Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Cercel

După sărbătorile de iarnă

Nu știu, zău, ce să mai spun
De bătrânul Moș Crăciun!
An de an, câte un pic,
I-a rămas costumul mic,
Nici pe față, nici pe dos
Nu-l încape de burtos,
Iar chimirul, ce mai jale!
De-abia țipă pe sub foale,
Însă buba-i pân' la ghete,
Mama lor, azi, de șirete!
Râgâind a usturoi
Și a doage de butoi,
E un drum atât de lung,
Nu e chip să mai ajung!

Fi'n'c-așa-i de sărbători,
Cu antreuri, cârnăciori,
Măslinuțe gogonate,
Șunci, bânzeturi asortate,
Și sarmale,
Bestiale,
Și friptane,
Barosane,
Iar apoi, ce nebunie!
Cum să uit eu de piftie!?
Fără milă, fără silă,
N-am iertat, nici de prăsilă,
După toate, cum vă spui,
Nici o aripă de pui,
De-am ajuns, așa-ntr-un hal,
Parc-aș fi prenatal,
În oglinda de pe hol
Nu încap, la piele, gol ;

Însă, ca-n telenovele,
Toate-s bune chiar de-s rele!
Fi'n'că, fraților, v-o spun,
Am găsit un doctor bun,
C-am o pilă-n minister,
Grea de tot, un văr, șofer,
Și, să nu-mi uit vorba, că
D-aia nu-s în panică,
Fui la el, astăzi, grăbit,
Să mă plâng de gabarit,
Care, doctor, deh! stilat,
Fără "dar" m-a rezolvat,
Că puteam să umblu ani,
Să mă coste-un car de bani ;

M-a luat, m-a consultat,
Cântărit și măsurat,
Specialist, omu' citit (!)
Un minut i-a trebuit,
Să îmi spună el, în fine,
Că nimic nu-i rău cu mine:

Nu e vorba de etate,
Și nici de obezitate,
Ori, abuz de calorii,
Jaf prin oale, farfurii...
Cu un deșt mi-a arătat,
(Științific demonstrat!)
Pe-un tabel de sus în jos,
Din computeru' lui scos,
Că, de fapt, în chintesență,
Am doar o deficiență,
Ce nu e la rotunjime,
Ci-i mai mult de... înălțime (!?)
C-ar fi trebuit să am,
Doar în slipu' lui Adam,
Eu, la greutatea mea,
Înc-un metru și ceva!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Citate similare

Valeriu Cercel

Efectul mortal al fumatului

Așa cum știm cu toți', teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arși pe țigarete,
Iar dac-ar fi să-l lași... m-apucă și oftatul,
Chiar după ani, și-n vis, ajungi ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Țigară sau chiștoc... să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, și-asear' cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc:

La bar era deschis, non-stop, fără mișto,
Iar blondele m-au luat, șerpoaicele feline,
mor dacă mint, din ușă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici și fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploiești,
Romica fredona, da' nicidecum manele,
, ce mi-a zis el, popa, de iad... erau povești (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat...
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani!
M-am luat după nevastă și nu am mai fumat...
Puteam fiu pe-aici, de cin'sprezece ani.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Suerte rumano

Mi-amintesc și-acuma, Doamne,
Om la patrușcinci de toamne,
Când eram copil, pe luncă,
M-a trimis mama la muncă,
Și-am muncit tot ȋn prostie,
Nu tu casă, nu moșie,
N-am găsit măcar nevastă,
Să mai am ȋnc-o năpastă,
Iar de bani, de niciun fel!
Când priveam ȋn portofel,
Ȋnjuram, fără perdea,
Apropo de mama mea!

Iară, vără-miu, Costică,
Ce noroc pe el, adică,
Mă-sa, că pe ea am boală,
L-a trimis facă școală,
Facultăți, un doctorat,
Văru'... supraeducat,
A-nvățat atâta carte,
Moară Veta, să n-am parte!
Neamu' tot nu pot să-l pui,
Nici la deștu mic a' lui,
Mă-sa, nu mai zic mor...
I-a făcut un viitor!

