Trei cocoşi negri-şi cântară

Trei cocoşi negri-şi cântară,
Zori de ziuă revărsară,
Tri feciori se deşteptară,
Tri feciori ardeleneşti,
Cu tri cai moldoveneşti.
Unu-i albu ca omătu,
Unu-i negru ca corbu,
Unu-i sur ca porumbu.
Să luară, să dusără
Până-n vârful codrului,
La fântâna corbului.
- Staţi, ficiori, să ne-ntrebăm
Care de unde suntem
Şi care ce moarte vrem?

La cel mic i s-o vinit,
Fie-i moartea de cuţit;
De cuţit fără rugină,
Să moară-n ţară străină;
Fără lumină de său,
Fără om din satu său;
Fără lumină de ceară,
Fără om din a lui ţară.
- Staţi, feciori, şi m-aşteptaţi
Pân-oi mere la maica
Şi văd: cu bani m-a plăti
Ori cu păru m-a jeli?

- Maică, măiculiţa me!
Ori cu bani de mi-i plăti
Ori cu păru mi jeli?
- Io cu păr nu te-oi jeli,
Nici cu bani nu te-oi plăti
C-acolo nu te-am mânat
În codri cu dilcoşii,
Numa-n sat cu oamenii!

- Maică, măiculiţa me,
Mâine pă la prânzu mare
Ne' ieşI, maică, până-afară
Şi-auzi puştile puşcând
Şi ciorile cloncănind,
Corbii din mine mâncând!
Rămâi, mamă, sănătoasă
Ca şi-o pară vermânoasă,
Că şi io mărg sănătos,
Ca un măr putregăios.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă, Maică Românie!

Mă iartă, Maică Românie,
Că nu-ţi sunt fiul cel mai bun!
Mă iartă, strămoşească glie,
Că nu mai ştiu să-ţi fiu gorun!

Mă iartă, Maică iubitoare,
Virtutea mea-i nemernicia!
N-am dat un picur de sudoare
Şi nu mai ştiu ce-i vrednicia!

Mă iartă, Maica mea cea blândă,
Că te-am vândut pe trei arginţi!
Nu ne dă Domnul nici osândă
Scârbit de capuri fără minţi!

Mă iartă, Maica mea cea bună,
Mi-e cugetul murdar şi greu!
Mă iartă, vatra mea străbună
Că sunt un jalnic fariseu!

Mă iartă, Maica mea frumoasă,
Tu, Dochie cu ochii plânşi!
Acasă nu mai e acasă
Iar Domnii nu ne mai sunt unşi!

Mă iartă, Maică, de păcate,
De lipsa mea de omenie!
Mă ceartă Prutul de-al meu frate,
Mă iartă, Maică Românie!

poezie de Ion Apostu (30 noiembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori, văzând un om super bogat, dar fără mari calităţi morale, mi-am pus întrebarea: "Oare ce ar face dacă mâine dimineaţă s-ar trezi fără bani, fără niciun prieten, fără nimic?" Ar avea puterea să fie mulţumit şi fericit sau fericirea lui depinde de bani şi poziţie socială?

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele Carol II instalase statuia lui Carol I, reprezentat călare şi fără chipiu

Când unu-i mort şi altu-i viu,
Eu din dilemă astfel scap:
Prefer pe cel fără chipiu
Acelui fără cap.

epigramă de Victor Eftimiu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mă... (doi)

Ce mă fac eu fără tine când te-oi pierde printre deşte,
Sau te-oi strecura prin site, ori te joc la billiard?
(N-am văzut în viaţa toată, n-am văzut, doamne păzeste!
-ţi stau femeile grămadă, mai ciorchini decât pe gard!)
Ce mă fac eu fără tine, ultimul Jean-Luc Picard,
De-ai să fugi cu enter (prima) ce te va cuprinde-n cleşte?
Să mă-arunc în găuri negre, ori s-o şterg pe englezeşte,
Cu toţi caii de la brişcă şi parola de la hard?
Mai nevinovat ca neaua când înghite aspirine,
Pruncuşor de guineea, lupul alb cu trei cojoace-
De oiţe-mblânzitorul celor de pe trei coline,
Orişicât ai fi de macho şi-ai avea pe vino-n coace...
O să văd până la urmă, ce mă fac eu fără tine!
Însă tu, fără de mine, ce pe moaşă-ta vei face?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Aude-să, Doamne,-aude
De trei păcurărei la munte,
Dimineaţa lui Crăciun (refren)
Că doi au fost frăţiori
Şi unul a fost străinel.
Pe cel străin l-a mânat
La fântâna, Doamne, lină
Cu două găleţi la mână.
Până apă n-au luat
Lui legea i-o gătat:
Ori să-l puşte, ori să-l taie,
Ori să-l pună-n trei fârtaie.

