Şi-au găsit perechea

Cu elanul tinereţii
S-au luat de sărbători:
El era în floarea vieţii,
Ea avea copil di flori.

epigramă de George Piteş din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simboluri

Frunza e simbolul vieţii,
Bobocul, floarea tinereţii.

distih de Dumitru Delcă (1 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de lumină

Muguri de lumină cernuţi din flori de stele
Ce cad ameţitor asupra vieţii mele...
Ei cad înrourat pe floarea tinereţii,
Şi-n brumă alburie la vremea bătrâneţii.

Ei cad în valuri line în orişice destin
Cu harul de iubire şi cu miros de crin,
Iubiri ascunse lasă şi urme de nectar
Şi flori în inimi arse... lăsând în urmă jar.

Ei cad în valuri, valuri pe scena vieţii mele
Lăsând în urmă: gânduri, dureri şi zile grele,
Şi- mi luminează calea cu raze efemere
Şi-mi dau speranţa pură a visurilor mele.

poezie de Nicoleta Liliana Grigorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emilia Iucinu, fosta amantă a ziargiului Dumitru Tinu, cu care are un copil din flori (deşi Tinu era căsătorit şi avea 2 copii), s-a plâns la tembeliziunile România TV şi Antena Stars că nora ei a tras-o de păr

Curg injurii ca şuvoiul;
Cú ochi injectaţi de ură,
Ea se laudă, băboiul,
Că i-a dat un cap în gură.

epigramă de George Budoi din Epigrame (19 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

Chiar din anii tinereţii
E floarea lumii, viitorul
Ea este creatorul vieţii,
Dar tot ea e terminatorul.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil din flori

Fetiţa mea-i aşa de pură,
Natura-i dă fiori,
Şi drept urmare, în natură,
Are copil din flori.

epigramă de Iulian Marian Chimigeru (21 ianuarie 1987)
Adăugat de Iulian Marian Chimigeru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

S-au plăcut şi s-au luat.
Cu nuntă!
Nuntă cu dar!
Darul a rămas tot
la bucătăreasă, lăutari şi guristă,
leat cu bâtu.
Pentru piatră nu le-a mai rămas un sfanţ,
deşi nuntaşii
le-au urat casă de piatră şi copii.
Neavând încotro-
şi-au suflecat mânecile
şi-au purces la modelat lutul.
Au ridicat din chirpici,
casă frumoasă,
călduroasă iarna, răcoroasă vara.
Avea însă o hibă: să nu vadă apa,
că se apleacă!
Când apele Dunării erau în Dulgeana,
casa nu mai era.
Apucase de le văzuse.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea tinereţii mele

Cetatea tinereţii mele,
E sus, pe deal, de când mă ştiu,
Pierdută printre nori şi stele,
Şi-n al istoriei pustiu...

Cetatea tinereţii mele,
E dulce cânt de pitpalac,
E o câmpie cu lalele,
Un lan de grâu cu flori de mac...

Cetatea tinereţii mele,
E vechea casă cu pridvor,
Ce-n ziduri poartă bune-rele,
Şi-al revenirii tainic dor...

Cetatea tinereţii mele,
Pluteşte-ntr-un trecut duios,
Discret buchet de floricele,
Şi un crâmpei de gând pios...

Cetatea tinereţii mele,
E-acolo unde-un chip de mamă,
Şi-un chip de tată, tinerele,
Icoană sfântă-s într-o ramă...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Blestem

Vieţii i-am fost
Nedoritul copil din flori
Şi nu s-a lăsat, nenorocita,
Până nu mi-a aşezat
Strat de flori deasupra-mi...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Eugen Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luat

Mi s-au luat din zile,
din avere,
din mile...
Mi s-a luat putere.

Mi s-au luat părinţii,
iubire...
Mi s-a luat produsul minţii,
fericire.

Mi s-a luat din ţară,
din noroc.
Mi s-a luat dreptul de-afară...
drept la joc.

