Vălurim timpul
vălurim timpul pe cupole de cer,
numărăm anii, lunile, zilele,
ne uităm, strâini, la lumile care pier
și rupem din calendar filele.
sleim toată viața fântânile,
de vis, de iubire, de dor,
precum odinioară zânele
sorbeau apă dintr-un izvor.
despicăm fulgerele în două,
peste visele noastre deșarte,
ne cuprinde bucuria când plouă
și ne zbatem între viață și moarte.
cu sângele răvășit de furtuni,
supuși, mușcați de-ndoieli ancestrale,
așteptăm să apară minuni
din cerurile noastre astrale.
eu niciodată nu pot ca să știu
cum noi am fost urziți din slavă
și vița ne-a dat sclipet viu,
ca să gustăm din propria otravă...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (1 decembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre zile
- poezii despre sânge
- poezii despre ploaie
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Anii mei
Anii mei ca merele toamnei trec
Cu dragostea, cu tristețea, cu bucuria;
Peste calendar, peste zile m-aplec
Și-mi plac colindele și Sântamaria.
Visez ades la biserica din copilărie,
Bătrână, cu denie, cu joc, cu prohod;
La bâlciuri o fată, o menajerie
Și eu evoluând, între ele, Irod.
Drumuri în apă, berzele călătoare,
Feerie de primăveri și uimire.
Blândul Isus între copii, sunătoare
În frunza de plopi aninată vuire.
Anii mei, lunile și zilele mele,
Frați și surori cu viața, cu amintirea
Merg către unde? Și vă scutur nuiele
În sufletul negru cum este cernirea.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (27 noiembrie 1937)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre creștinism, poezii despre tristețe, poezii despre toamnă, poezii despre suflet sau poezii despre religie
Romanță
iubito, vino mai aproape
să ne-așezăm la dulci povești,
să ascultăm cântecul toamnei
cum bate vântul în ferești.
un psalm cântat duios de îngeri
îngână sferele albastre
și se -mpletesc cu dulci romanțe
din tinerețea vieții noastre.
când luna nnebunea pe cer
și noi într-o iubire sfântă
stăteam la poartă nopți întregi
ascultând frunzele cum cântă.
astăzi când timpul a trecut
și zilele ne par mai grele,
nu ne-au rămas decât povești
și-n degete două inele.
când toamna trece peste noi,
ca piaza reaua din povești,
aș vrea să dăm ceasu-napoi
și, Doamne, să ne-ntinerești!
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muzică, poezii despre îngeri, poezii despre vânt sau poezii despre trecut
Cum?!
Cum se lasă-ntunecarea peste suflete și-n viață?!
Cum apar râuri de lacrimi și de riduri peste față?!
Cum cuprinși de întristare, de atâta-amărăciune
Ne sunt gândurile noapte și ni-i inima tăciune!
Cum în valuri mișcătoare, totul piere ca o umbră,
Cum trec anii, ani de-a rândul... și destinul se surupă
Precum un castel de spumă risipindu-se în ape
Se retrage în nisipuri și dispare-n rugi de noapte...
Vezi, în lampioane sacre pier frânturi din viața noastră,
Iar noi suntem lotci tăcute, prin furtuni, pe marea-albastră,
Cum prinși între sentimente, clătinați și-n remușcare,
Așteptăm un semn - iubirea, între valuri călătoare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre râuri, poezii despre noapte sau poezii despre nisip
Cum?!
Cum se lasă-ntunecarea peste suflete și-n viață?!
Cum apar râuri de lacrimi și de riduri peste față?!
Cum cuprinși de întristare, de atâta-amărăciune
Ne sunt gândurile noapte și ni-i inima tăciune!
Cum în valuri mișcătoare, totul piere ca o umbră,
Cum trec anii, ani de-a rândul... și destinul se surupă
Precum un castel de spumă risipindu-se în ape
Se retrage în nisipuri și dispare-n rugi de noapte...