Dar, norocul e că noi
Avem un guvern de soi,
Il iubesc, l-am și votat
De cinci ori!... e democrat!
N-a ținut de școală cont,
Ori c-ai fi ultimul tont,
Ne-a adus la un nivel
Ca fim plătiți la fel,
De-am ajuns, ca și Costică,
S-am o leafă bunicică,
Și... făcând de ani și ani,
Amândoi aceiași bani,
A venit, deh! rândul lui,
Om cu școală, cum vă spui,
Să-l aud pe arătură,
Cum pe mă-sa o ȋnjură...

Telelei, ca doi nebuni,
Culegând de zor căpșuni!

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Halloween

Anul acesta, am gândit,
Cum rar fac asta câteodată,
Să mă maschez deosebit
Cumva sperii lumea toată,

Și cum în lume-i tărăboi,
Am hotărât, de Halloween,
S-apar în cartier la noi
Leit Osama bin Laden ;

Un akaem și dinamită
Am luat în "sale" din prăvălie,
Fără relații, fără mită,
Chiar mi le-au dat pe datorie,

Turban, mai lesne am găsit,
M-am uns pe față cu magiun,
Iar barba chiar s-a potrivit
Aia ce-o port de Moș Crăciun,

Însă ce îmi era utilă
Și n-am găsit un pui măcar,
Am luat în loc de o cămilă
Un fost amic de-al meu, măgar,

Și-am mers s-o sperii pe-o vecină
Să-mi dea bomboane dumneaei,
De-o văd trăsnită! cum leșină
Cu bin Laden în pragul ei,

Că un minut, doar, mai ‘nainte
Ce mă văzu-n micul ecran
Cu-aceiași față, ochi, veșminte,
Cu akaem și cu turban!

Acum, și io speriai
Atât de tare c-am fugit,
Dar după colț, un polițai
Când m-a văzut s-a îngrozit,

Și ca să-i trecă, devotat,
Cum dumnealor nu dau cu parul,
Mi-a dat amendă c-am fumat
În timp ce conduceam măgarul ;

Mă duc apoi la farmacie
Să îmi revin, iau un hap,
Da' când ies, vezi urgie (!)
Trei polițai aveam pe cap,

Șocați, c-am fost iar amendat
Și tot din vină de măgar...
Cicătelea, n-a fost parcat
În modul regulamentar,

Apoi îmi zic, hai s-o-nspăimânt
Pe soacră-mea ce stă mai jos,
Da', chiar de intră în pământ
Să o anunț c-așa-i frumos,

Când l-o vedea pe terorist
La ușa ei, plină de groază,
Pe cât sunt io de pesimist,
Precis se repatriază,

Dar fui pe loc înconjurat,
Vorbind la două celulare,
De un batalion speriat
De trupe paramilitare,

Dar am scăpat, la fel, subit,
Cum am noroc atât de rar,
Tot cu-o amendă, c-am vorbit
Pe urecheat la celular,

Așa că eu, de Halloween,
Făcui o mare constatare:
De teroristul bin Ladin
Pe lume nici în cot n-o doare,

E îngrozită-n schimb, și tare,
De o țigare,-un celular,
Nu mai vorbesc de o parcare,
Chiar de e vorba... de-un măgar!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Păcatul din Postul Mare

Cât am fi de rău altoi, ortodocși și botezați,
Dezbrăcați la piele, goi, suntem îngeri de barbați,
Din statistici dovedim, și v-o spun cu exaltare,
juma' din noi postim zi de zi în Postul Mare,
Cu spanac sau cu urzici, mai scăzute, sau ciorbiță,
Patruzeci de zile nici nu ne-atingem de cărniță,
Poate-așa, numai pe dește, cu nevasta noaptea-n pat
Să mai mirosim a pește, dar... departe de păcat,

Însă, ce vreau să vă spun, mi-e rușine de nespus,
Chiar ‘nainte de Crăciun pe mulți barza i-a adus,
De-am găsit în calendar, de când scad și tot adun,
Nouă luni, în număr par, de la Paști pân' la Crăciun (!)
Demonstrând, încă o dat', femeile în post
Fac mai marele păcat și nici nu mai are rost,
Cum statistici dovedesc, repet cu exaltare
, jumate nu postesc, precum noi în Postul Mare!