- Fraţilor, fârtaţilor,
Pe mine nu mă-mpuşcaţi,
Numai capul mi-l luaţi
Şi pe mine mă-ngropaţi
În staurul oilor,
În jocul mieilor.
Pe mine pământ nu puneţi,
Numa dalbă gluga mea,
Flueru după cure.
Când vântuţu a sufla
Flueru meu mi-a cânta;
Când vântuţu-a dudăi,
Flueru meu m-a jeli.
Oile cele bălăi
Mândru m-or cânta pe văi;
Oile cele corunte
Mândru m-or cânta pe munte;
Pă muntele cel de piatră
Să meargă vestea la tată;
Pă muntele de uiagă
Să meargă vestea la mamă;
Pă muntele cel cu brazi
Să meargă vestea la fraţi;
Pă muntele cel de flori
Să meargă vestea la surori.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mă...

Ce mă fac eu fără tine când te-oi pierde printre deşte,
Sau te-oi strecura prin site, ori te joc la billiard?
(N-am văzut în viaţa toată, n-am văzut, doamne păzeste!
- ţi stau femeile grămadă, mai ciorchini decât pe gard!)
Ce mă fac eu fără tine, ultimul jean-luc picard,
De-ai să fugi cu enter(prima) ce te va cuprinde-n cleşte?
Să mă-arunc în găuri negre, ori s-o şterg pe englezeşte,
Cu toţi caii de la brişcă şi parola de la hard?
Mai nevinovat ca vulpea când înghite amandine,
Pruncuşor de guineea, lupul alb cu trei cojoace-
De căpriţe-mblânzitorul, negre, albe sau... în fine,
Orişicât ai fi de macho şi-ai avea pe vino-n coace...
O să văd până la urmă, ce mă fac eu fără tine!
Insă tu, fără de mine, ce pe moaşă-ta vei face?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mioriţa colind

Stau toţi trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să întoarne oile.
Oile le-o înturnat,
Lui grea lege i-o picat:
Să-l împuşte, ori să-l taie,
Or să-l puie-n trei fârtaie;
Să-l taie, or să-l împuşte,
Or să-l pue-n trei ţăpuşte.
Da el numa ce-o strigat:

- Hei, măi, frăţiorii mei,
De s-o-ntâmpla şi-oi muri
Pe mine mă dă-ngropaţi
În strunguţa oilor,
În locul găleţilor,
În ţărcuţul mieilor.
- Da` cine mi-o fi popa?
- Graurul când a cânta.
- Şi-apoi cine m-a jeli?
- Codrul când s-a veşteji.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maică Sfântă

Plânge Maica, plânge,
Cu lacrimi de sânge,
Pe fiul mult iubit,
Ce noi l-am rastignit

Maică, Maică Sfântă
Cu durerea-ţi cruntă
Ce-n cruce stai dreaptă
Vie, înţeleaptă,

Să ne ierţi, Tu, Sfântă
Pururea mărită,
Maică Precista
Tu, Măicuţa mea!

Maică, Maică Sfântă,
Cu faţa ta blândă,
Blândă şi cuminte,
Să te rogi fierbinte,

Fiul să ne ierte,
Firea sa ne-o-nedrepte,
Fapta şi gândirea,
Să dea mântuirea

Sufletelor noastre,
Necăjite, aspre,
Sufletul să-nalţe,
Între sori şi astre

Sa dea mângâiere
Nu oţet şi fiere
Cum I-au dat Lui, hei
Nevrednicii iudei,

Măicuţelor Marii,
Ce le-au plecat fii,
Maicutelor Flori,
Ce le-au plecat feciori

Să moară pe glie
Ai milă, Marie,
Tu să le ocroteşti
Răni să oblojesti

Pe noi, Maică Sfântă
Cu inima frântă,
Să ne ierţi, fii bună,
Patria străbună,

Să ne o acoperi
Cu mâini de luceferi
Şi cu stele multe,
În forma de cruce

Paharul ăsta greu
Să-l rogi pe Dumnezeu
De la noi să-l ducă,
Ca pe o nălucă

Să-l facă să piară,
Sufletul de fiară,
Să îl îmblânzească,
Sau să îl trezească,

Inima haină
Rămâie străină
De străbună fire
De-a noastră simţire!

