Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Vladimir Potlog

Mi-i dor de casă

Mi-i dor de casă,
Mi-i dor de tot ce-mi este drag,
De vorba mamei blândă și frumoasă,
De înverzitul meu meleag.

De-ar ști bătrâna casă
Cât de mult vreu s-o revăd!
Și să stau cu ai mei la masă,
Și să n-am niciun regret.

Să mă scol în zori de zi
Când soarele răsare
Și să sărut mâna mamei
Veșnic muncitoare.

Să alerg peste dealuri și câmpii,
Peste tot ce-mi este sfânt,
Să aud cânt de ciocârlii
Pe scumpul meu pământ!

poezie de (9 decembrie 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Citate similare

Vladimir Potlog

Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)

Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viața, m-a învățat carte.

Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.

Nici cerul plin de de stele
Nu e așa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald și melodios.

Mi-e tare dor de dânsa,
Și dor o să–mi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.

poezie de (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Mi-i dor de tine

Mi-i dor de tine, draga mea,
Și lumea-mi pare atât de mică,
Fără iubirea și mângâierea ta,
De tot îmi este frică.

Mi-i dor de tine, draga mea,
Și viața-mi pare ca o clipă,
De-aș putea zbura
Pe-a vântului aripă.

vin în miez de noapte
Ori în zori de zi,
-ți spun cu dulce șoapte
Că fără tine nu pot trăi.

Mi-i dor de tine, draga mea,
Și inima doare,
Ce mult aș vrea fii a mea
O! tu raza mea de soare.

Dar totul e în zadar
Și mie îmi pare atât de rău
Căci tu nu ești lângă mine
Și lângă tine nu sunt eu!

poezie de (6 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Vladimir Potlog

Mi-i dor de Eminescu

Mi-i dor de Eminescu
Și de al lui vers sublim,
Care este ca un soare
De dragoste și lumină plin.

Mi-i dor de floarea albastră,
De luceafarul sfânt.
Dor o să-mi fie de Eminescu
Până la mormânt!

Și după moarte poate ne vom întâlni
Și unul altuia
Versuri frumoase ne vom citi,
Așa cum fac eu în fiecare zi!

Căci, da, poetul a murit,
Dar versul lui v-a trăi până la infinit,
Căci a fost scris
De un suflet care toată viața a iubit!

poezie de (18 mai 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mamei

... când ai plecat mijea de zori
și orizontul sângeriu la răsărit
împrăștia rafale de fiori
peste pământ de noapte ostenit

eu am ieșit afară pe furiș
și văd că tata plânge lângă prag
zgârcit și țărănește și pieziș
și sprijinit pe-o coajă de toiag

s-a prăbușit tot cerul peste tot
și cerul meu intern s-a prăbușit
și tu acolo, undeva, pe eșafod
te mai luptai în gândul meu cu: "N-ai murit"

și brusc am încetat te mai simt
și brusc m-am resemnat cu: "Nu mai ești"
la fel de brusc în spațiu și în timp
s-a stins un Soare mic și omenesc

și altul s-a aprins în eu-l meu
și de atunci suntem un tot întreg
și de atunci are-n pază Dumnezeu
și de atunci spre tine merg și merg

când voi ajunge nu mi-i dat știu
cum voi ajunge încă nu mi-i dat
e pregătit internul meu sicriu
și testamentul meu, needitat

oricum, ași vrea plec ca tine-n zori
și orizontul auriu la răsărit
sărute cununiță ta de flori
pe fruntea altui suflet mistuit...

poezie de (3 ianuarie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 28 februarie 2019.
Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Vladimir Potlog

Satul meu

Satul meu - gură de rai,
Satul meu - cuib de dor.
Ești un picior de plai,
Eu sunt al tău mândru fecior.

Viața e grea, e și ușoară,
Satul meu - meleag sfânt.
Dar când întorc la tine iară,
Îmi pare că m-am născut din nou pe pământ.

Vremea trece, vremea vine.
Sunt cărunt și eu deja.
Dar tu, satul meu, veșnic tânăr vei rămâne,
Prin tine tânăr și eu voi rămânea.

poezie de (23 mai 2017)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Mi-i dor de copilărie

Mi-i dor de copilărie,
De al ei vers sublim,
Aș vrea acum cu dragoste
În fața ei să mă închin.

A fost grea, a fost ușoară,
Dar a trecut cum trece
O zi caldă de primăvară.

S-a scuturat ca floarea cea de tei,
Dulcea mea copilărie,
Lumina ochilor mei.

Nu se mai întoarce
Visul cel sublim,
Care a fost odată
De lumină și căldură plin.

poezie de (15 iunie 2012)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Vă aștept

Vă aștept în lumea mea de vis
În iadul meu, în al meu paradis
Vă aștept, cum așteaptă o floare
O rază caldă de soare.

Vă aștept cu drag să-mi treceți
Al casei mele prag,
ne mai spunem o poantă,
Căci asta mi-i cel mai drag.