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Dilemă

Am fost nedumerit de ce în țară
E lumea cam de toate sictirită,
De prețuri, de corupție, de mită...
Guvernul, c-ar vopsi o altă cioară,

Pân' ce-am ajuns acasă, personal,
După treizeci de ani peste Pacific,
aflu-n prima zi și să edific
Dilema,-n modul cel mai rațional ;

De cum am coborât din avion,
M-a luat un bagajist de geamantan
Și pân' s-ajung la viză, un roman
Mi-a înșirat fiu cu toate-n ton:

De șpagă, de corupție, de pile,
De gropi ce nu au loc nici pe trotuar...
Iar să fi fost măcar parlamentar,
Cu el toate mergeau ca pe șenile,

Nici pomeneală, criză, faliment (!)
Industria gemea, agricultura,
Și n-ar fi existat harababura,
Pe cât era ‘mnealui de competent ;

Am luat apoi, de-afar', un taximetru,
Iară șoferu,-n drum, pe scurtături,
Cât a condus printre înjurături
Mi-a explicat, frumos, metru cu metro:

De legile parșive, idioate,
Și-tât ce se promite și se minte...
Cinci ani dacă era el, președinte,
Le regula cu mâna lui pe toate ;

Dar la frizer ce chesti' am aflat (!?)
Modest, doar cu bacșișu-obișnuit,
Făr' insist, cât m-a ferchezuit,
O oră mi-a făcut capul pătrat:

Că nu avem guvern pentru popor (!)
Și el, în două luni, operativ,
Corupții i-ar fi ras definitiv,
De ar fi fost măcar un senator...

Așa după cum fui informat
De indivizi onești și competenți,
Cuminți, nici pomeneală violenți,
Chiar foarte simplu am concluzionat

Că de-aia-i rău, vezi profesioniști
Ce-n loc a guverna o țărișoară,
Își fac o viață dulce și ușoară...
Ca bărbieri, șoferi sau bagajiști!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mihai: Ah, Luci... Nu știu ce să-ți spun... Dar zău că nu e bine!
Lucian: Off, da, știu că nu e bine. Dar ce pot face? N-am nici o putere. Sunt atât de neputincios... Și atâția ani pierduți degeaba? Opt ani din viața mea, de iluzii, de speranțe, totul dus, din cauza lui Sid... Cine și-ar fi putut imagina?! Bine, poate că și eu am greșit, dar... Uff, mai bine făceam cum îmi spunea mama și rămâneam acasă; renunțam la misiunea asta afurisită... Era mult mai simplu! Fără complicații inutile! Ce rost au toate astea?! Comandantul misiunii... Halal! Sunt jalnic!
Mihai: Uff, Luci... Zău, nu vorbi astfel!
Lucian: Dar cum altfel ai vrea vorbesc? Când pierd totul printre degete? Când nimic nu-mi merge bine?! Situația îmi scapă de sub control. Încerc să mă amăgesc încă avea vreo șansă, dar văd bine că mă amăgesc doar... Ce-mi rămâne? Nimic. Cu Lia n-am nici o șansă. Probabil n-am avut niciodată, doar așa credeam eu...
Mihai: Ba ai, dar trebuie să-i vorbești. Să-i spui odată ce simți pentru ea! Nu-i atât de dificil. Dacă eu am putut, cu Ly, nu văd de ce n-ai putea și tu; mai ales tu, Luci! Zău așa...
Lucian: Da, tu nu vezi ce ar putea fi atât de dificil; normal, pentru tine e greu de înțeles... Cum să-i spun?! De ce? Să mă refuze din nou? Să mă respingă, ca de fiecare dată? Pentru a câta oară? Ce folos?!
Mihai: Ah, de asta te temi tu?
Lucian: Păi, m-a respins de atâtea ori; nici măcar nu mai țin minte de câte... Mi se pare normal să-mi spună, categoric, "nu"... Dar, nu contează. Mă retrag în rezervă, să n-o lăsăm pe Ly aștepte prea mult.
Mihai: Da, bine, mergi. Mă găsești tot aici.
Lucian: Tu, cu computerele astea... Nu poți stai mult timp departe de ele!
Mihai: Obișnuința, Luci. Obișnuința... Și în plus, pasiunea!
Lucian: Bine. Revin imediat.

replici din romanul Proxima de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să uit

Mi-am propus să uit de tine,
Însă tu nu mi-ai greșit,
M-am gândit c-ar fi mai bine,
Nu știu cum, doar am simțit...

Nu mi-ai spus nici vorbe grele,
Nu mi-ai spus nici vorbe dulci,
Dar visam se-mplinească
Gânduri ce-ai șoptit atunci...

