Golgote-spini

Când în icoana
lumea în goana
transforma-n gânduri
sute de rânduri
serafii-n fiare
îngerii-n boare
apele-n stari
oamenii-n mari
unde te duci
vezi numai cruci
vorbe si zgura
frig si caldura
rai si haini
coroane spini
Golgote-n fum
imperii scrum.

Scrum si imperii
fum si vecernii
spini si coroane
zgura si ura
hoti care furâ
mari ferecate
oameni pacate
sute de file
mii de reptile
lumea le sfarma
într-o icoana.

poezie de Florentin Palaghia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citind sute de cărţi despre problemele mari, scrise de sute de oameni, deosebiţi în loc, în timp, în neam, în toate, afli ceva comun care te înalţă. Şi această înţelegere măreaţă în cele de mai de sus, te pune pe gânduri, om al îndoielii.

citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleiade

zeii s-au săturat de eternităţi
de voluptăţi insalubre
de distanţele prea mari
dintre oameni
dintre echinocţii
dintre milenii
se vor transforma în
strălucirea pură
a constelaţiilor

templele vor rămâne pustii în ruina
unor imperii

iubirea va deveni
inexprimabilă
undeva într-o pleiadă
ca şi destin

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru Vadim Tudor

Pleci, Vadime, dintre noi acum...
Câte vise şi speranţe-s scrum!
Bag de seamă - şi acolo-n cer
Stelele-au nevoie de mister.
Din a lumii mare strălucire,
Ai plecat - quasar - de-acum Vadime!
Un altar în ceruri ţi s-a pus
Şi spre închinare ai apus.

Pleci, Vadime, dintre noi acum...
Pleci! Te cheamă-n noapte un alt drum.
Nemurirea soră îţi va fii
Şi prin nemurirea dragostei vei ştii
Că românii tăi nu te-au uitat,
Patrioţi în cuget ne-mpăcat.
Ai plecat la cer... Strigarea ta,
Prinsă-n suflet, ne va înălţa.

Câte vise şi speranţe-s scrum!
Ai plecat de printre noi acum.
Suntem mai săraci cu-n patriot!
La cafea, cu moartea, în complot,
Ai gândit că vei pleca... Dar stai!
Vei Vei călători prin Iad, prin Rai,
Vei descoperi cărări de vis
Şi istorii care nu s-au scris...

Bag de seamă şi acolo-n cer
Se cunoaşte mâna ta de fier.
Lanţuri vrei să fereci... Să conjugi
Veşnicia altei lumi... Şi fugi!
Dar aici, în urmă, ai lăsat
Un pământ şi-un neam îndoliat,
Straie negre, lacrimi şi suspine,
Jerbe şi coroane, plâns, Vadime!

Stelele-au nevoie de mister...
La venirea-ţi, nuntă e în cer.
Trupul-lut va fi-nfiat de lut,
Fi-va peste timpuri doar pământ
Şi plămada altor timpuri care
În poeme, va rodi spre soare,
Pagina pe care tu ai scris
Pentru noi, cu litere de vis.

Din a lumii mare strălucire
A rămas de-acum un gol de tine,
Azi te plânge lumea şi prohodul,
Căci de-acum ne-ai sărăcit cu totul.
Steagul ţării coborât în bernă
Îţi va fii a nemuririi pernă.
Neam de daci şi de romani de-oadată...
Iată, azi te plânge lumea toată.

Ai plecat - quasar - de-acum, Vadime!
Te-au chemat spre cetele divine
Îngeri însetaţi de firea ta,
Dar şi noi, mereu, te vom avea.
România mare, neamul tău,
Toţi te poartă-n suflet - un erou.
Dăltuit în cruce, vei sfinţi
Amintirea-acestei triste zi.

Un altar în ceruri ţi s-a pus.
Tu, Vadime, să te-nchini te-ai dus,
Să te rogi, acest popor să fie
Veşnic cânt şi vis şi poezie.
Tu de-acolo vei veghea. Aici,
Prinşi în rădăcină, mari şi mici,
În zidiri istorice să stea,
Veşnic să-şi iubească patria.

Şi spre închinare ai apus...
Vei nunti cu îngerii. Şi sus
Mănăăstire azi se va-nălţa -
Ziduri sfinte-ntru-nălţarea ta.
Trecători, în lumea asta mică,
Sute de morminte se ridică,
Cruci şi jerbe, lacrimi şi coroane...
Toţi ne întrebăm: " De ce se moare?!"

Şi spre închinare ai apus...
Un altar în ceruri ţi s-a pus.
Ai plecat - quasar - de-acum, Vadime,
Din a lumii noastre strălucire.
Stelele-au nevoie de mister,
Bag de seamă... şi acolo-n cer.
Câte vise şi speranţe-s scrum!
Pleci Vadime, dintre noi, acum...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstignire

E iarăşi răstignită ţara-n patru vânturi,
Şi numai vin şi fiere i se dă ca leacuri,
Iar sângerânde răni în ale ei pământuri,
Au lăsat cicatrici, nenumărate veacuri.

