Mosi Clăciun (poezioală)

El pe cosi s-a stleculat,
Daluli multe mi-a lăsat
Si pe-o foaie ţinţi cuvinte:
"Pentlu că ai fost cuminte!..."

Mosiule, să nu mă celţi,
Si pe mine să mă ielţi,
Că am sclis asea peltic,
Cum volbeste ăla mic!...

poezie de George Budoi (25 decembrie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclisoale... pentlu mos Nicolae

Moşule sunt supălat,
Am găsit ghetele goale
Langă uşă la intlale
Şi io cled că m-ai uitat.

Io sunt male, cum am zis,
Da plietena mea-i mică
Şi-al fi vlut o papusică,
Ca io pentlu ea ţi-am sclis.

Cled c-ai fost plea ocupat
De-ai uitat aşa de mine.
E plea mult şi pentlu tine,
De-aia nu m-am supălat.

Da la anu cale vine
Am să clesc şi vleau in schimb,
Un Fellali ca s-o plimb...
Dal să nu mai uiti de mine.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul lui ţinţi lei

În oraşul lui ţinţi lei
Te privesc cruciş băieţii,
Dacă nu iubeşti creveţii,
Sau te uiţi urât la ei.

În oraşul lui ţinţi lei
Ţinţi mai mici rămân de şase,
Restul vând produse proaste,
Cu factură dacă vrei.

În oraşul lui ţinţi lei
N-ai să vezi lătrînd pe stradă
Vreo potaie nespălată.
Servesc ţupă din căţei.

În oraşul lui ţinţi lei
Ţinţi încap într-o valiză,
Dacă-s puşi atent, cu grijă,
Printre pungi cu tăieţei.

În oraşul lui ţinţi lei
Ţinţi au fost demult, odată,
Căci acum deja-i o gloată.
Ţine ne-o scăpa de ei?

poezie satirică de Mihai Manolescu (8 aprilie 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ted: Şi cum a fost primul tău bal?
Robin: Tu să-mi spui. Nu mi-a plăcut rochia, partenerul meu s-a îmbătat şi a vomitat pe mine, s-a iscat o bătaie mare şi am sărutat o fată.
Ted: Deci, cu alte cuvinte, a fost un bal de absolvire.

replici din filmul serial How I met your mother (1 mai 2006)
Adăugat de Adriana Stoica, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire părintească

Mi-a lăsat tot ce deţine,
Mi-a citit azi testamentul;
Era însă mult mai bine
Dacă-i moşteneam talentul.

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (15 aprilie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă mi-a fost de nuieluşă
Şi recunosc, n-am fost cuminte,
Dacă-l vedeam ieşind pe uşă
Îi mulţumeam, n-aveam cuvinte.

catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia ideală

(lui Stanislav Popescu)

Te-ai lăudat, pe Internet,
Că ea s-a măritat cu tine;
Azi te anunţ, aşa, discret,
Că te-a lăsat şi e cu mine.

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (1 aprilie 2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte

În noaptea tristă care ne desparte,
Tu poate simţi în jurul tău suspine
Şi fâlfâiri de aripi şi de şoapte...
E dorul meu ce vine de departe
Şi ostenit adoarme lângă tine,
Cuminte ca un fluture de noapte
Ce s-a lăsat la capul tău, pe-o carte
Închisă de la sine
Când ai simţit că somnul ne desparte...

poezie celebră de George Topîrceanu (1919)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul cel din mine

Din ce mai pot să îmi aduc aminte,
S-adun, să scad ori să-nmulţesc puţin
Pe ici, pe acolo, cât să nu mă-nchin,
E că-n copilărie-am fost cuminte.

Cuminte-n felu-acela de pe timpuri,
Mult diferit de ce-i "cuminte"-acum,
Când s-a ajuns – nu ştiu de ce şi cum –
Să treci prin ani ca peste anotimpuri.

Eram cuminte, da, odinioară,
Chiar dacă juliturile-n genunchi
Ori vânătăile pe mâini şi trunchi
Se repetau... a nu ştiu câta oară.

Mai şi-nvăţam, aveam la şcoală premii
Prin clasele primare, mi-amintesc,
Chiar mai târziu - aici mai născocesc,
Nu de-alta, doar că ăsta-i tonul vremii

Şi simt că viaţa-mi veche mi-e datoare,
Neînvăţându-mă cu-adevărat
Să fiu ce vreau şi nu ce mi-a fost dat,
Iar azi copilul cel din mine doare.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anxietate postdeprimitivistă (!)