Nu mi-ai dat priviri de bine,
Însă nici priviri de rău,
Mi-as dori să îmi plimb ochii
O secunda-n gândul tău...

Nu m-ai lovit niciodată,
Dar nici nu m-ai mângâiat,
Mi-ai fost doar o simpla fată,
Ți-am fost un simplu băiat?

Ori m-agăț de-acele vorbe,
Ori tu încă simți ceva,
Nu m-ai săruta pe buze
Dacă n-ai simți ceva.

De-am fi puși față în față,
N-ai putea mărturisi,
Sentimente, gânduri, vise,
Niciodată nu le-om ști.

Mi-am propus să uit de tine,
Pentru că nu am de-ales,
Ai fost mereu lângă mine,
Însă nu te-am înțeles..

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mariana Eftimie Kabbout

Nu exist!

Azi m-am pierdut în clipa de apoi
Și m-am temut ca să mai ies din ea
Am vrut doar să m-ascund de pasul tău
Ce-l așteptam mereu
deși nu mă dorea...

Am înțeles ce-am refuzat cred
C-ai fost făcut doar să împarți durere
Nici de cuvânt nevoie nu aveai
Erau destule ce urlau
în a ta tăcere..

Și m-am ascuns de lumea ce nu știe
De ce curg lacrimi azi din versul meu...
Mi-e sufletul bucata de hârtie
Din care tu ai rupt
fâșii, mereu...

Nici chiar cerneala nu mai e aceeași
Iar mâna-mi nu mai scrie azi, nimic.
Otrava ta mi-a luat de tot puterea,
Când încercam de jos
să mă ridic...

Dar să nu crezi că eu voi fi pierdută
Doar am să plâng puțin și... am să plec.
Nu știu nici când... nici unde, dar voi face
O punte peste lacrimi,
și-am să trec...

Ce milă-mi este când mă uit la tine
Căci ochii tăi nimic chiar nu îmi spun...
Și n-ai ai nicicând curaj destul
Să mă păstrezi așa
cum eu m-adun...

Ce liniște soarbe fără voie
Și tot aleargă prin albastru-mi trist
A fost ce-a fost, sau ce-o fi vrut fie...
Oricum, ce mai contează?
Nu exist!

poezie de
Adăugat de Mariana Eftimie KabboutSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Valeriu Cercel

Prima zi de școală

După luni de plictiseală, zile, nopți caniculare,
Printre halbe, mahmureală, pe la munte, pe la mare,
Văd aiurea într-un ziar, vestea aia mai nasoală
Desenată de tipar:"MÎINE-I PRIMA ZI DE ȘCOALĂ!"

Pe-o terasă, sub umbrele, cu fetițe decoltate,
Arătând precum și ele,-n anu' trei de facultate,
Ca-m gândit de două ori, ambele la tata doar,
Prezentându-mă în zori, să nu-l văd pe dracu' iar,

Fi'nd în școală cunoscut și cu ani buni de vechime
Într-a patra, c-au sărit, toți din clasa mea pe mine,
Însă cu mai mult respect, parcă și un pic de teamă,
Lucru ce-l găsesc corect, nefiind de-aceeași seamă ;

Ce mai vâlvă! Ce pupici! Eu, mai mare printre ei,
Se mirau și-a' lor mămici ca de zmeul între zmei,
Nu mai zic de-nvățătoare ce m-au străns cu drag la piept
Și de doamna directoare, c-am putut să mă deștept,

Iar în clasă, prima oră, fără să mă sinchisesc,
Cu-o excepție minoră, fui lăsat să și vorbesc,
Chiar mai mult, ascultau, și nu spun istorioare,
Pedepsit n-am fost stau, un minut, doar, în picioare,

Și apoi, ca niciodat', nimeni nu m-a luat de prost,
Dup-atâta repetat știind toate pe de rost,
Mai cu seamă , a patra, așa mult ce mi-a plăcut,
De cinci ani, tare ca piatra, altceva nu am făcut,

Că și tata-i mândru tare, intelectual agrar,
Numai mama vise are, la liceu fiu măcar
Pe un post de profesor, cu probleme mai ușoare,
Nu cum am, ca-nvățător, pe la clasele primare.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De câte ori...

De câte ori am încercat,
Atâtea șanse-am spulberat.
Încerc mereu, sunt disperat
Să-i amintesc ce a uitat.