Plânge Maica mea,
Maria şi ea
Durerile tale,
Şi măicuţii sale

Pe întinsă mare,
Iisus în picioare
Duce Crucea grea,
Duce crucea mea,

Crucea lumii cară,
Maică scumpă iară,
Şi are sus pe ea
Şi durerea ta!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găseşte un serviciu care să îţi placă atât de mult încât să vrei să îl faci fără să primeşti bani, apoi fă-l atât de bine încât oamenii te vor plăti să nu te opreşti.

Terry L. Paulson în Avantajul optimismului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La sugestia lui Petru Ioan Gârda, un colind cu "fără"

Doamne, iarna, fără nea,
E ca stema fără stea,
Ca un fotbal fără goluri,
Ca actorul fără roluri,
Ca un fotbal fără pase,
Ca Yohannis fără case,
Ca românul fără crize,
Ca benzina făr-accize,
E ca mortul fără lacră,
Ca o casă fără soacră,
Meciul fără-njurături,
Beciul fără murături,
E ca drumul fără gropi,
Parastasul fără popi,
E ca broasca fără oac
Şi ca raţa fără mac,
Tot asemenea, cam ce mi-i
Un Bunduri fără premii,
E ca grâul fără spic,
Gârda fără alambic
Şi muştarul fără mic,
Ca o glumă fără râs,
Ca fasolea fără fâs,
Ca o roată fără spiţe,
Ca bogatul fără fiţe,
Ca o ţară-n plină jale
Fără pensii speciale,
Ca, în vremuri democrate,
Proştii fără doctorate,
Ca-Nvierea fără Paşte,
Pupăcioşii fără moaşte
Ca guvernul, din rebuturi,
Fără dese împrumuturi,
Ca protestele de bine
Fără spargeri de vitrine,
Ca o vârstă fără ani,
Ca salariul fără bani,
Ca balonul fără aer,
Ca deşteptul fără fraier!
Mânaţi, măi! Hăi! Hăi!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge, Maică Românie!

"Nu plânge, Maică Românie,
Că am să mor neîmpărtăşit!
Un glonţ pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit....

Nu plânge, Maică Românie!
E rândul nostru să luptăm
Şi din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm!

Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noştri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o ştim!

Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă şi pe noi la praznic,
Când România va fi Mare!"

poezie de autor necunoscut/anonim (15 octombrie 1918)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie de seară

Maică, maică, rău mă bate
vântul din ce-nu-se-poate
spaima clipei vinovate
mă loveşte dinspre tine
biciul lacrimii senine
şi mă arde peste faţă
precum moartea peste viaţă

că din câte paseri sunt
numai paserea-cuvânt
se lasă în arderi line
peste ţipătul din mine

maica mea călcând pre moarte
te aştept de-un veac de cărţi
să te-ntorci maică din morţi
ca să te zidesc în carte

au înflorit ochii mei
peste coala de hârtie
ce zăpezi ne cântă în oase
urma ta ne mai rămase
un izvor de apă vie

usca-mi-s-ar viaţa mie
şi voi plânge prin copii
maica mea te-aştept să vii
la pustia din pustie

sunt aproape de Departe
am trecut şi vămi şi porţi
maica mea călcând pre moarte,
te aştept să vii din morţi.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greu mi-i

Greu mi-i, dragă, fără tine
Şi te chem de-atâtea ori -
Nu din zori şi până-n sară,
Ci din sară până-n zori...

antimetabolă epigramatică de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără

Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viaţa-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!

Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poţi zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viaţa ta-i hai-hui!

Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ţi tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!

Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis şi forţă, viaţa-ţi joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreţie, nu e nici penibil!

