zări apuse-ndepartate
Ai apărut chiar ca o stea;
Eu nu credeam că peste noapte
Vei lumina privirea mea.
Imaginea care în noapte
Se proiectează pe-al meu chip,
Mă urmărește azi în toate
Aceasta vreau acum să-ți zic.
Doi ochi pe fața ta senină
Ca două stele de pe cer,
Și buzele ca luna plină
Să te atrag, din nou încerc.
Când am vazut eu pe cer luna
Mi-am spus că-n lume e doar una!
Când eu privesc acel astru divin
La tine, gândul mă-ndeamnă să vin.
Și dacă! Dacă măcar tu ai ști
Când îmi zâmbești in fiecare zi,
Cum simt că am tot ce aș vrea
Aș vrea ca tu să fii a mea
Aș vrea o zi măcar din viață
Să pot ieși din astă ceață,
Să pot să-ți spun deschis, în grabă:
Tu fată cât îmi ești de dragă!
Din lipsa multelor cuvinte
Scriu vorbele ce-mi trec prin minte
În schimbul lor, eu de la tine-aștept:
Un simplu, sincer te iubesc.
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre zâmbet, poezii despre sinceritate sau poezii despre lună plină
O, iartă-mi, Te rog, Doamne
O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
prin care-Ți cer doar pâine și pază și minuni,
căci am făcut adesea din Tine robul meu,
nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.
În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îți cer și-Ți cer întruna să faci Tu voia mea;
Îți cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiți ce vreai,
ci să-mi slujești în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...
Gândindu-mă că dacă Îți cânt și Te slăvesc
am drept să-Ți cer întruna să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
și-nvață-mă ca altfel să stau în fața Ta!...
Nu tot cerându-Ți Ție să fii Tu robul meu,
ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înțeleg că felul cel bun de-a mă ruga
e să doresc ca-n toate să fie voia Ta.
rugăciune de Traian Dorz
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre religie, citate de Traian Dorz despre religie, poezii despre pâine, poezii despre dorințe sau citate de Traian Dorz despre dorințe
Suntem mai mulți...
suntem atât de diferiți, tu ești ca ziua, eu sunt noapte,
tu ești ca roua peste câmp, eu sunt ca luna într-o parte,
tu ești ca apa de izvor, eu sunt ca setea nesătulă,
tu ești un cer, eu sunt un nor, tu ești o floare, eu tulpină
suntem atât de-asemuiți, ca doi copaci cu frunze dese,
suntem lumini din cerul sfânt, suntem ca stelele răzlețe,
suntem petalele la flori, perechi, perechi, de câte două,
de cade una suntem goi, suntem ca lacrimi când nu plouă
suntem atât de colorați, tu o culoare, eu culoare,
una aprinsă, una azi, una uscată, una moare,
una în dungi trasate des, una cu cercuri desenată,
una cântată de poeți, una dorită, una ștearsă
suntem cu toți un furnicar, un grup compact, un stol de noapte,
suntem de mână sau hoinari, dar toți legați cu ce se poate,
suntem aici sau nicăieri, suntem tăcere, gălăgie,
suntem din cer un univers, suntem mai mulți, mai mulți de-o mie
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre tăcere, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre rouă sau poezii despre poezie
Îndrăzneala unui zbor
ligă săpăligă
cine mă instigă
serile să scriu
până mai târziu
nopțile să sap
dacă nu mai scap
de un dor nebun
cărui mă supun?
rigă milostive
manuscrise stive
bine, nu e bine
le tot rup din mine
sertarele pline
vai de voi sau vai de mine?!
înțeleg sau nu înțeleg
mă destram și mă culeg
nebunia din cuvinte
numai cine ia aminte
pierde tot dar și câștigă
în disprețul tuturor
îndrăzneala unui zbor!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
Oglinzile
Mă' calule n-am nici un frâu
Să-l țină strâns o blondă frau
Să culce holdele de grâu
Când drumul prin livezi îți dau;
Sunt doar un semn de întrebare
Precum un vis nedumerit:
Cravașa lumii rău mă doare
Ori de câte ori m-a nimerit
Un sânge am și-acela fierbe
Când plouă luna cu argint
Și-n urma ei, culeg proverbe,
În eprubete de absinth
Dați-mi un ajutor de mână
Sau poate numai vânt în gol
Pe mine fluturii mă mână,
Mereu în calea lui Eol
Același eu și, totuși altul
În mine regi se sinucid
Himerele când dau asaltul
Și plouă noaptea cu acid
Lăsați oglinzile în pace
Cărțile, pe rafturile lor
Veșnicia îmi desface
Vertebre, câte una pentru zbor
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre sânge, poezii despre păr blond sau poezii despre proverbe
Întoarcerea
Cine ești tu care-mi tai
Nopțile din vise?
Îmi ștergi urmele. Și-mi dai
doar frânturi ce mi se,
Mai perindă câte-un ciob
Ca printr-o oglindă
Toată viața-i un scrânciob
Agățat de-o grindă
Parcă mi-a luat cu totul
Nu știu cine, nu știu cum
Nevăzut un înger potul
Si-s sărac acum
M-aș întoarce dar nu știu
Care e cărarea
Mi-am dus viața-ntr-un pustiu
Numai cu spinarea
Am căzut din altă lume
Legănat de unde
Și ce greu e să știi cum e,
Să nu poți răspunde!