Mi s-a luat dorinţă,
mândrie,
credinţă...
Mi s-a luat o feerie.

Mi s-a luat cuvântul,
amintiri...
Mi s-a luat mormântul,
năluciri.

Mi s-a luat frumuseţe,
visări.
Mi s-a luat tinereţe,
mi s-au luat salutări.

Mi s-a luat din vedere,
din amici.
Mi s-a luat plăcere;
mi s-a luat dreptul... de-aici.

Mi s-a luat pâine,
ultimul ban,
mi s-a luat din mâine...
mi s-a luat pian.

Mi s-au luat copii,
prieten bun,
mi s-au luat ultimii vii,
mi s-a luat străbun.

Mi s-a luat icoană,
inteligenţă,
drept la pomană,
drept la clemenţă.

Mi s-a luat dormit,
dumnezeiesc.
Mi s-a luat citit...
mi s-a luat "trăiesc".

Mi s-a luat alean,
speranţă,
mi s-a luat an de an...
mi s-a luat vacanţă.

Mi s-a luat o istorie,
sănătate,
mi s-a luat orice glorie,
bunătate.

Mi s-a luat nou,
libertate.
Mi s-a luat cavou...
umanitate.

Mi s-au luat biserici,
paritate,
mi s-au luat adevăraţi clerici...
Mi s-a luat dreptate.

Mi s-a luat călimară,
soare;
mi s-a luat ultima vară,
mi s-a luat miros de floare.

Mi s-a luat să fiu stăpân,
lumină;
mi s-a luat drept de român,
mi s-a luat cortină.

Mi s-a luat actor,
cinematograf...
Mi s-a luat amor,
astralul praf.

Mi s-au luat educatori,
o şcoală.
Mi s-a luat adeseori
drept la greşeală.

Mi s-a luat plin de benzină,
"dulceaţă",
mi s-a luat zi senină...
Mi s-a luat din viaţă.

Mi s-a luat cu zâmbet
egalitate,
dreptul la umblet...
Mi s-a luat posteritate.

Mi s-a luat incandescent,
linişte,
mi s-a luat talent...
somnul pe-o mirişte.

Mi s-a luat onoare,
minte...
Mi s-a luat orişicare.
Mi s-a luat..."înainte".

Mi s-a luat casă,
ascult de cântec,
mireasă,
"eul" din pântec.

Mi s-a luat conştiinţă,
adevărat.
Mi s-a luat adeverinţă,
orice-atestat.

Mi s-a luat orientare;
mi s-a luat nord,
orice cărare...
Mi s-a luat cord.

Primordial
mi s-a luat scară...
Mi s-a luat regal!
Mi s-a luat totu-ntr-o doară!

Mi s-a luat teritoriu,
un tezaur,
mi s-a luat din notoriu,
tot ce-aveam aur.

Mi s-a luat piele,
năzuinţe,
până şi-obiele...
Mi s-au luat cerinţe.

Mi s-a luat gustul vieţii,
mi s-a luat minte,
roua dimineţii...
mi s-a luat ginte.

Mi s-a luat nume,
mii de răspunsuri,
o lume,
din deajunsuri.

Mi s-a luat remuşcare,
recunoştinţă,
orice-ncercare...
Mi s-a luat ştiinţă.

Odoare
mi s-au luat, fidelitate
ce nu doare...
Mi s-a luat eternitate.

Mi s-au luat doruri,
vin de vie,
onoruri...
Mi s-a luat gust de datorie.

Nimic nu am în schimb,
nu am surâs pe buze,
n-am dreptul să mă plimb
de bunul plac... Refuz e.

Nimic nu mi s-a dat,
nu am primit busolă,
sunt oul de păcat
înregistrat pe-o rolă.

Mi s-au luat ştampile,
destinat
pastile...
Mi s-a luat... câştigat.

Mi s-a luat căldura,
zbor, petenţa,
mi s-a luat natura...
Mi s-a luat competenţa.