Fără infinit, n-ai parte de finit,
Fără start, nu-i, Doamne, nici sfârşit,
Fără Diavol, nu-i nici Dumnezeu,
Fără Tine, Mamă, nu-s nici eu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crescură feciorii împăratului. Ce feciori! Ce feciori! Trei feciori în ţară ca trei luceferi pe cer! Florea, cel mai bătrân era de un stânjen de înalt, cu nişte umeri încât nu l-ai putea măsura cu patru pălmi cruciş. Cu totul alta era Costan: mic la statură, îndesat la făptură, cu braţul de bărbat, cu pumnul îndesat. Al treilea şi cel mai tânăr fecior al împăratului e Petru: înalt, dar subţire, mai mult fată decât fecior. Petru nu face multă vorbă: el râde şi cântă, cântă şi râde de dimineaţă până în seară. Numai câte odată-l vede omul mai întunecat, dă cu mâna pletele în dreapta şi în stânga de pe frunte şi atunci ţi se pare că vezi pe un bătrân din sfatul împăratului.

Ioan Slavici în Zâna Zorilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, moarte, ce ţi-aş plăti

- O, moarte, ce ţi-aş plăti
La mine de n-ai vini?
Da-ţ-aş aor şi arjânt
Să nu mă bagi în mormânt!

- O, omule, ce gândeşti,
Cât ai vre tu să trăieşti?
Copacu-i cu rădăcină,
Şi-a lui vreme încă vine:
Uscă-i-se crengile,
Sacă-i rădăcinile;
D-apoi tu, că eşti de lut,
Cum nu-i mere în pământ?
Acolo nu trebe nemnic,
Nici aor, nici arjânt;
Da-ş-ar domnii ce ş-ar da
Numa să poată scăpa.
Da-ş-ar aor cu chila
Şi arjânt cu feldera,
Numa-n pământ n-ar intra.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi soartă

Mă simt ca un rege învins
Fără de cai şi fără soldaţi
Regatul părea necuprins,
Dar azi şi codrii-s plecaţi.

Nu-i frunză de fag cântătoare,
Nici apă-n izvorul din vale,
Nu-i pasăre-n raza de soare,
Pustiul rimează cu jale.

E ţara prea mică şi plânge,
Ori eu nu mai văd prea departe
Câmpia se scaldă în sânge
Copiii n-au bani nici de-o carte.

Aceleaşi necazuri eterne
În juguri şi astăzi suntem
Pe fruntea ţării se cerne
Durere... şi-atâta blestem.

poezie de Ion Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care târăşte după el, fără să aibă nevoie, până la apusul vieţii, legea dimineţii, adică scopul naturii - o va plăti cu neplăceri psihice, tot aşa cum un tânăr care vrea să-şi păstreze egoismele copilăreşti la maturitate, îşi va plăti greşeala cu insuccese sociale. Să câştigi bani, să-ţi asiguri existenţa socială, să ai grijă de familie şi de urmaşi sunt încă lucruri ce ţin doar de natură şi nu de cultură. Cultura se află dincolo de scopurile naturii. Oare rostul celei de a doua jumă­tăţi a vieţii ar putea fi atunci în cultură?

Carl Gustav Jung în Puterea sufletului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se tângui el, se jeli, plânse cu amar că pierduse pe Siminoc; se căi că se prea iuţise, dară toate fură în deşert, că n-avu ce-i mai face. Atunci, plin de obidă şi de durere, nici el nu mai voi a trăi fără frate-său, ci legându-se iarăşi la ochi, precum şi pe cal, încălecă şi-i dete drumul în pădurea în care pierise fratele său. Alergă calul ce alergă, şi, bâldâbâc! dete în fântâna în care căzuse şi Siminoc, şi acolo îşi sfârşi zilele şi Busuioc, şi de atuncea a răsărit luceafărul de ziuă, fiul împăratului, Busuioc, şi luceafărul de noapte, fiul roabei, Siminoc.

Petre Ispirescu în Luceafărul de ziuă şi luceafărul de noapte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei

Ai crescut in lume trei feciori
Si i-ai aruncat în poarta lumii,
Trei amare, întunecate flori.

Aspru, cel dintăi intoarce plugul
Pe pământuri dure şi străine,
Si i-a îndoit grumazul jugul.

Cel mai mic a devenit burghez,
Primul, din măduva ta cu burta.
Primul, din măduva ta obez.

Mijlociul suduie viaţa,
Răsărituri noi poarta sub tâmple,
Si se luptă şi frământa ceata.

Trei feciori ţi-au răsărit din pântec,
Unul singur astazi te pastrează
Siluetă fumurie-n cântec.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!