Mi-a fost frică de iubire
Până m-am obişnuit cu ea;
Mi-a fost frică de mine
Până m-am obişnuit;
Mi-a fost frică de moarte
Până s-a obişnuit cu mine...
De fapt, eu sunt obişnuit
Numai cu frica.
Iubirea, moartea şi cu mine,
Îmi sunt străin între străine!
Dacă există,
Îţi acordă o singură întâlnire,
După care nu s-a mai întors nimeni
Să spună cum e,
Dacă sunt.
Căci, dacă nu sunt,
Iubirea şi moartea sunt fără de mine
Cum este Moş Crăciun
Fără Naşterea lui Hristos:
Un om.
De nimic nu trebuie să-ţi fie mai frică
Decât de faptul că eşti om.
Nimic să nu te încurajeze mai mult
Decât că nu eşti, poate, Dumnezeu.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf papagalului meu (aviz premierului Viorica Vasilica Dăncilă, preşedinta PSD)

Mi-a murit alalt'eri, azi l-am îngropat,
Cu trei popi, cu slujbă, trist şi-nlăcrimat,
Căci a fost cuminte, pasăre docilă,
Şi vorbea mai bine ca V. V. Dăncilă.

pamflet de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (6 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirint

În viaţă-am învăţat de toate
Şi ştiu de toate ori – nimic:
Cum roua-n raze, vai, se soarbe...
De fost-am mare, de-am fost mic.

Destinul meu mi-a fost o şcoală
Cu-nvăţăminte de apoi,
Ce bine-i să le ai icoană,
Când greutăţi se ţin şuvoi!

Au fost şi trec în rând, cuminte,
Aş da cuiva un sfat pe loc,
Dar în folos poate să mintă,
Când altă soartă-i pusă-n joc!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cunosc singurătatea!

Când mi-a fost dor,
marea m-a învelit cu valul ei.
Când mi-a fost dor,
cerul mi-a picurat din stropii săi.
Când mi-a fost dor,
muntele însuşi m-a chemat spre creste!
Când mi-a fost dor,
nu m-au lăsat însingurat.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peştele mare a fost cândva mic.

aforism de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămân cum am fost

Tot ce s-a întâmplat departe de mine
era o poveste ruptă din rai,
nu m-a lăsat mama în gija altora
când totul părea că am sosit prea devreme,
dar Dumnezeul meu era cu mine în acelaşi trup,
nu m-a lăsat niciodată pradă întâmplărilor
şi de aceea am devenit un muritor credincios
cu respectul pentru legea pământului.

Nu înţeleg minunea care mi-a deschis ochii minţii
şi mă face să sîngerez în rana tuturor
cu dragostea sângelui picurat prin lacrimi
pe faţa celor ce mă însoţesc spre mântuire,
vă înţeleg ruga dar niciodată fapta
ce nu mă lasă să dorm liniştit,
întunericului care mă obsedează
îi caut lumina stelelor în ferestre.

Întotdeauna drumul care mă duce acasă
mă eliberează de răutăţile lumii,
rămân cum am fost.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început

Am început
Timid pe-o foaie
Să creionez
Un sentiment
Şi nu prea mică
A fost mirarea
Când tot scriind
Lăsă ninsoarea
Cuvinte alunecând
În vers!
- Tu ai talent
Îmi spuse profa
Demult...
În clasa de liceu
Dar s-ajungi sus
Nu e de-ajuns
Să faci o rimă
La un vers
Ci să găseşti
Sensul ascuns
Al gândului
Ce n-a fost spus.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

L-am întrebat pe Ring Lardner alaltăieri cum îşi scrie nuvelele, şi mi-a spus că scrie câteva cuvinte sau expresii împrăştiate pe o foaie de hârtie şi apoi se întoarce şi umple spaţiile.

citat din Harold Ross
Adăugat de Dana Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde foi de nuc

Foaie verde foi de nuc
Timpule, unde mă duc?
Că multe m-au părăsit,
De când am îmbătrânit
Şi m-am lăsat de iubit,
Obrajii mi sau lăsat,
Mă privesc doar cu oftat.

Că dragostea-i floare sfântă,
Când o ai nu-i preţuită,
Iar când ea te părăseşte
Vezi cum viaţa se ofileşte
Şi urâtul te-nveleşte,
Dragostea nepreţuită
Este o viaţă pierdută.

Dă Doamne, la om mult bine,
Suferinţe mai puţine,
Dă-i minte şi sănătate,
Dragoste şi bunătate,
Averea cei bună în toate,
Că viaţa este prea scurtă
Fă, să nu-i fie urâtă.

Foaie verde foi de nuc,
Toate vin şi-aşa se duc,
Dar omul ce are minte
Preţuieşte dinainte
Şi nu lasă la întâmplare
Dragostea cei lucru mare,
Căci viaţa fără ea
Îi urâtă ca moartea.

poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo şi aici

secunda-i decupată încă
dincolo se numără-n file desfăcute
prin cartea vieţii ce ne-a fost dată
hârtia-i creponată-n viaţa copacului
când încă ea nu ştie că va fi
o foaie roşie de floare-n vânt
iubire-n timp desfăşurată
cuvinte agăţate pe-o felie
de viaţă-n fericire şi-n joc de litere
pe-o sticlă de plasmă adunate
păcate s-alunge înnebunite
spre un cer plin de lumină albă
aici şi poate... dincolo

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia, care a recunoscut involuntar că e tare de cap

Fir-ar mama ei să fie!
Ce ai tu sub pălărie?
Că-ndoieli deloc nu-ncap
Cum că ăla ar fi... cap.

epigramă de George Budoi din Dicţionarul prostiei (10 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubitei

Când tu eşti aşa frumoasă
Şi atât de drăgăstoasă,
Tu, iubito, ia aminte:
Cum ai vrea să fiu cuminte?!

epigramă de George Budoi (decembrie 2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!