Mi s-a luat soră,
zar de ruletă.
... Oră cu oră
mi s-a luat planetă.

Mi s-a luat cutezanţă
de sclipire,
mi s-a luat din importanţă,
o nemurire.

Mi s-au luat lacrimi,
frenezie.
Mi s-a luat...! Mi s-au luat patimi,
mi s-a luat poezie...

Mi s-a luat suflet...
luat din tine
s-a luat răsuflet...
mi s-a luat din mine.

Ah, ce păcat,
mi s-a luat şi cât de mult am dat...
nemeritat
mi s-a luat, mi s-a luat, mi s-a luat...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sărbători

De sărbători venim mereu
la părinţii noştri buni.
Îi ştim sărmani şi le e greu
că sunt slabi şi sunt bătrâni.

De lângă ei ne-am luat zborul
o fată şi trei feciori.
De câte ori ne prinde dorul,
revenim de sărbători.

Cu ochii scăldaţi în lacrimi
mama ne aşteaptă-n prag,
să petrecem după datini,
sărbătorile cu drag.

De Crăciun, de Anul Nou,
mâinile le sărutăm.
Le aducem drept cadou
iubirea ce le-o purtăm.

poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florie

Se-ncarcă aerul de timpuri panselate
Săpate-n început de treze-n aburi, glii
Sub plapuma topită în reavăn de florii,
Buchete... parfumând priviri amorezate.

Se umple sunet spart de movii, toporaşii,
-Viorile strunate în palme de copii
Cu alte flori de câmp- petale de florii
Înveselind morminte şi celebrând urmaşii.

Se strigă flori pe străzi, prin văruite case,
De-un mistic acanonic, de dragostele vii
Se cheamă-n delicate apelurii de florii
O dată-n calendar şi multe... şi amoroase.

Străbate iar mirosul de spuma de dantelă
Spălată şi scrobită de pururea-mi mamare
Când se-mbrăca-n ajun de Paşte; era floare,
Căci Floarea o chema, lu' Cucu, glas de mierlă...

... Ce îmi cânta legende doinite, a lui Jianu,
Când îşi găsea din timp, că doar muncea, zglobie;
Nici vârstă nu avea, cu spate adus, florie,
Veşnică gazdă, vraci, ce da în cărţi tot anu'.

Din ea am deprins laic de sfinte sărbători,
Se primenind curată duminici azurii
În negru, cu tiv alb, brodat şi ii florii...
Şi-mi bântuie şi acum mirosul ei de flori......

Mă-nchin, genunchi zdreliţi, la nume de fiori.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putere, avere şi durere

Când eşti în floarea vieţii,
Când ai anii tinereţii,
Ai putere, n-ai avere,
Sufletu-ţi saltă-n plăcere
Că nu ai nici-o durere.
Când intri în toamna vieţii,
Când simţi povara bătrâneţii,
Degeaba ai multă avere
Dacă nu mai ai putere.
Ai suflet plin de durere
Că şi averea îţi piere.

poezie de Dumitru Delcă (11 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea vieţii

Un mic boboc a mai crescut
Şi azi frumos a înflorit,
După un prim an ce a trecut
De când pe lume a răsărit.
Azi prima floare-ţi înfloreşte
Din marele buchet al vieţii,
Care pe an ce trece va creşte
Şi numărul de flori şi-l măreşte.
Chiar primăvara ai răsărit,
Când şi natura se trezeşte
Şi viaţa din nou şi-o porneşte
După iarna cea lungă, grea,
Cu zăpadă, frig, vreme rea,
Care pe loc o amorţeşte,
Dar primăvara o goneşte;
Şi natura toată se-nveseleşte,
Căci Soarele iar o-ncălzeşte.
Tu, floare scumpă a vieţii mele,
Ai răsărit parcă dintre stele,
Cu mult dor am să te ocrotesc
Şi cu drag am să te-ngrijesc.
Cu dragoste te-am îngrijit
Şi cu iubire te-am ocrotit
Şi ai parcurs un an acum
Din lungul vieţii tale drum;
Ai răsărit din viaţa mea,
Ţie ţi-am dat ceva din ea,
Ai apărut în zorii vieţii,
Care sunt anii tinereţii.

