La noi

Sunt ciudăţenii mii, puzderii
De ele-i plină lumea toată,
Că sunt tot felul de mizerii!
A noastră-i doar... legiferată!

epigramă de Teofil Voinescu-Amadeus din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistul... Teofil Voinescu-Amadeus

Citindu-ne, constat cu jale
Pui preţ pe epigrama ta:
Ne faci pe toţi de trei parale,
Iar tu... profiţi de T. V. A.

epigramă de Teofil Voinescu-Amadeus din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tineretul nostru

Ne plângem noi de juniori?
Sunt bârfe de străini scornite!
Departe-ajung cei silitori:
Canada, Statele Unite!...

epigramă de Teofil Voinescu-Amadeus din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistul şi... medicina

Sunt atent pe unde-l doare
Când de-o "boală" vreau să-l scap;
Nu tratez pe orişicare,
Ci... pe cel cu bube-n cap!

epigramă de Teofil Voinescu-Amadeus din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi viteji după război

Când soacra i-a trăit în Cluj,
În faţa ei stătea doar sluj,
Acum, ede când e în pământ,
Al lui e... ultimul cuvânt.

epigramă de Teofil Voinescu-Amadeus din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complezenţă

"Ce bine-arăţi!", îmi zice ea
Şi complimentul e cu rost:
"La vârsta lui", ea se gândea,
"Putea s-arate şi mai prost!"

epigramă de Teofil Voinescu-Amadeus din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vot

O speranţă se-nfiripă
Când pe buletin îl trec
Şi-s convins, votând în pripă,
C-am semnat în alb... un cec.

epigramă de Teofil Voinescu-Amadeus din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihiatrul

Îl internează-n clinic el
Pe unul, zis că-i într-o doară.
Să-l protejeze într-un fel
De balamucul de afară!

epigramă de Teofil Voinescu-Amadeus din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictură

Aplicând cu zel culoarea
În guaşe şi pastel,
Ne-a redat artistic marea...
La... cel mai scăzut nivel!

epigramă de Teofil Voinescu-Amadeus din Antologia epigramei româneşti, 2007 (207)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativitate

Că-i "doctor mare", e firesc -
Prestigiu-i cucerit "de jure",
O parte, vii, îl preţuiesc,
Iar morţii... n-au cum să-l înjure!

epigramă de Teofil Voinescu-Amadeus din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţia vitezei

E-o cale-aleasă nu de-acum!
Că pe şosea şofa cu fumuri -
Pe-ai săi el i-a lăsat pe drumuri,
Virând... pe ultimul său drum!

epigramă de Teofil Voinescu-Amadeus din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgeata

Dacă un chel te-a săgetat
Se şi crede Cincinat.
Când săgeata-i n-are sare
Pe vizat ştiţi unde-l doare!

madrigal de Teofil Voinescu-Amadeus din Săgeţile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt mii de eu

Sunt mii de munţi care ar vrea să urle
Sunt mii de vânturi ce ar vrea să stea
Sunt mii de gânduri ce aleargă glasul
Sunt mii de Eu ce ies din Karma mea.
Căci noi trăim într-o enigmă
E primul rid pe faţa ta
E doar sarcasmul ce îndrumă paşii
Doar o dorinţă de a te crea.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii se nasc copaci şi au rădăcini adevărate. Alţii se nasc buruieni în vânt şi se fixează agăţâdu-se prin gunoi şi cioate sau prin colţuri întunecate, temporar. A treia categorie se nasc, nici copac, nici buruiană, ci nişte ciudăţenii atemporale, ciudăţenii care nu sunt dotate cu niciun fel de coloană, ciudăţenii care nu-şi ştiu rostul pe lume decăt prin, ori a fura ori prin a cere, ciudăţenii într-un final chiar pentru ele, o pagubă şi-o dezamăgire.

Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proşti şi răi

În loc de creier unii au rumeguş, puzderii,
Şi altora în viaţă le fac numai mizerii.

distih de George Budoi din Dicţionarul prostiei (18 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt rău. Sunt bun. Sunt nemilos. Sunt blând.
dar tu iubeşte-mă aşa cum sunt.
De-aş fi doar bun şi blând, cum mă doreşti,
ar fi uşor de tot să mă iubeşti.

Atuncea lumea toată, câtă e, m-ar adora -
şi-ar mai avea oare acelaşi preţ iubirea ta?

poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea Omului divin

În căutarea Omului divin
De mii de ani pe lumea asta vin,
De mii de ani tot mor şi tot mă nasc
Cu chipul de român cu sufletul de dac.

Întru triumful Sensului sublim
Un Univers de stele tot colind,
De mii de ani tot căutând răspuns la întrebări
Ascunse prin galactici-exlamări.

Deschide-mi, Doamne, taina ta de nepătruns
Şi spune-mi cine sunt şi unde am ajuns,
Ca setea să-mi alin de existenţial
Mă lasă să mai sorb din veşnicul tău har.

În cautarea Eu-lui divin
De mii e ani pe lumea asta vin,
De mii de ani tot mor şi tot mă nasc
Cu suflet de român cu inimă de dac...

poezie de Iurie Osoianu (17 august 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea e plină de cărturari şi de dascăli învăţaţi, te întâmpină pretutindeni dughenile cu cărţi de tot felul, încât sunt înclinat să cred că nici pe vremea lui Platon, Cicero sau Papinian învăţătura nu era mai la îndemână oamenilor decât astăzi.

citat celebru din romanul Gargantua şi Pantagruel, VIII de Francois Rabelais (1532)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa de fiecare zi

... Şi în neştire, se petrec de toate
În ţara asta, plină de absurd...
Zvon de moarte-n poarta ţării bate –
La toate cele, Cerul parcă-i surd.

Doar veşti năprasnice se-aud din zare
Şi-n fiece ungher e-un gând murdar...
De parcă relele din lumea mare,
În ţara asta şi-au făcut cuibar.

Pe străzi, prin cârciumi, prin sordide pieţe,
Doar feţe împietrite întâlneşti...
Şi -aştepţi ca toată firea să îngheţe
De încrâncenarea firii omeneşti.

Sălbatică şi dură e natura
În ţara aceasta, parcă dintr-o dat'...
Şi-njurături azvârle toată gura –
Şi toată ţara, pare-se, a căpiat.

Nici pruncii nu mai poartă-n ochi seninul,
De parc-ar şti ce răi sunt cei mai mari;
De parcă de la piept sug doar veninul
Şi răului-i sunt tineri emisari.

Pe dos sunt toate, lumea e întoarsă
Pe dos – în veacul ce se-arată strâmb...
De bunătate, firea pare stoarsă
Şi doar năprasne poartă în carâmb.

Şi-aşa, în neştire, se petrec de toate
În ţara asta, plină de absurd;
Ne mor speranţe-abia înfiripate –
La toate-acestea – Cerul pare surd...

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stepele nopţii

Bate ploaia noaptea darabana
Vânturile, caravane, şesul
Viselor difuze înţelesul
Dincolo de care doar capcana,

vagi frânturi. Şi două lumi deschise
Totul e o goană de himere
Ce-ai să faci când vor veni a-ţi cere
Slujitorii regelui, permise?

Spală noaptea draperii de ploaie
Viaţa noastră plină de mizerii
Suflete, e greu, să nu te sperii
Toată lumea s-a umplut de zoaie

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stepele nopţii

Bate ploaia noaptea darabana
Vânturile, caravane, şesul
Viselor difuze înţelesul
Dincolo de care doar capcana -

vagi frânturi. Şi două lumi deschise
Totul e o goană de himere
Ce-ai să faci când vor veni a-ţi cere
Slujitorii regelui, permise?

Spală noaptea draperii de ploaie
Viaţa noastră plină de mizerii
Suflete, e greu, să nu te sperii
Toată lumea s-a umplut de zoaie!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!