N-a mai vrut și a plecat,
Într-un minut ea m-a lăsat.
Nimic frumos n-a mai durat
Și-am rămas îndurerat.

După ea fug am ezitat,
N-am putut, am înghețat,
Oricat de mult m-aș fi luptat,
N-am putut, eram blocat.

"Ce să fac?" m-am întrebat,
Ce am vrut n-am realizat,
Am rămas neajutorat
Și de durere torturat.

De câte ori am încercat
ma ierte, m-am rugat,
Dar n-a vrut, nu m-a iertat,
Nici măcar nu i-a păsat.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Destul de puternică (Strong Enough)

Nu-mi trebuie dragoste ta,
Nu am nevoie de ceva,
Nu vreau minuni și nu cerșesc,
Cuvinte dulci nu-mi trebuiesc.

E-aproape răsărit,
Nici un pic n-am dormit,
Dar ce contează dacă tu nu știi ce am simțit.

Sunt puternică pentru despărțire,
Pentru a trăi de azi fără iubire,
Pentru a-mi putea stăpâni plânsul,
Pentru a-mi regla suflul și pulsul,
N-am să întorc capul după tine
Când o să pleci de lângă mine.

Nu, nu mai e nimic de spus,
Respir adânc și mă înec în plâns,
Atunci închid ușa după mine și ies,
Merg în neștire, nu pot să mă opresc,
Sunt singură pe drum, nu văd nimic în jur,
Dar știu că nu trebuie te ascult, ci te uit,
Da, uite, nu mai plâng.
Nu întorc capul după tine, te văd cum pleci,
Promit c-o să te scot din gând.

Câte- avea -ți spun, scrie o carte
Cu versuri de dragoste disperate,
Știu însă că nu înțelegi,
Aștepți la ușă și vrei pleci,
Mi-s ochii rupți de somn
Și tot nu pot dorm,
Dar ce-am pierdut poate nu e prea mult,
Trist și adevărat, tu nu m-ai meritat,
De-aceea n-am să plâng, sunt tare și-ți spun:
Pleacă chiar acum!

Iadul vină sau ale mării valuri,
De m-ar îneca departe,
Tot nu m-aș mai gândi la tine vreodată,
Te-am înțeles și te-am iertat,
Rămâi cu bine-ți spun,
Iubirea mea, drum bun,
Căci te cunosc de-acum,
Nu-mi pare rău că pleci
Și n-am să plâng,
Sunt tare, negreșit,
Pentru-al nostru sfârșit
Și n-am să plâng cu capu-n pernă-năbușit.

cântec interpretat de Cher, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Obezitate

Progresul, ne-a adus în societate
Și bune, și mai rele, de prisos,
De-o vreme, însă, viața ca pe roate
A început meargă dubios,
Nu mă refer nicicum la calitate
Ci la volum, unul nu-i burtos,
Iar ca motiv, cei de specialitate,
Spun că a dispărut mersul pe jos ;

O fi motivul bun, însă mir
Cum nu ne spun care este pricina
Privind micul ecran ore în șir
Ne crește pe fotolii slănina (!?)...
Dar azi, de la distanță, ca la tir,
Printre canale, când îmi luam bulina,
Descopăr plin de draci și de sictir:
Telecomanda!... aia-i, bat-o vina!....

Mi-am amintit de vremurile-n care
Aveam cu totul alt exterior,
Dar ce efort făceam și ce mișcare,
De la un cap la altul, pe covor,
Luam sufrageria pe picioare,
Căci manual, (nici nu era color!)
De zeci de ori ‘nainte de culcare
Schimbam canale la televizor!

poezie satirică de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Valeriu Cercel

Iarnă grea

De când mă știu n-am detestat
Și n-am urât iarna mai tare,
Așa cum astăzi s-a-ntâmplat
Sperând că-i ultima ninsoare ;

O așteptam întotdeauna
Într-ale ei albe veșminte
Și să-i fi zis măcar vreuna,
Nu îmi aduc, vreodat', aminte,

Fi'ndcă așa sunt eu de fel,
De când se cerne prima nea
Și pân' la primul ghiocel,
Mă aflu în natura mea:

Cum văd ninge la ferești,
Mă scarpin vesel pe buric,
Sorbind, c-am rude la Pitești,
O țuică fiartă în ibric,

Și peste-o săptămână, dacă
Va ninge iar, cu vânt și ger,
Îi fac necaz, scăpând în joacă
Mai multe boabe de piper...

