Oricine, când citeşte, se citeşte pe sine însuşi. Opera scriitorului nu este decât un fel de instrument optic propus cititorului pentru a-i permite de a distinge ceea ce, fără asta, nu ar fi văzut niciodată.

citat celebru din Marcel Proust
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare cititor este, atunci când citeşte, propriul său cititor. Opera scriitorului nu este decât un fel de instrument optic pe care îl oferă cititorului pentru a-i permite să discearnă ceea ce, fără acea carte, nu ar fi văzut poate în el însuşi.

Marcel Proust în În căutarea timpului pierdut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citeşte, citeşte, citeşte. Citeşte totul – gunoi, clasicii, răii şi bunii, şi vezi cum scriu. La fel ca un tâmplar care lucrează ca ucenic şi îşi studiază maestrul. Citeşte! Vei absorbi asta. Apoi scrie. Dacă ai scris ceva bun, vei afla. Dacă nu, aruncă ce-ai scris pe fereastră.

citat clasic din William Faulkner
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fel ca şi cartea, răvaşul se citeşte prin adulmecare, pipăire, atingere. Din pricina asta, deştepţii spun: "Ia citeşte, să vedem ce zice scrisoarea!" Iar proştii spun: "Ia citeşte ce scrie!"

Orhan Pamuk în Mă numesc Roşu
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul, un ghicitor în stele?
Citeşte oare vise rebele,
Supărari nespuse din minte,
Cititorului ce-l citeşte...

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citeşte. Citeşte. Citeşte. Nu citi însă un singur tip de carte. Citeşte cărţi diferite de autori diferiţi, astfel încât să-ţi dezvolţi propriul stil.

citat din R.L. Stine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am petrecut o seară întreagă discutând cu el îndemnul care constă în a-i iubi pe ceilalţi ca pe sine însuşi; acest îndemn este prea contrar naturii umane pentru a fi urmat cu sinceritate de omul de rând, care nu va iubi niciodată pe nimeni decât pe sine însuşi şi în niciun caz nu se potriveşte celui înţelept, care nu se iubeşte în mod deosebit pe el însuşi.

Marguerite Yourcenar în Memoriile lui Adrian
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul este făptura ce nu poate ieşi din sine, ce nu-i cunoaşte pe ceilalţi decât în sine; şi, spunând contrariul, minte.

definiţie clasică de Marcel Proust
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Cititorul" citeşte cărţi şi extrage citate. "Autorul" citeşte ansambluri şi face hermeneutică. Aş adăuga că există şi o a treia variantă: lectura "creatorului", adică a aceluia care citeşte pentru a scrie.

Andrei Pleşu în Faţă către faţă. Întâlniri şi portrete (2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zadarnic citeşte orice acel care citeşte numai cu ochii cele ce citeşte.

citat clasic din Mihai Codreanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce nu citeşte este mai bine educat decât cel ce citeşte doar ziare.

citat din Thomas Jefferson
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care nu citeşte defel este mai informat decât cel care citeşte doar ziarul.

citat din Lee Iacocca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Busola nu-i de vină

O parte a lumii nu lasă nici o scrisoare în urmă-i,
nu de altceva, fără nici o aluzie,
însă că ar citi-o cealaltă parte a lumii şi ar muri de ruşine,
nu-i decât o iluzie. De fapt, lumea nu mai citeşte nici o scrisoare.
Nu se mai poartă busolă în buzunare.
Scrisorile, lumea le aruncă. Nedesfăcute. Sau le ia cu ea
pe tărâmul drept, în buzunarul de la piept,
în locul busolei absolute,
să nu-i ierte bietului obiect,
nici de-i cu argint poleit, adevărul închipuit.
Cum să arăţi numai nordul?
De ce nu sudul, muşchiul uscat pe trunchiul bătrân,
sau galbenă iedera verde?
Nimic limpede nu se vede. De ce să descrii nordul,
te întrebi, limpede, după umbra unui băţ la amiază,
când ar părea totul mai simplu prin perifrază?