Vezi, în lampioane sacre pier frânturi din viața noastră,
Iar noi suntem lotci tăcute, prin furtuni, pe marea-
albastră,
Cum prinși între sentimente, clătinați și-n remușcare,
Așteptăm un semn - iubirea, între valuri călătoare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te pui cu timpul?!
Cădelnița timpului
apare peste tot și nicăieri,
din când în când
se vede o umbră străvezie.
Zilele și lunile
au dispărut din calendar,
iar anii s-au schimbat.
stau și mă întreb,
unde sunt,
că nu se zărește
decât o ceață purpurie.
Într-un târziu aflu,
că acum este de mult.
Uite ce repede timpul s-a scurs!
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare sau poezii despre calendar
Știi?
Acum nu mai mă dori Tu!
Acum mă doare lumea!
Lumea toată la olaltă!
Ma doare timpul,
Cel trecut, cel prezent!
Cel încă nevenit!
Mă dor durerile în piept,
Mă dor ochii secătuiți,
Mă arde un dor de prea mult timp,
Mă fierbe, îmi fierbe sângele în vene!
Stii....?
Mă dor chiar anotimpurile toate!
Nopțile și visele, diminețile!
Mă dor că nu au fost ale noastre!
Mă dor zilele și lacrimile!
Mă doare tot, tot răul din mine!
Mă doare chiar și binele!
Și... și nu știu ce să mai cred,
Ce să mai.... aleg?
Când nu mai e ce-alege!
Mă doare ce-i dincolo de Noi,
Ce-i dincolo de viață,
Dincolo de moarte!
Mă doare teama de eternitate!
Mi-e teamă să nu mă pierd!
Dar cum să mă mai pierd,
Când sunt pierdut demult!
Și totuși mă bântuie un gând!
Mă bântuie o teamă!
De-acum, demult!
Sau dintr-o altă viață?
Dintr-o altă lume?
Îmi pare totul lipsă,
Totul un pustiu
Și sună a gol dintr-un....
Prea plin!
Și totuși nu-i un vis,
Și totuși suntem Noi!
Și totuși mă doare vina...!
Vina de a te iubi!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre vinovăție sau poezii despre prezent
A umplut păiejenișul colțul nostru de fericire
ca parte din blestem.
a umplut păiejenișul colțul nostru de fericire
pe pereti oglinzile au ruginit,
a umplut păiejenișul
colțul nostru de fericire
inimile noastre plâng
dup-atâta iubire...
pe ape pescărușii se joacă ca-n vis,
e semn că furtuna va trece,
dup-atâta zbucium
vom poposi în lumină
între soare și paradis...
sentimentele noastre- relicve de dor-
au rămas ca niște statui
ale nimănui.
ploi și furtuni au trecut peste noi
și-am strâns apa în pumni,
ca să ne răcorim sângele,
plânge-le, iubito, plângele..
poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre sculptură, poezii despre rai sau poezii despre plâns
Cum zboară viața-n asfințit
Cum zboară viața-n asfințit
Așa încet pe-un ton șoptit
Precum se stinge-n van o floare
Și-apoi de frig, uscată, moare.
Aud din depărtări cum cântă
Al vieții imn cu taina-i sfântă
Și cum răzbate peste vreme
Cu bucurie să ne cheme.
Cum anii-n urmă ni se lasă
Printre amurguri de mătasă
Și viața asta ne tot poartă
Printre furtuni, bătuți de soartă.
Cât vezi cu ochii numai cer
Și vraja marelui mister
Cum prinde viață o ființă
În uimitoarea biruință...
Din truda vremii seculară
Semințele ce germinară
Dădură roade pe câmpii
Și ne-au născut pe noi, copii.
Cu trupul toți dintro tulpină
Ne scoase Domnul la lumină
Prin timp cu aripi obosite
Cernuți prin plasa unei site.
Nu vom învinge veșnicia
Căci ne-a fost dat vremelnicia
Și ce se naște tot dispare,
Așa e viața, trecătoare...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (29 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre zbor, poezii despre victorie, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre ochi
Imnul zânelor
Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoșească,
destinul nostru să-mplinească.
Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noștri să renască,
azi în suflarea românească.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
Vă dăm credință și iubire
vă dăm lumină și-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luați bucuria zorilor.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
Dansăm la vetre și altare.
Ne veți găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIȚI!
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre legi, poezii despre imn sau poezii despre foc
Ritual de toamnă
hai să ne luăm de mână și să fugim prin toamnă
cu amintirile strânse buchet,
ne scânteiază ochii de fericire,
tu o icoană, eu un profet.
hai să ne recitim poemele vieții
și să ne amintim cum a fost,
să n-ascultăm ce ne spun poeții,
noi am trăit un vis la restant-post.
tu veneai de departe, din visele mele,
erai iluzia ce mi-o doream,
eu veneam de neunde, din gânduri rebele,
din lumea de vise ce mi-o cream.
deschide întâiul poem al dragostei noastre
acum când toamna hoinărește prin noi,
și udă cu lacrimi o floare din glastre,
nostalgice gânduri prin vânturi si ploi...
saturn îmi trecuse prin zodie viața
și cripta din mine privea către cer,
natura, săraca, schimbase iar fața
și eu, făt-frumosul, veneam să te cer.
deși era toamnă, o toamna de vise,
stele si lună si cerul rebel
dansau printre noi ca dulci paradise
când ți-am pus pe deget primul inel.
am uzurpat totul în toamna aceea
și m-am ascuns în inima ta,
atunci am văzut ce-nseamnă femeia,
ce patimi și vise ascunde în ea.
sună timpul a iarbă de toamnă,
trupurile noastre pierdute-n candori,
s-au ridicat a nu știu câta oară,
prin universul plin de stele si sori.
hai să ne luăm de mână, iubita mea doamnă,
așa ca nebunii pe scări de mătase,
să facem din vise poeme de toamnă
să urcăm către ceruri prin ploi si vântoase...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (11 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie
Ne plouă, iubite
Plouă, iubite, ne plouă amar pe file pătate, pe filele rupte, mai avem doar coperți din întregul jurnal...
Plouă aici și plouă oriunde... am fugi, am zbura, mă tem că nu ne vom putea ascunde de ploi, de ură, blestem... ne plouă, iubite, în inimi și-n carte... scrisă ieri dar citită de veacuri, plouată și ea înainte de moarte, umpluse cu lacrimi o mie de lacuri. Ne plouă, iubite, cu nebuni și cu regi, inundat mi-e castelul
și mă rog în zadar, căci tot ce ei leagă, tu cum să dezlegi?...
Ne plouă, iubite... ecou dintr-un nor ne spune-o poveste de seară; îmi plouă pe umeri, pe stele, pe dor,
în ochi îmi suspină o Lună amară...
Ne plouă în suflet și în calendar, ne plouă cu clipe și viața ne trece, îmi plouă, iubite,
pe vers și pe NOI...
mi-e toamnă, mi-e negru și rece...
Ne plouă, iubite, pe ploi...
poezie de Adriana Szabo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre seară
Trecut-au anii
Trecut-au anii,
Și duși au fost.
Am trecut și noi,
Odată cu timpul,
Nu mai suntem ce am fost.
Trecut-au anii,
Toate s-au schimbat
Și locul copilăriei noastre
E îmbibat în amintiri și praf.
Trecut-au anii,
Noi rămasa-m tot aici,
Statornici ai vieții,
Ai nemărginitului timp.
Trecut-au anii,
Și omul peste timp,
Anii au rămas în urmă,
Amprenta chipului răvășit.
Trecut-au lunile cu caru',
Trecut-au zilele
Rând pe rând,
De mă întrebi ce zi e astăzi,
Nu știu.. Mă simt confuz.
Trecut-au anii tinereții,
Nu se vor întoarce înapoi,
Ăsta-i cursul firesc al vieții,
Ne-am născut
Să fim muritori.
Trecut-au anii,
Am și uitat, Ce înseamnă noțiunea timp,
Nu mai știm să ne bucurăm
De lucruri mărunte,
Simțim, trăim,
Într-un mod obiectiv.