poezie de Cornelia Georgescu din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

UNEIA

Degeaba ţipa-n disperare
Că vrea copil cu-al său iubit,
Căci floarea vieţii nu răsare
Pe niciun câmp bătătorit.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triste sărbători

Când primii fulgi
Au căzut pe pământ,
Stau la fereastră
Mă-ntreb, cine sunt?

Spune-mi tu Doamne
De ce ai uitat
Să-mi dai o rază
Din tot ce-am visat?

Unde s-au dus
Anii mei, rând pe rând?
Mă văd copil
Lângă brad colindând

Părinţii oare,
Unde-au plecat?
Mă-ntreb în noapte;
Ce viscol i-a luat?

E iarnă afară,
E iarnă şi-n gând
Aud peste tot
Clopoţeii sunând

E sărbătoare,
Dar, fără folos
La mine de mult
Nu mai vine vreun moş.

poezie de Stefan Băiatu (14 decembrie 2006)
Adăugat de Stefan Băiatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie după anii...

Nu am uitat cât de bine, am petrecut anii vieţii.
N-am uitat copilăria şi nici anii tinereţii.
De mic am primit iubirea, de la scumpii mei părinţi
Şi-am cunoscut fericirea, închinându-mă la sfinţi.
Din fragedă copilărie, părinţii m-au învăţat
Să muncesc cu hărnicie, pentru tot ce-am adunat.
Cu elanul tinereţii, de viaţă mă bucuram,
Cu fetele, cu băieţii, doamne, ce mult mă distram.
Iar în anii studenţiei, taina cărţii-am dezlegat.
Dar şi taina meseriei, pentru care m-am format.
Pentru vremuri dulci, plăcute, întotdeauna aveam glas.
Vremuri de mult petrecute, care-n urmă au rămas.
Nostalgie după anii, petrecuţi în tinereţe,
Am şi eu, ca veteranii, apăsaţi de bătrâneţe.

poezie de Dumitru Delcă (18 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elanul muncitoresc este diferit de elanul scritoricesc. Unul e cu vâna, celălalt e creativul genius-literal.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hora

Lui Grigore Alexandrescu, industriaş român

Era zâmbitoare,
Cântând se ducea.
În cer era soare
Şi flori pe vâlcea.

Pe lângă izvoare
Voioasă trecea. —

În cer era soare,
Şi flori pe vâlcea.

Sub ulmi la răcoare
Să şeadă-i plăcea.
În cer era soare
Şi flori pe vâlcea.

Era zâmbitoare,
Cântând se ducea...
În cer era soare,
Şi flori pe vâlcea.

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Preţuire adevărată

Primăvara-i aduce iar
Ecoul multor amintiri
Trăite cu bucurii. Un dar
Răsplata atâtor împliniri
Elanul ne-ncetatei dăruiri.

Gânduri ce-au bătut la poarta vieţii
Iubirea, mângâierea tinereţii!
Generos le-a-mpărtăşit
Eleganţa şi trăirea unui mit
Al dragostei ca la-nceput.

Garanţii: crez, cuvânt şi fapta
Oferind necontenit
Recunoştinţa celor ce-au iubit
Un vis, o carte înţeleaptă
Născută din iubire adevărată!

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evocare

Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -
a piele de copil mirosea spinarea ei,
a piatră proaspăt spartă
a strigăt dintr-o limbă moartă.

Ea nu avea greutate, ca respirarea.
Râzândă şi plângândă cu lacrimi mari
era sărată ca sarea
slăvită la ospeţe de barbari.

Ea era frumoasă ca umbra unui gând.
Între ape, numai ea era pământ.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!