Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Untaru

Numai una

Lasă-mi numai una
Din nopțile toate
Amiroase luna
A singurătate

Ci dacă mă văd
Admirând stingher
Ca la un prăpăd
Cum plouă din cer,

Auru-n șuvițe
Pentru plete lucii
Prin livezi și vițe
Cântă iarăși cucii;

Și tu poți să mergi
În altă galaxie
cu oglinzi. Să ștergi
(Ce profilaxie!),

Rănile ca semne
Ce-au să ni se-ntâmple
Morții noastre demn e,
Să ne bată-n tâmple.

Și-ai să-mi trimiți vești
Eu le voi percepe
Când bat în ferești
Luceferii de pe,

boltă. Și-am să spun
oamenilor: - Vai,
Mai bine nebun
Mă nășteam și-ncai

Le strigam amare
Vorbele spășit
Tragică eroare
Mitul s-a sfârșit!

Ori așa, întruna
Nopțile, cu toate
Că le știe luna
Îmi sunt numărate.

Una numai lipsă
Aș putea să-ndur
Și dacă nu-i chip să
O obțin, o fur!

Dă-mi din nopți atâta:
Una care-ți cer
Rugăminți, a câta
Ultima, Prier

Mi-o va da. Și darul
Cade-mi rău. Sau nu-mi,
Ca din calendarul
Unei alte lumi.

poezie de din Condorul (2001)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Numaratoare inversa

Dintre-o mie de femei
Ce-au trecut prin anii mei,
Numai una m-a nascut
Pentru toate. Doar atat...

Dintre sute ce intrara
In odaia mea, pe seara,
Se-ntampla numai pe una
S-o zidesca-n raze Luna.

Dintre cele ce mi-au zis
Ca m-a cheama noptea-n vis,
Zorile cand s-au ivit
Una doar nu m-a gonit.

Dintre alea pentru care
Am simtit in piept valtoare,
Nu stiu cum s-a petrecut
Ca doar una m-a durut.

Dintre cele ce vazura
Cat sunt aur si cat zgura,
Una numai, intr-o zi,
Pentru toate ma nunti.

Numai doua trei din cate
Le-am iubit din multe sute,
S-a intors doar una-n sat
Si doar ea m-a colindat.

Dintre altele uitate
Prin orase inghetate,
Una doar de s-ar trezi
M-ar iubi si m-ar muri.

Iar din cele cateva
Care-ar mai putea urma
Numai una ar sta pe-aproape,
Pentru toate sa ma-ngroape.

Si nici una dintre cele
Care-ar ramanea sub stele,
Nu ar lacrima nicicand
Ca eu sunt jos in pamant.

O sa planga-n ceruri Luna
Si candva poate vreuna,
Maritata sau doar fata,
Ma va naste inca odata.

cântec, versuri de din Tramvai târziu (2000)
Adăugat de Corneliu CalciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

* * *

Luna știe ce demoni străbat
și ce singurătate în zori m-a sufocat
și ce melancolie, ce chin înfrigurat
când tu rămai acolo, distant, neperturbat.
Când mă cufund în nori, mă știe numai luna
pe fruntea tulburată, mi-a așezat cununa
iar șoaptele-nchegate mi le-asculta întruna
și-mi spune că aleasa e una, numai una
Îmi cade câteodată sufletul singular
într-un vârtej sălbatic și negru nebular
și mă salvează iarăși un amalgam lunar
când iar îmi joacă gândul nervos, sanguinar
Pare că luna simte, m-apropii de sfârșit
sunt gata să-mi lepăd sufletul covârșit
îl simt în sângeriul aprins la asfințit
iar tu rămâi departe, închis și neclintit

poezie de (4 decembrie 2018)
Adăugat de Andrada SimionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu te-aștept

Azi nu mai cat prin amintiri
Când strălucește luna ;
Prin păr, nu ești îmi răsfiri
Cu dor ca-ntotdeauna.

Nu așez la privegheat
Cum soarele răsare -
Cu bună pace șed în pat,
În piept nu mă mai doare.

Nu-mi mai trec nopți neasfințit
Când liniștea se lasă,
Mi-e focu-n vine domolit
Și gânduri nu m-apasă.

Nu lăcrimez neînțeles,
Nu mai doinesc pe cale,
Nici ciocârlia de prin șes
Nu mai tânguie-a jale.

Eu nu te mai aștept să-mi vii
În susur de izvoare...
Răsar pe cer steluțe mii
Ce n-au să mă-nfioare.