Nu nordul, nu întinderi de frig, nu pământul ud,
acum, soarele bate numai din sud. Asta e tot. O vastă reţea de fum,
de ironii, un fel de iederă atinsă de frig, pătată de scrum.

Nu m-am dezvaţat să mă dezbar de obiceiuri, de teorii - pentru unii, acre -, nici de a distinge nordul între simulacre.
Astăzi, în această veşnică iarnă, cum şi ce se mai poate distinge?
Niciun vis nu se poate atinge.
Asta e tot. Busola nu-i de vină, nici nordul însuşi, fără torţă în mână.

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce este dramatic pentru un om ca mine este că semnează mai mult decât citeşte.

perlă de Adrian Năstase
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cititori

Orice carte-n dar primeşte
Un copil, o şi citeşte.
Şoricelului de-i cade,
N-o citeşte, ci o roade!

epigramă de George Zarafu (1976)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atât în neliniştea dureroasă cât şi în dorinţa fericită, iubirea este cerinţa unui tot. Ea nu se naşte şi nu rezistă decât dacă o parte rămâne de cucerit. Nu iubim decât ceea ce nu posedăm în întregime.

Marcel Proust în În căutarea timpului pierdut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul Proust

Caută-mă, viaţă, sunt încă acasă.
Gândul, sufletul şi celelalte,
În timpul-iluzie, găsit, regăsit, pierdut, repierdut...

Poemul acela, fără-ncetare
Zăvorât în propria-mi odaie,
În timpul acela încarcerat, salvat, Marcel Proust!
Niciodată ieşit în stradă, în lume,
În Saint Germain, în Montmartre, în Père Lachaise,
Pentru a nu-l întâlni pe celălalt Marcel Proust
Prin Parisul mereu înconjurat de idei
Luminate al giorno, ale Revoluţiei franceze,
Repede ghilotinate, decapitate, încât Libertatea
Umblă cu capul marii sale speranţe în braţe,
La fel ca românii, în ‘89, la Bucureşti,
În ziua de Crăciun, cu mortul pe masă...

Caută-mă, viaţă, în viaţa mea
Găseşte-mă şi vezi ce poţi alege.
Nu vreau să fiu chiar timpul pierdut,
Pierdut de firavul Marcel Proust,
Când intrase, aşa, dintr-o frondă, dintr-un abis
Dintr-un eroism, cum să-i spun? - beau regarde,
Uitase uşa odăii sale etanşe deschisă.

Caută-mă, eliberează-mă de iluzia prezenţei învinse.
Timpul pur, timpul Marcel Proust
Bântuie liber pe Champs Élysées, prin Place de la Concorde...
Risipa-i letală - moare o lume
Şi nu se naşte-renaşte nimic!...
Găseşte-mă, viaţă, şi stai o clipă în propria-mi fiinţă.

poezie clasică de Dumitru Titus Popa (2 ianuarie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când este vorba de scris, suntem scrupuloşi, privim totul îndeaproape, aruncăm tot ceea ce nu este adevăr. Dar când e vorba doar de viaţă, ne ruinăm, ne îmbolnăvim, ne omorâm pentru nimicuri.

Marcel Proust în Timpul regăsit
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea să nu însemne o piedică pentru spontaneitatea şi gândirea personală; nici o reproducere fără critică a părerilor altora, căci în acest caz ea nimiceşte personalitatea celui care o citeşte. Cartea să amplifice şi să sporească puterile spirituale ale cititorului.

citat din Iosif Gabrea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet - care-şi citeşte versurile pe un ton elegiac

De ce bardul, când citeşte,
Brusc devine plângător?
Să vă spun: compătimeşte
Publicul auditor.

epigramă de Mircea Pavelescu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorul trebuie să fie pentru opera sa ceea ce este Dumnezeu pentru creaţie: pretutindeni simţit, dar niciodată văzut.

citat celebru din Gustave Flaubert
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!