Coroane mari de spini poartă Carpaţii,
Îndureraţi, pe fruntea lor blajină,
Baraba e întâmpinat la graniţi cu ovaţii,
De farisei şi iude cu inimă haină.

Dar ne rugăm fierbinte, cu speranţă,
Golgota neamului s-apună-n ceasul serii,
Ne deie Domnul minte, har şi cutezanţă,
Să vie cât mai grabnic şi ceasul Învierii.

poezie de Paul Aelenei din Marea Unire Culturală (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până şi mâinile care împletesc coroane de spini sunt mai presus de mâinile care nu fac nimic.

citat clasic din Khalil Gibran
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o diferenţă între o carte care are două sute de pagini şi una care din opt sute de pagini este rescrisă la două sute de pagini. Cele şase sute de pagini sunt tot acolo. Doar că nu le vezi.

citat din Elie Wiesel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un fum, un foc, o ţigară...

parfum şi scrum de ţigară
într-o cameră tristă şi goală
lumina curge haotic
pe geamul spart de gânduri
o viaţă, un om, o ţigară
stăteam de vorbă cu anii
trecuţi, petrecuţi
timpul se înghesuia în rucsacul nedesfăcut
aruncat aiurea într-un colţ
fără sens, fără rost
uitase să plece departe
era tăcere într-o cameră închisă
doar scrum printre rânduri
plouă, într-o lume pierdută, uitată
aştept şi îmi vine să plec
să dau de pereţi cu viaţa, cu lumea, cu toate
pe tâmple curg gânduri ciudate
ţigara arde pe masă
nu e nimeni acasă
decât un om şi o ţigară arsă pe o masă
înnod tristeţi printre vise îngenuncheate
m-am rezemat de trupul ăsta un veac
a mai trecut un veac, şi...
nu cer acum decât un foc şi o ţigară
un lucru firesc
în tulburătorul abis
al sufletelor rătăcite

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Leningrad am îndurat cel mai mare frig la hotel. Ruşii sunt mari iubitori de operă, iar eu aveam în repertoriu Boris Godunov. Au venit la mine la hotel sute de oameni să mă revadă, să mă aplaude şi să le dau autografe.

Ludovic Spiess în ziarul Făclia de Cluj, interviu (1988)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zona zero

între start şi pedeapsă
e zgura pe care-o străbat

între sărut şi blestem
sunt spini de nisip şi meduze

când nimicul mă încolăceşte
cu superbe funii de fum

din tălpile-răni îmi cresc aripi
şi pot să ajung toate mările lumii
cu un simplu sărut

înainte de start

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele cu multe coroane are şanse mari să le piardă...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rezistenţe mari şi piedici mari se opun în lumea asta numai unei voinţe mari.

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrum de puncte

Delfini de vers au eşuat în călimare...
Cangele grele, a mâinilor... mi-au scufundat
Pana, în abisuri de tuş... de necutreierat.
Necălcate de trupuri de metafore..

Demonul fumează, strap, slovele
Într-o ţigară de file, pe trup rotite.
Arzând, inspiraţia, în scrum de puncte
De final... pentru cuvintele invizibile

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rose (amintindu-şi de trecut): O mie cinci sute de oameni au ajuns în ocean când Titanicul s-a scufundat cu noi. Erau douăzeci de bărci care pluteau alături şi doar una s-a întors. Una. Şase persoane au fost salvate din apă, printre care şi eu. Şase... din o mie cinci sute. Până la urmă, cei şapte sute de oameni aflaţi în bărci nu aveau decât să aştepte. Să aştepte să moară, să aştepte să trăiască, să aştepte iertarea care nu mai avea să vină.

replică din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana ochiului

Izvorul întunericului
Pune stelele mamei
În icoana ochilor mei.

Vama împlinirilor
Converge
Dinţilor căzuţi
Într-o strachină
Unde îngerii sug
Laptele existenţei.

Izvorul seacă,
Stelele coapte
Îşi scutură seminţele
În icoană!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul ningea în sens interzis

undeva cerul încerca să se înfiripe
din noapte,
zorii erau târzii,
târzie era şi lumea s-o mai cuprind,
coroane de mesteceni se învârteau deasupra noastră
într-o conjuraţie a tăcerii,

noi încercam să ne ţinem cu mâinile
ca într-o rugăciune
de coaja copacilor,
de clipa aceea de răscruce,

agonia despărţirii era mai crudă decât
incertitudinea existenţei,
cuvintele nespuse mureau încet
pe obrajii de fier,

în goana mea prin aer,
nu mai ştiam dacă alerg după tine
sau după o părere de rău,
destinul ningea într-un
sens interzis
şi iarna se prefăcea în necuvinte.

undeva se închideau porţile unei
cetăţi,
iar primăvara murea atât de departe,
încât părea puţin probabil,
vreodată,
s-o mai ajung.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul divin e la mine în palmă

Ce-i poezia?, adesea îmi pun întrebarea:
drumul spre suflet, când strâmbă-i cărarea,
gropi în asfalt şi leşuri de câine,
circ-avalanşă şi lipsă de pâine,
cireşi înfloriţi, izvoare de cântec,
femeie-vioară cu fluturi în pântec,
lacrimi de îngeri sau coarne de drac,
coroane de spini şi petale de mac,
suflet amarnic ce urlă în tăcere,
venin de reptilă şi faguri de miere,
foame şi frig, război, dar şi pace,
vestală rănită ce-n lacrimă zace,
revărsare de aur, cianură şi glod,
serenitate solemnă şi minte de plod,
furtună biblică şi rază de soare,
un munte de patimi şi unul de sare,
logodnă în ceruri, penumbre, lumini,
rai şi infern, pogoane de crini,
răscoală spontană şi luptă-n surdină,
căsuţă de brad, cu flori în grădină,
rază de lună şi beznă de iad,
ghiocei timpurii şi mărgele de jad,
pasiuni de jeratic, sub privirile-ţi reci,
un cal nărăvaş, cadou de la greci,
comunişti în palate şi burghezi în bordeie,
crâmpeie de visuri, de stele crâmpeie,
săraci şi bogaţi, splendori rătăcite,
ciocârlii îmbătate, din soare ivite,
roiuri de fluturi şi flori de măslini,
trandafiri plini de sânge, miriade de spini,
sâni copţi de ţărancă sub florile iei
şi îngeri căzuţi de boala trufiei,
marmură albă, răsărit şi apus,
o mamă cernită, invocând pe Iisus,
ateism, scepticism, pe veci-aspiraţii,
şedinţă de partid cu nebuni şi ovaţii,
religie, sânge, popor, umilinţă
şi popi în altare lipsiţi de credinţă,
echinocţiu şi vrajă, cer şi pământ,
un cântec de vatră înălţat de un sfânt,
imperii de stele, de frică, mânie,
melancolie, cenuşă şi vânt... Poezie!

Ce-i poezia? Vă spun de îndată:
e lumea aceasta neterminată,
e soarele meu din privirea ta calmă,
ochiul divin e la mine în palmă,
e umbră şi vis, e un ultim remediu...
când ea nu există, Dumnezeu e-n concediu!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana

Icoana

(Definiţie)

Te rogi şi te închini la ea,
C-aşa e datina străbună,
Chiar şi atuncea când ai vrea
Să-ţi iasă-o... epigramă bună!

definiţie epigramatică de Ion Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana

Mi-e dor de amintirea
copilăriei,
de ciutura care a scos
cândva vise pline
din cerul îngropat
în fântână...

Mi-e dor de icoana
unde se odihneau îngerii
înzăpeziţi de lumină
în timp ce bunica
le împletea din lacrimi
tăcerea unui surâs.

poezie de Gina Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numaratoare inversa

Dintre-o mie de femei
Ce-au trecut prin anii mei,
Numai una m-a nascut
Pentru toate. Doar atat...

Dintre sute ce intrara
In odaia mea, pe seara,
Se-ntampla numai pe una
S-o zidesca-n raze Luna.

Dintre cele ce mi-au zis
Ca m-a cheama noptea-n vis,
Zorile cand s-au ivit
Una doar nu m-a gonit.

Dintre alea pentru care
Am simtit in piept valtoare,
Nu stiu cum s-a petrecut
Ca doar una m-a durut.

Dintre cele ce vazura
Cat sunt aur si cat zgura,
Una numai, intr-o zi,
Pentru toate ma nunti.

Numai doua trei din cate
Le-am iubit din multe sute,
S-a intors doar una-n sat
Si doar ea m-a colindat.

Dintre altele uitate
Prin orase inghetate,
Una doar de s-ar trezi
M-ar iubi si m-ar muri.

Iar din cele cateva
Care-ar mai putea urma
Numai una ar sta pe-aproape,
Pentru toate sa ma-ngroape.

Si nici una dintre cele
Care-ar ramanea sub stele,
Nu ar lacrima nicicand
Ca eu sunt jos in pamant.

O sa planga-n ceruri Luna
Si candva poate vreuna,
Maritata sau doar fata,
Ma va naste inca odata.

cântec, versuri de Doru Tufiş din Tramvai târziu (2000)
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maraton

între start şi pedeapsă
trăit-am prea mult
pe zgura ce o străbat
cu tălpile goale

între sărut şi blestem de părinţi
sunt spini de trandafiri pe care-i miros
cu aripile frânte

nici nu a fost
şi nici va fi nimic uşor
pe lungul drum al lutului

începe o zi

alt start impus
de altă fugă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!