Din toate, azi a mai picat
Din deznădejde una
Și nu mă mustră vreun păcat,
Nu blestemă luna

Căci te-am iubit mai înadins
Cu fiece clipită
Ce nu m-a vrut în paradis
De dragoste-mplinită.

De voi sui din nou pe cer
Cu vise călătoare,
Iubirii stelelor ce pier
Nu-i voi mai da crezare.

poezie de (octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Vine noaptea

Vine noaptea și usucă
Lacrimile pe obraz
Cine știe ce caducă
Întâmplare fără haz

Și uitând de soarta-mi tristă
petrec prin alte lumi
Despre care mie nu-mi
Spunea nimeni că există;

Vin și îngerii cu nimb
Diafani, mângâietori
Și cu care eu plimb
Până dincolo de zori

Cine-a mai rămas de strajă
Peste câmpul cu narcise
Dacă numai mi se
Pașii-ntipăresc pe plajă?

Un copil aleargă-ntruna
După luna de pe cer
Că i-a da așa, stingher,
Recompensă și cununa!

Și-am să ies apoi din lume
Pe o cale princiară
Dacă plânge și n-aude
Nimeni, noaptea o vioară

Generația de schimb
Spune-n șoaptă ghicitori
Cum tangenta uneori
Taie puntea unui limb -

Numai una mă frământă
C-a rămas fără ecou
Întrebarea din tablou
Zigurată și înfrântă:

De ce omul care urcă
Din ambiție o scară
Se comportă ca o fiară
Și pe alții-n gol aruncă?!

Latră câinii din oficiu
Bunăvoia la stăpâni
Obiceiul la păgâni
Să-i deprindă doar la viciu...

Primăvara se întoarce
Cu privirea îndărăt
Dintr-o lume de omăt
Carele să și le-ncarce

Arde-n noi câte-o feștilă
Și la orice adiere
Suflul ei îndată piere
Dup-o lege mai subtilă

Unde merg, unde adast
Doar pe tine eu te văd
Pregătind un alt prăpăd
În decorul cel mai cast

Prind mașinile viteză
Pe traseul vieții noastre
Populate de dezastre
Și o nouă diateză

Vine timpul și scadența
Macină un orologiu
Căruia-i aduc elogiu
Toți edilii din Florența

Cine n-ar vrea braveze
Pe căderea în final
A cortinei la un bal
Peste coruri siameze?

Toată lumea din incintă
S-ar înscrie la concurs
Dac-ar ști că pe parcurs
Se bonifică vreo chintă

Călărași și călăreți
Cântă aburcați în șa
Nu-i aude nimenea
De atâtea dimineți

Și se duc, se duc întruna
Ca un vis frumos de mai
Tropotele lor de cai
Până când răsare luna.

poezie de din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești tu

Ai apărut în ziua care,
Eu nu credeam că încă pot
pot privi o altă zare
Tu mi-ai redat iubirea-n loc.

Din zări apuse-ndepartate
Ai apărut chiar ca o stea;
Eu nu credeam că peste noapte
Vei lumina privirea mea.

Imaginea care în noapte
Se proiectează pe-al meu chip,
urmărește azi în toate
Aceasta vreau acum să-ți zic.

Doi ochi pe fața ta senină
Ca două stele de pe cer,
Și buzele ca luna plină
te atrag, din nou încerc.

Când am vazut eu pe cer luna
Mi-am spus că-n lume e doar una!
Când eu privesc acel astru divin
La tine, gândul -ndeamnă vin.

Și dacă! Dacă măcar tu ai ști
Când îmi zâmbești in fiecare zi,
Cum simt că am tot ce aș vrea
vrea ca tu să fii a mea…

vrea o zi măcar din viață
pot ieși din astă ceață,
pot să-ți spun deschis, în grabă:
Tu fată cât îmi ești de dragă!

Din lipsa multelor cuvinte
Scriu vorbele ce-mi trec prin minte…
În schimbul lor, eu de la tine-aștept:
Un simplu, sincer “te iubesc”.

poezie de
Adăugat de Miruna DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O, iartă-mi, Te rog, Doamne

O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
prin care-Ți cer doar pâine și pază și minuni,
căci am făcut adesea din Tine robul meu,
nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.

În loc vreau eu, Doamne, fie voia Ta,
Îți cer și-Ți cer întruna să faci Tu voia mea;
Îți cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiți ce vreai,
ci să-mi slujești în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...