Iar de se pune pe ninsoare
Trei zile-n șir, cum nu-s voinic,
Nici vorbă c-o să mă doboare
Cât țuica fierbe în ibric!

Și-i râd în nas privind de sus,
stau la cinci, am și balcon...
De când e ea nu m-a răpus
Chiar făr' port măcar palton!

Însă acum, ca niciodat'
Mi-e teamă că mă dau învins,
Ingrata iarnă, ne-ncetat
Parcă-n prostie a tot nins,

Și mă întreb, plin de fiori,
De-ajung în primăvară viu,
Fi'n'că a nins de-atatea ori
De m-a lăsat fără rachiu!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Poezioală de Clăciun

Cilculă un zvon nebun
Cale mult m-a întlistat,
Cum că, bunul Moș Clăciun
Nu-i... și nici n-a ezigstat;

Însă ce e mai bengos,
Zvonul nu-i de la zevzeci,
Oli de la vl'un ofticos
Din neam de celcopiteci,

Ci-i de la oameni matuli,
Educați, cu-n doctolat,
Că-i știm după-njulătuli
Când cu pumnii-n pept se bat,

Ei au scos volba nasoală
Ce-mi ploduce azi fioli,
Fi'n'că au, măi nene, școală
De vechi dezinfolmatoli,

Și mai fac și bășcălie,
Cum că nu poate un moș,
Chiar la bloc sobe fie,
coboale el pe coș...

N-ale balbă, sănioală,
Nasu' loș, nici giucălii,
E doal o povestioală
Pentlu adolmit copii,

Însă io, doal știți,
Categolic lefuz
Ca să-i cled pe-acești loviți,
Chiar de sunt puțin confuz,

, gândiți-, ce-al fi
Ca în seala de ajun,
Cu cadouli, buculii,
Să nu vină Moș Clăciun (?!)

Sigul, ni se vol lungi
Ulechiușele, doi coți,
Pân' la Paști, când va sosi
Iepulașul pe la toți!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Cadou de... Crăciun (din Canada!)

Amicul meu de ani de zile,
Mi-a scris c-ar vrea ca Moș Crăciun
Să nu-i aducă nimic bun,
Fi'n'că el are-acum de toate
Și să-i aducă de se poate
În sacul lui, câteva... pile;

Eu am primit mesajul clar...
Deci, am fugit la prăvălie,
Am luat un rașpil de călcâie,
O pilă de-unghii d-aia fină
Și alte pile, vreo duzină,
Să știu că-i fericit măcar,

Le-am pus la poștă, am plătit,
Da' nu vă spun c-am fost luat
La întrebări și suspectat,
Fi'nd scule pentru mațochism,
Mai rău chiar, pentru... terorism...
Așa ceva, n-am pomenit!

Le-am spus atuncea cu mâhnire:
Aceste pile ordinare,
Aici le are orișicare,
Da-n țara aia minunată,
Cu oameni harnici și bogată,
Sunt pentru... supraviețuire!

poezie de din Satire și... nu prea
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Toamna

După cum ți-am mai spus, după cum ți-am jurat,
Pot râd, pot tac, pot rabd, pot duc,
Doar că toamna m-a luat... iar m-a luat la-njurat
Și mă scuipă cu ploi și cu frunze de nuc.

Nu contează că eu, nu importă tu,
Nu înseamnă noi, nu înseamnă deloc,
Doar că toamna mi-a luat cel din urmă atu,
Mă anunță dator și mă scoate din joc.

Nu-nțeleg cum de nu, nu regret dacă da,
Nu mai pierd câștigând câte clipe mi-ai dat,
Doar că toamna a vrut să-mi lipsească ceva:
nu o zi, nu un an, ci... întregul mandat.

După cum mi-am tot spus, după cum mi-am promis,
Pot dorm, să mă spăl, mănânc, respir,
Doar că toamna nu vrea niciun alt compromis
Și-mi scrîșnește, din vânt, un alint: "hai sictir!"

Mă împiedic de ea ca de trei maidanezi,
Vreau scap, vreau să uit, vreau trec, vreau vreau,
Doar că toamna sunt eu (tu nici nu mai contezi),
Anotimp dezolând, vreau să uit ca să beau.

poezie de
Adăugat de Radu Luca DupesSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea

Mergeam pe strada pustie luminată de luna strălucitoare
Privind cerul înnegurat și stelele încântătoare
Un gând m-a străpuns, ce pace nu-mi dădea.
"De ce trăim, oare, în viața asta grea?"

Încercam și încercam găsesc răspuns
Însă nimic nu părea fie potrivit
Și atunci un singur lucru mi-am spus:
"Fiecare are un scop ce trebuie îndeplinit."

Continuând merg prin bezna cea tăcută
Pe o bancă mai micuță, aflată-n fața mea
Stătea o fetiță ce părea ascultă
Șuierăturile vântului care lin bătea.

Fără vreo idee, lângă ea m-am așezat,
Am privit-o în ochi un timp îndelungat
Am văzut în ei doar suferință,
Nici pic de iubire sau dorință.

Vrând par politicos, am întrebat:
"Micuțo, ești bine, ce s-a întâmplat?"
Și fără vreo expresie pe chip, mi-a răspuns:
"Poți să mă faci să ajung acolo sus?"

Rămas fără cuvinte de ceea ce mi-a spus,
Am continuat vorbesc, punându-i o altă întrebare:
"Ești bine? Ce sa întâmplat de ești supărată așa de tare?"
Tăcere, dar am avut răbdare.

Trecuse ceva timp, cine mai știe cât....
Dar atunci și-a ridicat capul din pământ
Mi-a șoptit încet, dar m-a marcat tare:
"Mama mea e înger, cum pot fiu și eu, oare?"

Nu i-am răspuns, am așteptat continuarea.
"Lumea mea s-a prăpădit, vreau doar să ajung în cer,
Acolo e mama mea, prea multe cer?"
Lacrimi care nu își găseau alinarea.

Ceea ce mi-a zis, pe viața m-a marcat.
"Fetițo, viața merge înainte, să nu-ți para rău.
Nu se va mai întoarce, e adevărat,
Dar ea va fi de acum îngerul tău."

S-a uitat cu ochii ei înlăcrimați către mine:
"Cum mai pot trăi când tot ce iubeam a murit?
Nu voi mai fi niciodată bine,
Iubirea de mamă era tot ce mi-am dorit."

Asta este tot ce mi-a mai putut spune.
A luat-o la fugă fără să-i mai pese,
Însă ochii, inima și mintea mi-a deschis
Și am știut ca întâlnirea cu ea a fost ceva prescris.

Acum, întrebarea mea avea răspuns:
"De ce trăim, oare, în viața asta grea?"
Ei bine, un singur cuvânt e de ajuns:
"Iubirea - de familie, de prieteni, de tot ce înseamnă ea."

poezie de
Adăugat de Alexandra MarinescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amintiri

Nu s-au mai văzut aproape
De vreo cincisprezece ani,
De pe când umblau la școală:
Ambele în Botoșani.

Anii trec pe nesimțite
Cum trec visele și ele
Și s-au întâlnit pe stradă
Amândouă tinerele:

- Nici nu știi ce bine-mi pare
Scumpo, ne-am revăzut...
ne povestim crâmpeie
Și-amintiri despre trecut!

Au vorbit de film, de Beatles,
De artiștii consacrați,
Despre modă, despre blănuri
Și apoi despre... bărbați.

- Ia să-mi spui, iubită Cleo,
Însă cu sinceritate,
Cum petreceți, tu cu soțul
Clipele de voluptate?

- Spune-mi-o cu de-amanuntul
Pentru că prin jocul firii
Știm deja ce înseamnă aia
Care-i baza omenirii...

- Draga mea, Ionel m-adoră
Mă dezmiardă ca pe-un miel
Și în ce privește amorul
Nu pot să mă plâng defel.

Mă sărută cu pasiune
Și să nu spun mai departe,
Dar își face datoria
După cum scrie la carte!

Dar tu, scumpa mea Ortansa,
te-ai măritat devreme,
Cum te-mpaci cu-al tău, în visul
Îndrăgirilor supreme?

- Drept vorbind, a spus Ortansa,
N-am ce spune despre mine,
Nu o duc rău cu iubirea
Însă n-o duc nici prea bine.

Și Vasile-al meu e tandru
Însă are-o apatie
Parcă e și parcă nu e
Cum ar trebui fie.

Dar cum nu-s din mămăligă
Ca rabd și nopți și zile
Eu m-am dus la doctor Staicu
Și mi-a dat niște pastile.

Îi pun una în mâncare
Fără nicio emoțiune
Și de-atuncea merge treaba
Admirabil, o minune!

Da-ntr-o zi când stam la masă
Nu știu cum, dar lui Vasile
Ca să-i stimulez dorința
I-am pus două-trei pastile.

A mâncat și deodată
Fără urmă de rușine
A sărit în sus, sălbatec
Și s-a năpustit la mine.

A smuls toată-mbracămintea,
Ce să-ți spun, m-a făcut praf...
Nudă, ca pe Sofia Loren
De la cinematograf!

Mă strângea la piept cu sete
De credeam că-mi sparge coasta
Și mă îmbrățișa năprasnic....
- Ei, și ce vezi rău în asta?

- Nu e rău! Din contră,-mi place!
A răspuns Ortans senină,
Însă noi, funcționarii
Luăm masa la cantină!

poezie satirică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Insula de vis

Mi-am procurat – o spun cu modestie –
o mică insulă, pierdută-n larg,
văzută-n ziua-n care, pe catarg,
urcasem dup-o strașnică beție.

Eram c-un ditamai milionarul
pe iahtul său, iar eu, biet matelot,
pierdusem, într-un joc, mălaiul tot,
și, uite-așa, a început calvarul:

C-am vrut joc pe "Totul sau nimic",
iar ăia care mi-au luat toți banii
s-au înțeles –... pe mama lor! – mârlanii,
să mă mai chinuiască înc-un pic,

Și... am pierdut, c-așa a fost fie:
fiu, decât eram, și mai sărac,
să n-am nici peste pupăză colac
și să trăiesc, mereu, în datorie.

Dar vezi, acolo sus, în chinul meu,
în aerul ce-n cap schimba cărarea,
am fost - cum să vă spun? – doar eu și marea
ba, parcă, și o voce, ca de zeu:

-Bă, idiotule, nu îți ajunge
c-atâția ani ai tot muncit degeaba?
Ia potolește-te și... schimbă treaba!
Nu vezi cum sărăcia te împunge?

L-am ascultat și-am devenit alt om,
dar tot cu capu'-n nori, aerian,
că de-aia am ajuns la un șaman:
să mă trateze. Eu, pe el, cu rom.

Și ne-am tratat: eu i-am umplut paharul
iar el mi-a pus un praf, pe o hârtie,
de se trăgea pe nas. – Ce-o fi să fie! –
Mi-am alungat, cu nasul, tot amarul.

Nuș' ce mi-a dat: medicament, otravă,
-ntâi mi-a fost cam rău, apoi mai bine,
dar văd, efectul lui, se menține
și - în sfârșit! – sunt și eu de ispravă.

Și – ce era să uit! – hârtia sa,
sub praful alb, avea ceva înscris:
contractul cum că insula de vis
avea fie, de acum, a mea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Inocență

Am ajuns să cred și eu, dându-le mare dreptate
Ălora ce zic mereu femeile-s ciudate,
Intru-n bâză cu nevasta, sictirită pe-undeva,
Că în dimineața asta i-aș fi zis -sii ceva
Nașparliu, bine'nțeles, că-mi tot sare-n sus de șnur,
Iar eu, caracter ales, n-am cu ea nimic, v-o jur;
Deschid ușa,-n zori, la hol, aia care dă afară
Și ce văd, un geamantan barosan chiar lângă scară (!?)
Trei sacoșe, patru plase, alea mai voluminoase,
Printre care, cu stupoare, soacră-mea-n carne și oase;
Somnoros, privind la ea, scărpinându-mă la ochi,
Număr ce bagaje-avea, să nu-i fie de deochi!
Însă dumneaei, nimic, nici "bon jour", nici "bun găsit"
Ori în gât, măcar un pic, să îmi sară c-a sosit,
Mă ia scurt, fără pupici, întreabând printre lentile:
"Pot stau și eu aici... cam vreo trei sau patru zile?"
"Poți stai și-un an, și doi!", îi raspund cu nonșalanță,
Închizând ușa ‘napoi, chiar... ținându-mă de clanță,
Altceva nu-mi amintesc să-i fi zis și mă consum
Că nu pot s-o potolesc pe nevasta-mea nicicum!

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!