Deschid ochii și vă văd
Pal și translucid
Ne pândește un prăpăd
Veșnic și lucid
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie sau poezii despre ochi
Stau iarăși cu ușile-nchise
Stau iarăși cu ușile-nchise
De milă, de frig, de urât
Și-alături mi te-nchipui încât
Pășesc numai pe cioburi de vise
N-am putut să facem saltul
Nici ne-am străduit întruna
Căci iubirea este una
Iar destinul, mereu altul
Închid ochii și te văd
Fragedă precum un fruct în pârg
Când aș fi dat întregul târg
Pentru tine, oricărui prăpăd!
Aș vrea să plâng dar nu mai pot
Mă simt ca un copac bătrân
În urma căruia rămân
O victimă într-un complot
Parc-a turnat cineva-n mine
Deșertăcinea-ntregii lumi
Pe care vrei să ți-o asumi
După preceptele creștine
Stau iarăși cu ușile-nchise
De milă, de frig, de urât
Și altceva nu știu decât
Că de rău, îmi este parcă mai bine
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre fructe, poezii despre creștinism, poezii despre copaci, poezii despre bătrânețe sau poezii despre bine și rău
Ra-tare
moto: Un sânge am și-acela fierbe
Când plouă luna cu argint
Și-n urma ei culeg proverbe
În eprubete de absint
-----------
La ce bun dar, să mai chemi
Musafiri la drumul lung
Dacă ție nu-ți ajung
Nopțile, ca să te temi?
Invitația-i o farsă
Dacă nu mai capeți viză
Că se-mbarcă în valiză
Și fac iute cale-ntoarsă
Și-o să vezi atunci cum le
Iar arunci și pui pe foc
Dacă-și bat de tine joc
Dinadins, gazetele
Dacă fotografu' n-ar
Mai semna pe scurt cu Ghe.
N-ai mai știi că după neg, e
Hotărât s-ajungă star
Toate bune și cuminți
Dar nu recunosc că i-am
Furat pipa lui Khayam,
Numai ca să-l scot din minți.
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună, poezii despre jurnalism, poezii despre fumat sau poezii despre frică
Dar cu cât se apropia de steaua sa, drumul parcă era mai lung, făcuse ea cale destulă, dar părea ceva fără de capăt. Înainte îi ieșeau tot alte stele, una mai frumoasă decât alta, dar cu toate că s-ar fi putut opri la una din ele, pe Luna o atrăgea numai și numai steaua aceea, care o făcuse să plece de lângă ai ei și care, deși micuță, i se părea cea mai frumoasă și strălucitoare din toate.
Virginia Carianopol în Împărăteasa norilor (1986)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stele, citate despre timp, citate despre superlative sau citate despre frumusețe
Umbra celor nevăzuți
Prin cuvânt
eu am ajuns târziu
în lumina voastră.
Pentru mulți voi rămâne
tot nevăzut.
Precum și voi mie.
Precum în cer, așa și pe Pământ!
Poate că umbrele noastre
au trecut intr-o goană bezmetică
una pe lângă alta.
Sau trec acum
(precum cometele),
una în umbra celeilalte.
- Știi, eu sunt cometa, mă rog,
corpul ceresc, mai mare: spune unul.
- Așa... și?
- Eu sunt cometa mai mică,
dar mai plină de energie: spune altul.
- Așa... și?
Oare cum s-ar potrivi,
Așa și, așa și,
Intr-o galaxie gri?
Ne umbrim cu un cuvânt,
Precum în cer, așa și pe Pământ!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre comete, poezii despre energie sau poezii despre corp
Despartire
Se-ntunecă din nou afară:
Sfârșește altă zi din vară;
Și seara-ncet sosește iar:
O altă zi din calendar.
Dar nouri grei se scurg pe cer
Întunecând lumina slabă,
Și parcă văd eu chipul ei
Pe nori, chiar și pe luna albă.
Pe cerul negru-înourat,
O șansă-am vrut, tu nu mi-ai dat!
De vor pleca-acei nouri grei,
Voi revedea eu chipul ei?
Și parcă din senin, acum
Văd stele multe, cu duium;
Văd luna, văd chiar și planete
Sau poate ochii-mi joacă feste.
Eu văd o stea ce cade-ncet,
Marcând un tragic greu sfârșit,
Aș vrea să pot ca să te iert,
Dar altă fată-am întâlnit.
Aceea despre care-acum îți scriu
Știi, inima ei mi-o arată,
Nu vrea să-mi facă un sicriu
Ci-mi dă a ei iubire toată.
În schimbu-acestor clipe scurte
Dau astăzi, tot ce am trăit
Căci clipele îmi sunt acum plăcute
Și vreau să uit că te-am iubit.