Căci sunt și eu om, nu sunt stafie
Veniți, vă aștept
În lumea mea veșnic moartă
Și veșnic vie!

poezie de (1 martie 2010)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Iubire de peste mare

Iubire de peste mare, pasiune ce-mi e stare,
Fericire ce mă doare, dor de tine ce-mi e soare
În zilele de întristare și în vise îmi apare...

Stai cu mine, fi-mi aproape de peste albastre ape,
Caută, găsește-, și a ta dorește-,
Ia-mă și iubește-, mereu fericește-...

Zi de toamnă arămie, ce-mi doresc eu va fie -
Iubirea mea îmi vie, carte, cel puțin, să-mi scrie,
Să-i răspund cu o poezie, să-i spună ce deja știe...

Vreme trece, vreme vine, gându-mi e mereu la tine,
Anii vin și trec în grabă, amintiri năvălesc,
Sufletu-mi arde-n iubire, de dor, dragul meu, tânjesc,
Și de nu vei fi al meu, tu vei ști că te iubesc...

poezie de (10 noiembrie 2006)
Adăugat de Elena VlădescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Liliacul a înflorit

A înflorit liliacul, floarea florilor,
Ea este leacul pentru cei
Care iubesc cu multă
Patimă, dragoste și dor.

Liliacul, frumoasă floare
Care înflorește pe meleagul meu,
El este ca un soare,
Care luminează chipul tău.

Mirosul lui îmbătător
E ca un vânt cald de primăvară.
El e ca un dulce fior
Care îți face viața mai ușoară.

Liliacul din nou a înflorit
Și s-a îmbrăcat în alb,
Parfumul lui s-a răspândit
Peste frumosul meu meleag.

poezie de (2 mai 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iubirea

Iubirea am simțit-o-ntâi
în pâinea de pe masă
și-n glasul mamei, grijuliu
ce mă striga prin casă.

Și-apoi, cățelul, Leul meu,
(un dar de la bunica)
se gudura la pieptul meu:
eu îi eram mămica!

Pe când udam frumoase flori,
(copilă-n grădiniță),
un fluture o căuta
pe-un fir de romaniță.

Mi-a apărut apoi în toate,
în ochi de-nvățătoare,
în muzică, în vers, în carte
și-n planta ce răsare.

În tot ce, soarele lumină,
născut în bucurii,
iubirea, recunosc stăpână.
Iubesc pentru-a trăi!

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De sus

De sus,
cu ochi mei albaștri,
măicuță, te privesc.
Îmi este dor de tine,
de tot ce-i pământesc.
Când luna-și picură lumina,
pe raza ei, am să cobor.
-ți mai sărut odată mâna,
s-astâmpăr mamă al meu dor.

poezie de (iunie 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Este tot ce nu las pe pământ!

Am trecut printr-o lume de dor
Unde taina iubirii s-a stins.
Este totul doar grabă si zor
Spre un țel... niciodată atins!

Nu mă dor amintiri că le știu,
Nici iubiri nu mă dor, că le-am strâns.
N-am sădit, printre zile, pustiu,
Când necazuri au fost, nu m-am plâns.

N-am avut nici prea mult, nici puțin.
Tot ce Domnul mi-a dat, mi-a ajuns.
Călăuză... doar harul divin,
Pe cărări mult prea greu de pătruns.

Doar iubire-am furat cât am vrut.
Pentru mine e tot ce-i mai sfânt,
E esența plimbării prin lut,
Este tot ce nu las pe pământ.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Loredana Nicoleta Vițelaru

Veșnicul meu

Nu doar mi-ai fost, iubirea mea,
Tu încă-mi ești și îmi vei fi,
Mi-ești infinit pe cer și-o stea,
Chiar dacă eu nu te-oi mai ști.

Iubirea mea de veșnicii,
Azi, pașii mi-i îngenunchez
-ți las privirea mea, când vii
Pe ea calci când înnoptezi.

Iubirea mea, am doruri mii
Și-abia aștept te revăd,
Ieri te-a luat, dar azi să-mi vii,
Că-n suflet mi-a rămas prăpăd.

Iubirea mea, imensul meu,
Plâns de vioara răvășit,
Te-ntoarce azi, că mâine, eu,
Te-oi lua în veșnicu-mi sfârșit.

Iubirea mea, dor ne-mplinit,
Tu rază-n viață mi-ai rămas,
Mi-ești veșnic dar de negăsit,
Căci te-a furat un lung popas.

Iubirea mea, tu, dragul meu,
Azi te aștept ca niciodat',
E acel timp când Dumnezeu
Mi te dăduse altadat'.

Iubirea mea cu glas duios,
Destinul meu dulce-amar,
Tu, mi-ai rămas visul frumos,
Chiar dacă-mi ești peste hotar.

Iubitul meu, eu cred acum
Că-ți este mult prea dor de noi,
Te rog, alege-același drum
Și vino astăzi înapoi.

Am te-aștept, iubirea mea,
Sau tu, cel ce m-aștepți, fii,
Iubirea noastră-n fir de stea
S-o țesem printre veșnicii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Ce toamnă frumoasă

Ce toamnă frumoasă
A venit pe meleagul meu!
E fermecătoare ca o doamnă,
E ca un curcubeu.