Gândindu-dacă Îți cânt și Te slăvesc
am drept -Ți cer întruna să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
și-nvață-mă ca altfel stau în fața Ta!...

Nu tot cerându-Ți Ție fii Tu robul meu,
ci Tu cerându-mi mie, iar robul fiu eu.
înțeleg că felul cel bun de-a mă ruga
e să doresc ca-n toate să fie voia Ta.

rugăciune de
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suntem mai mulți...

suntem atât de diferiți, tu ești ca ziua, eu sunt noapte,
tu ești ca roua peste câmp, eu sunt ca luna într-o parte,
tu ești ca apa de izvor, eu sunt ca setea nesătulă,
tu ești un cer, eu sunt un nor, tu ești o floare, eu tulpină

suntem atât de-asemuiți, ca doi copaci cu frunze dese,
suntem lumini din cerul sfânt, suntem ca stelele răzlețe,
suntem petalele la flori, perechi, perechi, de câte două,
de cade una suntem goi, suntem ca lacrimi când nu plouă

suntem atât de colorați, tu o culoare, eu culoare,
una aprinsă, una azi, una uscată, una moare,
una în dungi trasate des, una cu cercuri desenată,
una cântată de poeți, una dorită, una ștearsă

suntem cu toți un furnicar, un grup compact, un stol de noapte,
suntem de mână sau hoinari, dar toți legați cu ce se poate,
suntem aici sau nicăieri, suntem tăcere, gălăgie,
suntem din cer un univers, suntem mai mulți, mai mulți de-o mie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Îndrăzneala unui zbor

ligă săpăligă
cine instigă
serile scriu
până mai târziu
nopțile să sap
dacă nu mai scap
de un dor nebun
cărui supun?

rigă milostive
manuscrise stive
bine, nu e bine
le tot rup din mine
sertarele pline
vai de voi sau vai de mine?!

înțeleg sau nu înțeleg
destram și mă culeg
nebunia din cuvinte
numai cine ia aminte
pierde tot dar și câștigă
în disprețul tuturor
îndrăzneala unui zbor!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Oglinzile

' calule n-am nici un frâu
-l țină strâns o blondă frau
culce holdele de grâu
Când drumul prin livezi îți dau;

Sunt doar un semn de întrebare
Precum un vis nedumerit:
Cravașa lumii rău mă doare
Ori de câte ori m-a nimerit

Un sânge am și-acela fierbe
Când plouă luna cu argint
Și-n urma ei, culeg proverbe,
În eprubete de absinth

Dați-mi un ajutor de mână
Sau poate numai vânt în gol
Pe mine fluturii mână,
Mereu în calea lui Eol

Același eu și, totuși altul
În mine regi se sinucid
Himerele când dau asaltul
Și plouă noaptea cu acid

Lăsați oglinzile în pace
Cărțile, pe rafturile lor
Veșnicia îmi desface
Vertebre, câte una pentru zbor

poezie de din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Întoarcerea

Cine ești tu care-mi tai
Nopțile din vise?
Îmi ștergi urmele. Și-mi dai
doar frânturi ce mi se,

Mai perindă câte-un ciob
Ca printr-o oglindă
Toată viața-i un scrânciob
Agățat de-o grindă

Parcă mi-a luat cu totul
Nu știu cine, nu știu cum
Nevăzut un înger potul
Si-s sărac acum

M-aș întoarce dar nu știu
Care e cărarea
Mi-am dus viața-ntr-un pustiu
Numai cu spinarea

Am căzut din altă lume
Legănat de unde
Și ce greu e să știi cum e,
Să nu poți răspunde!

Deschid ochii șivăd
Pal și translucid
Ne pândește un prăpăd
Veșnic și lucid

poezie de din Condorul (2001)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Stau iarăși cu ușile-nchise

Stau iarăși cu ușile-nchise
De milă, de frig, de urât
Și-alături mi te-nchipui încât
Pășesc numai pe cioburi de vise

N-am putut facem saltul
Nici ne-am străduit întruna
Căci iubirea este una
Iar destinul, mereu altul

Închid ochii și te văd
Fragedă precum un fruct în pârg
Când aș fi dat întregul târg
Pentru tine, oricărui prăpăd!

vrea plâng dar nu mai pot
simt ca un copac bătrân
În urma căruia rămân
O victimă într-un complot

Parc-a turnat cineva-n mine
Deșertăcinea-ntregii lumi
Pe care vrei să ți-o asumi
După preceptele creștine

Stau iarăși cu ușile-nchise
De milă, de frig, de urât
Și altceva nu știu decât
Că de rău, îmi este parcă mai bine

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Ra-tare

moto: Un sânge am și-acela fierbe
Când plouă luna cu argint
Și-n urma ei culeg proverbe
În eprubete de absint
-----------

La ce bun dar, mai chemi
Musafiri la drumul lung
Dacă ție nu-ți ajung
Nopțile, ca să te temi?

Invitația-i o farsă
Dacă nu mai capeți viză
Că se-mbarcă în valiză
Și fac iute cale-ntoarsă

Și-o să vezi atunci cum le
Iar arunci și pui pe foc
Dacă-și bat de tine joc
Dinadins, gazetele

Dacă fotografu' n-ar
Mai semna pe scurt cu Ghe.
N-ai mai știi că după neg, e
Hotărât s-ajungă star

Toate bune și cuminți
Dar nu recunosc că i-am
Furat pipa lui Khayam,
Numai ca să-l scot din minți.

poezie de din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dar cu cât se apropia de steaua sa, drumul parcă era mai lung, făcuse ea cale destulă, dar părea ceva fără de capăt. Înainte îi ieșeau tot alte stele, una mai frumoasă decât alta, dar cu toates-ar fi putut opri la una din ele, pe Luna o atrăgea numai și numai steaua aceea, care o făcuse plece de lângă ai ei și care, deși micuță, i se părea cea mai frumoasă și strălucitoare din toate.

în Împărăteasa norilor (1986)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cartea cu anotimpuri" de Virginia Carianopol este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -6.26- 4.99 lei.
Augustin Jianu

Umbra celor nevăzuți

Prin cuvânt
eu am ajuns târziu
în lumina voastră.
Pentru mulți voi rămâne
tot nevăzut.
Precum și voi mie.
Precum în cer, așa și pe Pământ!

Poate că umbrele noastre
au trecut intr-o goană bezmetică
una pe lângă alta.
Sau trec acum
(precum cometele),
una în umbra celeilalte.
- Știi, eu sunt cometa, rog,
corpul ceresc, mai mare: spune unul.
- Așa... și?
- Eu sunt cometa mai mică,
dar mai plină de energie: spune altul.
- Așa... și?

Oare cum s-ar potrivi,
Așa și, așa și,
Intr-o galaxie gri?
Ne umbrim cu un cuvânt,
Precum în cer, așa și pe Pământ!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Despartire

Se-ntunecă din nou afară:
Sfârșește altă zi din vară;
Și seara-ncet sosește iar:
O altă zi din calendar.

Dar nouri grei se scurg pe cer
Întunecând lumina slabă,
Și parcă văd eu chipul ei
Pe nori, chiar și pe luna albă.

Pe cerul negru-înourat,
O șansă-am vrut, tu nu mi-ai dat!
De vor pleca-acei nouri grei,
Voi revedea eu chipul ei?

Și parcă din senin, acum
Văd stele multe, cu duium;
Văd luna, văd chiar și planete
Sau poate ochii-mi joacă feste.

Eu văd o stea ce cade-ncet,
Marcând un tragic greu sfârșit,
vrea pot ca să te iert,
Dar altă fată-am întâlnit.

Aceea despre care-acum îți scriu
Știi, inima ei mi-o arată,
Nu vrea să-mi facă un sicriu
Ci-mia ei iubire toată.
În schimbu-acestor clipe scurte
Dau astăzi, tot ce am trăit…
Căci clipele îmi sunt acum plăcute
Și vreau uit că te-am iubit.

Acum când drumul ni se taie
Și viața ni s-a despărțit
Îți scriu pe ultima mea foaie
Îți spun că mult, prea mult eu te-am iubit…

poezie de
Adăugat de Miruna DimaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Nimenea nu știe

nimenea nu știe
cum trec prin strâmtoare
cu noaptea în spinare
vadul Poezie

frica mea un adăpost
zaua fiecărui lanț
ruginește un Bizanț
ca melasa un compost

cărțile din raft
mustră tăcut
paharul zilei l-am băut
cu fotoliul bruderschaft

una câte una
ideile vraf
până mâine luna
plânge un seraf

stâlpul bătătura
paza la avut
omului limbut
nu-i mai tace gura

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Adesea nopțile mă scol

adesea nopțile mă mai scol
ca un nebun din oră-n oră
precum un monstru ce devoră
bunătăți stropite cu alcool

dar eu am cămara goală
amețesc după provizii
că visez și-n somn guvizii
și un borș fierbinte-n oală

doar atunci când deschid ochii
intrigă peste toate
un sictir pe cât se poate
ca de teama babei Dochii

spuneți-mi voi ce fac
fără greve sau zaveră
pășesc în altă eră
dacă toate-mi pun capac?!