Acum când drumul ni se taie
Și viața ni s-a despărțit
Îți scriu pe ultima mea foaie
Îți spun că mult, prea mult eu te-am iubit
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete
Nimenea nu știe
nimenea nu știe
cum trec prin strâmtoare
cu noaptea în spinare
vadul Poezie
frica mea un adăpost
zaua fiecărui lanț
ruginește un Bizanț
ca melasa un compost
cărțile din raft
mă mustră tăcut
paharul zilei l-am băut
cu fotoliul bruderschaft
una câte una
ideile vraf
până mâine luna
plânge un seraf
stâlpul bătătura
paza la avut
omului limbut
nu-i mai tace gura
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre viitor, poezii despre idei sau poezii despre gură
Adesea nopțile mă scol
adesea nopțile mă mai scol
ca un nebun din oră-n oră
precum un monstru ce devoră
bunătăți stropite cu alcool
dar eu am cămara goală
amețesc după provizii
că visez și-n somn guvizii
și un borș fierbinte-n oală
doar atunci când deschid ochii
mă intrigă peste toate
un sictir pe cât se poate
ca de teama babei Dochii
spuneți-mi voi ce să fac
fără greve sau zaveră
să pășesc în altă eră
dacă toate-mi pun capac?!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre ore sau poezii despre grevă
Crinul negru
Crinul negru
Bate vântul, bate ploaia, bate inima de piatră
Lasă-mi sufletul si gândul, cânta-mi iarăși la vioară
Bate drumul dă-mi cărarea dă-mi o lumânare albă
Dă-mi o muză dă-mi un gând dă-mi iubirea dragă doamnă.
Cântă mutule cântă și dă-mi sunet că sunt surd
Cântă soare cântă stele cântă lună in amurg
Scoate sabia din rană scoate! rănile să mi le ung
Pleacă tu iubito pleacă lasă-mi visul muribund.
Lasă cimitire spațiu pentru tine vin plângând
Viața este viza noastră pentru moartea din pământ
Lași tu cimitire ciorile, lași groparul hoinărind,
Lasă-mi ultima dorință, crinul negru pe pământ.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Tofan Marius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre sunet
Tu numai vino... iubito!
De câte ori te caut creând eternitatea prin valuri și furtuni
Căci ale mele ceasuri toate știi bine, doar tu poți sa le-aduni.
M-ascund în lacrima ce curge plângandu-te mereu pe tine,
Inca te-aștept caci dorul crunt e cuibărit de-acum adânc în mine.
Plângeau copacii toți la margine de viață visând să te întorci
Iar tu te-ascunzi de lacrimile lor și ale mele, în sânul unei nopți.
Mă-ntreb dece cărările-s pustii și luna nu le mai luminează,
Și cât să-aștept, minunea de a-mi fi cât mai durează?
Aș vrea să-mi fac cărări din toate visele și lacrimile mele,
Tu să-mi dezmierzi și să-mi alini viața mea cu ele.
Și să nu uiți că între gene ascuns de suferinți mă vei gasi,
Imbrățișându-te pe tine acum, și în toți vecii cât eu te voi iubi!
Cât o sa plâng iar după tine va ști doar soarta mea pribeagă,
Tu ai plecat și-ti spui acum că de mine nimic nu te mai leagă,
Ai intrebat cărările pe care te-așteptam, și astăzi sunt atâta de pustii
Dacă mai sufăr, sau mi-e dor, sau dacă eu înca te mai aștept să vii?
O să mai stau un veac sau poate două cu mâinile spre cer întinse,
Ca să îl rog să te mai caute și să mi te-aducă în visele promise.
O scară lungă de la cer către pământ din lacrimile mele vei găsi,
Tu numai vino iubito, si peste aceste triste valuri spre mine vei păși.
Tu numai vino... iubito!
poezie de Florentina Crăciun Fabyola (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre promisiuni
Cocorul (poetului Petruș Andrei)
Dragă domnule colega
Am primit, jos pălăria
Cronica pe când chindia
Tăia valea spre Telega
Un cocor dinspre Puiești
A făcut escală-n Vlașca
bucuriilor. Și bașca
Un parfum din vechi calești,
Mi-a pătruns adânc în cuget
Dorul după alte lumi
Neputințele când nu-mi
Regăsesc tihna din suflet
Și-am stat astfel de voroavă
Cântec de vioară dulce
Până-au mers ca să se culce
Stele și matrozi pe navă
Meditez de-atunci întruna
Câte mintea nu cuprinde
Sufletului doar merinde
Noaptea când răsare luna
Poate ne-am mai întâlnit
Printre alte lumi în zbor
Toate dorurile dor
Adevărul e un mit!
Dragul meu coleg, surprins
Observația sagace
Numai omul care tace
O remarcă într-adins
Și pe puntea asta nouă
Cu blazonul la catarg,
Cap compas un punct în larg
Să tăiem oceanu-n două!
Drept aceea îmi și mut
Orizontul și speranța
Cum spunea și doamna Banța:
Zbor, înseamnă azimut!
Și mă leg încă dator
Cumințel ca un școler
Ori prin trudă, ori prin fler,
Treptele să le măsor
Vine vremea să închei
Un buton care-mi lipsește
Dacă știu că la Puiești e
Un Andrei cu multe chei
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi