Unei perechi: ea pictor abstracționist, el poet oniric
O iubea nespus poetul
Și-un poem i-a dedicat;
Ea-i făcu pe loc portretul,
După care-au divorțat!
epigramă de Sergiu Siharu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Unui rebusist
Și rezultatul fu să fie
Aflat într-un proces verbal:
"Intrat la 5 în berărie,
Găsit la 8... orizontal!"
epigramă de Sergiu Siharu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui șef de birou
În zadar regretă gafa;
Singurel s-a prins în laț!
L-a surprins dactilografa
Cu nevastă-sa la braț!
epigramă de Sergiu Siharu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui parazit
Eu unul am o creștere aleasă,
Mai educat ca mine nu-i nici dracul!
Nu șapte ani, am douăzeci de-acasă,
Că azi mă întreține tot babacul.
epigramă de Sergiu Siharu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Damian Ureche, pentru volumul "Invitație la vis"
Invitație la vis?
Evaziv, stimate domn,
Hai, s-o spunem mai deschis:
Invitație la somn!
epigramă de Sergiu Siharu din Epigrame și epigramiști (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catren premiat de Radio Bucurști la concursul de epigrame pe rime date. Concursul a avut loc imediat după unul din festivalurile de muzică ușoară, de la Mamaia.
Mohorât învârte-Ovidiu ochi rotunzi ca două discuri.
- Nu fi amărât, magistre, înfruntai cu orice riscuri,
N-auzi colo, la Mamaia, glasurile de solist?...
- Ba le-aud băiete. Tocmai de-aia sunt eu trist.
epigramă de Sergiu Siharu din Epigrame și epigramiști (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar El...
Poetul Mihai Eminescu ne privește!
Îngerii din cer vorbesc,
Vin și strigă cu emoție
Pentr-un neam românesc
Totul e vis și reverie,
Natura singura îndreptățită
Să perceapă a sa iubire
Să răspundă senzual.
Veronica a plecat,
Poetul tare a mai respirat
Și-ntr-o zi de vară
A murit, precum un zeu.
Sărăcia îl mâncase
Și întreaga sa iubire
A rămas scrisă-n manuscrise
Dureros a noastre lumi
Să nu-nțeleagă geniul
Acum lumina e aproape,
Acum doar visul e departe.
(poem dedicat poetului național, Mihai Eminescu)
poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portretul lui
e la loc de cinste printre poeții
necitiți de lumea simandi
coasă
e versul care taie auzul
stă scris sub cloștile
care au ouă clocite
locul lui e lângă ceilalți
poeți ratați îngroașă paginile
scrie despre începutul lumii
despre sfârșitul lui scrie
poetul cu portretul pe peretele igrasios
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Într-o zi pe înserat
Bulătan m-a acostat.
M-a privit vreo cinci minute
Și-mi făcu "portretul iute!"
epigramă de Andrei Potcoavă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot un catren pe rime date, premiat la un alt concurs organizat de Radio București
Jean Marais c-un pumn doboară zece oameni simultan,
Ce erou! oftează-n șoaptă, transportate, două fete.
Cred și eu, ușor îi vine lui, acolo, pe ecran.
Dar să-l văd luptând la coadă, ca s-ajungă la bilete.
epigramă de Sergiu Siharu din Epigrame și epigramiști
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
- poet
- Poetul este-un aparat mai fin,
Sensibil tare, parcă-i un blestem;
Produsul lui finit e un poem,
Materialul consumabil: vin.
Poetul
definiție epigramatică de Dan Norea din Epi... Gramatica, Definiții meseriașe (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trișorul
Ieri, o iubea nespus,
Dar azi de ea nu-i pasă:
Pe ochi un văl i-a pus
(Nu unul de mireasă).
epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Divorț special
N-a divorțat așa, ca alții
Motivul fu mai special:
Ea mult mai mult iubea bărbații,
Decât bărbatul ideal.
epigramă de Nicolae Roșioru din Min(ci)uni de interes public, parodii și epigrame
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portretul lui Cuza
Portretul lui Cuza, iată
Se vinde-n târg, e la modă.
Săracul de Cuza Vodă,
Îl vândură încă-o dată.
epigramă de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
El îi făcu, asiduu, curte,
Dar ea-i permise printre gard
La dânsa, numai, să se uite;
Iar el avu atac de... card!
catren de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- poem (vezi și poezie)
- Un poem este energia transferată de unde a primit-o poetul, prin intermediul poemului însuși, până la cititor.
definiție de Charles Olson
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minuni în căsnicie
El, steril de când se știe,
Ea-i femeie minunată,
E un mister c-a lui soție,
Îl făcu de trei ori tată.
epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai făcut portretul...
Mi-ai făcut portretul în miniatură
Și-l rețin, părându-ți valoros și greu,
Dar valoarea-i nu stă în iscălitură,
Ci fiindcă pe pânză râde capul meu.
epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul e un biet om
cu dureri sub frunte
cu iluzii la inimă
cum să-i fac portretul
seamănă cu un sinucigaș
îl zgândăr sub pleoape
îi deschid privirea spre o floare
unde fluturii își dansau culorile
apoi încerc să-i surprind viața
care se scurge în poezie
prin transplatul cu cerul
pentru o clipă doar
a sărutat din sprâncene imensitatea
ca pe o încercare de a sări coarda cu luna
sau ca atunci când absolvea șotronul
cu magna cum laudae
abia acum portretul lui
aduce cu sinele
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoepitaf
Odihnește-aici Budoi,
Umorist, român de soi,
Care-avea talent cu carul
Și iubea nespus Cotnarul.
epitaf de George Budoi din Elogii vinului și viei (22 mai 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scroafa făcu ce făcu, se zvârcoli prin ăl noroi și se tărbăci de nu o mai cunoșteai, scroafă e, ori ce dracu e. Scăpă din nomol și se luă după voinic. Într-o clipă îl ajunse. Când văzu zorul, voinicul aruncă pieptenele. Și unde se făcu un zid nalt, nalt, d-a curmezișul drumului ei, de nu fu cu putință să-l sară. Atunci scroafa se puse cu colții săi și sparse zidul, făcând o gaură numai cât putea ea să treacă. Și să te ții după dânsul. Daca văzu voinicul că scroafa iară s-a apropiat, aruncă și peria. Deodată se făcu o pădure naltă și deasă, de nu se putea strecura nici pui de pasăre. Cum văzu una ca asta, scroafa se puse și roase, și roase la copaci, până ce-și făcu drum, și după dânsul! până ce, când fu a-l ajunge, voinicul intrase în curte la zâna. Aceasta ieși numaidecât.
Petre Ispirescu în Voinicul cel fără de tată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!