Apărare

Sunt două mii de ani de-atunci
De când Iisus a fost născut
Să vindece bătrâni şi prunci,
Şi vieţii noastre i-a pus scut.

madrigal de Nicu Petria (15 decembrie 2010)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul pensionarilor

Când văd că-şi bate joc de noi
Un preşedinte fără păr
Zău că ne-am duce înapoi
Cu mii de ani spre adevăr.

epigramă de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mie însumi

Este unul, Nicu Petria
Care încearcă să ajungă
Pe Cincinat sau Crevedia,
În poezie şi la pungă.

epigramă de Nicu Petria (14 februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus nu i-a vindecat pe cei pe care i-a vindecat, deoarece a conside­rat condiţia lor ca fiind imperfectă. El i-a vindecat pe cei pe care i-a vin­decat, pentru că a văzut că acele suflete aveau nevoie de vindecare ca parte a evoluţiei lor. El a văzut perfecţiunea procesului de evoluţie. El a recunoscut şi a înţeles intenţia sufletului. Dacă Iisus ar fi simţit că tot ceea ce înseamnă boală fizică sau mentală reprezintă imperfecţiunea, n-ar fi fost mai simplu să vindece pe toată lumea de pe planetă dintr-o dată?

Neale Donald Walsch în Conversaţii cu Dumnezeu, volumul I (1995)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scutul schimbării

Timpul vostru a trecut,
"Vă rugăm să ne scuzaţi",
Schimbarea este ca un scut:
"Nu mai vrem să fim furaţi".

epigramă de Nicu Petria (19 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Ce minune s-a-ntâmplat,
Când i-a prins o mahmudea
De gât, un ţigan umflat,
Şi-a privit spre Beizadea?

epigramă de Nicu Petria (februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Bercea Mondialu'

Este unul cam burtos,
Când l-a pus să iscălească
A vărsat cerneala jos,
Căutând pe cea... regească!

epigramă de Nicu Petria (februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Populară

Ah, războiul blestemat
Câte văduve-a lăsat
În durere – şi câţi prunci
Au rămas orfani de-atunci!

Dar când stai să te gândeşti,
Toate cele pământeşti
Sunt ca umbra norilor,
Ca mireasma florilor.

Nu-i mirare că, de-atunci,
Au crescut sărmanii prunci
Şi văd încă soarele
Toate văduvioarele...

Doar pe morţii din război
Putreziţi în vânt şi-n ploi
N-are cine-i întreba
Dacă-s fericiţi ori ba.

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

De două mii de ani Iisus se răzbună pe noi pentru că nu a murit pe o canapea.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Alexandra Haret
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă gândesc că de două mii de ani trăim în umbra morţii lui Iisus, înţeleg de ce oamenii au dorit în răstimp o altă viaţă, chiar şi cealaltă viaţă.

Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celor care au puterea

Flutură în mintea lor un steag
Când este pus de sărbători în vânt,
Şi gândul ei este acum beteag,
Iar liguşirea cu sclipici... cuvânt!

epigramă de Nicu Petria (februarie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Tine, Doamne

Prin tine, Doamne, s-au născut
Acei ce te-au slăvit!
Prin Tine Fiu au cunoscut
Şi veşnic au trăit.
Cum slava Ta, întru Iisus,
Prin om s-a arătat,
Tu cu iubire şi cu har,
În suflete-ai lucrat.
În lutul modelat ai pus iubire şi suflare,
De-aceea necinstirea Ta
În suflete ne doare.
Cununi de spini, pe rând ne-au pus
Şi-n stricăciunea lor,
Cu necredinţa ne-au lovit.
Oh, nu ne-a fost uşor!
Dar noi prin Tine ne-am născut şi veşnic vom trăi.
Credinţa-n Fiul Tău, Iisus,
Azi ne va mântui.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge codrul

Plânge codrul şi suspină
Fiindcă moare fără vină
Că nicicând nu ne-a trădat,
Ne-a fost frate-adevărat
Ne-a dat lemn să facem case,
Fluiere, viori frumoase,
Şi pătuţuri la copii,
Şi-alte lucruri mii şi mii.
Ne-a ascuns când ne-a fost greu
Şi ne-a ocrotit mereu,
Iar când am ajuns bătrâni
El ne-a pus bastoane-n mâini
Ne-a dat lemn pentru sicrie
Să dormim pe veşnicie
Şi tot el ne-a înfipt întâi
Cruci de lemn la căpătâi.
Dar noi nu-i mai suntem fraţi
C-aşa-s oamenii, ingraţi
Sunt prieteni doar la bine,
Iar la rău uită de tine.
Plânge codrul că-i tăiat,
Însă nu ne-a blestemat,
Ci se roagă către astre
Pentru sufletele noastre,
Fiindcă într-un anume fel
Vom muri şi noi cu el.

poezie de Octavian Cocoş (12 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe când naţiunea pierea, m-am născut eu. Treizeci de mii de francezi au fost vomitaţi pe malurile noastre, înecând tronul libertăţii în valuri de sânge. Astfel arăta priveliştea odioasă care a fost prima ce m-a impresionat.

Napoleon Bonaparte în scrisoare către Pasquale Paoli (mai 1789)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mii de ani, în fiecare minut îl ucidem iar pe Iisus, de mii de ori.

aforism de Valeriu Butulescu din Maculator existenţial (2010)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Băncuţa amintirilor

Pe-o băncuţă într-un parc
Am privit luna-mpreună
Viaţa mea am pus-o-n arc
Şi-am cântat cu ea pe strună.

Şi de-atunci îmi este dor
De privirea ta, mereu,
Clapele îmi cântă-n cor
Cu credinţă-n Dumnezeu.

poezie de Nicu Petria (15 februarie 2013)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernanţilor de după ' 89

Vin ai noştrii, pleacă ai noştrii
Noi rămânem tot săraci
Suntem ţara unde monştrii
Au născut şi alţi ciraci!

epigramă de Nicu Petria (martie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Să nu crezi
c-a fost o întâmplare
întâlnirea noastră,
cineva a pus la cale
toată suferinţa asta...
Am fost
două marionete,
mânuite de un păpuşar
dibaci, iar
clipele noastre
de dragoste
s-au transformat
în ani,
şi tot ce-am trăit atunci
ne loveşte azi
şi ne va ucide
mâine...

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce mai semăn?

priveşte-mă
sunt grija părintească
am fost un munte
de iubire
în care prunci să crească
în nopţi cu vise
şi dimineţi cu soare
o viaţă de copil
din care dragostea
nicicând nu moare

strivită-n lăcomii
şi goană după bani
cu prunci
de care azi mă despart ani
sunt doar o umbră
fără de seri
şi fără dimineţi
în care prunci mai mor
curmându-şi vieţi
cuprinşi de disperare
şi de dor

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui epigramist

Epigrama dumitale
Lasă-n gură gust amar,
Ori nu ştii să scrii matale,
Ori ai pus pe limbă var!

epigramă de Nicu Petria (martie 2011)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

După două mii de ani de civilizaţie, omului i-a venit dor de grotă şi-atunci a inventat comunismul.

citat din Valeriu Armeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!