Ce frumoasă e frunza,
Care cade de pe ram!
E ca raza de soare,
Care bate în al meu geam.

Ce frumos e cerul
În miez de toamnă!
E ca fața mamei
învelită în năframă.

Ce frumos e strugurele
Care se coace în vie!
Și este cules de oameni
Harnici și plini de mândrie.

Ce frumoasă e lumea
În miez de toamnă!
Este ca un copil,
Ce este legănat de a sa mamă.

poezie de (13 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Veronica Micle

De-ai ști…

De-ai ști, iubite, cât de mult
Mi-i dor ca glasul tău s-ascult,
Ai veni pe-aripi de vânt
Și mi-ai spune un cuvânt.

Vorba fie rea sau bună,
Am vorbi-o împreună,
M-ai vedea, eu te-aș privi,
Vorbele s-ar înmulți.

Tu mi-ai spune una mie,
Eu ți-aș spune multe ție
Făr-de rost și chibzuire,
Însă toate de iubire.

Vino dar pe-aripi de vânt,
Vin de-mi spune un cuvânt,
mi-i dor atât de mult
Glasul tău -l mai ascult.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Andreea Văduva

Ce faci, scumpul meu copil?

Ce faci, scumpul meu copil?
Ești sănătos, îți este bine?
Sunt tot aici, într-un azil,
Sper că n-ai uitat de mine...

N-ai mai trecut de-o veșnicie,
Și așteptându-te am albit,
Din ochi mi-au curs lacrimi o mie,
Dar tu, copile... n-ai venit.

De la voi n-am nicio veste,
Ce fac dragii mei nepoți?
Ce le-aș citi câte-o poveste,
Mi-e dor de ei, mi-e dor de toți.

Moartea parcă-mi dă ocol,
Zi de zi îmi sapă groapa,
Din patul meu, cu greu mă scol,
Mă tem că voi închide pleoapa,

Și nu veți fi în jurul meu,
Chiar de ne desparte-un pas,
Trist, voi pleca la Dumnezeu,
Fără să-mi iau bun-rămas.

Nu vreau bani, nu vreau nici pâine,
Vreau doar te strâng la piept...
Poate n-o să mai fiu mâine,
Pe banca asta, te-aștept...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vremea copacilor

de ce-mi mai vii,
acum când se lasă negura peste
ziua trupului meu?
nu știai că arborii au vremelnicia lor?

trebuia vii atunci
când copacii mei, mai aveau
aripi de frunze.

de ce-mi mai vii,
acum când însingurarea se lasă peste
destinul meu,
când rădăcinile teilor
se prind tot mai adânc
de miezul pământului?

trebuia vii atunci
când coroanele copacilor mei
înfruntau furtunile
deșertului.

de ce-mi mai vii acum,
când neputința doboară,
când arborii înnebunesc și nu se mai văd
de nisipul vremurilor?

trebuia rămâi cu mine
atunci,
acum nu mai pot decât te salut
în trecere,
la o răscruce
de zări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mi-e dor

mi-e dor,

mi-e dor de copilăria jucăușă
unde toată lumea era a mea,
mi-e dor de adolescența zburdalnică
unde conta numai dragostea sinceră și pătimașă,
mi-e dor de gândul liber, când cugetam fără limite,
mi-e dor de naivitatea sentimentelor ce le aruncam
fără margini și mă prindeam în jocul iubirii,
mi-e dor de surâsul mamei dojenitor
când făceam câte o boroboață,
căci săraca nu putea nici se încrunte la mine,
mie dor de tot ce îmi e drag și nu mai este,
mi-e dor de multe sentimente uitate,

mi-e dor.

poezie de (octombrie 2009)
Adăugat de Silviu PetracheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Vladimir Potlog

Vreau să fiu din nou copil

Vreau fiu din nou copil,
Să alerg peste dealuri, câmpii, ogoare.
Și să mă mângâie mama
Cu mâna ei caldă și moale.

Vreau fiu din nou copil,
visez că sunt într-o poveste
Un făt-frumos cu sabie la brâu,
Un erou care a fost și nu mai este.

Vreau fiu din nou copil,
Să mă pot juca cu ai mei de-o seamă,
Viața să-mi pară un paradis
Și frumoasa copilărie un dulce vis.

poezie de (1 iunie 2014)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Elegie

Lasă... Lasă...
Ca mâine voi pleca de-acasă
Si greierusul negru se va sui pe masă.

Am trecut prin câmpii chiuind,
Ca un steag multicolor desfăsurându-,
Peste munti, peste marile adâncuri,
Aplecat peste atâtea oblâncuri.
Am gonit caii cei iuti ai tineretii,
nu aud sunând cornul vietii, tristetii.

Am alergat
Si n-am întâmpinat
Nici un portal zăvorât;
M-am desfăsurat de la gleznă la gât
Si-acum mi-i urât.

poezie de din revista "Cetatea Moldovei", nr. 6 (iunie 1943)
Adăugat de cipassSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Istoria Lui Ibrahim" de Eusebiu Camilar este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -6.50- 4.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: Există vreun serviciu de tip casă de comenzi în Constanța? Fii primul care răspunde!

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!