poezie de
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Crinul negru

Crinul negru
Bate vântul, bate ploaia, bate inima de piatră
Lasă-mi sufletul si gândul, cânta-mi iarăși la vioară
Bate drumul dă-mi cărarea dă-mi o lumânare albă
Dă-mi o muză dă-mi un gând dă-mi iubirea dragă doamnă.

Cântă mutule cântă și dă-mi sunet că sunt surd
Cântă soare cântă stele cântă lună in amurg
Scoate sabia din rană scoate! rănile să mi le ung
Pleacă tu iubito pleacă lasă-mi visul muribund.

Lasă cimitire spațiu pentru tine vin plângând
Viața este viza noastră pentru moartea din pământ
Lași tu cimitire ciorile, lași groparul hoinărind,
Lasă-mi ultima dorință, crinul negru pe pământ.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Tofan MariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu numai vino... iubito!

De câte ori te caut creând eternitatea prin valuri și furtuni
Căci ale mele ceasuri toate știi bine, doar tu poți sa le-aduni.
M-ascund în lacrima ce curge plângandu-te mereu pe tine,
Inca te-aștept caci dorul crunt e cuibărit de-acum adânc în mine.

Plângeau copacii toți la margine de viață visând te întorci
Iar tu te-ascunzi de lacrimile lor și ale mele, în sânul unei nopți.
-ntreb dece cărările-s pustii și luna nu le mai luminează,
Și cât -aștept, minunea de a-mi fi cât mai durează?

vrea să-mi fac cărări din toate visele și lacrimile mele,
Tu să-mi dezmierzi și să-mi alini viața mea cu ele.
Și să nu uiți că între gene ascuns de suferinți vei gasi,
Imbrățișându-te pe tine acum, și în toți vecii cât eu te voi iubi!

Cât o sa plâng iar după tine va ști doar soarta mea pribeagă,
Tu ai plecat și-ti spui acum că de mine nimic nu te mai leagă,
Ai intrebat cărările pe care te-așteptam, și astăzi sunt atâta de pustii
Dacă mai sufăr, sau mi-e dor, sau dacă eu înca te mai aștept vii?

O să mai stau un veac sau poate două cu mâinile spre cer întinse,
Ca să îl rog te mai caute și să mi te-aducă în visele promise.
O scară lungă de la cer către pământ din lacrimile mele vei găsi,
Tu numai vino iubito, si peste aceste triste valuri spre mine vei păși.

Tu numai vino... iubito!

poezie de (martie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Cocorul (poetului Petruș Andrei)

Dragă domnule colega
Am primit, jos pălăria
Cronica pe când chindia
Tăia valea spre Telega

Un cocor dinspre Puiești
A făcut escală-n Vlașca
bucuriilor. Și bașca
Un parfum din vechi calești,

Mi-a pătruns adânc în cuget
Dorul după alte lumi
Neputințele când nu-mi
Regăsesc tihna din suflet

Și-am stat astfel de voroavă
Cântec de vioară dulce
Până-au mers ca să se culce
Stele și matrozi pe navă

Meditez de-atunci întruna
Câte mintea nu cuprinde
Sufletului doar merinde
Noaptea când răsare luna

Poate ne-am mai întâlnit
Printre alte lumi în zbor
Toate dorurile dor
Adevărul e un mit!

Dragul meu coleg, surprins
Observația sagace
Numai omul care tace
O remarcă într-adins

Și pe puntea asta nouă
Cu blazonul la catarg,
Cap compas un punct în larg
tăiem oceanu-n două!

Drept aceea îmi și mut
Orizontul și speranța
Cum spunea și doamna Banța:
Zbor, înseamnă azimut!

Și mă leg încă dator
Cumințel ca un școler
Ori prin trudă, ori prin fler,
Treptele să le măsor

Vine vremea închei
Un buton care-mi lipsește
Dacă știu că la Puiești e
Un Andrei cu multe chei

poezie de din manuscris (2009)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook