Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ion Untaru

Ruga vânătorului

Patule, primește-mi trupul
Spre hodină dinspre trudă
Că din patimi câte rupu-l,
Vânătoarea-i cea mai crudă

Că se-adun hăitași în cete
Și vânează vânători
Morțile ne sunt încete
Și sosesc numai în zori

Când ajung în fața porții
Glasul lor prin ziduri sapă
Ăștia sunt hăitașii morții
De ei nimeni nu te scapă!

După datini dă-mi popas
Dulce ca un armisitițiu
Până prind goarnele glas
Și ne cheamă la solstițiu

Că ne sunt zaruri zvârlite
Zodiile de prigoană
Și mă dor oase tudite,
Și mă dor oase de goană

Nu cer vin din dmigeană
În obraji să-mi dreg culoarea
Geană vreau să dau de geană
Că mă cere vânătoarea

Și-mprejuru-mi cad mereu
Vânători fără noroc
Și pe care nu e greu
Să-i vânezi c-un semn de foc

Trupul cer să mi-l primești
Că mi se-ngustează drumul
Și mă prin hăitași în clești
Și din puști mă-neacă fumul

Patule, primește-mi trupul
Că-mi e timpu-ntârziat
Și mă prinf hăitași și rupu-l
Și m-or duce în alt pat.

poezie de din Condorul (2001)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Speranță nespusă sau... Daniel

Te vreau în poza de hublou
Te vreau mereu, te vreau din nou...
-ți fiu etern, în zbor, erou
Te vreau mereu, te vreau din nou...

-ți dau planajul de condor
Te vreau mereu, te vreau cu dor
Picaj de ai, în loc -ți mor
Te vreau mereu, te vreau cu dor...

-ți fiu cuvântul numai eu
Te vreau cu dor, te vreau mereu
-ți fiu culoare-n curcubeu
Te vreau cu dor, te vreau mereu...

Veșnic iubitul de liceu
Te vreau cu dor, te vreau mereu...
Să te iubesc și-apoi mor
Te vreau mereu, te vreau cu dor...

Du-mă la ochi -ți fiu o geană
Edith, Simona, Love, Ioană
Sau scrum din sufletu-ți rimel
De-amor... Scris, nume; "Daniel"...

poezie de (20 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Sunt

sunt într-o alcătuire de mozaic,
scăldată într-o sevă a morții,
amestecată c-un amalgam de destine
așteptând ieșiri la lumină.

tu ești în dreptul inimii
purtat aproape de piele,
amețind locul și gonind spaima morții.

explozia celulară trece prin oase,
se aud vocalele vertebrelor
și doar biserici din frunze mai fac slujbe.

tot cad și cad din mine gânduri storcând himere
căutând alt timp neamar
vorbind cu aceleași cuvinte
fără frigul ce urcă prin tălpi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Scrisoarea

în timpul din urmă
cel din urmă rămas
plec fără urmă
tăcut și la pas
pasul e greu și trupul rebel
sângerează gândul în amurg
dansează prin păduri albe iele
goale, pure și ele
privesc dansul lor aprig
dans nebun, dansul de foc
în viața asta fără de noroc
prin craniu șuieră vântul
ielele fug, prin păduri de fagi se ascund
obosit, poposesc în tragic cătun
la margine de veac
sfâșiate, vise atârnă de poarta tăcerii
pescărușii țipă pe mare,
a dulce, suavă chemare
acolo, în larg, dincolo de zare
în zori voi pleca pe valul tăcut
ce trupul îmi poartă
ce viață, ce soartă
bat din poartă în poartă
pier în a mea vatră
revin în fiecare an pe țărm
purtat de un dor, pe câte un val
dărui speranță, iubire în toate
aduc din mare, o chemare
o scrisoare,
pentru femeia ce așteaptă la mal

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Thalassa! Thalassa!

te cânt, mereu te cânt
sculptură în sânge
și în cuvânt
te dor și mor
vertebră de lună
ador, de alge cunună
sinapse, scăpate
și coapse de stele
albastre și focuri în ere
se-adună ploile-n oase,
feerice ceruri, anateme
doar în poeme, iubire
vin de mă scapă,
femeie cu trupul de apă,
cuplu marin, satrap
coarne din clești de crab
și benzi de alge marine
apoi strigarea asta:
Thalassa! Thalassa!
vino-n adânc cu mine!

poezie de
Adăugat de Mariana DiduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt doar un om

dac-aș putea m-aș vindeca de cer,
de legănarea zborului din gând,
și răsfirându-mi clipa peste câmpuri,
sub tălpi desculțe-aș murmura pământ.
m-aș naște iar poate-ntr-un fir de iarbă
cu brațu-ntins sublim printre cicori,
să nu mai știu de-i trupul meu albastru
sau e doar cerul care-a curs pe flori.
-nvăț beția tandră a tăcerii,
neliniștea de tine n-o știu,
cu răsăriturile să-mi îmbrac nimicul,
poem de viață-n ochii tăi fiu.
însă-s doar om - din trupul meu se scurge
un fir de timp stingher și-nrobitor,
rugina scârțâie prin sunetele clipei
și toate lacrimile lumii mă mai dor.
cu răni de cer pe trupul de pământ,
sunt doar un om - fir de nisip și-atât.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor

Sălbatic m-a cuprins un dor
De țărmul mărilor din nor
S-alerg spre acolo-n zbor întins
văd azurul oare-i nins?

Obraznic dor îmi tot ghes
S-alerg, haihui, prin Univers
umblu-n preajma stelelor –
simt de-i caldă raza lor.

Scârbavnic m-a cuprins dor mut
De-adâncul mărilor din lut
scap de-o întrebare grea:
Mai e, pe acolo, careva?

Dorit mereu, mereu tot mi-s
De țărmul mărilor din vis
dormitez, fără vreun dor,
În murmur dulce – odihnitor.

Bizar poartă dor înalt
Spre Cer, spre iad sau spre neant
Vreau, călător, zbor mereu –
aflu – unde-i locul meu...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 7 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Viorel Birtu Pîrăianu

Cuvântul

demult, în vremuri vechi
clădeam tăceri
în umbra ramurilor goale
din frunze scriam mărturisiri
pe trupuri dezgolite de copaci
sunt gând, sunt pasăre în zbor
pășesc printre cuvinte aruncate
și glasul urcă, urcă către El
în trupul meu de lut
făcut-am legământ
scriu, scriu mereu cuvântul Tău
pe puntea către cer
apropii cu iubire
pe buze însângerate port cuvântul
și din al Tău cer pogori în lume, iubirea
iubirea e azurul nemuririi, e sângele de foc și timpul este'i trupul

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Mulțumesc, Doamne!

Mulțumesc, Doamne!
Pentru slutirea care mi-ai dat-o
Și pentru crucea de pe umerii mei,
Acoperământul păcatului...
Golgota, ori drumul spre moarte
Mă desparte de greu și de plâns?!
Cresc răni purulente peste trupul meu strâns...
Ochiul vede și cere,
Este însetat de dorință...
Tu-i orbești nevederea
Deschizând porți de lumină spre cer.
Trupul poartă în el,
Esență și lut...
Chimia morții ne vindecă.
Cerni esența înălțând-o spre Tine,
Iar lutul, prin patimă,
Îl transformi în lut.
Iartă-, Doamne, pentru ceea ce sunt!
Tu faci sămânța crească...
Noi suntem ramurile Tale
Căzând în plecăciune spre Tine.
Osană și veșnică recunoștiință!
Eternul îți aparține...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Liniștea divină

Ne pierdem chipurile prin iarbă și ne sfințim cu lumânări
Adâncă-i marea și pădurea și ochii tăi în ceasul serii
Hai, spune-mi de putem privi sau vom lumina
Până la stele cu sărutarea dintr-o zi
Sunt nopțile de liliac și verile tot mai încete
Și plouă cu frânturi de veac,
Crescând petale violete din trupul tău
Și trupul meu s-a cuibărit în foc, în lumină
Ajungem undeva la zei cerem liniștea divină
E totul zare zaruri, ploaie la răsărit ne îmbrățișăm
Corabia a ars în zare și noi ne sărutăm
Și stăm în așternutul de zăpadă.

poezie de din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor și doare

Neștiutoare sunt, nu știu ce e iubirea
Atâta dor ascund, și să te am aș vrea,
îți sărut buzele, și să te alint
Cât dor ascund în mine, și cât te vreau de mult.

Și te chem în șoaptă, îți mai pătrund-n gând
A ta iubire vreau, în cântec o ascult,
cheamă de-auzi ale mele șoapte
Am -ți hoinăresc prin vise, în fiecare noapte.

Cât dor ascund în mine, și cât îți vreau iubirea
Obstacole o mie, în calea noastră sunt,
Arată-mi când poți tu ce este fericirea
știu dacă din cer un înger a coborât

Privim spre zări albastre, cu dor ne căutăm
Și ce este iubire la soartă așteptăm,
Cuvintele sunt puține, iubirea să-mi exprim
Dar dragostea e blestem din lacrimă si chin.

autor. Georgescu Elena

poezie de
Adăugat de Georgescu ElenaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întâlnire închipuită

Câte regret și nu-mi răspund,
Pe câte și pe câți...
Și-n melancolic tot m-afund,
Că nu-mi vorbesc, sunt muți!

Și dintre toți și dintre toate,
De cine-am dor, de cine?
De pierduți ani și de palate?!?...
Mi-e dor de "tu", de tine!

Nu știi prin câte am trecut
Și m-am uzat, m-am ros.
În înger am zburat, căzut
Îs îngenunchiat, pe jos!

Aștept calci din nou, s-apeși
Pe mintea mea din piept.
Prin talpă -ți simt dor, să-l verși,
De-ți este... Eu te-aștept!

Să mă primești în gând ascuns,
Să nu mă ard de soare.
De mână pășim pătruns,
Chiar dacă doare, doare!

De nu-i răspuns, de vreun regret,
De câți, sau de la câte,
Am simțul cald; sunt un Hamlet,
Cu oase, cranii, rupte!

Întind o mână prin frunziș
De-o vară, plânsă-n ploi;
prind într-un păienjeniș...
Iar, suntem, amândoi!...

poezie de (31 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Să sorb din roșul buzei tale

Să-mi dai paharul plin, neprihănit,
beau amarul neputinței sale,
Ca pe un vin ce nu s-a împlinit
În crama vie a iubirii tale

Aș vrea să mă îmbăt definitiv,
Fără de leac și fără de scăpare,
fiu năucul veșnic emotiv,
Care iubește viața până moare

Sunt mult prea treaz, încerc să nu mai fiu,
M-am săturat îmi tot caut scuze,
Nu vreau să mai recit fără să știu,
Cum tremură iubirea ta pe buze

Dă-mi roșul crud, aroma, în pahar,
Îl voi sorbi chiar fără să îmi pese,
Să-mi amintesc de tot ce n-am habar
Prin clipe de iubire tot mai dese

Și lasă-ți trupul trestie în vânt,
Licoarea ta mereu să îmi ofere,
Ca devin acela ce nu-ți sunt,
Poetul... ce iubirea ta o cere

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sibiana Mirela Antoche

Am albit prea devreme...

Am albit prea devreme să mă vait că mi-e greu,
părinții-s cenușă și-i visez tot mereu,
Și la rându-mi părinte voi lua drumul lor,
Iar în urmă m-or plânge anotimpuri de dor.

Vin din urmă zăpezi troienind primăveri,
N-au răgaz îmi ierte tinerețea de ieri,
Cer simbrie pe riduri și pe firul de păr,
Târguiesc un zaraf le ia în răspăr.

Amintiri îmi cutremură gândul ursuz
Ca un film derulând pe-un perete difuz,
Cern nisipul pestriț să-l plantez în răvar
S-amăgească clepsidra când va da un lăstar.

Gene-mi cad pe obraji ca o ploaie de mai,
Eu le-adun resemnată-n ibricul de ceai,
Cântăresc ce-am topit din ce-ar fi să mai ard
Plimbând pașii mărunți pe-al meu lung bulevard.

E furtună la țărmul unde vreau s-ancorez,
Mă las dusă de valuri și prin ele visez,
Însetată de viață îmi doresc degust
Vinul dulce rămas din pocalul vetust.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt...

Dacă-am rămas străin la colțul gurii tale,
Ia-mi stelele din noapte și dreptul de la soare.
Aruncă-mă din cer, strivește--n pământ,
Frumoasa mea veneră cu trupul alb de vânt!...

Nu-mi face jurăminte, cuvintele mă dor,
Fragila mea rebelă din zbuciumat amor ;
Slăvește- duios în desfrânări târzii,
Nostalgică minune din anotimpul gri.

Dă-mi tremurul din șoapte, pe buze mi-l revarsă,
Venera mea prea dulce din noaptea neînțeleasă!...
Ispită ești, femeie, în lungul meu amor,
Mă faci a fi excentric și mult prea visător...

poezie de din revista Constelații diamantine (martie 2018)
Adăugat de Ștefan Radu MușatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ca o mare furtunoasă...

Ca o mare furtunoasă Doamne mi-a fost viața
Numai rane mi-a fost trupul, numai lacrimi fața
Numai singuratici pașii, numai rece locul
Numai în cuptorul crucii mi-a fost dulce focul.
Ține-mă mereu dulce Dumnezeu
Lângă sânul Tău
Până voi gusta fericire mea
La lumina Ta.