Trecut-au anii,
Nisipul din clepsidra timpului
S-a scurs demult,
Am ajuns la capătul vieții,
Trăim clipa,
Poate ultimul minut.
Trecut-au anii,
S-au irosit în zbor,
Oamenii sunt ca și
Corăbiile pe mare
Își urmează calea,
Prin viață-s trecători.
Trecut-au anii,
Privesc trecutul ca într-o oglindă,
Dar nu mă recunosc,
Oare așa mult timp să fi trecut,
Mă simt a fi opusul,
A ceea ce sunt și văd.
Trecut-au anii,
Viața s-a scris într-o carte.
Am imagini lipsă din ea,
Capitole, încă neîncheiate,
Mintea nu vrea să-și amintească,
Momentele nefaste.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe
Întâlnirea din vis
Întâlnirea din vis a fost scurtă și
rece O ploaie de parfumuri se
abătea peste noi Mă doare somnul
care-mi amorțește corpul Taine
șoptesc în urechi Se zvârcolesc și
trupurile noastre Mă doare timpul
pe care-l dorm O lacrimă de
diamant văd ochii tăi Nu
înțeleg nimic din dialogul trupurilor
noastre Pasiuni încâlcite zvâcnesc
tăcute Despre vis nu pot să zic
mare lucru Un tren de vise
ajunge-n stație Urc în el
Ne întâlnim în vis și ne iubim
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre urechi sau poezii despre trenuri
Imnul zânelor
S 1: Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoșească,
destinul nostru să-mplinească.
Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!
S 2: De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!
S 3: La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noștri să renască,
azi în suflarea românească.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!
S 4: Vă dăm credință și iubire
vă dăm lumină și-mplinire.
vă dăm prea plinul holdelor,
luați bucuria zorilor.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!
S 5: Dansăm la vetre și altare.
Ne veți găsi la sanctuare,
în temple-n rit de consacrare.
Suntem a neamului chemare.
Refren 2: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul viu,
SĂ VĂ TREZIȚI!
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare din Pe calea lui Zamolxe - Renașterea neamului românesc (octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar e luni
dragul meu
și iar mă vei întreba
cum mă întrebi de obicei
despre toate câte le trăim pe jumătate
pentru că de-o vreme
eu
chiar și pe Dumnezeu
am început să-l simt pe jumătate
ca și când în lumea ta
de carne și de sânge
pot exista doar jumătăți
între care nu vom pune niciodată egal
tu
mereu pe drumuri
ocolind părți din viață
eu
mai tot timpul cu mâinile
agățate de iluzii
pentru un vers
și tot numărăm
numărăm
câteva jumătăți
ce ne rămân
din când în când
pentru noi
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre mâini sau poezii despre existență
* * *
tristeți circulare rotunde perfecte captive
în zdrențele luminii le invoc în înserarea cerului
lepădat din nimicul nostru și florile așezate în ghilotine
noi așteaptă înflorirea zilelor din urmă
o umbră cuprinde sângele neputincios din vene
mulțimea de îngeri așezați în pocalul îndoielii
devine ocean roșu de primejdii pulsatorii continue
o simplă haită de nori sfâșie clopotele unui amurg
în cer mai bate ceasul blestemat și saltimbanc
oștirea secundelor ce taie înserarea coboară în oase
e vremea când neputincioși cu mintea atât de oarbă
vom căuta în pijamale zilele ce au trecut monstruos
între degetele noastre de lut zămislitoare de lumi moarte
ciudate reptile căutând nisipul și lumina de altădată
și sângele cald vărsat în urma pașilor lăsați prin viață
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde
Adam și Eva
(atâta zarvă în cer pentru o frunză uscată)
în singurătatea mea stă ascunsă
singurătatea ta care la rândul ei
ascunde o altă singurătate
și tot așa până ajungem la Dumnezeu
și bucata lui de lut înmuiat cu apă
dar și la credința lui că nu-i bine
să fiu singur și flămând
de spații
drept pentru care
într-un moment de rătăcire
te-a creat pe tine
dintr-o coastă de-a mea
de atunci parcă și mai tare doare
singurătatea
și ne-a făcut mai ușori decât aerul
fără aripi fără un rost
culegători de lumină în rai
tot țopăind din cracă în cracă
până într-o zi când degetele noastre
s-au atins
sufletele noastre s-au atins
Doamne, a început în cer o furtună
cum nu a mai fost
și nici nu cred că va să mai fie
tu picurai din sâni viață amară
ne creșteau sub tălpi
stalagmite de sare
deja ne uram cu îndârjire
de moarte
când între eternitate
și o îmbrățișare nebună
ai ales să fim muritori...
mulți nu știu că Dumnezeu
nu ne-a izgonit doar pe noi
ci și mărul și șarpele
și restul lumii
cei care au privit pe fereastră la noi
poezie de Petru Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre șerpi sau poezii despre sâni
Doamnei Ileana Vulpescu
Când plouă peste lume cu flori de liliac,
Cuvântul se coboară din glas de ciocârlie
Și se așază-n taină pe filele ce tac
Ca broderia fină pe româneasca ie.
Și curge precum râul curat de la izvor
Și-adapă setea noastră de zicere română,
Iar Doamna ce-l dezbracă de hainele ce-l dor
Îi mângâie tristețea și-l ține bine-n mână.
Apoi, mărinimoasă,-l împarte la săraci
Să le-ostoiască foamea de româneasca pâine;
Primește darul sacru, cu el să îți îmbraci
Tot golul din vorbire și zilele de mâine!
Sădește Doamna-n ceruri, albastrul din cuvinte
Și pe pământ cresc ramuri cu rod neprețuit;
Nu îl doboară ura, nici ploaie și nu minte
Cuvântul. Și rămâne averea-n vechiul schit.
Așa iubire mare, pentru popor și țară
Nu moare niciodată și-n floarea de cais
Dospește românește o nouă primăvară
De dincolo de lume, de dincolo de vis.
Cascadă de cuvinte, de lacrimă neplânsă,
De gânduri fără nume s-a revărsat în ploi,
Misionară-n viața de nedreptăți cuprinsă
A presărat lumina în umbrele din noi...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre flori, poezii despre cuvinte, poezii despre România sau poezii despre vorbire
Din întâmplare ne-am născut și după viața aceasta vom fi ca și cum n-am fi fost niciodată; căci fum este răsuflarea din nările noastre și cugetarea o scânteiere care se aprinde din mișcarea inimii noastre.
citat celebru din Cicero
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate de Cicero despre viață
- citate despre naștere
- citate de Cicero despre naștere
- citate despre mișcare
- citate despre inimă
- citate de Cicero despre inimă
- citate despre fum
Rostogolire spre cer
Tu
niciodată nu știi
cât mi-e de greu în fiecare noapte
cât de banal
ca un scrum de țigară
niciodată nu vei ști
cât de mult mi-am dorit să-ți pot scrie
măcar un vers
despre frunzele care au rămas din ultima
toamnă
aș fi vrut să am timp
să pun coperți iubirii noastre
să-ți vorbesc despre ploi
dar știu că versurile și mâinile acestea reci
nu vor putea niciodată să te mângâie
am să cobor peste ape și undeva
aproape de liniștea zăpezilor
am să mă rostogolesc spre cer
peste tăcere
acum
îmi vine să râd
e ca și cum te-aș invita să-mi vezi
un pic din moarte
nu e simplu
am să plâng într-una de frig
n-am să știu ce să fac cu umbrele mele
cu răbdarea și credința mea
n-am să știu să umblu
hai-hui
prin gândurile tale
îmi va fi sete
am să stau pe marginea drumului
n-am să înțeleg nimic
am să-mi asfixiez pe rând toate visele
de frică să nu mi le ia cineva
am să le ucid
voi desena cu fum
un sfârșit
peste o mie de gânduri, o mie de ape
voi muri frumos
fără să știu de ce
pe noi
Dumnezeu ne-a adunat
greșit
poezie de Mădălina Maroga
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri sau poezii despre zăpadă