Imposibila nuntă
Munții mei duhovnici au intrat în ceață
Clopote bătrâne bat pe mănăstiri
Când miroase-a iarnă, nunțile îngheață
Pentru noi lunatici, imposibili miri
Vin să ți se-nchine vânturi și dihanii
Viscolul asupră-mi cade ca un lat
Și ți-aș face-o nuntă cu un sat de sănii
Și cu felinare și cai înstelați
Îmbracă-te-n alb, preafrumoasă mireasă
Așa se cuvine în drama ce-o joc
Pe urmă plecăm fiecare acasă
Și munții vor pune misterul la loc
Pân-o să se-ntâmple tu vei fi căruntă
Mie o să-mi vină cea din urmă zi
Și va fi și-aceea tot un fel de nuntă
Și-mi vei duce grija și te voi iubi
Ți-am adus, mireasă, munții mei cu noapte
Nunți de animale se petrec în munți
Codri de miresme și păduri de șoapte
Ele sunt salonul ne-ntâmplatei nunți
Lumânări de nuntă țin în labe urșii
Lupii suflă-n focul stânelor pustii
În rostogolire ne unesc obârșii
Nu-mi vei fi mireasă, mire nu-ți voi fi
Te invit la nunta dulce și albastră
Unde zurgălăii scot argint din toți
Ce păcat că totuși nu e nunta noastră
Ce păcat că morții i-am fost dat ca soț
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre nuntă
- poezii despre păduri
- poezii despre munți
- poezii despre zoologie
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre vinovăție
- poezii despre urși
- poezii despre săniuș
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.