Nu e rod mai sfânt ca rodul arderii-n răbdare
Pentru slava și izbânda vieții viitoare
Și nu-i stare mai cerească în această lume
Decât cu Hristos pe cruce pentru sfântu-I Nume.

Fie cât de furtunoasă și de grea viața
Vrem trecem drepți prin toate către cer cu fața
Fericiți mărturisindu-L pe Hristos prin cruce
Nu-i alt drum mai drept spre ceruri să ne poată duce.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Arheolgia Poeziei

Săpați cu grijă și cu răbdare vă cer,
Să nu se rănească nici-un cuvânt,
POEZIA, cea adevărată, vine din Cer,
Săpați acolo și nu în pământ...

Aici e numai tăcerea din oase,
Dincolo e Zborul curat și ne-nfrânt,
Meseria aceasta e cea mai frumoasă
Din câte au fost și încă mai sunt...

poezie de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Costel Zăgan

În numele Femeii

Cad versuri de pe trupul tău
răsare soarele din ochii tăi
și moartea se aruncă-n hău
ninge în mai cu zurgălăi

Răsare soarele din ochii tăi
ți-aruncă noaptea stele-n pat
și-n degete îmi cresc văpăi
când întorc și sunt bărbat

Ți-aruncă noaptea stele-n pat
iar moartea se azvârle-n hău
și toate-n cer s-au întâmplat
cad versuri de pe trupul tău

Răsare soarele din mâna ta
începe-o eră nouă dragostea

hipersonet de din Cezeisme II (7 martie 2019)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Spune

Hai spune că vin lunecând
În geană cu ploi mătăsoase,
Mai trist uneori și plăpând
Decât îți e carnea pe oase.

Cu buze în dulce risipă
Îmbată- iar să mă doară,
Cum păsări bătând din aripă
Pe-o plajă de vânt, solitară.

Hai spune că sunt neștiut
Grăunte de foc și departe,
Din văluri de-argint și de moarte
În sângele tău prefăcut.

poezie de din Ultimele scrisori
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Artefacte" de Bujor Voinea este disponibilă pentru comandă online la numai 10.01 lei.

Pasărea tăiată

M-au ascuns bătrânii, după obicei,
Să nu uit de frica păsării tăiate,
Și ascult prin ușa încuiată
Cum se tăvălește și se zbate.

Strâmb zăvorul șubrezit de vreme,
Ca uit ce-am auzit, scap,
De această zbatere în care
Trupul mai aleargă după cap.

Și tresar când ochii, împietrind de groază,
I se-ntorc pe dos ca să albească
Și părând că-s boabe de porumb
Alte păsări vin să-i ciugulească.

Iau c-o mână capul, cu cealaltă restul,
Și le schimb când mi se pare greu,
Până nu sunt moarte, să mai stea legate
Cel puțin așa, prin trupul meu.

Însă capul moare mai devreme,
Ca și cum n-a fost tăiată bine,
Și să nu se zbată trupul singur
Stau treacă moartea-n el prin mine.

poezie de (1967)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiSunt disponibile și textele în engleză și italiană.
cumpărăturiCartea "Am reusit sa ramin eu insami" de Ileana Mălăncioiu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.95- 20.99 lei.

Bolnav de moarte

Cât de greu îmi e să-mi car, anii adunați în spate
Până-n ultimul hotar, până unde scap de toate
Simt piciorele uscate, sângele îl simt uscat
Curge sec, napoi, nainte, greu la vale, la urcat

Ceasul trage limbile, orele alergătoare
Cum se scurg secundele, cum sunt ele sfidătoare
Îmi sunt scurte zilele, nopțile-s lungite tare
Nu-mi sunt albe zările, prea puțin mai îmi e soare

Sacul meu e tot mai greu, câte toamne car în spate
Câte ierni și câte veri, câte primăveri uitate
Urc cu ele către cer, pe o scară nevăzută
dor zilele de ieri, mă dor tâmplele și-mi urlă

De când sunt pe-această lume, zi de zi și ceas de ceas
M-am îmbolnăvit de moarte, îndrept spre ea la pas
Unde duce drumul ăsta, eu nu știu, doar bănuiesc
Bănuiala e în mine și nu vreau s-o răvășesc

M-am îmbolnăvit de moarte, nu m-am vindecat de ea
Chiar din prima zi de viață, boala asta îmi e grea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook